1ra-1646/2017 — art. 171 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1646/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul, șef-interimar al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel

Cahul din 14 iunie 2017, în privința inculpatului

Ceban Afanasi XXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXX,

str. XXXXX XX, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Comrat din 29.03.2016 în

baza art. 187 alin. (2) lit. e), 2641 alin. (4), 84, 90 Cod

penal la 4 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen

de probațiune de 2 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.11.2016 – 10.03.2017,

instanța de apel: 03.04.2017 – 14.06.2017,

instanța de recurs: 06.10.2017 – 08.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 171 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

numite conform sentinței Judecătoriei Comrat din 29.03.2014, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 16.10.2016, cu includerea perioadei aflării în arest

preventiv și arest la domiciliu de la 16.12.2015 până la 29.03.2016.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare, în

mărime de 2584 lei.

ora 24.00, inculpatul Ceban Afanasi, cu scopul întreținerii raportului sexuale cu

XXXXX, aplicând violența fizică și psihică, a târât-o în locuința XX, str.

XXXXX, or. XXXXX, unde i-a rupt hainele și, trântind-o pe divan, a

întreținut cu ultima un raport sexual forțat.

În rezultatul acțiunilor violente, părții vătămate i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.478, leziuni corporale sub formă de

echimoze pe brațe, în regiunea omoplatului drept și excoriație pe genunchiul stâng,

care se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Instanța a reținut că vina inculpatului este dovedită prin probele administrate

și i-a încadrat acțiunile în baza art. 171 alin. (1) lit. c) Cod penal, ca violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece lipsește

fapta infracțiunii.

Apelantul invocat că nu a fost dovedită vina inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

3.1. Inculpatul la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și stabilirea

unei pedepse echitabile.

Apelantul a indicat că nu a săvârșit violul.

2017, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

S-a respins cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2584 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a cercetat cauza penală sub toate

aspectele, a apreciat complet și obiectiv probele administrate, conform propriei

convingeri, călăuzindu-se de lege, și întemeiat a concluzionat că este pe deplin

dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(1) Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat a dispus încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor medico-legale,

traseologică și dactiloscopică.

Astfel, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2), alin (2) Cod de

procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat. În cazurile când expertiza a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzării, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat.

2

Rapoartele de expertiză medico-legale nr. 389 din 17.10.2016, nr. 391 din

17.10.2016, nr. 647 din 20.10.2016, raportul de expertiză traseologică nr. 34/12/5-

R-251 din 19.10.2016, raportul de expertiză dactiloscopică nr. 34/12/5-R-249 din

19.10.2016 au fost ordonate de către organul de urmărire penală pentru constatarea

leziunilor corporale cauzate părții vătămate și altor circumstanțe săvârșirii

infracțiunii de inculpat, aceasta fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea

expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Soluția instanței de fond de a încasa de la inculpat cheltuielile pentru

efectuarea expertizelor în sumă de 2584 lei este neîntemeiată, or potrivit art. 227

alin. (1), (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Netemeinicia soluției primei instanțe privind încasarea de la inculpat

cheltuieli judiciare de 2584 lei, rezultă din faptul că potrivit rechizitoriului suma

cheltuielilor judiciare indicate de procuror este de 930 lei, aceiași sumă este

menționată și în certificatul eliberat de Inspectoratul de Poliție Comrat, unde se

indică că pentru efectuarea unei expertize medico-legale au fost suportat cheltuieli

de 225 lei, fiind numite două expertize, suma fiind de 450 lei, pentru expertiza

traseologică - 340 lei, pentru expertiza dactiloscopică - 140 lei, iar în total suma de

930 lei.

Aceste erori constituie temei pentru casarea sentinței, în partea încasării

cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare de 2584 lei suportate

pentru efectuarea expertizelor nominalizate.

Calendari, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate și

menținerea sentinței.

Recurentul a reținut că avocatul și inculpatul au declarat apeluri care nu se

referă la încasarea cheltuielilor judiciare, ci cu privire la fondul cauzei, solicitând

achitarea inculpatului. Însă instanța de apel a admis apelurile avocatului și

inculpatului, nu a menționat în care parte casează sentința, nespecificând în baza

motivelor din apeluri sau din alte motive, ori din oficiu, și a pronunțat o nouă

hotărâre în partea cheltuielilor judiciare. Motivarea instanței nu este întemeiată și

clară. Or, instanța de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a

declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu

calitatea pe care apelantul o are în proces.

Conform art. 143 alin. (2) CPP, plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile obligatorii se face din contul bugetului de stat la momentul dispunerii și

efectuării lor. La moment se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli

ce au fost suportate din cauza comiterii de către inculpat a infracțiunii.

3

Potrivit art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivii legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal; cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Cheltuielile legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt făcute în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

La soluționarea chestiunii privind suportarea cheltuielilor respective, trebuie

de ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) CPP, care impune această sarcină pe

condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și

doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate,

incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului privind

încasarea de la inculpatul a cheltuielilor judiciare de 2584 lei, nu a dispus trecerea

acestora în contul statului, astfel, lipsește o dispoziție referitoare la repartizarea

cheltuielilor judiciare, așa cum se cere în baza prevederilor art. 397 pct.5), 416 Cod

de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 409 alin. (2),

385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 6), alin. (2) Cod de

procedură penală, care prescriu expres că instanța de apel este obligată ca, în afară

de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

4

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale

și în alte cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar plata

acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța

de apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor medico-legală, traseologică și

dactiloscopică, urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Deci, legea procesual-penală, cât și jurisprudența națională, prevede clar și

expres că plata pentru expertizele judiciare menționate, se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Este și de remarcat, că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare (pct. 5.

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de

de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura

cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4., 5., din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

5

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, șef-interimar al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții

de Apel Cahul din 14 iunie 2017, în privința inculpatului Ceban Afanasi XXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6