1ra-1286/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5 CPP
1ra-1286/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1286/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Călărași din 10 martie 2016 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, în cauza penală în privința lui
Cornos Eugeniu Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat r-nul Xxxxx, Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 27.11.2015 - 10.03.2016;
Instanța de apel: 05.04.2016 - 15.03.2017;
Instanța de recurs: 13.07.2017 - 01.11.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 10 martie 2016, Eugeniu Cornos a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod
penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar
potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru
perioada de probațiune de 2 ani.
Prin aceeași sentință au fost condamnați și Andrian Ceban cu Victor Guzun,
însă hotărârile judecătorești cu recurs ordinar în privința acestora nu se contestă.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că Eugeniu Cornos
la 12 noiembrie 2015, aproximativ la ora 02:38, prin înțelegere prealabilă și
împreună cu Andrian Ceban și Victor Guzun, având scopul sustragerii bunurilor
altei persoane, forțând ușa au pătruns în magazinul ÎI „Popa Igor” amplasat pe
adresa or. Xxxxx, str. Xxxxx, de unde au sustras pe ascuns bunuri materiale,
cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari, în sumă
totală de 29402,5 lei.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Eugeniu Cornos să fie recunoscut vinovat și condamnat în
baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal,
executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de
5 ani.
În argumentarea apelului a invocat că, prima instanță nu a atras atenția asupra
faptului că mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune, a fost indicat de partea
vătămată care a eliberat organului de urmărire penală un act oficial de calcul al
prejudiciului, mai mult, în ședința de judecată nu a fost stabilit cu certitudine suma
1
prejudiciului de 29402,5 lei, deci greșit prima instanță a determinat această sumă,
deoarece comercializarea bunurilor sustrase aveau un preț stabilit și în total aveau
valoarea de 50987 lei.
La fel, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă penală prea blândă,
fără a se ține cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite de acesta, de
faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, nu este angajat în
câmpul muncii și nu se cunosc sursele de existență ale acestuia, duce un mod de
viață parazitar.
3.1. Avocatul Viorel Slabu în numele inculpatului, a contestat cu apel
sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de
amendă prin prisma art. 79 Cod penal, inclusiv să fie încetat procesul penal în
legătură cu împăcarea părților.
În susținerea cerințelor sale a invocat că, partea vătămată a declarat că nu are
pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, fiindu-i restituit deplin
prejudiciul cauzat, iar inculpatul a recunoscut vina parțial, se căiește sincer, nu are
antecedente penale, se caracterizează satisfăcător, are loc permanent de trai.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie
2017, a fost respins ca nefondat apelul apărării, admis apelul procurorului, casată
total sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,
rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Eugeniu Cornos a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar potrivit art. 90
Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de
probațiune de 2 ani.
4.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a constatat în fapt că,
Eugeniu Cornos la 12 noiembrie 2015, aproximativ la ora 02:38, prin înțelegere
prealabilă și împreună cu Andrian Ceban și Victor Guzun, având scopul sustragerii
bunurilor altei persoane, forțând ușa au pătruns în magazinul ÎI „Popa Igor”
amplasat pe adresa or. Xxxxx, str. Xxxxx, de unde au sustras pe ascuns bunuri
materiale, cauzând astfel părții vătămate o pagubă considerabilă, în sumă totală de
29402,5 lei.
4.2. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și
concludente declarațiile părții vătămate Igor Popa care coroborează cu declarațiile
martorilor Ilie Stratan și Cristin Șoroc.
Instanța de apel a indicat că, inculpatul a săvârșit acțiunea prejudiciabilă
exprimată prin sustragerea pe ascuns a bunurilor părții vătămate Igor Popa,
obținând posibilitatea reală de a se folosi și dispune de bunurile luate, acționând
intenționat, urmărind scopul de cupiditate.
La fel, instanța de apel a notat că infracțiunea de furt incriminată a fost
săvârșită în contextul agravantei prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 186 Cod penal, dat
fiind faptul că la săvârșirea laturii obiective, împreună cu Eugeniu Cornos au
participat și Andrian Ceban cu Victor Guzun, fiecare acționând în calitate de autor,
precum și în prezența agravantei prevăzute de lit. c) al aceluiași articol - prin
pătrundere, deoarece aceștia au intrat pe ascuns într-o încăpere - magazinul ÎI „Igor
Popa”, în scopul sustragerii telefoanelor mobile, pătrunderea fiind ilegală.
2
În continuare, instanța de apel nu a reținut poziția acuzării referitor la faptul
că, paguba materială cauzată părții vătămate Igor Popa constituie suma de 50987
lei și nu se califică ca „proporții mari”, deoarece se combate prin facturile fiscale
cu seria și nr. DV 4408803 din 04.08.2015, JV 4115192 din 06.10.2015,
JV 4114932 din 22.09.2015, JV 4115441 din 03.11.2015, DV 8141227 din
02.12.2014, anexate la materialele cauzei penale (f.d.16-20, vol. I), potrivit cărora
telefoanele mobile au următoarele prețuri: „Blade L3” - 1900 lei per bucată - 2
bucăți; „LG C50” - 2225,00 lei per bucată - 2 bucăți; „HTC 510” - 2400 lei;
„Samsung L200” - 2540,83 lei per bucată - 2 bucăți; „Samsung J500” - 4133,33
lei; „Samsung J110” - 1999,17 lei per bucată - 2 bucăți; „LG Y30” - 1415,83 lei;
„Tab 3-T116” - 2666,67 lei; „Samsung G350” - 1456,67 lei, ceea ce în total
constituie 29402,5 lei.
În acest sens, instanța de apel a reținut și declarațiile părții vătămate Igor Popa
care a menționat că prețul pentru telefoane a fost indicat luând în considerație
prețul lor de vânzare cu includerea cheltuielilor pe care le suportă, dar nu prețul de
livrare.
Astfel, cu trimitere la prevederile art. 126 Cod penal, modificat prin Legea nr.
207 din 29 iulie 2016, instanța de apel a reținut că, urmare a acțiunilor inculpatului,
părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială considerabilă, deci, infracțiunea
de furt a fost săvârșită în contextul agravantei prevăzută la lit. d) alin. (2) art. 186
Cod penal, iar acuzarea nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente faptul
că valoarea pagubei materiale constituie „proporții mari”, și anume suma de 50987
lei.
4.3. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel cu trimitere
la prevederile art. art. 1, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a indicat că, Eugeniu Cornos a
săvârșit o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave, nu are
persoane la întreținere, nu are antecedente penale, la evidența medicului psihiatru
și narcolog nu se află, ca circumstanță atenuantă a fost reținută săvârșirea pentru
prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar circumstanțe agravante nu au fost
reținute.
Totodată, instanța de apel a constatat că corectarea și reeducarea inculpatului
poate avea loc și fără izolarea acestuia de societate, ținând cont de consecințele
survenite și personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost tras la răspundere
penală, este la prima abatere de la legea penală, acordându-i șansa de reintegrare în
societate.
4.4. Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele invocate de
apărare în apel, menționând că, inculpatul a recunoscut vina în săvârșirea
infracțiunii incriminate, a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, ultima
declarând că nu are pretenții de ordin material sau moral față de acesta, însă
circumstanțele date nu sunt suficiente și nu constituie circumstanțe excepționale
pentru aplicarea pedepsei sub formă de amendă prevăzută de sancțiunea art. 186
alin. (2) lit. lit. b), c), d) Cod penal, reieșind din faptul că inculpatul nu este angajat
în câmpul muncii, respectiv, nu dispune de mijloace financiare pentru achitarea
amenzii.
La fel, instanța de apel nu a găsit temei privind aplicarea art. 109 Cod penal,
în sensul dispunerii încetării procesului penal în legătură cu împăcarea părților,
deoarece partea vătămată Igor Popa nu și-a manifestat acordul privind încetarea
3
procesului penal în legătură cu împăcarea părților, dânsul indicând că nu are
pretenții față de inculpat, fapt care, însă, urmează a fi luat în considerație la
individualizarea pedepsei penale.
4.5. Cu referire la poziția acuzării privind aplicarea unei pedepse penale mai
aspre, instanța de apel a notat că procurorul nu a făcut referire la date obiective și
subiective care să vizeze în special, împrejurările și modul de săvârșire a
infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea
ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale
infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența
infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după
săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal, care să justifice aplicarea
unei pedepse penale mai aspre.
Avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile
adoptate, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea cerințelor sale apărarea a invocat, că ședința de judecată în
cadrul instanței de apel a avut loc fără participarea inculpatului, iar procedura
aducerii silite și anunțării în căutare a inculpatului nu a avut efect și nu a realizat
înștiințarea ultimului despre examinarea apelurilor.
Având în vedere, că partea vătămată nu are pretenții față de inculpat,
prejudiciul i-a fost restituit pe deplin, inculpatul a recunoscut vina, se căiește de
cele săvârșite, antecedente penale nu are, se caracterizează satisfăcător la locul de
trai, instanța de apel urma să aplice prevederile art. 109 Cod penal sau Legea
nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Cu privire la amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a
de la proclamarea independenței R. Moldova”, or, aplicarea prevederilor enunțate
supra, era imposibilă datorită lipsei inculpatului la ședința de judecată a instanței
de apel, care era obligată să asigure citarea inculpatului.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul, care s-a expus
pentru inadmisibilitatea acestuia, menționând că instanța de apel întemeiat și legal
a examinat cauza în lipsa inculpatului, care fiind citat repetat în ședința de
judecată, nu s-a prezentat, fiind dispusă aducerea forțată, după care a fost anunțat
în căutare.
Astfel, în opinia procurorului, în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, nu
a fost încălcat dreptul inculpatului la participarea în instanța de judecată, întrucât
potrivit art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, acesta a fost citat în condițiile
legii.
Totodată, decizia adoptată de instanța de apel cuprinde răspunsuri la toate
motivele relevante pe care se întemeiază soluția, fiind în corespundere cu
prevederile procesual penale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
4
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și
erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal sesizează că
recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când cauza a fost
judecată în primă instanță sau în apel în lipsa unei părți care legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate.
Instanța de recurs reține că acest temei la care se referă autorul recursului nu
își găsește reflectare în speța dată, or, instanța de apel corect a dispus examinarea
cauzei în lipsa inculpatului.
În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit materialelor
cauzei, instanța de apel a dispus citarea inculpatului pentru ședințele de judecată
din 13 aprilie 2016, 04 mai 2016, 25 mai 2016, 06 iulie 2016, 21 septembrie 2016,
02 noiembrie 2016, 07 decembrie 2016, 18 ianuarie 2017, însă acesta din motive
necunoscute instanței nu s-a prezentat.
Totodată, pentru ședința de judecată preconizată pentru 08 februarie 2017, a
fost dispusă aducerea forțată a inculpatului Eugeniu Cornos (f.d.125, vol. II), iar
potrivit răspunsului și raportului colaboratorilor Inspectoratului de Poliție Ștefan
Vodă, inculpatul și-a schimbat locul de trai (f.d.121-122, vol. II).
Astfel, la 08 februarie 2017, instanța de apel a admis parțial demersul
procurorului și a dispus anunțarea în căutare a lui Eugeniu Cornos (129, 138-142,
vol. II), iar la 17 februarie 2017, în privința acestuia a fost intentat dosar de căutare
(f.d.152, vol. II).
Potrivit art. 321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță
și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor
când:
1) inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;
2) inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru
judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui;
3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare, când
inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului și,
după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.
În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amână,
cu excepția cazurilor menționate supra.
Instanța, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei,
este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură
preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în
instanță, iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare.
Totodată, în instanța de apel interesele inculpatului au fost reprezentate de
5
avocatul Marin Dumitrescu, care l-a întrebarea instanței privind posibilitatea
examinării cauzei în lipsa inculpatului, a declarat că este posibil (f.d.158, vol. II).
În plenitudinea circumstanțelor enunțate, Colegiul penal constată că instanța
de apel, în ședința din 15 martie 2017, audiind opinia participanților, just a
considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa inculpatului (f.d.157-162, vol. II).
În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432
alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor
de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și prin urmare, se impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat de recurent.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitru Marinescu
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 15 martie 2017, în cauza penală în privința lui Cornos Eugeniu
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2017.
Președinte Ghenadie Nicolaev
Judecătorii Petru Moraru
Nadejda Toma
6