1ra-159/2017 — Art. 187 al. 2 lit. e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27 iunie 2016, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Doloton Eugeniu a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2), lit. e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani și 6 luni, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Doloton Eugeniu, la 18 aprilie 2016, aproximativ la ora 02:30, aflîndu-se la intrarea în scara B, a blocului de locuit nr. 61/6, amplasat pe str. Alecu Russo din mun. Chișinău, intenționat a aplicat violența nepericuloasă pentru viața persoanei, a îmbrîncit-o pe cet. Rahme Olga și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, după care i-a sustras în mod deschis portmoneul din piele în care se aflau mijloace bănești în sumă de 1 600 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, apărătorul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie redusă lui Doloton Eugeniu pedeapsa cu închisoarea pînă la minimum. Consideră că este posibilă în cazul dat aplicarea unei pedepse mai blânde, avînd în vedere recunoașterea vinovăției și examinarea cauzei potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, a fost respins ca nefondat, apelul apărătorului Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, cu menținerea sentinței. 1 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Doloton Eugeniu a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, necătând la faptul că, inculpatul Doloton Eugeniu își recunoaște vina pe deplin, vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: ordonanța de începere a urmăririi penale din 18.04.2016 (f.d. 1); proces-verbal de înregistrare a plîngerii (denunțului) părții vătămate Rahme Olga, adresată Inspectoratului de poliție Ciocana al DP mun. Chișinău, la 18.04.2016, (f.d. 4); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.04.2016, cu planșa fotografică, (f.d. 5-7); Raportul de expertiză medico-legală nr. 1734 din 18.04.2016, prin care se confirmă că în rezultatul examinării medico-legale la Rahme Olga s-a constatat: echimoză cu edem al țesuturilor moi la nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată. Regiunea anatomică unde sunt localizate leziunea corporală este accesibilă pentru mîna proprie dar nu este caracteristică pentru automutilare (f.d. 17); ordonanța de ridicare, procesul-verbal de ridicare, procesul-verbal de examinare a obiectului cu planșa fotografică, ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală, toate din 18.04.2016, prin care s-a dispus ridicarea, examinarea și recunoașterea în calitate de corp delict, a portmoneului din piele artificială, culoare neagră cu dimensiunile de 9,5x11,5 cm, cu mecanism de închidere metalic și mijloace bănești în sumă de 1600 lei, și anume 8 bancnote cu nominalul de 200 lei, cu s/n G0058, G0059, G0061, G0049, G0018, G0105, G0088, G0031 (f. d. 23-26); ordonanța de restituire a corpurilor delicte din 18.04.2016, prin care a fost restituit părții vătămate, Rahme Olga, un portmoneu de culoare neagră cu dimensiunile de 9,5x11,5 cm, din piele artificială, imitație crocodil, lăcuit, cu mecanism de închidere metalic și mijloace bănești în sumă de 1600 lei, și anume 8 bancnote cu nominalul de 200 lei, cu s/n G0058, G0059, G0061, G0049, G0018, G0105, G0088, G0031 (f. d.28); ordonanța de ridicare, proces-verbal de ridicare, proces- verbal de examinare a obiectului, ordonanța de recunoaștere și anexare a documentelor la cauza penală, toate din 10.05.2016, prin care s-a dispus ridicarea, examinarea și recunoașterea drept document, copiile din Registrul de evidență a infracțiunilor nr.l a IP Ciocana al DP mun. Chișinău din luna aprilie 2016, cu număr de ordine a înregistrărilor de la 5084 pînă la 5092, în calitate de mijloc material de probă (f. d. 29-30, 33-34); procesul- verbal de recunoaștere a persoanei din 19.04.2016, prin care martorul, Balica Sergiu, l-a recunoscut pe Doloton Eugeniu, fiind persoana care la data de 18.04.2016, aproximativ ora 02.20, însoțit de o domnișoară, i-a dus cu taxiul pe adresa mun. Chișinău, str. Alecu Russo, 61/6 (f. d.36); procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 04.05.2016 cu tabelul fotografic, prin care Ivancenco Dmirii, Mițelea Eduard și Rahme Olga l-au recunoscut pe Doloton Eugeniu (f. d. 102-107); procesul- verbal de confruntare între inculpatul Doloton Eugeniu și partea vătămată, Rahme 2 Olga din 04.05.2016 procesul-verbal de confruntare între inculpatul Doloton Eugeniu și martorul, Mițelea Eduard din 04.05.2016, cît și procesul-verbal de confruntare între inculpatul, Doloton Eugniu și martorul, Ivancenco Dmitrii, din 04.05.2016, prin care s-a stabilit că la momentul reținerii portmoneul cet. Rahme Olga se afla asupra inculpatului, Doloton Eugeniu (f. d. 108-113). Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Doloton Eugeniu, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 153), cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, s-a constatat cu certitudine că, Doloton Eugeniu a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal, cu semnele calificative, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Prin urmare, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, Colegiul penal conchide că, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Doloton Eugeniu, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Prima instanță a ținut cont de lipsa circumstanțele agravante în privința inculpatului și de prezența circumstanțe atenuante, așa ca recunoașterea vinei, căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii. Cu referire la argumentul apelantului referitor la aplicarea unei pedepse mai blânde, adică o pedeapsă, redusă pînă la 3 ani 6 luni, instanța de apel le-a respins ca nefondate or, instanța de fond a ținut cont și de faptul că, Doloton Eugeniu anterior fiind condamnat, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29.10.2012, în baza art. 186 alin.(2), lit. c), d) Cod penal, la 4 ani și 2 luni închisoare, având în cazul dat antecedente penale nestinse, a săvîrșit din nou o infracțiune intenționată, reținând în acest caz, starea de recidivă, din care considerente corect a statuat că este oportun de a-i numi lui Doloton Eugeniu pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal. Instanța de apel a conchis că, anume aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 4 ani și 6 luni, ar asigura, în cazul dat, atingerea scopului pedepsei penale în privința inculpatului Doloton Eugeniu or, instanța de fond numindu-i inculpatului pedeapsa cu aplicarea prevederilor 3641 Cod de procedură penală, i-a redus acestuia mai mult decât o treime din maximul pedepsei sancțiunii prevăzut la art. 187 alin. (2) Cod penal. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, aplicarea altei pedepse mai blânde nu ar duce la stabilirea echității sociale, la conștientizarea de către inculpat a faptelor comise precum și la corectarea acestuia. 3 În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, doar aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni este echitabilă, asigurîndu-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal potrivit cărora pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, argumentele apelantului de a-i aplica inculpatului Doloton Eugeniu o pedeapsă mai blândă, de 3 ani și 6 luni închisoare, nu sunt fondate și dacă vor fi acceptate asemenea argumente, pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei condamnate.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde. Recurentul invocă că, în prezenta cauză penală nu s-au constatat careva circumstanțe agravante, din contra s-a constatat circumstanță atenuantă ca recunoașterea vinovăției și căința sinceră, situația în care apărarea consideră că inculpatul merită să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. 5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, solicitînd respingerea acestuia, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt corecte și corespund legii. Or instanțele inferioare au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și just au ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoare.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. 4 În speță, Colegiul penal precizează că, apărătorul în recursul său invocă ca temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nici unul din prevederile la care se referă autorul nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Instanța de recurs precizează că, apărătorul referindu-se la pct. 6 din norma menționată, nu-și argumentează motivele invocate în recurs. După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal. De asemenea, cauza penală s-a judecat în baza art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea inculpatului (f.d. 153 Vol. I) și în situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor menționate, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Astfel, Colegiul menționează că, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora. Totodată, Colegiul penal menționează că în recursul declarat de apărător se semnalează și prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal menționează că, recurentul critică hotărîrea contestată în partea ce ține de aprecierea circumstanțelor cauzei și a pedepsei stabilite, considerînd-o prea aspră, solicitînd numirea unei pedepse mai blînde. După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru recurs semnalate nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la 5 individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. Cît privește argumentul recurentului precum că, nu s-au luat în considerație circumstanțele atenuante prin care instanțele urmau să aplice o pedeapsă mai blîndă, instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate or, instanța de fond și de apel au ținut cont și de faptul că, Doloton Eugeniu anterior fiind condamnat, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29.10.2012, în baza art. 186 alin.(2), lit. c), d) Cod penal, la 4 ani și 2 luni închisoare, având în cazul dat antecedente penale nestinse, a săvîrșit din nou o infracțiune intenționată, reținând în acest caz, starea de recidivă, din care considerente corect a statuat că este oportun de a-i numi lui Doloton Eugeniu pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită lui Doloton Eugeniu de către instanța de fond și de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute de legea penală. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie de avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele inferioare au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu sau comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și de 6 apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală, în privința lui Doloton Eugeniu Leonid, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 15 februarie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7