1ra-1829/17 — art.145 alin.2 lit.e, e-1, j CP

Prima instanță: 07.06.2017 – 30.06.2017;

Instanța de apel: 22.08.2017 – 27.09.2017;

Instanța de recurs: 04.12.2017 – 27.12.2017. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 30 iunie 2017, Gogu Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.e), e1), j) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, s-a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Gogu Veaceslav a cheltuielilor judicare în sumă de 5055,27 lei. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Gogu Veaceslav, la 27 februarie 2017, ora 16.30, aflându-se la domiciliul său din xxxxxxxxxxxxx, având intenția de a-l omorâ pe fratele său, Gogu Vitalii, cu care locuia în aceiași gospodărie, în timp ce ultimul dormea în casă, profitând de starea de neputință a acestuia, manifestând o cruzime deosebită, i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un toporaș cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.24 din 28.02.2017, leziuni corporale grave periculoase pentru viață sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă cu plăgi despicate în regiunea parieto-temporo-occipitală stângă și occipetală dreaptă a capului, secționarea parțială a pavilionului urechii stângi, infiltrate hemoragice în țesuturile pericraniene, fracturi multieschiloase a oaselor regiunii parieto-temporo- occipitale stângi și fosa posterioară a craniului, hematom epidural și subdural (clinic), hemoragie subarahnoidiană, zdrobirea țesutului cerebral în proiecția fracturii, hemoragie în ventriculi cerebrali, plăgi despicate pe suprafețele dorsale a mâinilor propriu-zise, în urma cărora victima a decedat la Spitalul raional Telenești. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor judicare în mărime de 5055, 27 lei, 1 suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, invocând că instanța a ignorat prevederile art.143, 227 alin.(1), 229 Cod de procedură penală și nu a reținut faptul că inculpatul a dat acordul de a achita cheltuielile date.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței și concludenței, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului V.Gogu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.e), e1), j) Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate la dosar și cercetate în ședințele de judecată, la caz respectându-se procedura simplificată a judecării cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Cît privește cerința înaintată de procuror, prin care solicită încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5055,27 lei, suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza nominalizată, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată. În acest sens instanța, făcând referire la prevederile art.221 alin.(4), 143 alin.(1) pct.1) și 2), 227 Cod de procedură penală, a conchis că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea expertizelor medico-legale, privind constatarea circumstanțelor și motivelor decesului lui V.Gogu, pentru foi de hârtie, deplasarea la fața locului, nu pot fi dispuse spre încasare din contul inculpatului, de rând ce din normele de drept menționate anterior, rezultă că aceste cheltuieli se compensează din mijloacelor bugetului de stat și nu din contul inculpatului. Lipsită de temei a considerat instanța și solicitarea apelantului privind compensarea cheltuielilor pentru deplasare la fața locului, deoarece partea acuzării nu a prezentat în acest sens probe ce ar fi dovedit cheltuielile solicitate în sumă de 83,58 lei și aceste cheltuieli nici nu se încadrează în cele vizate de norma art.227 Cod de procedură penală, iar aflarea mijlocului de transport la parcarea specializată a fost datorată necesității examinării și efectuării urmăririi penale sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Împotriva deciziei date a declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5055,27 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare în cauza penală, referindu-se repetat la aceleași motive expuse în pct.3 al prezentei decizii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile 2 instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Motivul recurentului, precum că atât prima instanță, cât și instanța de apel incorect nu au dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 5055,27 lei, care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizelor medico-legale privind constatarea circumstanțelor și motivelor decesului lui V.Gogu, pentru foi de hârtie și deplasarea la fața locului, este neîntemeiat. Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Prin urmare, reținând cele expuse supra, Colegiul penal constată că corect instanța de apel a respins solicitarea procurorului de a fi dispuse spre încasare de la inculpat cheltuielile suportate la realizarea expertizelor medico-legale, făcând trimitere la prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece după cum rezultă din decizia recurată, dimpotrivă aceasta, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală. Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, instanța de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității recursului declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat. 3

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Gogu Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4