1ra-1352/2017 — art. 276 al. 1 art. 249 al 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 276 al. 1 art. 249 al 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-1352/2017 — art. 276 al. 1 art. 249 al 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1352/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Vacarenco Ion, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani,
mun. Chișinău din 22 decembrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Vacarenco Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în r-nul xxxxx, s. xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
27.05.2016 – 22.12.2016 (prima instanță);
07.02.2017 – 13.06.2017 (instanța de apel);
31.07.2017 – 18.10.2017 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2016,
cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, procesul penal de învinuire a lui Vacarenco Ion în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 2
a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016.
Prin aceeași sentință procesul penal de învinuire a lui Vacarenco Ion în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, din
motiv că fapta persoanei constituie o contravenție, cu tragerea lui Vacarenco Ion la
răspundere contravențională în baza art. 287 alin. (13) Cod contravențional.
Vacarenco Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției
prevăzute de art. 287 alin. (13) Cod contravențional, fiind încetat procesul
contravențional în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la
răspundere contravențională.
La fel, s-a dispus încasarea de la Vacarenco Ion în beneficiul statului plățile
vamale neachitate în sumă de 70000 lei.
1
Corpurile delicte: automobilul de model „Toyota Auris” n/î Xxxxx și
certificatul de înmatriculare nr. xxxxxx din 19.05.15, care se află la păstrare la
Vacarenco Ion – s-a dispus a rămâne în posesia acestuia.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Vacarenco Ion,
acționând cu intenție directă, urmărind scopul de a nu vămui autoturismul de
model „Toyota Auris” cu nr. VIN: Xxxxxxx, introdus pe teritoriul Republicii
Moldova la data 01.03.2015 și a se eschiva de la achitarea taxelor vamale,
drepturilor de import ce ar fi urmat să constituie suma de 70000 lei, aflându-se pe
teritoriul stației de reparație a microbuzelor, amplasată în comuna Ciorescu mun.
Chișinău, ce aparține lui Vacarenco Ion, a modificat cu unelte proprii, prin
înlăturarea barei transversale, numărul de marcaj al caroseriei autoturismului de
model „Toyota Auris” - nr. VIN: XXXXXXXX cu numărul prezent -
XXXXXXXX, de la alt autoturism de model „Toyota Auris” cu n/î Xxxxxx,
proprietarul căruia acesta era. Totodată, în aceleași condiții, a instalat pe
automobilul dat și motorul fără număr de model - 1AD, ce corespunde volumului
cilindrilor 2,0 l - (1998 cm3), înlocuindu-l pe cel existent, care urma să corespundă
volumului cilindrilor 1,4 l -(1364 cm3).
La fel, prima instanță a mai constatat că prin rechizitoriu Vacarenco Ion a
mai fost învinuit în faptul că la data 01.03.2015, acționând cu intenția directă,
urmărind scopul eschivării de la achitarea plăților vamale și prin urmare a obținerii
unui profit ilicit, a introdus pe teritoriul Republicii Moldova prin PTF „Leușeni –
Albița” autoturismul de model „Toyota Auris” cu nr. VIN: XXXXXXXX. Ulterior,
continuând scopul propus, de a nu vămui autoturismul în cauză și a se eschiva de la
achitarea taxelor vamale, drepturilor de import ce ar fi urmat să constituie suma de
70000 lei, aflându-se pe teritoriul stației de reparație a microbuzelor, amplasată în
comuna Ciorescu mun. Chișinău, ce aparține lui Vacarenco Ion, a modificat cu
unelte proprii, prin înlăturarea barei transversale, numărul de marcaj al caroseriei
autoturismului de model „Toyota Auris” - nr.VIN: Xxxxxx cu numărul prezent -
Xxxxxxxx, de la alt autoturism de model „Toyota Auris” cu n/î XXXXX,
proprietarul căruia acesta era. Totodată, în aceleași condiții, a instalat pe
automobilul dat și motorul fără număr de model - 1AD, ce corespunde volumului
cilindrilor 2,0 l - (1998 cm3), înlocuindu-l pe cel existent care urma să corespundă
volumului cilindrilor 1,4 - (1364 cm3).
Acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță în baza:
- art. 276 alin. (1) Cod penal – falsificarea seriei, a numărului de identificare
ale șasiului, caroseriei sau motorului auto prin ștergere, înlocuire sau modificare;
- art. 287 alin. (13) Cod contravențional – neachitarea în termen a drepturilor
de import precum și alte acțiuni ale căror rezultat este neachitarea plenară a taxelor
vamale.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apelurile declarate de către:
2
3.1. Procurorul în Procuratura PCCOS, Sîrcu Artur, care a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Vacarenco Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de
amendă în mărime de 600 u.c.
Corpurile delicte: automobilul de model „Toyota Auris” n/î Xxxxxx și
certificatul de înmatriculare nr. xxxxxxx din 19.05.15, care se află la păstrare la
Vacarenco Ion, să fie dispus a fi nimicite.
În argumentarea apelului s-a invocat că:
- prima instanță eronat a încetat procesul penal în baza art. 276 alin. (1) Cod
penal în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de
la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016,
deoarece potrivit art. 10 lit. k) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a
25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016,
prevederile acestei legi nu se aplică în caz dacă nu a fost reparat integral
prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărit făptuitorul. Prin
urmare Vacarenco Ion nu a achitat taxele vamale în mărime de 70000 lei, sumă
care a și fost încasată de la el prin sentință;
- autoturismul de model „Toyota Auris” cu n/î xxxxx, certificatul de
înmatriculare nr. x din 19.05.2015, care sunt anexate la dosar și predate la păstrare
lui Vacarenco Ion, urma fi dispus de a fi nimicite din motiv că conțin semne de
falsificare.
3.2. Inculpatul Vacarenco Ion, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în
partea încetării procesului penal pe învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute
de art. 249 alin. (1) Cod penal, cu tragerea inculpatului la răspundere
contravențională în baza art. 287 alin. (13) Cod contravențional și încetarea
procesului contravențional pe art. 287 alin. (13) Cod contravențional în legătură cu
expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere contravenționale, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care să fie încetat procesul penal pe învinuirea de comitere de către Vacarenco Ion
a infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) Cod penal, în temeiul Legii nr. 210 din
29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova și să fie respinsă ca neîntemeiată cerința
procurorului cu privire la încasarea în folosul statului de la Vacarenco Ion suma
plăților vamale neachitate, în mărime de 70 000 lei.
În argumentarea apelului s-a invocat că:
- sentința în partea ce ține de tragerea la răspundere contravențională a
inculpatului și încasarea din contul său în beneficiul statului a sumei de 70000 lei
plățile vamale neachitate, este neîntemeiată și ilegală;
3
- la momentul introducerii automobilului în RM, el nu era obligat să plaseze
automobilul în regim vamal de import cu achitarea taxelor vamale în acest sens, iar
ultimul a plasat automobilul în regim vamal temporar, cu achitarea vinietei în acest
sens;
- este neîntemeiată imputarea lui a prejudiciului cauzat statului în mărime de
70000 lei;
- nu există un prejudiciu în cauza penală în baza art. 249 alin. (1) Cod penal,
iar față de el pot fi aplicate prevederile Legii privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM nr. 210 din 29,07.2016, cu
încetarea procesului penal.
- nu există o acțiune civilă înaintată de Serviciul Vamal sau procurorului în
interesele statului împotriva lui cu privire la încasarea prejudiciului format din
taxele vamale în mărime de 70000 lei, fapt care este echivalent cu neexistența
pretinderii unui prejudiciu.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie
2017, au fost admise parțial apelurile declarate și casată parțial, inclusiv din oficiu
în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința primei instanțe,
rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care procesul penal de învinuire a lui Vacarenco Ion în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în
legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.
La fel, s-a dispus ca corpurile delicte: automobilul de model „Toyota Auris”
n.î. Xxxxx cu numărul XXXXXX, să fie confiscat în contul statului, iar certificatul
de înmatriculare nr.XXXXXX din 19.05.2015 să fie nimicit.
În rest prevederile sentinței s-au menținut.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că vina inculpatului și
încadrarea acțiunilor acestuia nu s-au contestat, respectiv temei de a interveni în
sentință în acest sens instanța de apel nu a identificat.
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță a respectat normele
procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală,
acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere
al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului de
comiterea faptei incriminate, fiind făcută o încadrare juridică justă a acțiunilor lui
Vacarenco Ion în baza art. 276 alin. (1) Cod penal, adică falsificarea seriei, a
numărului de identificare a șasiului, caroseriei sau motorului auto prin ștergere,
înlocuire sau modificare.
Totodată, instanța de apel a atestat că inculpatul Vacarenco Ion la data de
01.03.2015 a introdus autoturismul de model „Toyota Auris”, căruia i-a modificat
4
cu unelte proprii, prin înlăturarea barei transversale, numărul de marcaj al
caroseriei autoturismului, astfel, din ziua săvârșirii ultimei acțiuni infracționale
până la momentul judecării cauzei în apel la 13 iunie 2017, au trecut peste 2 ani,
fapt ce denotă că în privința lui Vacarenco Ion sunt aplicabile prevederile art. 60
alin. (1) lit. a) Cod penal.
Astfel, instanța de apel a conchis asupra dispunerii încetării procesului penal
și liberarea inculpatului de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 60
Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru atragerea la
răspundere penală.
Cu referire la solicitarea inculpatului privind încetarea procesului penal de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) Cod penal, în temeiul Legii
privind amnistia și respingerea cererii procurorului privind încasarea din contul său
în beneficiul statului a sumei de 70000 lei - plățile vamale neachitate, instanța de
apel le-a considerat nefondate, menționând că la caz s-a stabilit că suma plăților
neachitate în beneficiul statului de către inculpat în mărime de 70 000 lei este
obiectul contravenției prevăzute de art. 287 alin. (13) Cod Contravențional și
întemeiat a fost încasată de la inculpat în beneficiul statului, deoarece în cazul dat,
aceasta nu este un eventual prejudiciu, ci constituie taxa vamală care urma s-o
achite inculpatul, pentru eschivarea căreia și a fost atras la răspundere
contravențională, ținând cont de modificările operate la art. 126 Cod penal.
La fel, instanța de apel a atestat că solicitările inculpatului privind aplicarea
amnistiei pentru infracțiunea prevăzută la art. 249 alin. (1) Cod penal, cu încetarea
procesului penal, nu pot fi reținute, relatând în acest sens că prima instanță
întemeiat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (13) Cod
contravențional, în temeiul art. 10, 126 Cod penal, în legătură cu modificările
adoptate privind stabilirea proporțiilor, la caz, suma de 70 000 lei nu constituie
proporții mari, care este de la 90 000 lei și astfel, acțiunile acestuia constituie o
contravenție.
În privința soartei corpurilor delicte, instanța de apel a precizat că din
materialele cauzei rezultă că acestea conțin semne de falsificare, respectiv în
temeiul art. 162 alin. (1) Cod penal, potrivit căruia uneltele care au servit la
săvârșirea infracțiunii vor fi confiscate și predate instituțiilor respective sau
nimicite.
În acest sens, instanța de apel a indicat că conform raportului de expertiză nr.
30 din 08.02.2016 (f.d. 20-22), certificatul de înmatriculare nr. XXXXX din
19.05.2015, fiind unul fals, iar automobilul de model „Toyota Auris” cu n/î
XXXXX, conține elemente de falsificare, fiind supus modificării numărul de
marcaj al caroseriei, circumstanțe, ce servesc drept temei pentru confiscarea
specială a automobilului, conform art. 106 Cod penal, ca bunul destinat pentru
săvârșirea infracțiunii, iar certificatul de înmatriculare urmează a fi nimicit.
5
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
Vacarenco Ion, care fără a indica nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.
(1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a sentinței, în partea încetării
procesului penal pe învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 249 alin.
(1) Cod penal, cu tragerea inculpatului la răspundere contravențională în baza art.
287 alin. (13) Cod contravențional și încetarea procesului contravențional pe art.
287 alin. (13) Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de
prescripție de tragere la răspundere contravenționale, precum și casarea parțială a
deciziei instanței de apel în partea dispunerii asupra sorții corpurilor delicte, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care să fie încetat procesul penal pe învinuirea de comitere de către Vacarenco Ion
a infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) Cod penal, în temeiul Legii nr. 210 din
29.07.2016 privind amnisita în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova și să fie respinsă ca neîntemeiată cerința
procurorului cu privire la încasarea în folosul statului de la Vacarenco Ion a sumei
plăților vamale neachitate, în mărime de 70 000 lei.
În argumentarea recursului ordinar se invocă că:
- potrivit legislației în vigoare la momentul introducerii automobilului în
RM, Vacarenco Ion nu era obligat să plaseze automobilul în regim vamal de
import cu achitarea taxelor vamale în acest sens;
- la momentul introducerii automobilului de către Vacarenco Ion în
Republica Moldova, ultimul a plasat automobilul în regim vamal temporar, cu
achitarea vinietei în acest sens. Astfel, obligația de achitarea a drepturilor de
import pentru automobilul menționat, în mărime de 70000 lei nu era obligatorie
pentru Vacarenco Ion;
- imputarea lui Vacarenco Ion a prejudiciului cauzat statului în mărime de
70000 lei este neîntemeiat și ilegal;
- atât timp cât nu există un prejudiciu în cauza penală de învinuire a lui
Vacarenco Ion în baza art. 249 alin. (1) Cod penal, față de ultimul pot fi aplicate
prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței RM nr. 210 din 29.07.2016, cu încetarea procesului
penal;
- chiar și dacă s-ar presupune existența unui prejudiciu cauzat Serviciului
Vamal pentru neachitarea presupuselor drepturi de import în mărime de 70000 lei,
Serviciului Vamal urma să fie recunoscut ca parte vătămată/parte civilă cu
înaintarea de către ultimul a unei acțiuni civile în acest sens, însă în prezenta cauza
lipsește o asemenea acțiune civilă.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.
(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat
pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din considerentul că
6
instanța de apel corect a reținut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat,
adoptând o soluție corectă, lipsind temeiuri de casare a hotărârii adoptate în această
cauză penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit
neîntemeiat, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal atestă că recurentul, nu a indicat nici un temei de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă în argumentarea
recursului invocă motive similare cu cele din cererea de apel, iar motivele
respective cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, și anume cazul când „hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția”.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că alegațiile specificate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.
Astfel, Colegiul penal constată că motivele din prezentul recurs ordinar sunt
invocate declarativ și constituie opinia subiectivă a recurentului, ce nu și-a găsit
confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de
apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 417 alin. (1) pct. 8), 419
Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor relevante invocate în apeluri, soluția fiind adoptată în baza probelor
verificate și apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, fapt ce
determină că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază
soluția, iar instanța de recurs ordinar nu identifică prezența vreunui temei de a
interveni în decizia instanței de apel.
Prin urmare, argumentele instanței de apel la adoptarea soluției în cauză,
expuse și în pct. 5 a prezentei decizii, invocate similar și în cererea de apel, la care
7
instanța de apel s-a expus detaliat și argumentat, motivare, în virtutea corectitudinii
căreia și pentru a evita repetări inutile este acceptată și însușită de instanța de
recurs ordinar, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.
37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6
din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Totodată, Colegiul penal atestă că prin recursul declarat, recurentul deși
solicită casarea deciziei instanței de apel în partea în care s-a decis soarta
corpurilor delicite, acesta nu relevă nici un argument în susținerea acestei solicitări,
iar instanța de recurs ordinar verificând decizia instanței de apel și în această parte,
conchide că aceasta este corect motivată, prin prisma prevederilor art. 162 alin. (1)
Cod de procedură penală, art. 106 Cod penal, din ce rezultă că soluția privind
corpurile delicte este justă și proporțională faptelor săvârșite de către inculpat.
Referitor la motivul invocat privind recalificarea incorectă a acțiunilor
incriminate în baza art. 249 alin. (1) Cod penal, care au fost recalificate de prima
instanță în baza art. 287 alin. (13) Cod contravențional, Colegiul penal îl consideră
neîntemeiat, deoarece recalificarea s-a efectutat corect conform prevederilor art. 10
Cod penal, în baza Legii nr. 2017 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016,
constatând că în prezent proporții mari pentru anul 2015 constituie suma de 90000
lei, iar 70000 lei nu formează această sumă, ce este corect și amănunțit motivat în
sentință (f.d. 120-121) și menținut de instanța de apel.
Colegiul penal nu acceptă nici motivul invocat în recurs privitor la faptul că
lipsa acțiunii civile în dosar împiedică încasarea pagubei materiale de 70000 lei în
speța dată, fiindcă conform art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
instanța de judecată este în drept să hotărască „dacă trebuie recuperată paguba
materială atunci când nu a fost intentată acțiune civilă”, ceea ce s-a realizat în
speța dată.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor invocate de
recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția
adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat
este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Vacarenco
Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie
8
2017, în cauza penală privindu-l pe Vacarenco Ion Xxxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 16 noiembrie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Timofti Vladimir
Toma Nadejda
9