1ra-1380/2017 — art. art. 151 alin. 1, 287 alin. 1 CP

1ra-1380/2017 — art. art. 151 alin. 1, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1380/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017,

declarate de inculpatul

Dragan Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.12.2015 - 03.08.2016;

Instanța de apel: 24.08.2016 - 24.10.2016;

Instanța de recurs: 04.01.2017 - 28.02.2017;

Instanța de apel: 04.04.2017 - 04.07.2017;

Instanța de recurs: 03.08.2017 - 08.11.2017.

A CONSTATAT:

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă 6 (șase) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Dragan Mihail, la 26 aprilie 2015, aproximativ la ora 21:00, fiind în stare de ebrietate,

având scopul realizării intenției sale infracționale, îndreptate spre comiterea unui act de

huliganism, aflându-se în drum, pe malul iazului din s. Horodca, r-nul Ialoveni, în timp

ce Roșăț Iurie se deplasa spre domiciliu, s-a apropiat de acesta și în prezența altor

persoane, fără careva motive, i-a aplicat ultimului cu pumnul o lovitură în regiunea

capului, în rezultatul cărui fapt, Roșăț Iurie a căzut jos.

Apoi, manifestând o deosebită obrăznicie, încălcând în continuare grosolan

ordinea publică, în timp ce Roșăț Iurie era în drum, căzut la pământ, Dragan Mihail a

1

continuat să-i aplice lovituri acestuia cu pumnii peste cap, inclusiv în regiunea ochiului

stâng, în rezultatul căror acțiuni, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2186/D din 23 septembrie 2015, se

califică ca vătămare gravă.

Tot el, la 26 aprilie 2015, aproximativ la ora 21:00, aflându-se pe malul iazului

din s. Horodca, r-nul Ialoveni, fiind în stare de ebrietate alcoolică și urmând scopul

cauzării vătămării corporale lui Roșăț Iurie, intenționat, i-a aplicat acestuia o lovitură

cu pumnul peste cap, doborându-l astfel la pământ, după care a continuat să-i aplice mai

multe lovituri ultimului cu pumnii peste cap, inclusiv în regiunea ochiului stâng, în

rezultatul cărui fapt, părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 2186/D din 23 septembrie 2015, i-au fost cauzate vătămări corporale grave.

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dragan Mihail să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis și în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la

2 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă 9 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total,

să-i fie aplicată pedeapsa definitivă 9 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță la aplicarea pedepsei nu s-a

condus de limitele sancțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, care prevede

pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, modificări introduse prin Legea nr. 119 din 23 mai

2013, pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din

18 aprilie 2002.

Totodată, a relatat că procedura de examinare a cauzei penale a fost una generală,

iar instanța nu a stabilit careva circumstanțe excepționale de reducere a minimului și

maximului sancțiunii stabilite de art. 151 alin. (1) Cod penal.

3.2. Avocatul Caracuian Victoria în numele inculpatului, a declarat apel

solicitând casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- inculpatul vina nu și-a recunoscut-o, iar probele administrate atât la faza de

urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, nu au demonstrat vinovăția

acestuia;

- din conținutul sentinței nu este clar locul săvârșirii infracțiunii de huliganism,

în urma căruia lui Roșăț Iurie i-a fost cauzată vătămarea gravă a sănătății;

- nu se înțelege care este modalitatea de încălcare grosolană a ordinii publice și

vădita lipsă de respect față de societate, când în cauza penală respectivă a fost audiat

doar un martor, care nici nu a asistat la presupusul act de huliganism, dar despre faptul

că Roșăț Iurie a fost agresat fizic de cineva, a auzit a doua zi;

- probele administrate în această cauză penală nu au fost verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv din punct de vedere al coroborării lor în ceea ce ține de

concludența, utilitatea și veridicitatea acestora.

3.3. Avocatul Gandrabur Valeriu în numele inculpatului, a contestat sentința

cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

2

- prima instanță nu a constatat prin probe incontestabile, pertinente și

concludente, faptele prejudiciabile incriminate inculpatului, ajungând la o concluzie

unilaterală, subiectivă și greșită;

- din cele constatate de instanța de judecată în sentință, rezultă că doar partea

vătămată, care este interesată în condamnarea ilicită a inculpatului, arată la acesta ca la

persoana care ar fi săvârșit infracțiunile, fapt ce nu corespunde adevărului;

- prima instanță nu a stabilit motivul săvârșirii infracțiunilor expus în declarațiile

părții vătămate precum că ar fi avut o datorie față de martorul Stici Tudor și cine au fost

persoanele care au fost prezente la fața locului;

- nu au fost interogați martori care ar fi confirmat că au văzut aplicarea

loviturilor de către inculpat;

- nu au fost descrise declarațiile inculpatului, martorilor, părții vătămate, fiind

enumerate doar concluziile subiective, unilaterale ale instanței asupra acestor declarații;

- prima instanță nu a luat în considerație că față de Dragan Mihail, la reținere, a

fost aplicată violența fizică, fiindu-i fracturat piciorul;

- soluția de condamnare este bazată pe afirmațiile denaturate ale părților

interesate;

- inculpatul, a fost lipsit de apărare calificată în procesul penal;

- toate probele acumulate cu încălcarea normelor de procedură penală nu pot sta

la baza sentinței de condamnare, iar toate dubiile și presupunerile necesită a fi

interpretate în favoarea persoanei învinuite;

- instanța greșit a calificat acțiunile inculpatului atât în baza art. 287 alin. (1), cât

și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal;

- potrivit materialelor dosarului partea vătămată avea o datorie financiară față de

martorul Stici Tudor, astfel instanța a omis să constate dacă a fost sau nu întoarsă

această datorie, a fost sau nu această datorie motivul pentru care partea vătămată a fost

agresată fizic și de către cine, nu a fost constatat în prezența căror persoane inculpatul

a încălcat ordinea publică și unde, în pădure sau pe malul iazului din s. Horodca,

r-nul Ialoveni;

- la examinarea cauzei nu a fost luată în considerație personalitatea inculpatului,

circumstanțele atenuante, precum și faptul că inculpatul poate fi corectat și reeducat fără

a fi privat de libertate.

3.4. Inculpatul, la fel a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului declarat a invocat aceleași motive pe care le-a indicat

avocatul Gandrabur Valeriu în cererea sa de apel.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, admise apelurile

apărării cu casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Dragan Mihail a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii și a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea

parțială a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 20 noiembrie 2014,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

3

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că prima instanță

greșit a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece

în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii, însă a calificat just

acțiunile acestuia în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut, că prima instanță a

stabilit corect tipul pedepsei penale sub formă de închisoare, însă nu a determinat corect

mărimea acesteia, stabilind o pedeapsă sub limita prevăzută de sancțiunea art. 151

alin. (1) Cod penal, de 4 ani fără a face trimitere la prevederile art. 79 Cod penal, pe

când sancțiunea normei în cauză prevede pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la

10 ani.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că

circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, de gravitatea infracțiunii

săvârșite – care face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana inculpatului,

care anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 20 noiembrie 2014

în baza art. art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2) lit. c), d), 1921 alin. (1) Cod

penal, la pedeapsă definitivă 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, că este caracterizat negativ în societate, nu și-a recunoscut vina.

Circumstanțe excepționale potrivit prevederilor art. 79 Cod penal sau de liberare

de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal, instanța de apel nu a stabilit.

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, procurorul a invocat următoarele aspecte:

- instanța de apel a indicat în pct. 20 al deciziei, că apelul procurorului este

pasibil admiterii, însă de fapt, în dispozitivul deciziei a dispus respingerea acestuia,

astfel motivarea soluției contrazice cu dispozitivul hotărârii;

- instanța de apel a dat apreciere greșită probelor din dosar, fără a ține cont atât

de norma materială cât și cea procedurală;

- instanța de apel a reținut, că un semn obligatoriu al laturii obiective în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, îl constituie „modul public”,

indicând că infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal, presupune întotdeauna

ipostaze cu implicații publice;

- din materialele cauzei rezultă, că inculpatul Dragan Mihail, cauzând vătămările

corporale părții vătămate își dădea seama că acțiunile sale huliganice ar putea ajunge la

cunoștința publicului.

28 februarie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Instanța de recurs a enunțat că potrivit dispoziției art. 410 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel.

Astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță a aplicat inculpatului

pedeapsă în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, de 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, iar instanța de apel respingând apelul procurorului și

4

admițând apelurile apărării l-a condamnat pe Dragan Mihail în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, agravând

situația inculpatului în propriul apel.

De asemenea, în partea motivată a hotărârii, în pct. 20, instanța de apel a

menționat că apelul înaintat de procuror este pasibil admiterii, însă, în dispozitivul

deciziei a dispus respingerea acestuia.

Cu referire la chestiunea dacă fapta inculpatului a fost săvârșită în public, instanța

de recurs a constatat, că instanța de apel nu a efectuat o analiză a tuturor probelor, cu

aprecierea fiecăreia în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității

acestora, ignorând totalmente probele administrate la caz.

Astfel, instanța de recurs a menționat că instanța de apel nu a apreciat că fapta a

avut loc în drum spre domiciliul lui Roșăț Iuire, iar cele săvârșite de inculpat prin

cauzarea leziunilor corporale grave părții vătămate, au fost răspândite, întrucât au ajuns

la cunoștința mai multor locuitori ai satului.

Având la bază argumentele expuse supra, instanța de recurs a considerat ca fiind

pripite concluziile instanței de apel cu referire la aceea, că inculpatul nu dorea ca fapta

acestuia să ajungă la cunoștința publicului și că prin acțiunile sale nu a atentat la ordinea

publică, odată ce a cauzat vătămări corporale grave părții vătămate, iar infracțiunile de

huliganism întotdeauna presupun ipostaze cu implicații publice, prezența sau absența

cărora nu a fost evaluată la justa valoare de instanța de apel.

Prin urmare, instanța de recurs a specificat, că instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2186/D din 23 septembrie

2015, lui Roșăț Iurie i-au fost cauzate vătămări corporale grave și prematur a ajuns la

concluzia, că nu a fost probat faptul, că inculpatul Dragan Mihail își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit

în mod conștient, survenirea acestora.

Totodată, instanța de recurs a remarcat, că instanța de apel dispunând achitarea

lui Dragan Mihail de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, a conchis și faptul că „fiind aplicată o singură dată violența nu poate

fi luată în calcul de două ori la calificare, prima dată ca expresie a infracțiunii de

vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății și a doua oară ca parte a

infracțiunii de huliganism.”

În acest context, instanța de recurs a notat că, prin Legea nr. 277-XVI din

18 decembrie 2008, pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii

Moldova, în vigoare de la 24 mai 2009, calificativul „cu intenții huliganice”, prevăzut

în art. 151 alin. (2) lit. h) a fost exclus.

În sensul art. 287 Cod penal, prin „violență” se are în vedere violența soldată cu

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni

corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea

neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Astfel, părții vătămate Roșăț Iurie, de către inculpat i-au fost cauzate vătămări

corporale grave, iar consecința cauzată – vătămarea gravă, depășește latura obiectivă a

componenței de huliganism.

Respectiv, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul,

că în cazul săvârșirii actelor de huliganism cu aplicarea violenței, în rezultatul căreia a

survenit o vătămare corporală gravă ori medie a integrității corporale, faptele urmează

a fi calificate potrivit normelor ce reglementează concursul ideal de infracțiuni conform

5

prevederilor art. 33 alin. (4) Cod penal, adică atunci când o persoană săvârșește o

acțiune (inacțiune) care întrunește elementele constitutive a mai multor infracțiuni.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de avocații Caracuian Victoria și

Gandrabur Valeriu în numele inculpatului și de inculpat, admis apelul procurorului,

casată sentința în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Dragan Mihail i-a fost stabilită

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 82 Cod penal:

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, 8 (opt) ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă 9 (nouă) ani

închisoare.

Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumularea parțială a pedepsei

stabilite cu partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Ialoveni din

20 noiembrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 9 (nouă) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunile imputate, prevăzute de art. art.

151 alin. (1), 287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării precum că probele

acumulate și examinate în cadrul ședințelor de judecată nu dovedesc faptul că,

Dragan Mihail a săvârșit infracțiunile de care este învinuit.

La fel, instanța de apel a apreciat ca nefondată și poziția apelanților în interesele

inculpatului precum că învinuirile aduse inculpatului sunt bazate pe afirmațiile

denaturate ale părții interesate, deoarece analizând totalitatea de probe acumulate la

cauza penală instanța a constatat vinovăția inculpatului Dragan Mihail în săvârșirea

huliganismului prevăzut la art. 287 alin. (1) Cod penal, precum și a vătămării

intenționate grave a integrității corporale prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la apelul acuzatorului de stat, instanța de apel a remarcat că la

capitolul individualizării pedepsei penale, prima instanță nu a ținut cont și de alte

circumstanțe reale și personale în cauza dată.

Astfel, a evidențiat, că inculpatul Dragan Mihail a mai săvârșit anterior

infracțiuni intenționate și a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ialoveni din

20 noiembrie 2014 în baza art. art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2) lit. c), d),

1921 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis (f.d. 154, 155, vol.I) și din nou a săvârșit un

cumul de infracțiuni cu intenție.

Respectiv, instanța de apel a remarcat că, la momentul comiterii infracțiunii

imputate, adică la 26 aprilie 2015, inculpatul Dragan Mihail avea antecedente penale

nestinse, și prin urmare acesta a săvârșit infracțiunile imputate în stare de recidivă, or,

conform art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia

sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune

săvârșită cu intenție. În baza celor indicate, instanța de apel a conchis că Dragan Mihail

nu s-a corijat, este dispus să comită sistematic infracțiuni, iar pedeapsa stabilită de către

6

prima instanță este prea blândă în raport cu infracțiunile comise și personalitatea

inculpatului, or, după cum reiese din cele sus-indicate, doar pedeapsa reală a închisorii

cu executarea în penitenciar, îl va împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni.

cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recursuri

ordinare decizia instanței de apel, solicitând reexaminarea cauzei, deoarece procesul

penal a fost afectat de mai multe erori procedurale, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În acest sens inculpatul a menționat, că atât în prima instanță, cât și în instanța de

apel nu a fost asistat de un avocat ales, fiindu-i angajat avocat din oficiu care nu l-a

apărat; a fost condamnat în lipsa probelor, în baza declarațiilor martorilor care nu există;

cu partea vătămată inculpatul nu a avut conflicte, iar aceasta nu cunoaște unde a fost

agresată.

pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În argumentarea poziției sale acuzatorul de stat a menționat că inculpatul nu a

motivat recursurile declarate sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, dar a contestat decizia instanței de apel

susținându-și dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, pe când motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Susține procurorul că recursurile depuse nu conțin argumentele ilegalității

deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în această cauză penală – cerințe obligatorii care sunt stipulate în

dispoziția art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea

recursului în sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se susține că acesta a fost lipsit

de dreptul la apărare, procurorul menționează că aceste afirmații se combat prin

procesele-verbale ale ședințelor de judecată din care rezultă că Dragan Mihail a fost

asistat de avocat pe parcursul desfășurării procesului penal.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens.

La caz Colegiul penal atestă, că deși recurentul nu a invocat expres careva

temeiuri de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din conținutul

cererilor de recurs declarate se desprinde că inculpatul Dragan Mihail critică decizia

instanței de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzut la pct. 4) al normei de drept

menționate și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când judecata

7

a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului,

interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii.

Verificând argumentele recurentului prin care se susține că acestuia i-a fost

încălcat dreptul la apărare, deoarece a fost judecat în lipsa unui avocat ales, iar avocatul

desemnat din oficiu nu și-a îndeplinit obligațiile legale și nu l-a apărat, Colegiul penal

apreciază că aceste alegații ale inculpatului sunt declarative și lipsite de suport probator,

or, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată în prima instanță, se atestă că

interesele inculpatului Dragan Mihail au fost reprezentate de către avocatul

Caracuian Victoria, care a formulat și cerere de apel în numele ultimului.

Ulterior, în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel inculpatul

Dragan Mihail a fost reprezentat de către avocații Gandrabur Valeriu (f.d. 187, vol.I) și

Guțu Teodor (f.d. 32, vol.II), care de asemenea și-au îndeplinit împuternicirile legale

conform normelor procesuale penale, acțiunile acestora fiind consemnate în

procesele-verbale ale ședințelor de judecată, care de altfel, nici nu au fost contestate de

către inculpat în modul prevăzut de lege.

Așadar, având în susținere circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide

că argumentele recurentului prin care se susține că acestuia i-a fost încălcat dreptul la

apărare, nu au fost confirmate în cauza dedusă judecății și urmează a fi respinse.

Cu referire la dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor, prin

care se invocă că acesta a fost condamnat în lipsa probelor care iar confirma vinovăția

și în baza declarațiilor unor martori inexistenți, instanța de recurs menționează că

criticile menționate nu pot fi reținute, or, la acest capitol recurentul nu a invocat erori

de drept concrete, care ar constitui temei de casare a deciziei contestate.

În acest context, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului, instanța

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, deoarece aceasta reprezintă sarcina

primordială a instanțelor de fond.

În astfel de circumstanțe, urmează a se menționa, că potrivit jurisprudenței

constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare

a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de

fond, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face

o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

Colegiul penal reiterează, că printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat

de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice persoană trebuie să fie

judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, ceea ce a fost realizat

și în prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpatului garantate atât de Constituția

R. Moldova, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

cât și de Codul de procedură penală.

Față de cele ce preced, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate

de către inculpat nu și-au găsit confirmare și nu pot servi temei de casare a deciziei

8

contestate, iar în speță se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Dragan Mihail

xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

9