1ra-1134/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-1134/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-1134/17
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
07 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul
Burduja Victoria în numele inculpatului Grădinaru Evghenii, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 19 ianuarie
2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie
2017, în cauza penală în privința lui
Grădinaru Evghenii XXXXX,
născut la xxxxx, originar și domiciliat în r-nul
Xxxxx, s. Xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 29 decembrie 2016 - până la 19 ianuarie 2017
(instanța de fond);
de la 17 februarie 2017 - până la 20 aprilie 2017
(instanța de apel);
de la 13 iunie 2017 – până la 07 noiembrie 2017
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 19 ianuarie
2017, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,
Grădinaru Evghenii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.b),e),f) Cod
penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, fără amendă.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Grădinaru
Evghenii, la 01 august 2016, aproximativ la ora 0330, împreună și prin
înțelegere prealabilă cu o altă persoană în privința căreia cauza a fost
disjungată, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei
persoane, aflându-se pe str. Xxxxx, intersecție cu str. Xxxxx, mun. Xxxxx, din
spate, s-au apropiat de Lugovscoi Marcel, care era împreună cu Zagornean
1
Cristina și Grădinaru Evghenii, i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap lui
Lugovscoi M., doborându-l la pământ, după care, persoana în privința căreia
cauza a fost disjunsă, a sustras de la ultimul: geantă personală din materie de
culoare gri la prețul de XXXXX lei, în care se aflau actele personale: pașaport
cetățean al Federației Ruse, permis de conducere, poliță de asigurare
medicală, un portmoneu din piele de culoare neagră la prețul de XXXXX lei,
în care se aflau bani în sumă de XXXXX, care conform cursului oficial stabilit
de BNM constituie Xxxxx lei, Xxxxx, care conform cursului oficial stabilit de
BNM constituie Xxxxx lei, Xxxxx, care conform cursului oficial stabilit de
BNM constituie Xxxxx lei, două carduri de reducere din Federația Rusă
„Xxxxx” și „Xxxxx”, un card bancar „Xxxxx”, neapreciate valoric, un telefon
mobil de model „Xxxxx" la prețul de Xxxxx lei, în care activa cartela telefonică
SIM XXXXX, cauzându-i părții vătămate Lugovscoi M. o daună în proporții
considerabile în sumă totală de Xxxxx lei, precum și geanta de dame ”Xxxxx”
ce aparținea cet. Zagornean C., care la acel moment se afla la Lugovscoi M. la
prețul de Xxxxx lei, în care se aflau un deodorant „Xxxxx” la prețul de Xxxxx
lei, un parfum „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, parfum „Xxxxx” la prețul de
Xxxxx lei, fon de ten „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, portmoneu la prețul de
Xxxxx lei, în care se aflau bani în sumă de Xxxxx lei, două chei de la
apartament la prețul de Xxxxx lei fiecare, în sumă totală de Xxxxx lei, un
breloc în formă de broască țestoasă la prețul de Xxxxx lei, telefon mobil de
model „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, cauzându-i părții vătămate Zagornean
Cristina o daună în proporții considerabile în sumă totală de Xxxxx lei.
Prin acțiunile sale, Grădinaru Evghenii a cauzat părților vătămate un
prejudiciu material în mărime totală de Xxxxx lei.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Grițco P. în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedeapse mai blânde,
potrivit art. 90 Cod penal.
În argumentarea apelului a indicat că inculpatul vina a recunoscut-o
integral, s-a căit sincer, a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, relatând
cu exactitate atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării
judecătorești cum, unde și în ce circumstanțe a fost comisă infracțiunea.
Aceste aspecte nominalizate demonstrează faptul că inculpatul a
conștientizat gradul și pericolul social al infracțiunii comise, astfel acesta s-a
2
corectat, iar potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor
persoane.
Pedeapsa penală trebuie să corespundă atât principiului
proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 CP și se apreciază că este
dozată corespunzător atât cuantumul, cît și modalitatea de executare a
pedepsei aplicate.
Astfel, urmează ca față de Grădinaru E. să fie aplicată suspendarea
condiționată a executării pedepsei, care va asigura scopul de corectare și
reeducare a vinovatului, fiind echitabilă faptei infracționale comisă, deoarece
în speță careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu s-au
constatat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie
2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere
corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din
punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia
de vinovăție a inculpatului Grădinaru E. în săvârșirea infracțiunii incriminate.
Totodată, instanța a respins solicitarea apelantului privind stabilirea
unei pedepse mai blânde, în baza art. 90 Cod penal, argumentând că
pedeapsa numită este echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să
atingă scopul prevăzut la art. 61 Cod penal, or, prima instanță a ținut cont și
de faptul că la momentul comiterii infracțiunii – 01.08.2016, sancțiunea art.
187 alin.(2) Cod penal prevedea pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau
fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale. Astfel,
instanța reținând gravitatea faptei săvârșite, mărimea prejudiciului cauzat,
persoana inculpatului care a manifestat un pericol social sporit, precum și că
nu este angajat în câmpul muncii și va întâlni deficiențe în executarea unei
sancțiuni cu amendă, nu a aplicat față de inculpat sancțiunea complementară
cu amendă.
Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul
Burduja Victoria în numele inculpatului Grădinaru E., care, invocând temeiul
de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6), 10) CPP, solicită, casarea acestora
și pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde, în
3
baza art. 90 Cod penal.
Recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare la aplicarea
pedepsei nu au ținut cont de criteriile generale de individualizare a acesteia
stabilite de legea penală.
Consideră că în speță sunt întrunite condițiile aplicării unei pedepse în
temeiul art. 90 Cod penal și instanțele judecătorești aveau posibilitatea de a
dispune aplicarea acestor prevederi reieșind din următoarele:
- circumstanțele săvârșirii infracțiunii;
- comportamentul și rolul făptuitorului în săvârșirea infracțiunii, care a
conștientizat fapta comisă;
- comportamentul lui în timpul și după consumarea infracțiunii,
recunoașterea integrală a vinei;
- condițiile de viață ale inculpatului, precum și vârsta acestuia.
Reieșind din actele cauzei, se atestă că o pedeapsă privativă de libertate
cu executarea efectivă a acesteia în penitenciar va afecta viața de familie și
modul de viață stabilită la o limită normală.
Astfel, pedeapsa stabilită de către instanța de fond și menținută de cea
de apel este una prea aspră și neechitabilă.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat de către avocat, considerându-l inadmisibil, deoarece
recurentul critică hotărârea contestată sub aspectul greșitei individualizări a
pedepsei, însă instanțele de judecată corect au stabilit pedeapsa inculpatului,
ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin.(8) CPP.
Judecând recursul ordinar declarat în raport cu motivele invocate,
Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din
următoarele considerente.
Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele
temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să
judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a agrava situația
condamnatului.
Potrivit textului recursului, avocatul Burduja V. în numele lui
Grădinaru E. invocă temei de casare a hotărârii contestate pct. 6) și 10) alin. (1)
4
art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de
apel conține o eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii
sau aceasta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței și pct.10) statuează că s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele
erori de drept invocate de autor.
Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, invocat de către avocat în recursul declarat,
Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat,
deoarece nu a nominalizat care anume situație, prevăzută la prevederea
legală a temeiului menționat, este incidentă în cauză.
Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs
nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece
recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de
respectivul temei pentru recurs.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii
de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.
Totodată, instanța de recurs reține că avocatul este de acord cu starea de
fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor lui Grădinaru E., însă critică hotărârile adoptate doar în partea
stabilirii pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Sub acest aspect, Colegiul, reține că temeiul pentru recurs semnalat
de recurent nu este aplicabil în prezenta speță, iar instanțele de fond la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei
stabilite inculpatului și-au argumentat soluția adoptată, acordând deplină
eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.
Or, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este
singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a
pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina
libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea categoriei,
5
duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de
individualizare a acesteia.
Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute
de alin.(1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa, luând în
considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,
motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și
mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează
răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra
corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, după ce a stabilit categoria de pedeapsă, continuând
operațiunea de individualizare cu privire la executarea acesteia, ținând
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de
judecată poate dispune neexecutarea acesteia. Suspendarea condiționată
(art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei,
conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea
cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.
O condiție prevăzută expres în alin.(1) art. 90 din Cod penal,
constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute
pedeapsa stabilită.
Prin urmare, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că
scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În
formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea
condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga
conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea
faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul
cercetării judecătorești.
În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul
îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de norma art.90 alin. (1) Cod
penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a
ultimului la această măsură de individualizare judiciară a executării
pedepsei stabilite.
Colegiul penal ține să menționeze că în speța discutată, la stabilirea
pedepsei inculpatului atât instanța de fond cât și cea de apel just au
concluzionat că în speță aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu este
6
rațională, iar corectarea inculpatului poate avea loc doar în condiții privative
de libertate, fără aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă,
ținând cont că Grădinaru E. nu este angajat în câmpul muncii și va întâlni
deficiențe în executarea acestei sancțiuni, precum și reținând persoana
acestuia care a manifestat un pericol social sporit în comiterea infracțiunii, or
inculpatul după aplanarea conflictului din localul de noapte „Teremoc”, care
a avut loc între partea vătămată Lugovscoi M. cu persoana în privința căruia
cauza penală a fost disjungată, au așteptat afară aproximativ 2-3 ore, ulterior,
urmărind victimele, folosindu-se de faptul că era noaptea și părțile vătămate
însoțeau doi copii minori, aflându-se în stradă unde nu se aflau alte persoane,
situație de care inculpații au profitat, au comis infracțiunea de jaf.
La fel, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut
referire recurentul în cererea de recurs, (circumstanțele comiterii infracțiunii,
comportamentul și rolul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii,
faptul că a conștientizat fapta comisă, condițiile de viață și vârsta acestuia) au fost
reținute de instanțele de fond ca atenuante, fapt care a permis stabilirea
pedepsei lui Grădinaru E. mai aproape de limita minimă prevăzută de
sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. La acest capitol,
Colegiul ține să menționeze, că odată ce instanțele de judecată au constatat
circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste
circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod
penal.
Totodată, Colegiul relevă, că prezenta cauză a fost examinată în
procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire
penală (art.3641 CPP). Astfel, în situația dată nu poate fi reținută ca
circumstanță atenuantă „recunoașterea vinovăției” (așa cum solicită apărarea),
deoarece, o condiție obligatorie pentru examinarea cauzei în procedură
simplificată, și beneficierea inculpatului de reducere cu 1/3 a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, este ca
inculpatul să recunoască săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu. Prin
urmare, în cazul în care, recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii
simplificate, faptul dat nu poate fi valorificat de instanță ca o circumstanță
atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna
că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.
Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârile
contestate ca fiind corecte și legale, astfel că pedeapsa stabilită și
7
individualizată de către instanța de fond care a fost menținută de instanța de
apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei
penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,
corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în limita prevăzută la
sancțiunea normei penale în baza căreia Grădinaru E. a fost condamnat.
În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit
confirmare la judecarea prezentului recurs, iar argumentele avocatului
Burduja V. sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil concluzia de
respingere a acestuia ca inadmisibil cu menținerea hotărârii atacate.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Burduja
Valeriu în numele inculpatului Grădinaru Evghenii, împotriva deciziei
Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, în cauza penală
în privința lui Grădinaru Evghenii, cu menținerea hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.
Președinte Ghenadie Nicolaev
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Petru Moraru
8