1ra-159/2017 — art. 187 al. 2 lit. e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 al. 2 lit. e, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-159/2017 — art. 187 al. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-159/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul
Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 27 iunie 2016 și decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală,
în privința lui
Doloton Eugeniu Leonid, născut la 29 martie 1993,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Ișnovăț 13, ap.
32.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 07.06.2016 pînă la 27.06.2016;
Instanța de apel de la 02.08.2016 pînă la 13.09.2016;
Instanța de recurs de la 24.11.2016 pînă la 18.01.2017.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în
baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27 iunie 2016, cauza
fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
Doloton Eugeniu a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2), lit. e), f) Cod penal, cu
aplicarea art. 82 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen
de 4 ani și 6 luni, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Doloton Eugeniu, la 18
aprilie 2016, aproximativ la ora 02:30, aflîndu-se la intrarea în scara B, a blocului de
locuit nr. 61/6, amplasat pe str. Alecu Russo din mun. Chișinău, intenționat a aplicat
violența nepericuloasă pentru viața persoanei, a îmbrîncit-o pe cet. Rahme Olga și i-a
aplicat o lovitură cu pumnul în față, după care i-a sustras în mod deschis portmoneul
din piele în care se aflau mijloace bănești în sumă de 1 600 lei, cauzîndu-i părții
vătămate o daună materială în proporții considerabile.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, apărătorul Pavalatii Alexandru
în numele inculpatului Doloton Eugeniu, a declarat apel, prin care a solicitat casarea
acesteia, în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie
redusă lui Doloton Eugeniu pedeapsa cu închisoarea pînă la minimum. Consideră că
este posibilă în cazul dat aplicarea unei pedepse mai blânde, avînd în vedere
recunoașterea vinovăției și examinarea cauzei potrivit prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie
2016, a fost respins ca nefondat, apelul apărătorului Pavalatii Alexandru în numele
inculpatului Doloton Eugeniu, cu menținerea sentinței.
1
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul
Doloton Eugeniu a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost
constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din
punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, necătând la faptul că, inculpatul Doloton Eugeniu își recunoaște vina pe
deplin, vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de
următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și
coroborează între ele, cum ar fi: ordonanța de începere a urmăririi penale din
18.04.2016 (f.d. 1); proces-verbal de înregistrare a plîngerii (denunțului) părții
vătămate Rahme Olga, adresată Inspectoratului de poliție Ciocana al DP mun.
Chișinău, la 18.04.2016, (f.d. 4); procesul-verbal de cercetare la fața locului din
18.04.2016, cu planșa fotografică, (f.d. 5-7); Raportul de expertiză medico-legală nr.
1734 din 18.04.2016, prin care se confirmă că în rezultatul examinării medico-legale
la Rahme Olga s-a constatat: echimoză cu edem al țesuturilor moi la nivelul feței,
care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată.
Regiunea anatomică unde sunt localizate leziunea corporală este accesibilă pentru
mîna proprie dar nu este caracteristică pentru automutilare (f.d. 17); ordonanța de
ridicare, procesul-verbal de ridicare, procesul-verbal de examinare a obiectului cu
planșa fotografică, ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza
penală, toate din 18.04.2016, prin care s-a dispus ridicarea, examinarea și
recunoașterea în calitate de corp delict, a portmoneului din piele artificială, culoare
neagră cu dimensiunile de 9,5x11,5 cm, cu mecanism de închidere metalic și mijloace
bănești în sumă de 1600 lei, și anume 8 bancnote cu nominalul de 200 lei, cu s/n
G0058, G0059, G0061, G0049, G0018, G0105, G0088, G0031 (f. d. 23-26);
ordonanța de restituire a corpurilor delicte din 18.04.2016, prin care a fost restituit
părții vătămate, Rahme Olga, un portmoneu de culoare neagră cu dimensiunile de
9,5x11,5 cm, din piele artificială, imitație crocodil, lăcuit, cu mecanism de închidere
metalic și mijloace bănești în sumă de 1600 lei, și anume 8 bancnote cu nominalul de
200 lei, cu s/n G0058, G0059, G0061, G0049, G0018, G0105, G0088, G0031 (f.
d.28); ordonanța de ridicare, proces-verbal de ridicare, proces- verbal de examinare a
obiectului, ordonanța de recunoaștere și anexare a documentelor la cauza penală,
toate din 10.05.2016, prin care s-a dispus ridicarea, examinarea și recunoașterea drept
document, copiile din Registrul de evidență a infracțiunilor nr.l a IP Ciocana al DP
mun. Chișinău din luna aprilie 2016, cu număr de ordine a înregistrărilor de la 5084
pînă la 5092, în calitate de mijloc material de probă (f. d. 29-30, 33-34); procesul-
verbal de recunoaștere a persoanei din 19.04.2016, prin care martorul, Balica Sergiu,
l-a recunoscut pe Doloton Eugeniu, fiind persoana care la data de 18.04.2016,
aproximativ ora 02.20, însoțit de o domnișoară, i-a dus cu taxiul pe adresa mun.
Chișinău, str. Alecu Russo, 61/6 (f. d.36); procesele-verbale de recunoaștere a
persoanei din 04.05.2016 cu tabelul fotografic, prin care Ivancenco Dmirii, Mițelea
Eduard și Rahme Olga l-au recunoscut pe Doloton Eugeniu (f. d. 102-107); procesul-
verbal de confruntare între inculpatul Doloton Eugeniu și partea vătămată, Rahme
2
Olga din 04.05.2016 procesul-verbal de confruntare între inculpatul Doloton Eugeniu
și martorul, Mițelea Eduard din 04.05.2016, cît și procesul-verbal de confruntare între
inculpatul, Doloton Eugniu și martorul, Ivancenco Dmitrii, din 04.05.2016, prin care
s-a stabilit că la momentul reținerii portmoneul cet. Rahme Olga se afla asupra
inculpatului, Doloton Eugeniu (f. d. 108-113).
Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Doloton Eugeniu, în cadrul
examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală (f. d. 153), cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură
simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală.
Astfel, s-a constatat cu certitudine că, Doloton Eugeniu a comis infracțiunea
prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal, cu semnele calificative, jaful,
adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței
nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Prin urmare, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod
penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
Astfel, Colegiul penal conchide că, conform art. 16 alin. (4) Cod penal,
infracțiunea săvârșită de către Doloton Eugeniu, în funcție de caracterul și gradul
prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave.
Prima instanță a ținut cont de lipsa circumstanțele agravante în privința
inculpatului și de prezența circumstanțe atenuante, așa ca recunoașterea vinei, căința
sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.
Cu referire la argumentul apelantului referitor la aplicarea unei pedepse mai
blânde, adică o pedeapsă, redusă pînă la 3 ani 6 luni, instanța de apel le-a respins ca
nefondate or, instanța de fond a ținut cont și de faptul că, Doloton Eugeniu anterior
fiind condamnat, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29.10.2012,
în baza art. 186 alin.(2), lit. c), d) Cod penal, la 4 ani și 2 luni închisoare, având în
cazul dat antecedente penale nestinse, a săvîrșit din nou o infracțiune intenționată,
reținând în acest caz, starea de recidivă, din care considerente corect a statuat că este
oportun de a-i numi lui Doloton Eugeniu pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 82
alin. (2) Cod penal.
Instanța de apel a conchis că, anume aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un
termen de 4 ani și 6 luni, ar asigura, în cazul dat, atingerea scopului pedepsei penale
în privința inculpatului Doloton Eugeniu or, instanța de fond numindu-i inculpatului
pedeapsa cu aplicarea prevederilor 3641 Cod de procedură penală, i-a redus acestuia
mai mult decât o treime din maximul pedepsei sancțiunii prevăzut la art. 187 alin. (2)
Cod penal.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că, aplicarea altei pedepse mai blânde nu
ar duce la stabilirea echității sociale, la conștientizarea de către inculpat a faptelor
comise precum și la corectarea acestuia.
3
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, doar aplicarea pedepsei
cu închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni este echitabilă, asigurîndu-se restabilirea
echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea
de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului
pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal potrivit cărora pedeapsa are
drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor
persoane.
În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, argumentele
apelantului de a-i aplica inculpatului Doloton Eugeniu o pedeapsă mai blândă, de 3
ani și 6 luni închisoare, nu sunt fondate și dacă vor fi acceptate asemenea argumente,
pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei
condamnate.
Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Pavalatii Alexandru în
numele inculpatului Doloton Eugeniu, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea
acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde.
Recurentul invocă că, în prezenta cauză penală nu s-au constatat careva circumstanțe
agravante, din contra s-a constatat circumstanță atenuantă ca recunoașterea vinovăției
și căința sinceră, situația în care apărarea consideră că inculpatul merită să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blândă.
5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Doloton Eugeniu, solicitînd
respingerea acestuia, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt
corecte și corespund legii. Or instanțele inferioare au acordat deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal și just au ajuns la concluzia că corectarea și
reeducarea inculpatului este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că, este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și
să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de
starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.
4
În speță, Colegiul penal precizează că, apărătorul în recursul său invocă ca temei
de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nici unul din
prevederile la care se referă autorul nu sunt aplicabile din punctul de vedere al
prezentei erori de drept care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel.
Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii
sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței.
Instanța de recurs precizează că, apărătorul referindu-se la pct. 6 din norma
menționată, nu-și argumentează motivele invocate în recurs.
După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de
apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la
menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.
Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la
examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101
Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a
verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod
penal.
De asemenea, cauza penală s-a judecat în baza art. 3641 Cod de procedură
penală, la cererea inculpatului (f.d. 153 Vol. I) și în situația aplicării de către prima
instanță a dispozițiilor menționate, instanța de apel este obligată să verifice în
principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de
procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică
decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.
Astfel, Colegiul menționează că, instanța de apel a dat răspuns la toate
argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora.
Totodată, Colegiul penal menționează că în recursul declarat de apărător se
semnalează și prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care
prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal menționează că, recurentul critică hotărîrea contestată în partea
ce ține de aprecierea circumstanțelor cauzei și a pedepsei stabilite, considerînd-o prea
aspră, solicitînd numirea unei pedepse mai blînde.
După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru
recurs semnalate nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat
just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și
art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la
5
individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii
articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța
de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală.
Cît privește argumentul recurentului precum că, nu s-au luat în considerație
circumstanțele atenuante prin care instanțele urmau să aplice o pedeapsă mai blîndă,
instanța de recurs le respinge ca neîntemeiate or, instanța de fond și de apel au ținut
cont și de faptul că, Doloton Eugeniu anterior fiind condamnat, prin sentința
Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29.10.2012, în baza art. 186 alin.(2), lit. c),
d) Cod penal, la 4 ani și 2 luni închisoare, având în cazul dat antecedente penale
nestinse, a săvîrșit din nou o infracțiune intenționată, reținând în acest caz, starea de
recidivă, din care considerente corect a statuat că este oportun de a-i numi lui Doloton
Eugeniu pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal.
Astfel, pedeapsa stabilită lui Doloton Eugeniu de către instanța de fond și de
apel, se încadrează în limitele legale prevăzute de legea penală.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie de avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvîrșite.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele inferioare au ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale acestuia.
În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu sau
comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției
adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și de
6
apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Pavalatii Alexandru în
numele inculpatului Doloton Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală, în privința lui Doloton
Eugeniu Leonid, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 15 februarie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
7