1ra-1468/17 — art.42 alin.2, 42 alin.3, 46, 165 alin.3 lit.a CP

1ra-1468/17 — art.42 alin.2, 42 alin.3, 46, 165 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1468/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 15 februarie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, declarate de către avocatul Ocerednaia

Larisa în numele inculpatului și inculpatul

Moroșan Ruslan Nicanor, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.42 alin.(2)-(3), 46, 165 alin.(3) lit.a) Cod

penal, la 12 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita anumite activități în domeniul turismului, angajării

persoanelor în câmpul muncii peste hotarele R.Moldova și alte activități conexe pe un

termen de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasându-se de la Moroșan Ruslan în

beneficiul lui XXXXX prejudiciul material în mărime de 7500 lei și prejudiciul moral

în mărime de 50000 lei.

Moldova, în anul 2014, urmărind scopul recrutării, transportării, adăpostirii, primirii

persoanelor, cu și fără consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală

comercială, a creat în prealabil o reuniune stabilă de persoane în următoarea

componentă: Anastasia Afanas, două persoane stabilite de către organele de urmărire

penală și alte neidentificate.

Grupul criminal organizat condus de către o persoană identificată de către

organul de urmărire penală, avea un plan bine determinat de activitate infracțională,

care conținea următoarele etape: identificarea potențialelor victime din mediul social

vulnerabil în scop de exploatare sexuală, recrutarea acestora prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate, adăpostirea victimelor până la transportarea în țara de

destinație pentru a asigura controlul asupra lor și pentru a evita contactul cu alte

persoane sau cu reprezentanții organelor de drept, perfectarea actelor de identitate

pentru victime, organizarea transportării victimelor în țara de destinație.

Astfel, în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2014, Moroșan Ruslan împreună

1

cu alte persoane identificate de către organele de urmărire penală, au instigat mai multe

persoane la comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane, au împărțit și coordonat

rolurile infracționale între membrii acestuia, în vederea recrutării, transportării,

adăpostirii, primirii persoanelor cu și fără consimțământul acestora, în scop de

exploatare sexuală comercială și obținerea beneficiilor materiale în rezultatul acestor

acțiuni, dirijând activitatea grupului criminal organizat de către ei. Astfel, persoanele,

acționând în calitate de membri ai grupului criminal organizat și condus de către

Moroșan Ruslan și alte persoane identificate și neidentificate de către organul de

urmărire penală, exercitau rolul de a recruta potențialele victime ale traficului de ființe

umane prin înșelarea acestora cu privire la natura serviciilor, pe care acestea urmau să

le presteze în țara de destinație și prin abuz de poziție de vulnerabilitate a victimelor, de

a pregăti setul de acte necesar în vederea transportării acestora în țara de destinație, de a

le adăposti până la transportare și de a le transporta în țara de destinație.

Moroșan Ruslan, în cadrul grupului criminal organizat avea rolul de autor și de

organizator, condus și de către o persoană care a fost identificată de către organele de

urmărire penală și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală,

recrutând potențialele victime prin abuz de poziție de vulnerabilitate și înșelare cu

privire la scopul deplasării în țara de destinație, în scop de exploatare sexuală

comercială și obținerea beneficiilor materiale, adăpostea victimele, pregătea nemijlocit

și prin complici seturile de documente pentru transportarea victimelor în țara de

destinație, organiza transportarea lor pe teritoriul țării.

Astfel, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală, în toamna anului

2014, grupul criminal organizat, împreună cu Moroșan Ruslan au comis infracțiunea de

trafic de ființe umane în privința lui XXXXX în următoarele circumstanțe: în perioada

lunii noiembrie 2014, Moroșan Ruslan, prin înțelegere prealabilă cu trei persoane

identificate de către organele de urmărire penală și alte persoane necunoscute de către

organul de urmărire penală, aflându-se în mun.Chișinău, prin intermediul lui Anastasia

Afanas, urmărind intenția de recrutare, prin înșelăciune în scop de exploatare sexuală

comercială, pentru a ascunde scopul real de transportare a victimei în țara de destinație,

a adăpostit-o pe XXXXX în apartamentul său, i-a propus procurarea biletului la autocar

cu destinația Chișinău-Atena, confirmându-i destinația sa și propunerea primită de la

complici la un post de muncă bine plătit ca dădacă la o grădiniță sau la spălat vesela

într-o cafenea în or.Atena, R.Grecia, contra unui salariu decent de 1000 de euro lunar.

Obținând acordul victimei prin înșelăciune, urmărind realizarea scopului infracțional

unic al grupului criminal organizat, organizatorii grupului criminal, avându-l în

componența sa și pe Moroșan Ruslan, i-au procurat bilet la autocar, cu direcția de

deplasare Chișinău-Atena și au organizat transportarea lui XXXXX, la data de 05

decembrie 2014, în or.Atena R.Grecia.

Fiind deposedată de pașaportul Republicii Moldova, lipsită de dreptul la libera

circulație, prin înșelăciune, cu aplicarea influenței psihice și violenței fizice,

manifestate prin lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, persoana

identificată de către organele de urmărire penală a încercat să o oblige să întrețină

raporturi sexuale forțate contra plată. Din motiv că partea vătămată refuza, aceasta era

maltratată sistematic, într-o perioadă de aproximativ 14 zile și violată.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

R.Moroșan să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii imputate, invocând

2

că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; vinovăția inculpatului nu

este probată; lipsesc elementele infracțiunii imputate; nu a fost probată intenția

inculpatului de a săvârși infracțiunea imputată.

declarat de către avocatul L.Ocerednaia în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite toate

elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile părții vătămate XXXXX, ale martorilor D.Trîntă, Z.Vasilos, A.Afanas,

N.Tașciuc, V.Vitiuc și actele cauzei - procesele-verbale de ridicare și examinare a

telefonului mobil ce-i aparține lui A.Afanas, de confruntare dintre A.Afanas și

XXXXX, dintre R.Moroșan și XXXXX; biletul de călătorie pe numele lui M.Muntean,

sentința de condamnare în privința lui A.Afanas în baza art.155 și 165 alin.(2) lit.d)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că argumentele inculpatului privind

nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2)-(3), 46, 165 alin.(3)

lit.a) Cod penal, sunt combătute de probele administrate în prezenta cauză penală și

enumerate supra.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de consecințele comiterii

infracțiunii și corect a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc

doar cu aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Pe de altă parte, instanța de apel a indicat că prima instanța eronat a apreciat

drept circumstanță agravantă faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit

pentru fapta comisă însă, în același timp a considerat că acest aspect nu afectează

legalitatea actului emis.

L.Ocerednaia în numele inculpatului și inculpatul care, invocând temeiurile prevăzute

de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care R.Moroșan să fie achitat

de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii imputate, pe motiv că instanța de apel a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția inculpatului nu este

probată; - lipsesc elementele infracțiunii imputate; - nu a fost probată intenția

inculpatului de a săvârși infracțiunea imputată; - instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

3

Cu referire la recursul declarat de către inculpat.

Potrivit art.430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină,

inclusiv, denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței,

numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească,

fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și

motivele invocate în apel; denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data

pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau

respingerii apelului; data declarării recursului și semnătura recurentului.

Colegiul penal constată că, inculpatul a declarat recurs, care a fost înregistrat în

Curtea Supremă de Justiție la data de 28.06.2017, fără a fi semnat de către recurent și

fără a se indica data declarării recursului. Din acest motiv, prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 10.07.2017, cererea de recurs ordinar a fost restituită

inculpatului pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei noi cereri de recurs în

termen de 30 de zile, care a fost recepționată de către inculpat la 13.07.2017 (f.d.121-

122, 126 v.5).

Ulterior, la 25.08.2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit recursul

ordinar declarat din numele lui R.Moroșan, din conținutul căruia rezultă că în acesta,

contrar prevederilor art.430 pct.7) Cod de procedură penală, repetat nu a fost indicată

data declarării recursului și semnătura recurentului.

Luînd în considerație faptul că cererea de recurs nu a fost semnată de recurent și

nu a fost posibil de stabilit cert de către cine a fost depus recursul, Colegiul penal

consideră că recursul ordinar declarat de inculpat nu îndeplinește cerințele legale de

conținut prevăzute de art.429, 430 Cod de procedură penală, instanța de recurs nefiind

în drept să înlăture neajunsurile din oficiu.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, și, prin decizie

motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în

care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute

în art.429 și 430.

În această situație Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de

inculpat se consideră că nu îndeplinește cerințele de conținut și cade sub incidența

art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul L.Ocerednaia în numele

inculpatului

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori

de apel.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

4

fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui R.Moroșan, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția

lui în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând ca acesta să fie achitat pe motiv că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat materialele

administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au

format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate

a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă,

din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția lui R.Moroșan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2)-(3), 46, 165 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe declarațiile:

- părții vătămate XXXXX, potrivit cărora i s-a propus să meargă la muncă în

Grecia, costul biletului de călătorie fiind achitat de către V.Ciupac, ajungând la

destinație a fost dusă de către A.Afanas și V.Ciupac într-un apartament unde mai erau

și alte fete; a locuit în subsolul apartamentului aproximativ o lună, fiind maltratată și

violată; V.Ciupac prin skype a luat legătura cu R.Moroșan care solicita de la primul

1000 de euro pentru transportarea fetelor. Pe R.Moroșan l-a văzut de aproximativ 5 ori

vorbind prin skype cu V.Ciupac, înțelegând că are rolul de a găsi fete și de a le

transporta în Grecia contra sumei de 1000 euro pentru fiecare;

- martorului D.Trîntă, care a declarat că A.Afanas până a pleca la muncă în

Grecia, a stat în locațiune la o persoană cu numele Ruslan căruia inclusiv i-a transmis

banii pentru perfectarea actelor necesare pentru deplasare în Grecia și procurarea

biletului. Inculpatul R.Moroșan seamănă cu persoana de pe poza arătată pe site-ul de

socializare „odnoklassniki”, precum și că banii i-au fost dați de către fosta colegă de

școală R.Hadjaeva și Vasile care se aflau în Grecia. A.Afanas i-a propus și ei să meargă

în Grecia și i-a zis că pleacă mai multe fete;

- martorului Z.Vasilos, potrivit cărora îl cunoaște pe R.Moroșan și că împreună

cu A.Afanas, la propunerea lui R.Hadjaeva au plecat în Grecia pentru a munci într-un

restaurant. Până la plecare a stat în locațiune la R.Moroșan și a vorbit pe skype cu un

oarecare Vasile care i-a dat bani inculpatului pentru a-i procura bilet la avion. A mai

indicat că Vasile o obliga să se prostitueze, iar în caz că refuza, o amenința cu moartea.

R.Moroșan trebuia să mai trimită o fată, însă nu a mai răspuns la apelurile lui Vasile.

5

Pe XXXXX nu o cunoaște, dar știe că în Grecia a fost chemată de către A.Afanas, de la

care a aflat că a fugit;

- martorului A.Afanas, care a declarat că actele pentru a putea pleca în Grecia au

fost perfectate de către R.Moroșan care ținea legătura cu Vitalie, aflat în Grecia. A mai

menționat că venind în Chișinău a stat într-un apartament împreună cu un bărbat și o

femeie, iar R.Moroșan ținea legătura cu V.Ciupac prin telefon sau skype și a auzit că

ultimul îi spunea inculpatului că dacă va executa ceea ce i se cere, va primi bani. Rolul

lui R.Moroșan era de a trimite fete în Grecia. Dânsa nu a știut pentru ce pleacă în

Grecia, dar ajunsă acolo a înțeles că pentru practicarea prostituției. Pe XXXXX o

cunoaște din copilărie, aceasta împreună cu Z.Vasilos au plecat în Grecia prin

intermediul lui R.Moroșan, dar ce s-a întâmplat cu ea nu cunoaște. A mai indicat că

R.Hadjaeva împreună cu V.Ciupac conduceau cu toate, iar banii pe care îi câștiga, îi lua

V.Ciupac, care deseori vorbea pe skype cu R.Moroșan. Într-o zi a auzit că îi cerea

ultimului să-i trimită două fete în Grecia, a mai precizat că atunci când ea împreună cu

Z.Vasilos au ajuns în Grecia, V.Ciupac i-a transmis lui R.Moroșan 2000 de euro;

- martorului N.Tașciuc, potrivit cărora pe R.Moroșan îl cunoaște vizual, fiind

ofițer de investigație și efectuând operațiuni de căutare a acestuia ca urmare a plângerii

depuse de către XXXXX care, personal, i-a condus și le-a arătat apartamentul în care

locuia R.Moroșan. Ulterior, deplasându-se la locul de muncă a soției acestuia, ea le-a

declarat că nu locuiesc împreună și că acesta se ascunde, deoarece are probleme;

- martorului V.Vitiuc, care a relatat că a fost ofițer de investigare pe marginea

cauzei penale în privința lui R.Moroșan și a depistat locul aflării inculpatului, l-a

telefonat și l-a anunțat că este în căutare și că trebuie să se prezinte la organul de

urmărire penală, însă R.Moroșan i-a închis telefonul, ignorându-i cerințele;

și actele cauzei - procesele-verbale de ridicare și examinare a telefonului mobil

ce-i aparține lui A.Afanas; de confruntare dintre A.Afanas și XXXXX, potrivit căruia

XXXXX și-a susținut declarațiile anterioare privind traficarea ei în Grecia, dintre

R.Moroșan și XXXXX, potrivit căruia aceasta din urmă a declarat că personal l-a văzut

și l-a auzit pe R.Moroșan purtând discuții prin skype cu V.Ciupac despre recrutarea și

trimiterea fetelor în Grecia, în scop de exploatare sexuală; biletul de călătorie pe

numele XXXXX, sentința de condamnare în privința lui A.Afanas în baza art.155 și

165 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel, care au fost

examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de instanță, nu prezintă temei de

îndoială și direct indică la comiterea de către inculpatul R.Moroșan a infracțiunii

prevăzute de art.42 alin.(2)-(3), 46, 165 alin.(3) lit.a) Cod penal, vinovăția căruia a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunilor

imputate lui R.Moroșan, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele recurentului,

precum că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii imputate, sunt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate și ale

martorilor descrise mai sus.

Colegiul penal reține că, contrar celor afirmate de către recurent în recurs,

instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor invocate în apel de către partea

apărării, aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, iar recursul

recurentului, în situația respectivă, este declarativ și contravine faptelor cauzei, stabilite

6

și expuse exhaustiv, și analizate corespunzător de către instanța de apel, conform

art.414 Cod de procedură penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Argumentele avocatului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză,

dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual penale,

pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs

a alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în contextul expus,

este inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal, va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs

Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor

de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului R.Moroșan.

Complementar, Colegiul menționează că temeiurile invocate de recurent, privind

modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în

drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest

sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare

sau de achitare.

Făcând o analiză a temeiurilor indicate în recurs în raport cu apelul declarat și

textul deciziei, Colegiul constată că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse

de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinîndu-le în

ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de

fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării

ei.

Prin urmare, temeiul invocat de partea apărării, precum că decizia instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, se combate prin materialele

cauzei și nu se semnalizează în esență presupusa eroare de drept, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care în totalitatea lor resping

argumentele recursului.

Coroborând cele expuse, argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia instanței nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu pot fi

reținute. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod

de procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, astfel

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Conform art.432 alin.(2) pct.1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

7

constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în

art.429 și 430, precum și dacă este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de către avocat în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat și

de către inculpat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, în cauza penală în privința lui Moroșan

Ruslan, de către avocatul Ocerednaia Larisa în numele inculpatului ca fiind vădit

neîntemeiat și de către inculpat pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de

conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

8