1ra-1134/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal

1ra-1134/2017 — art.187 alin.2 lit.b,e,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1134/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Burduja Victoria în numele inculpatului Grădinaru Evghenii, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 19 ianuarie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie

2017, în cauza penală în privința lui

Grădinaru Evghenii XXXXX,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în r-nul

Xxxxx, s. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2017, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Grădinaru Evghenii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.b),e),f) Cod

penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

Evghenii, la 01 august 2016, aproximativ la ora 0330, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu o altă persoană în privința căreia cauza a fost

disjungată, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei

persoane, aflându-se pe str. Xxxxx, intersecție cu str. Xxxxx, mun. Xxxxx, din

spate, s-au apropiat de Lugovscoi Marcel, care era împreună cu Zagornean

1

Cristina și Grădinaru Evghenii, i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap lui

Lugovscoi M., doborându-l la pământ, după care, persoana în privința căreia

cauza a fost disjunsă, a sustras de la ultimul: geantă personală din materie de

culoare gri la prețul de XXXXX lei, în care se aflau actele personale: pașaport

cetățean al Federației Ruse, permis de conducere, poliță de asigurare

medicală, un portmoneu din piele de culoare neagră la prețul de XXXXX lei,

în care se aflau bani în sumă de XXXXX, care conform cursului oficial stabilit

de BNM constituie Xxxxx lei, Xxxxx, care conform cursului oficial stabilit de

BNM constituie Xxxxx lei, Xxxxx, care conform cursului oficial stabilit de

BNM constituie Xxxxx lei, două carduri de reducere din Federația Rusă

„Xxxxx” și „Xxxxx”, un card bancar „Xxxxx”, neapreciate valoric, un telefon

mobil de model „Xxxxx" la prețul de Xxxxx lei, în care activa cartela telefonică

SIM XXXXX, cauzându-i părții vătămate Lugovscoi M. o daună în proporții

considerabile în sumă totală de Xxxxx lei, precum și geanta de dame ”Xxxxx”

ce aparținea cet. Zagornean C., care la acel moment se afla la Lugovscoi M. la

prețul de Xxxxx lei, în care se aflau un deodorant „Xxxxx” la prețul de Xxxxx

lei, un parfum „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, parfum „Xxxxx” la prețul de

Xxxxx lei, fon de ten „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, portmoneu la prețul de

Xxxxx lei, în care se aflau bani în sumă de Xxxxx lei, două chei de la

apartament la prețul de Xxxxx lei fiecare, în sumă totală de Xxxxx lei, un

breloc în formă de broască țestoasă la prețul de Xxxxx lei, telefon mobil de

model „Xxxxx” la prețul de Xxxxx lei, cauzându-i părții vătămate Zagornean

Cristina o daună în proporții considerabile în sumă totală de Xxxxx lei.

Prin acțiunile sale, Grădinaru Evghenii a cauzat părților vătămate un

prejudiciu material în mărime totală de Xxxxx lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedeapse mai blânde,

potrivit art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului a indicat că inculpatul vina a recunoscut-o

integral, s-a căit sincer, a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, relatând

cu exactitate atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești cum, unde și în ce circumstanțe a fost comisă infracțiunea.

Aceste aspecte nominalizate demonstrează faptul că inculpatul a

conștientizat gradul și pericolul social al infracțiunii comise, astfel acesta s-a

2

corectat, iar potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Pedeapsa penală trebuie să corespundă atât principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 CP și se apreciază că este

dozată corespunzător atât cuantumul, cît și modalitatea de executare a

pedepsei aplicate.

Astfel, urmează ca față de Grădinaru E. să fie aplicată suspendarea

condiționată a executării pedepsei, care va asigura scopul de corectare și

reeducare a vinovatului, fiind echitabilă faptei infracționale comisă, deoarece

în speță careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu s-au

constatat.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat.

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

de vinovăție a inculpatului Grădinaru E. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța a respins solicitarea apelantului privind stabilirea

unei pedepse mai blânde, în baza art. 90 Cod penal, argumentând că

pedeapsa numită este echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

atingă scopul prevăzut la art. 61 Cod penal, or, prima instanță a ținut cont și

de faptul că la momentul comiterii infracțiunii – 01.08.2016, sancțiunea art.

187 alin.(2) Cod penal prevedea pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau

fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale. Astfel,

instanța reținând gravitatea faptei săvârșite, mărimea prejudiciului cauzat,

persoana inculpatului care a manifestat un pericol social sporit, precum și că

nu este angajat în câmpul muncii și va întâlni deficiențe în executarea unei

sancțiuni cu amendă, nu a aplicat față de inculpat sancțiunea complementară

cu amendă.

Burduja Victoria în numele inculpatului Grădinaru E., care, invocând temeiul

de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6), 10) CPP, solicită, casarea acestora

și pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde, în

3

baza art. 90 Cod penal.

Recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare la aplicarea

pedepsei nu au ținut cont de criteriile generale de individualizare a acesteia

stabilite de legea penală.

Consideră că în speță sunt întrunite condițiile aplicării unei pedepse în

temeiul art. 90 Cod penal și instanțele judecătorești aveau posibilitatea de a

dispune aplicarea acestor prevederi reieșind din următoarele:

- circumstanțele săvârșirii infracțiunii;

- comportamentul și rolul făptuitorului în săvârșirea infracțiunii, care a

conștientizat fapta comisă;

- comportamentul lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

recunoașterea integrală a vinei;

- condițiile de viață ale inculpatului, precum și vârsta acestuia.

Reieșind din actele cauzei, se atestă că o pedeapsă privativă de libertate

cu executarea efectivă a acesteia în penitenciar va afecta viața de familie și

modul de viață stabilită la o limită normală.

Astfel, pedeapsa stabilită de către instanța de fond și menținută de cea

de apel este una prea aspră și neechitabilă.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat, considerându-l inadmisibil, deoarece

recurentul critică hotărârea contestată sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, însă instanțele de judecată corect au stabilit pedeapsa inculpatului,

ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin.(8) CPP.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a agrava situația

condamnatului.

Potrivit textului recursului, avocatul Burduja V. în numele lui

Grădinaru E. invocă temei de casare a hotărârii contestate pct. 6) și 10) alin. (1)

4

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau aceasta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței și pct.10) statuează că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către avocat în recursul declarat,

Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat,

deoarece nu a nominalizat care anume situație, prevăzută la prevederea

legală a temeiului menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Totodată, instanța de recurs reține că avocatul este de acord cu starea de

fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor lui Grădinaru E., însă critică hotărârile adoptate doar în partea

stabilirii pedepsei, solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Sub acest aspect, Colegiul, reține că temeiul pentru recurs semnalat

de recurent nu este aplicabil în prezenta speță, iar instanțele de fond la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei

stabilite inculpatului și-au argumentat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Or, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea categoriei,

5

duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de alin.(1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa, luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și

mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit categoria de pedeapsă, continuând

operațiunea de individualizare cu privire la executarea acesteia, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune neexecutarea acesteia. Suspendarea condiționată

(art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art. 90 din Cod penal,

constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute

pedeapsa stabilită.

Prin urmare, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că

scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de norma art.90 alin. (1) Cod

penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a

ultimului la această măsură de individualizare judiciară a executării

pedepsei stabilite.

Colegiul penal ține să menționeze că în speța discutată, la stabilirea

pedepsei inculpatului atât instanța de fond cât și cea de apel just au

concluzionat că în speță aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu este

6

rațională, iar corectarea inculpatului poate avea loc doar în condiții privative

de libertate, fără aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă,

ținând cont că Grădinaru E. nu este angajat în câmpul muncii și va întâlni

deficiențe în executarea acestei sancțiuni, precum și reținând persoana

acestuia care a manifestat un pericol social sporit în comiterea infracțiunii, or

inculpatul după aplanarea conflictului din localul de noapte „Teremoc”, care

a avut loc între partea vătămată Lugovscoi M. cu persoana în privința căruia

cauza penală a fost disjungată, au așteptat afară aproximativ 2-3 ore, ulterior,

urmărind victimele, folosindu-se de faptul că era noaptea și părțile vătămate

însoțeau doi copii minori, aflându-se în stradă unde nu se aflau alte persoane,

situație de care inculpații au profitat, au comis infracțiunea de jaf.

La fel, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut

referire recurentul în cererea de recurs, (circumstanțele comiterii infracțiunii,

comportamentul și rolul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii,

faptul că a conștientizat fapta comisă, condițiile de viață și vârsta acestuia) au fost

reținute de instanțele de fond ca atenuante, fapt care a permis stabilirea

pedepsei lui Grădinaru E. mai aproape de limita minimă prevăzută de

sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. La acest capitol,

Colegiul ține să menționeze, că odată ce instanțele de judecată au constatat

circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste

circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Totodată, Colegiul relevă, că prezenta cauză a fost examinată în

procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală (art.3641 CPP). Astfel, în situația dată nu poate fi reținută ca

circumstanță atenuantă „recunoașterea vinovăției” (așa cum solicită apărarea),

deoarece, o condiție obligatorie pentru examinarea cauzei în procedură

simplificată, și beneficierea inculpatului de reducere cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, este ca

inculpatul să recunoască săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu. Prin

urmare, în cazul în care, recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii

simplificate, faptul dat nu poate fi valorificat de instanță ca o circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna

că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârile

contestate ca fiind corecte și legale, astfel că pedeapsa stabilită și

7

individualizată de către instanța de fond care a fost menținută de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei

penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în limita prevăzută la

sancțiunea normei penale în baza căreia Grădinaru E. a fost condamnat.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la judecarea prezentului recurs, iar argumentele avocatului

Burduja V. sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil concluzia de

respingere a acestuia ca inadmisibil cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Burduja

Valeriu în numele inculpatului Grădinaru Evghenii, împotriva deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, în cauza penală

în privința lui Grădinaru Evghenii, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

8