1ra-1658/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1658/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1658/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 31 ianuarie 2017, în privința inculpatului

Mașcenco Ivan XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXX, str.

XXXXX XXX, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 02.09.2013 – 12.06.2014,

instanța de apel: 01.08.2014 – 09.04.2015,

instanța de recurs: 20.11.2016 – 23.02.2016,

instanța de apel: 07.04.2016 – 31.01.2017,

instanța de recurs: 11.10.2017 – 22.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Mașcenco Ivan a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Mașcenco Ivan a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica orice activitate comercială pe un

termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de SRL ,,Wedsale” a fost respinsă ca neîntemeiată.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Tatianei Heghea prejudiciul material de

200 euro. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

1

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, activând în calitate de

manager la SRL ,,Wedsale”, cu sediul pe bd. Moscova 3/6, of. 1, mun. Chișinău, sub

pretextul plasării publicității pe site-ul www.wedsale.md, prin înșelăciune, a însușit

de la Heghea Tatiana mijloace bănești în sumă de 200 euro, care conform cursului

valutar la data de 20.05.2013, constituia 3358,98 lei, cauzându-i părții vătămate o

daună în proporții considerabile.

Pe acest episod, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2)

lit. c), ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, se învinuiește că în perioada lunilor ianuarie-iunie 2013, activând în

calitate de manager la SRL ,,Wedsale”, cu sediul pe bd. Moscova 3/6, of. 1, mun.

Chișinău, având ca atribuții căutarea clienților, convorbirile cu acestea și încheierea

contractelor, cu persoane fizice cât și juridice, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul plasării publicității pe site-ul

www.wedsale.md, a însușit de la Elena Calian, în două tranșe, suma de 180 euro și 50

euro, care conform cursului valutar al BNM constituie 3737,5 lei, de la compania

Moldova Lux, reprezentată de Medvedev Alexandra, în două tranșe, suma de 180

euro și 50 euro, care conform cursului valutar al BNM constituie 3737,5 lei, banii

nefiind transmiși firmei ci însușiți, folosindu-i în scopuri personale, fără a întreprinde

măsurile necesare de plasare a publicității, publicitatea fiind plasată pe site de către

administratorul acestui site pentru a nu afecta reputația activității sale. Corespunzător,

Mașcenco Ivan se învinuiește că a dobândit ilicit bani în sumă totală de 7475 lei,

cauzând SRL ,,Wedsale”, în persoana administratorului Streapunina Elena, o daună

în proporții considerabile.

Pe aceste episoade, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 191 alin.

(2) lit. c), ca delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzare de daune în proporții

considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că începând cu

01.11.2012 a fost angajat oficial în cadrul societății SRL ,,Wedsale”, în funcția de

manager clienți, directorul companiei fiind Streapunina Elena. La 13.01.2013 a

încheiat un contract de plasare a publicității cu Calian Elena, conform cărui aceasta i-

a transmis 180 de euro pentru plasarea timp de un an a informațiilor oferite, pe site-ul

www.wedsale.md. Contractul și banii i-a transmis d-nei Elena Streapunina, după care

informația despre client a fost plasată la timp pe site. La 18.04.2013 a încheiat un

contract de plasare a publicității cu societatea Moldova Lux, reprezentată de

Alexandra Medvedev, aceasta i-a transmis 180 de euro pentru plasarea timp de un an

a informațiilor oferite, pe site-ul www.wedsale.md. Contractul și banii i-a transmis d-

nei Elena Streapunina, apoi informația despre client a fost plasată la timp pe site. La

20.05.2013 a încheiat în mod verbal un contract de plasare a publicității cu d-na

Heghea Tatiana, conform căruia aceasta i-a transmis 200 de euro pentru plasarea timp

de un an a informațiilor oferite, pe site-ul www.wedsale.md, informând-o pe Heghea

Tatiana că informația despre aceasta va fi plasată pe site aproximativ la jumătatea

lunii iunie 2013. D-na Heghea a fost de acord cu acest lucru. Banii încasați de la ea i-

2

a transmis d-nei Elena Streapunina. La sfârșitul lunii iunie informația despre dna

Heghea a fost plasată pe site-ul www.wedsale.md.

Totodată, prin probele administrate este dovedită integral vina inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Astfel, partea vătămată Heghea Tatiana, a declarat că, în oficiul din str.

Alexandru cel Bun 97, mun. Chișinău, inculpatul a primit de la ea 200 euro,

comunicându-i că din cauza momentelor organizatorice în cadrul firmei unde

activează, nu deține la el contracte pentru a încheia unul.

S-a constatat că inculpatul de sine stătător a primit banii de la partea vătămată

Heghea Tatiana, nu și-a onorat obligațiile față de partea vătămată prin încheierea

contractului de prestări servicii și publicarea informației pe pagina web, deci el a

urmărit scopul de a sustrage banii și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat.

Publicarea ulterioară a informației pe pagina web de către SRL ,,Wedsale” se

datorează doar faptului că administratorul societății, pentru a nu prejudicia imaginea

companiei, a recurs la publicarea informației fără plată, inculpatul netransmițându-i

mijloacele financiare primite, or careva probe nu au fost prezentate în acest sens.

În baza depozițiilor inculpatului, reprezentantului părții vătămată și a

martorilor, s-a stabilit și faptul însușirii de către inculpat a mijloacelor bănești de la

clienții SRL ,,Wedsale”.

Reprezentantul părții vătămate, Streapunina Elena, a declarat că inculpatul a

scris și depus o cerere de eliberare de la serviciu, apoi i-a comunicat că pe perioada

activității sale în această firmă a primit bani ilegal de la mai multe companii, dar nu a

menționat denumirile acestora. Având griji de reputația firmei pe care o

administrează, a telefonat administratorii firmelor cu care activa, pe care i-a întrebat

dacă ei au efectuat careva achitări către SRL ,,Wedsale”, pentru reclama publicată pe

site-ul respectiv.

Martorul Calina Elena a relatat că a achitat inculpatului 180 euro, încheind un

contract de prestare a serviciilor de publicitate, care au fost executate peste

aproximativ 10 zile. La mijlocul lunii iunie 2013, a fost telefonată de către

administratorul SRL ,,Wedsale”, Streapunina Elena, care a întrebat-o când v-a achita

taxa pentru contractul încheiat la 01.02.2013. I-a comunicat lui Streapunina E. că

banii pentru contract i-a achitat personal inculpatului în ziua încheierii contractului, la

ce ultima i-a comunicat că banii respectivi nu au ajuns în contabilitate.

Martorul Medvedev Alexandra a declarat că în total a achitat inculpatului 180

euro, în lei. Aproximativ la data de 12-13 mai 2013, a fost telefonată de către

inculpat, care a întrebat-o dacă dorește să participe la nominația ,,Oscar”, a acceptat

propunerea și i-a achitat suma de 50 euro.

Martorul Strepunin Alexandru a menționat că, a observat și a atras atenția, d-

nei Elenei Streapunina, că chiar dacă în contractele întocmite de Mașcenco Ivan era

scris că plata este făcută integral, acesta spunea ca plata va fi efectuată mai târziu, iar

mijloacele bănești nu erau aduse în casieria întreprinderii. Compania Samir Zavidia și

Max au telefonat la SRL ,,Wedsale” cu pretenții, că au achitat serviciile pentru

3

publicarea pe portal lui Mascenco Ivan și până în prezent nu sunt realizate

publicațiile. Atunci, inculpatul a recunoscut că într-adevăr a însușit mijloacele

bănești, motivând că starea în familia sa este rea.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune gravă, că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că corectarea și reeducarea lui

este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate.

Totodată, instanța a reținut că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, nefiind încadrate corect,

deoarece lipsește legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și urmările

prejudiciabile ale companiei SRL ,,Wedsale”.

Recalificarea acțiunilor nu este posibilă, or, la etapa urmăririi penale

infracțiunea urma a fi corect încadrată juridic cu identificarea părților vătămate, care

în prezenta cauză penală au calitate de martori.

Inculpatul în calitate salariat la SRL ,,Wedsale”, avea ca obligație de bază

identificarea clienților în vederea perfectării contractelor cu aceștia. Careva atribuții

în ceea ce ține de încasarea sumelor de la potențialii clienți ori transportarea acestor

bani în casa SRL ,,Wedsale”, inculpatul nu avea.

Faptul însușirii de către inculpat a banilor transmiși de către clienți a fost

dovedit, însă aceasta nu a avut loc în procesul de administrare a acestor bani, cu

împuterniciri legale.

Astfel, acuzarea nu a dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal și ultimul urmează a fi achitat,

deoarece faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 191 alin. (2) lit. c), 84

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de

administrarea bunurilor pe un termen de 3 ani, fiind admise integral acțiunile civile

înaintate de Heghea T. și de SRL ,,Wedsale”.

Apelanta a invocat că instanța de judecată corect a calificat acțiunile

inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă neîntemeiat și ilegal l-a

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c)

Cod penal. De asemenea, instanța i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, cu aplicarea

neîntemeiată a prevederilor art. 90 Cod penal.

Inculpatul este subiect al infracțiunii de delapidare a averii străine, atât timp cât

acesta, ținând cont de atribuțiile sale de serviciu (înțelese, acceptate și executate de

către acesta în timpul activității sale la SRL ,,Wedsale”) „administra”, în sensul art.

191 Cod penal, mijloacele bănești primite de la clienți, acesta acționând în calitate de

reprezentant al SRL ,,Wedsale” venea în contact direct și material cu banii primiți de

la clienți pentru a-i transmite firmei în vederea îndeplinirii obligației de publicare a

informației pe site.

Fapta inculpatului întrunește și latura subiectivă a infracțiunii de delapidare a

averii străine, manifestată prin intenție directă îndreptată spre însușirea în scop de

4

cupiditate, inculpatul a prevăzut caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și a dorit

survenirea urmărilor prejudiciabile, acționând în vederea satisfacerii scopului de

cupiditate.

Instanța de judecată achitând inculpatul pe art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal și

stabilindu-i o pedeapsă blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, nu a luat în considerare

că inculpatul a abuzat de încrederea acordată acestuia de către conducerea SRL

,,Wedsale” și a însușit ilegal, în repetate rânduri, mijloace bănești care i-au fost

transmise de către clienți, chiar și după ce a fost depistat că a însușit mijloace bănești,

fiind preîntâmpinat de către conducerea societății respective în vederea neadmiterii

pentru viitor a unor asemenea fapte, ultimul nu a recunoscut vinovăția, nu a restituit

prejudiciul cauzat părților vătămate.

3.1. A declarat apel și reprezentantul SRL ,,Wedsale”, Elena Streapunina,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat conform învinuirii formulate și să fie admisă integral acțiunea civilă.

Apelanta a invocat că prima instanță nu a dat o aprecierea justă gravității

infracțiunilor săvârșite de inculpat.

Probele administrate dovedesc integral vinovăția lui.

3.2. Avocatul Iurie Voronovschi și inculpatul la fel au declarat apel, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Apelanții au invocat că inculpatul a acționat din numele SRL ,,Wedsale”, iar

compania și-a onorat obligațiile față de Heghea T. până la adresarea acestei la

instituțiile de drept, respectiv acțiunile inculpatului nu se încadrează nici în baza art.

190 Cod penal.

2015, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a analizat minuțios probele

administrate, dându-le o apreciere cuvenită.

Hotărârea primei instanțe corespunde prevederilor legii de procedură penală,

fiind legală și întemeiată.

Călugăreanu, a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a examinat sub toate aspectele

probele administrate, adoptând o decizie neîntemeiată.

5.1. Inculpatul la fel a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea

hotărârilor adoptate, cu dispunerea achitării lui.

Recurentul a indicat că materialele cauzei demonstrează lipsa în acțiunile lui a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal.

februarie 2016, recursurile au fost admise, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelul procurorului, sau s-a expus superficial, fără

argumentarea cuvenită.

5

Este pasibil admiterii și recursul inculpatului, pentru a da posibilitatea instanței

de apel să examineze cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv.

De asemenea, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să analizeze

posibilitatea reîncadrării juridice a acțiunilor inculpatului de la art. 191 alin. (2) lit. c)

Cod penal la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

avocatului și inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Mașcenco Ivan a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

(episodul din 01.06.2013) la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a desfășura

activități în domeniul comercial pe un termen de 2 ani.

S-au menținut dispozițiile sentinței în partea condamnării inculpatului în baza

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul din 20.05.2013).

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a desfășura activități în domeniul comercial pe

un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei principale definitive aplicată

inculpatului a fost suspendată condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul SRL ,,Wedsale” prejudiciul material în

mărime de 7475 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat că în perioada lunilor ianuarie - iunie 2013,

inculpatul Mașcenco I., având drept atribuții căutarea clienților, convorbirile cu

acestea și încheierea contractelor, care se încheiau atât cu persoanele fizice cât și cu

persoanele juridice, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul plasării publicității pe site-ul

www.wedsale.md, a dobândit de la Elena Calian în două tranșe suma de 180 euro și

50 euro, care conform cursului valutar al BNM constituie 3737,5 lei, iar de la

compania „Moldova Lux” reprezentată de către Alexandra Medvedev, în două tranșe,

suma de 180 euro și 50 euro, care conform cursului valutar al BNM constituie 3737,5

lei, dar banii nu i-a transmis la firmă, i-a însușit, folosindu-i în scopuri personale, fără

a întreprinde măsurile necesare pentru a fi plasată această publicitate, care a fost

plasată pe site de către administratorul acestui site pentru a nu afecta reputația

activității sale.

Astfel, prin acțiunile sale ilegale Mașcenco I. a dobândit ilicit bani în sumă

totală de 7475 lei, cauzând SRL ,,Wedsale”, în persoana administratorului

Streapunina Elena, o daună în proporții considerabile.

Instanța a statuat că probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal (pe episodul din ianuarie - iunie 2013), în împrejurările descrise,

inculpatul în perioada ianuarie - iunie 2013, urmărind scopul cupidant, prin abuz de

încredere și înșelăciune, a dobândit ilicit de la partea vătămată SRL ,,Wedsale” bani

6

în sumă totală de 7475 lei, cauzându-i astfel o pagubă materială în proporții

considerabile.

Inculpatul, prin crearea unei situații artificiale de încredere, sub pretextul

participării în calitate de intermediar, i-a propus lui Calian E. și reprezentantei

companiei „Moldova Lux”, Medvedeva A., încheierea unui contract privind plasarea

publicității pe site-ul www.wedsale.md, ulterior, a dobândit de la ultimele bani, în

două tranșe a câte 180 și 50 euro de la fiecare. Astfel, ducând în eroare administrația

întreprinderii în care activa, inculpatul nu a transmis banii primiți, dar i-a însușit,

folosindu-i în scopuri personale, fără a întreprinde măsurile necesare pentru a fi

plasată această publicitate.

Ulterior, administratorul întreprinderii SRL ,,Wedsale” a plasat publicitățile

solicitate de Calian E. și reprezentantei companiei „Moldova Lux”, Medvedeva A.,

pentru a nu afecta reputația activității sale.

Prin comportamentul bazat pe înșelăciune și abuz de încredere, inculpatul a

exercitat o influențare psihică asupra conștiinței și voinței victimei, nu a transmis

suma primită de la Calian E. și reprezentantei companiei „Moldova Lux”, Medvedeva

A., astfel, deposedând victima de bani în proporții considerabile. El a prezentat vădit

fals realitatea, a exploatat conștient raporturile de încredere care s-au stabilit între el

și victimă pe durata activității sale în întreprindere, a ascuns faptele și împrejurările

reale ale cazului, a căror necunoaștere au determinat eroarea victimei privind

legalitatea transmiterii banilor.

Primirea banilor cu condiția îndeplinirii unui angajament se califică ca

escrocherie, deoarece în cazul dat, inculpatul, încă la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bani, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

Potrivit pct. 15 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 23

„Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, în

cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub influența

înșelăciunii sau abuzului de încredere.

Până în prezent, pe o durată îndelungată de timp, inculpatul n-a restituit banii

părții vătămate.

In atare situație, cu certitudine s-a constatat, că inculpatul dobândind, prin

înșelăciune și abuz de încredere, bunurile părții vătămate, bani în sumă de 7475 lei, i-

a cauzat ultimei daune în proporții considerabile.

Prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat (pe episodul din ianuarie-iunie 2013) și

semnele componenței de infracțiune prevăzute de legea penală, fapta reținută în

sarcina inculpatului se califică în baza articolului 190 alin. (2), lit. c) Cod penal ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Motivele invocate în apelul apărării ce vizează activitatea organului de

urmărire penală și primei instanțe de judecată privind administrarea și aprecierea

probelor puse la baza condamnării inculpatului (pe episodul din 20 mai 2013), sunt

nefondate din următoarele considerente.

7

Urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat în strictă conformitate cu

procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu sunt constatate încălcări care atrag

nulitatea actelor procedurale efectuate.

Sentința în partea vizată cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute

de articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală.

Probele prezentate și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sunt admisibile

conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și sunt apreciate conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Este corect soluționată chestiunea privind pedeapsa aplicată inculpatului (pe

episodul din 20.05.2013), aceasta fiind în limitele legii.

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor din articolele 7, 61, 75 și

90 Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei.

Astfel (pe episodul din 20.05.2013), prima instanță corect a concluzionat că

atingerea scopului pedepsei se v-a obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu privarea de dreptul de a practica

orice activitate comercială.

La stabilirea pedepsei pe episodul din ianuarie-iunie 2013, urmează a lua în

considerare prevederile art. 7, 61, 75, 84 și 90 Cod penal.

Inculpatul anterior nu a fost condamnat, este caracterizat pozitiv, infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, se clasifică ca fiind gravă, nu sunt

stabilite circumstanțe agravante, astfel este oportună aplicarea pedepsei cu închisoare,

cu privarea de dreptul de a desfășura activități în domeniul comercial.

Pe această linie de considerente, cu certitudine se constată că există temei legal

pentru ca inculpatul să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții

non privative de libertate.

Ținând seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, este rațională aplicarea față de acesta a prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu fixarea termenului de probă.

La urmărire penală reprezentantul părții vătămate SRL „Wedsale”, Streapunina

E., a înaintat o cerere prin care a solicitat să fie recunoscută în calitate de parte civilă

și prin ordonanța din 26.07.2013 este recunoscută în calitate de parte civilă.

Probele administrate dovedesc că prin infracțiunea săvârșită de inculpat

(episodul din ianuarie-iunie 2013) părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciul material

în valoare de 7475 lei.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel făcând trimitere la prevederile art. 61

Cod penal nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

8

Instanța de apel just a apreciat circumstanțele, dar pedeapsa stabilită nu a fost

apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, nu a ținut cont de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Instanța de fond cât și cea de apel nu au ținut cont de gradul prejudicialul al

infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii

infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând hotărâri

neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, și greșit a conchis că corectarea inculpatului

este posibilă fără a fi izolat de societate.

Decizia adoptată în partea stabilirii pedepse contravine prevederile art. 394

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei.

În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat și pe temeiurile din art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în

raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apelul acuzării nu s-ar fi pronunțat instanța, care ar fi

esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens (pct. 8. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

9

oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont că inculpatul anterior nu a fost condamnat,

este caracterizat pozitiv, a comis infracțiuni ce se clasifică ca fiind grave, că nu sunt

stabilite circumstanțe agravante, asemenea nefiind invocate de acuzare nici în

rechizitoriu (v.2, f.d.121-126, v.1, f.d.77-79), cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 84, 90,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană

este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost

condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru

fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni

prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. La stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

10

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

7., 8. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

11

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, în privința inculpatului Mașcenco Ivan XXXX,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

12