1ra-1236/2017 — art.149 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-1236/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Nicolaev Ghenadie

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 aprilie 2017, în cauza penală în

privința lui

Mușinscaia Anastasia Gheorghe, născută la

XXXXX, originară și domiciliată XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

învinuirea lui Mușinscaia Anastasia Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 149 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

30 iulie 2016, aproximativ la orele 17:00, Mușinscaia Anastasia Gheorghe, aflându-se

în apartamentul nr. XXXXX de pe str. XXXXX, unde locuia cet. Bezneciuc Liubovi Vasile,

a.n. XXXXX, și care era țintuită la pat, a pus la foc la aragaz o cratiță în care prepara

mâncarea, după care, neasigurându-se de condițiile de fierbere a produselor

alimentare și de regulile de securitate referitor la folosirea aragazului, neasigurându-

se de timpul de preparare a mâncării, cu toate că trebuia și putea să prevadă

consecințele negative ce puteau surveni în urma fierberii intensive a mâncării

preparate și stingerii focului (a dat în foc mâncarea), cet. Bezneciuc Liubovi a inhalat o

cantitate nestabilită de gaze naturale, fapt ce a dus la decesul acesteia la data de

05.08.2016, în urma internării în IMSP „Spitalul Clinic Municipal Bălți” la data de

30.07.2016, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 393D din

24.09.2016, și anume decesul ultimei a survenit în rezultatul insuficienței poliorganice

(cardiac, respiratorică și hepato-renală), ce s-a dezvoltat în rezultatul unei intoxicații

1

acute cu gaze naturale și între cauza decesului și intoxicația menționată există legătură

cauzală directă.

Acțiunile inculpatei Mușinscaia Anastasia au fost încadrate în baza art. 149

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi : lipsirea de viață din imprudență.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Mușinscaia Anastasia să fie

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 149 alin.(1) Cod

penal și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (un) an, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe o perioadă

de probațiune de 1 an.

În motivarea apelului a invocat, că deși art. 149 alin. (1) Cod penal face parte din

capitolul II din Partea specială și este o infracțiune mai puțin gravă, totodată, art. 109

alin. (2) și alin. (3) Cod penal prevede că împăcarea este personală și produce efecte

juridice în momentul pornirii urmăririi penale și până la retragerea completului de

judecată pentru deliberare și că, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu,

împăcarea se face de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă

se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.

Astfel, din lege rezultă, că împăcarea este personală, sau poate fi făcută prin

intermediul reprezentanților legali.

În opinia procurorului, circumstanțele în speță denotă necesitatea casării

sentinței instanței de fond în privința inculpatei Mușinscaia Anastasia, prin care a fost

dispusă încetarea procesului penal în privința ei, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care ultima să fie supusă răspunderii penale.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatei Mușinscaia Anastasia de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 149

alin.(1) Cod penal cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

În această ordine de idei, instanța de apel a notificat prevederile art. 109 Cod

penal, art. 60, 81 Cod de procedură penală și a menționat că, succesorul părții

vătămate, în temeiul prevederilor normelor penale menționate, dispune de drepturile

și obligațiile părții vătămate, inclusiv și de dreptul de a se împăca cu bănuitul,

învinuitul, inculpatul în cazurile prevăzute de lege, astfel, constatând că, în speța dată,

aceste condiții au fost respectate, deoarece împăcarea a avut loc între reprezentantul

părții vătămate, care este succesorul acesteia și inculpată.

Respectiv, dispunând de cererea succesorului părții vătămate Vitiuc Valentina

(f.d. 98), care deși nu a fost autentificată notarial, însă a fost întocmită personal de

Vitiuc Valentina, prezentată instanței în ședința judecată și exprimă în mod cert voința

acesteia de a se împăca, astfel, instanța a avut suficient temei legal de a dispune

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților. Or, interpretarea făcută

2

de procuror referitor la sintagma „personală”, prin care se pretinde acordul ce urma a

fi manifestat de victimă, este una incorectă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, succesorul părții vătămate în fața ambelor

instanțe de judecată și-a exprimat expres voința de a se împăca cu inculpata total,

necondiționat și definitiv, înțelegând că pune capăt litigiului născut din săvârșirea

infracțiunii, înlăturând astfel consecințele penale, or, procedura de împăcare a fost

inițiată și susținută de către părți, în strictă conformitate cu prevederile legale.

recurs ordinar de procuror, la data de 14 iunie 2017, care, invocând temeiul de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei spre o

nouă rejudecare în instanța de apel.

În susținerea solicitării indică considerentele sale privind ilegalitatea hotărârii

pronunțate de către instanța de apel, care eronat a egalat semnificația termenelor de

„reprezentant” și, respectiv, de „succesor” al părții vătămate, făcând selectiv referire în

cadrul expunerii poziției sale ba la un termen, ba la altul, ignorând și ocolind

prevederile strict legale cu privire la institutul împăcării.

În acest sens notifică prevederile art.109 Cod penal și menționează că, normele

procesual penale reglementează expres și necondiționat cazurile de încetare a

procesului penal în legătură cu împăcarea părților și nu prevede alte cazuri de încetare

a procesului penal pe aceleași motive, inclusiv între inculpat și succesorul în drepturi

și obligațiuni a părții vătămate defuncte.

Totodată, consideră că, instanța de apel, la menținerea sentinței de încetare a

procesului penal în legătură cu împăcarea părților, nu a făcut referire la faptul atingerii

sau nu a scopului legii penale prin aplicarea în cazul speței analizate a institutului

împăcării, ceea ce este nu numai aplicabil, ci și ilogic. Or, în cazul respectiv, sunt

aplicabile prevederile altor norme penale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului consideră că acesta este

neîntemeiat și în acest sens, se menționează, că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod

de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

3

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de către

recurent, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea

pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c.Finlandei).

Instanța de recurs consideră necesar de a menționa, că potrivit materialelor

cauzei procedura de împăcare a fost inițiată și susținută de părți, fapt indicat în

hotărârea primei instanțe, prin: „Inculpata Mușinscaia Anastasia Gheorghe a fost de

acord cu încetarea procesului. În partea respectivă procurorul și apărătorul inculpatului

nu au invocat obiecții cu privire la încetarea procesului în legătură cu împăcarea

părților” (f.d.109), reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată

din 13 februarie 2017 și discursul procurorului anexat la procesul-verbal

(f.d.101 verso; 104).

Cu referire la termenele de „reprezentant” și, respectiv, de „succesor” al părții

vătămate, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel nu a făcut selectiv referire în

cadrul expunerii poziției sale ba la un termen, ba la altul, dar a indicat că

reprezentantul părții vătămate este succesorul acesteia, ceia ce reiese din prevederile

art. 81 Cod de procedură penală, or, în speța dată partea vătămată este decedată.

În ce privește temeiul indicat de procuror, precum că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal menționează, că eroarea

gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de

procedură penală și anume, stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

4

probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o

stare de fapt.

Contrar acestor prevederi legale, argumentele recursului se rezumă la dezacordul

cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților (art.109 Cod penal),

dar fără a fi argumentată prezența în speța dată a erorii grave de fapt în calitate de

temei de casare.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a

admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de procuror

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 26 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Mușinscaia Anastasia

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 07 decembrie 2017.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

5