1ra-1300/2017 — art. 179 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1300/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017,

în cauza penală în privința lui

Mișcoi Ruslan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat Xxxxx, Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.03.2017 - 19.04.2017;

Instanța de apel: 10.05.2017 - 24.05.2017;

Instanța de recurs: 17.07.2017 - 01.11.2017.

A C O N S T A T A T :

administrate în faza de urmărire penală, Ruslan Mișcoi a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată

în folosul comunității.

la 07 februarie 2017, aproximativ la ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

ilegal și fără permisiune, a intrat în gospodăria cet. Fiodor Mitrean, amplasată în

Xxxxx, Xxxxx, iar la solicitarea ultimului de a părăsi gospodăria sa, Ruslan

Mișcoi nu s-a conformat, din contra, la agresat fizic pe Fiodor Mitrean, după care

culcându-l la pământ, a început să-l sugrume cu mâinile de gât, până în momentul

când a intervenit vecinul Semion Cobîlaș, care la tras pe Ruslan Mișcoi într-o

parte.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 34 „A” din 06 martie

2017, la Fiodor Mitrean s-au constatat echimoze pe fețele laterale ale gâtului, care

se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ruslan Mișcoi să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității și încasarea din contul acestuia în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 492 lei.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a stabilit just

1

circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului, însă contrar

prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, nu s-a expus

referitor la încasarea cheltuielilor judiciare prevăzute în rechizitoriu și solicitate

spre încasare în dezbaterile judiciare.

Cu trimitere la prevederile art. art. 227 alin. (1), 229 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, apelantul a indicat că, în cadrul urmăririi penale, de către

organul de urmărire penală a fost dispusă efectuarea a trei expertize medico-legale

de constatare a gravității leziunilor corporale, efectuarea cărora a necesitat

anumite cheltuieli din partea statului, cheltuieli care sunt prevăzute și menționate

în actele de expertiză anexate la materialele cauzei penale, or statul este cel care,

prin intermediul organelor sale de drept și a altor instituții de resort, asigură

bunăstarea și siguranța cetățenilor săi.

Cu toate acestea, orice persoană vinovată de săvârșirea unei fapte ilegale,

este obligată să repare prejudiciul cauzat prin infracțiune, precum și să

compenseze statului cheltuielile care au fost suportate în legătură cu săvârșirea de

către aceasta a unor fapte ilegale.

În această ordine de idei, prima instanță urma să dispună încasarea din

contul lui Ruslan Mișcoi a cheltuielilor judiciare în sumă de 492 lei sau să se

expună referitor la neadmiterea acestora, cu indicarea motivelor de respingere a

solicitării acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, just

încadrând juridic acțiunile acestuia în baza art. 179 alin. (2) Cod penal.

Referitor la latura contestată de procuror ce ține de neîncasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor suportate pe cauză pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, instanța de apel a apreciat că, prima instanță la examinarea cauzei

deși nu a motivat soluția în acest aspect și nici într-un fel nu s-a expus referitor la

chestiunea în cauză, corect nu a dispus încasarea cheltuielilor de judecată.

Cu trimitere la prevederile art. art. 143 alin. (1) pct. 2), 3), (2), 100 alin. (2)

Cod de procedură penală, art. 6 § 2) CțEDO și art. 15 alin. (1) al Legii nr. 1086

din 23 iunie 2000 ,,Cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice

și medico-legale”, cu modificările și completările ulterioare, instanța de apel a

indicat că, expertizele medico-legale au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea constatării gradului și caracterului vătămărilor integrității

corporale, care la rândul său au determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în

sarcina părții acuzării, deci efectuarea expertizelor dispuse de organul de urmărire

penală pe cauză au fost necesare pentru constatarea în acțiunile inculpatului a

faptului săvârșirii infracțiunii și calificarea juridică a acțiunilor lui, astfel că

cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea acestora nu urmează a fi încasate

2

de la inculpat.

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 492 lei.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. art. 227 alin. (1)

pct. 14), 227 alin. (1), 229 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 15 alin. (1) al

Legii nr. 1086 din 23 iunie 2000 ,,Cu privire la expertiza judiciară, constatările

tehnico-științifice și medico-legale”, a invocat că, la adoptarea sentinței instanța

de judecată era obligată să soluționeze chestiunea referitor de la cine și în ce

proporții urmează să plătească cheltuielile judiciare, or acestea au fost probate de

procuror prin rapoartele de constatare și rapoartele de expertiză.

Mai mult, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul a fost

de acord cu apelul procurorului și a declarat că acceptă să achite cheltuielile

judiciare.

Consideră acuzarea că, inculpatul urmează să achite cheltuielile judiciare,

deoarece aceasta fiind persoana în rezultatul acțiunilor căreia a fost săvârșită

infracțiunea și ca urmare a fost necesară pornirea urmăririi penale și necesitatea

întreprinderii de către organul de urmărire penală a măsurilor procesuale în

vederea dovedirii vinovăției acesteia.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, se atestă că procurorul critică decizia

instanței de apel în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportând temeiul invocat în susținerea cererii de recurs la actele cauzei,

Colegiul penal conchide că argumentele procurorului nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului în cauză, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 227 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau

3

care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor,

experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali,

pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicate, pentru acordarea

asistenței juridice garantate de stat, pentru restituirea contravalorii obiectelor

deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a

faptei, cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

În acest context Colegiul penal ține să menționeze că, ține de obligația

acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula probele necesare, ce

demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în săvârșirea unei

infracțiuni.

Totodată, potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

În sensul normei enunțate, se subînțelege că legiuitorul a oferit instanței de

judecată discreția de a decide în mod individual posibilitatea încasării cheltuielilor

judiciare atât din contul inculpatului, cât și de a dispune trecerea acestor cheltuieli

în contul statului, atunci când instanța consideră necesar acest lucru.

Având în susținere prevederile legale enunțate, instanța de recurs apreciază

ca fiind nefondate argumentele procurorului or, în opinia instanței de recurs

instanța de apel a soluționat cauza după intima convingere, fără a încălca

prevederile legislației în vigoare.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu a fost comisă

eroarea de drept la care face referire procurorul și, deci, nu persistă temei de

casare a soluției adoptate de instanța de apel.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs conchide că în speță se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 24 mai 2017, în cauza penală în privința lui Mișcoi Ruslan

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

4