1re-113/2017 — art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Fălești din 25 aprilie 2016, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 509 Cod de procedură penală, Zaiaț Moisei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei. De la inculpat s-a încasat în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate, Ciuntu Igor, prejudiciul material de 6626.75 lei, moral de 10.000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 2400 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Acțiunea civilă, intentată de Grăchilă Nicoleta a fost lăsată fără soluționare. De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Negura Vasile prejudiciul moral de 1500 lei. În rest, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Acțiunea civilă înaintată de Negura Vasile, privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile. 1 Automobilul „Volkswagen Transporter”, număr de înmatriculare XXXXXXX, a fost restituit proprietarului Cebota Serghei.

Instanța de fond a constatat că la 16 ianuarie 2015, orele 06.15, inculpatul Zaiaț Moisei, conducând automobilul „Dacia Sandero”, număr de înmatriculare XXXXXX, și deplasându-se pe traseul M-14, km 139+50m, în direcția mun. Chișinău, încălcând prevederile art. 45 alin. (1) lit. d) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit cărui: „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: situația rutieră”, cât și prevederile art. 51 lit. c) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform cărui: „înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure: poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre”, nu a ținut cont de faptul că partea carosabilă era acoperită cu polei, iar vizibilitatea era redusă din cauza ceții, nu s-a asigurat că banda din sens opus era liberă, și a ieșit la depășirea unui camion, unde a intrat în coliziune frontală cu automobilul „Audi 80”, număr de înmatriculare XXXXXX, condus de Negura V., în care se aflau pasagerii Ciuntu C. pe bancheta din față, Cojocari G. și Grăchilă N. pe bancheta din spate, iar la puțin timp în acest automobil s-a tamponat și automobilul „Volkswagen Transporter”, număr de înmatriculare XXXXXX, condus de Cebota S., de la ce partea vătămată Ciuntu C. s-a ales cu vătămări corporale sub formă de fractura oaselor bazinului pe dreapta – osului iliac, ischion și osul pubian, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 27 D din 16.02.2015, se califică la categoria leziunilor corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată. Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare medie a sănătății. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 76-77, 80 Cod penal, art. 509 Cod de procedură penală, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, că nu s-au stabilit circumstanțe agravante, fiind stabilită circumstanța atenuantă, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, că după comiterea infracțiunii inculpatul a avut un comportament corect, fără încălcări ale legii, la acțiunile de urmărire penală și la ședințele de judecată s-a prezentat, s-a căit sincer, examinarea cauzei având loc conform procedurii speciale a acordului de recunoaștere a vinovăției, concluzionând că solicitarea părții vătămate de aplicare în privința inculpatului a pedepsei cu închisoarea, este neîntemeiată. Or, la caz nu s-au stabilit circumstanțe care ar impune necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre, corectarea și reeducarea inculpatului, cât și atingerea scopului pedepsei penale, fiind posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă. Totodată, instanța a statuat că partea vătămată Ciuntu C., prin intermediul reprezentantului Ciuntu I., a solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material de 6626.75 lei, moral de 80.000 lei și cheltuielile de judecată, urmând a fi admisă integral pretenția privind încasarea prejudiciului 2 material în mărime de 6626,75 lei, fiind confirmată prin probele administrate, iar pretenția privind încasarea prejudiciului moral, întru respectarea principiului echității, urmează a fi admisă în cuantum de 10.000 lei, suma indicată reprezentând o despăgubire justă, atingându-și efectul compensatoriu, fără a reprezenta un venit nejustificat pentru partea civilă.

Avocatul Prodan S. a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care prejudiciile materiale cauzate de autovehiculul ultimului să fie încasate de la partea civilmente responsabilă CA „AdmiralDirekt.de”, reprezentată de Uniunea Asiguratorilor de Autovehicule din RM., fiind respinsă acțiunea înaintată de Negură V. în latura daunei morale, cu admiterea în principiu a acțiunii în ceea ce privește dauna materială, iar cheltuielile de judecată, privind onorariile avocaților, să fie încasate proporțional de la partea civilmente responsabilă. Apelantul a invocat că prima instanță neîntemeiat l-a recunoscut parte civilmente responsabilă, deoarece potrivit art. 3, 31 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 414, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, parte civilmente responsabilă poate fi recunoscută doar compania CA „AdmiralDirekt.de”. 3.1. A declarat recurs ordinar și reprezentantul legal al părții vătămate minore, Ciuntu Igor, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare, cât și pedeapsă complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu admiterea integrală a acțiunii civile. Recurentul a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului, nu este echitabilă cu consecințele comiterii infracțiunii. La materialele dosarului au fost anexate probe, care demonstrează volumul de cheltuieli suportate și a suferințelor morale.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, recursul declarat de reprezentantul legal al părții vătămate, Ciuntu I., a fost respins, ca nefondat, iar recursul avocatului Sergiu Prodan, a fost admis, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre. Acțiunile civile, înaintate de reprezentantul legal al părții vătămate minore, Ciuntu Igor, și de partea vătămată Negura Vasile, au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de recurs, a reținut că prima instanță, corect a aplicat pedeapsa în privința inculpatului, sub formă de amendă, ținând cont de circumstanțele reale și personale, aplicând o pedeapsă echitabilă faptei infracționale, în corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale, și care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului. Reieșind din faptul că nu a fost restituit prejudiciul cauzat, mijlocul de transport al inculpatului fiind asigurat, urmează a fi soluționată acțiunea civilă separat în ordine civilă, cu solicitarea de încasare a daunelor respective de la compania de asigurări, unde a fost asigurat mijlocul de transport condus de inculpat, moment specificat și de reprezentantul Josanu D., în interesele părții 3 civilmente responsabile „AdmiralDirekt.de” al Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule. Argumentele reprezentantului legal al părții vătămate minore, Ciuntu I., că nu este de acord cu admiterea parțială a acțiunii civile, fiind anexate probe, întru confirmarea prejudiciului moral suportat, urmează a fi respinse, ca declarative.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

Partea vătămată Ciuntu Cătălina, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare și pedeapsă complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu admiterea integrală a acțiunii civile. Recurenta menționează că pedeapsa aplicată inculpatului nu este echitabilă cu urmările comiterii infracțiunii. Instanțele de fond și de recurs incorect au interpretat prevederile sancțiunii din art. 264 alin. (1) Cod penal, privind aplicarea pedepsei complementare privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, expunând opinia că pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată numai în cazul aplicării pedepsei principale cu închisoarea. Inculpatul nu a reparat paguba materială pricinuită de acțiunile criminale, nefăcând concluzii necesare în urma tragerii la răspundere penală, nemotivat fiindu-i stabilită pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea articolului vizat. În drept, recursul în anulare este întemeiat pe art. 452, 453, 454 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. 4 Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată Ciuntu Cătălina, împotriva sentinței Judecătoriei Fălești din 25 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, în privința inculpatului Zaiaț Moisei Xxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 noiembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5