2ra-1654/14 — încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1654/14 — încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
prima instanță: V. Clima dosarul nr. 2ra-1651/14
instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai
Î N C H E I E R E
21 mai 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Eugeniu Untila reprezentat de către avocatul Aliona Proni, în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată a Cooperativei de construcție a locuințelor nr. 190
împotriva lui Eugeniu Untila, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni
„Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile
locativ-comunale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014,
prin care a fost respins apelul declarat de către Eugeniu Untila și menținută
hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău din 13 august 2013,
c o n s t a t ă:
La 26 aprilie 2012, CCL nr. 190 a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva lui Eugeniu Untila, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura
planului cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că conform Hotărârii Guvernului
RM n. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la
modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru
fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/
reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, precum și conform art.
art. 58-60 din Codul cu privire la locuințe, locatarii sunt obligați să achite lunar
plata pentru serviciile locativ-comunale.
Menționează că din cauza nerespectării acestei obligații, pârâtul a acumulat
la 01 martie 2012 o datorie în sumă de 10094,16 lei pentru serviciile prestate de
către SA „Termocom”, iar pentru celelalte servicii locativ-comunale (apă rece,
gunoi, deservirea blocului, ascensor) o datorie în sumă de 2685,70 lei.
Susține că toate încercările de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară nu au
dat rezultate, deoarece pârâtul a neglijat în mod conștiincios faptul achitării
benevole a datoriei solicitat în reclamațiile înaintate.
Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru serviciile locativ-
comunale în sumă de 12779,86 lei și a taxei de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 septembrie 2012
acțiunea a fost admisă și a fost încasată de la Eugeniu Untilă în beneficiul CCL nr.
190 datoria în sumă de 12779,86 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de
383,39 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2013 a fost admis apelul
declarat de către Eugeniu Untila, casată integral hotărârea primei instanțe și
restituită pricina spre rejudecare în primă instanță, de un alt complet de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 13 august 2013
acțiunea a fost admisă parțial și a fost încasat de la Eugeniu Untilă în beneficiul
CCL nr. 190 datoriile pentru serviciile de gospodărie comunală aferente locuinței
nr. 32 din str. N. Milescu Spătaru,15, mun. Chișinău pentru perioada 01 aprilie
2009-01 martie 2012 și, anume, datoria la serviciile de livrare a energiei termice în
sumă de 7005,68 lei, datoria la serviciile de exploatare a blocului în sumă de 1225
lei, datoria la serviciile de reparații curente în sumă de 79,30 lei, datoria la sumele
taxelor aferente condominiului în sumă de 7,88 lei și datoria la serviciile bancare
aferente condominiului în sumă de 29,47 lei, iar în total suma de 8347,33 lei. În
rest acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. A fost încasată de la Eugeniu Untila în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 250,42 lei și din contul CCL nr. 190 în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 132,97 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014 a fost respins
apelul declarat de către Eugeniu Untilă și menținută hotărârea primei instanțe.
La 28 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Eugeniu Untilă a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea
hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea
integrală a acțiunii.
Recurentul Eugeniu Untilă reprezentat de către avocatul Aliona Proni, în
motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătorești.
Menționează că prima instanță a concluzionat că nu a fost probat faptul
deconectării de energia electrică, însă recurentul a invocat că în anul 2007, au fost
schimbate țevile în tot blocul locativ și aceste declarații nu au fost negate de către
reprezentantul CCL nr. 190. Acest fapt a fost confirmat și prin declarația scrisă de
către Alla Gorbîliova, vecina recurentului, care a fost autentificată notarial și
anexată la materialele dosarului și în care a fost indicat că în anul 2007, din
inițiativa fostului președinte al CCL nr. 190, au fost schimbate țevile de căldură ale
casei de locuit din str. N. Milescu-Spătaru,15, mun. Chișinău. Cînd au fost
schimbate țevile în apartamentul nr. 32, ce aparține recurentului, caloriferele nu au
fost instalate și din anul 2007 pînă în prezent, caloriferele în apartamentul nr. 32 nu
sunt instalate.
Susține că CCL nr. 190 nu a prezentat nici o probă în confirmarea faptului că
recurentul a fost conectat la energia termică.
Afirmă că în apartamentul nr. 32 nu a fost posibil de a instala caloriferele din
motiv că în anul 2006, în apartament s-a produs incendiu, prin care a fost distrus
absolut tot ce se afla în apartament, fapt conformat prin procesul-verbal privind
constatarea faptelor și a stărilor de fapt din 29 noiembrie 2013, întocmit de către
executorul judecătoresc Nicolae Nicolaescu, care nu a fost prezentat în instanța de
apel din motivul întârzierii reprezentantului recurentului în ședința de judecată,
care a fost petrecută în sediul Curții de Apel Chișinău de pe bd. Ștefan cel
Mare,73, ședința precedentă fiind petrecută în sediul acesteia din str. Teilor,3, mun.
Chișinău.
Invocă că careva act de conectare la energia termică nu există, iar la
solicitarea înaintată în adresa CCL nr. 190 de a rezilia contractul de furnizare a
energiei termice, încheiat cu SA „Termocom”, nu a primit nici un răspuns.
Prin referința depusă la 07 mai 2014 SA „Termocom” în procedura
falimentului a solicitat respingerea recursului, iar prin referința depusă la 15 mai
2014 CCL nr. 190 a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței
de apel.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eugeniu Untila
reprezentat de către avocatul Aliona Proni nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de
apel și prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au
apreciat corect probele prezentate și au aplicat corect normele de drept material,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Eugeniu Untila
reprezentat de către avocatul Aliona Proni ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul lui Eugeniu Untila reprezentat de către avocatul Aliona Proni se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Valentina Clevadî
Ion Corolevschi