1ra-1432/17 — art.251 Cod penal

1ra-1432/17 — art.251 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1432/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie

2017, declarate de către procurorul șef interimar al Procuraturii de circumscripție

Chișinău, Bolduratu Vasile și avocatul Harea Dumitru în numele părții vătămate

Gofman Ludmila, în cauza penală în privința lui

Bîrsan Gheorghe Mihail, născut la

XXXXX, originar din XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.251 Cod penal la un an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

activități ce țin de gestiunea și administrarea bunurilor, pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasându-se din contul lui Bîrsan Gheorghe în

beneficiul lui Gofman Ludmila prejudiciul material în mărime de 32000 lei și

prejudiciul moral în mărime de 30000.

2013, a formulat în adresa Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău cerere de chemare

în judecată împotriva ÎM „Agropiese TGR Grup” SRL și Bîrsan Gheorghe privind

revendicarea din posesia nelegitimă a bunurilor ce-i aparțin, și anume: mașină de

montat anvelope la prețul de 10000 lei, mașină de balansat anvelope la prețul de

10000 lei, mașină de sudat la prețul de 2700 lei, elevator la prețul de 16000 lei, jack

hidraulic 3 tone la prețul de 2000 lei, jack hidraulic 420303 la prețul de 2800 lei,

elevator simetric cu doi stâlpi (4 tone) la prețul de 16000 lei.

În cadrul judecării cauzei civile, la solicitarea reclamantei, în baza încheierii

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău nr.2-3097/13 din 18 iunie 2013, privind

aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii, prin procesul-verbal de sechestru nr.020-

389/13 din 19 iunie 2013, întocmit de către executorul judecătoresc Tcacenco

Alexandru, asupra tuturor bunurilor indicate, care se aflau depozitate pe teritoriul

1

depozitului situat pe str.Leova 1, or.Hâncești, a fost aplicat sechestru, bunurile

indicate fiind transmise spre păstrare lui Bîrsan Gheorghe, care la momentul

întocmirii procesului-verbal a fost preîntâmpinat de răspundere penală, conform

art.251 Cod penal, pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor,

sechestrate.

După data indicată și până la 07 iulie 2014, data și ora exactă nefiind stabilite

de către organul de urmărire penală, inculpatul Bîrsan Gheorghe acționând

intenționat, încălcând prevederile legislației, în circumstanțe nestabilite de către

organul de urmărire penală, a însușit elevatorul la prețul de 16000 lei și elevatorul

simetric cu doi stâlpi (4 tone) la prețul de 16000 lei, tăinuindu-le de executorul

judecătoresc Tcacenco Alexandru, care acționând în baza titlului executoriu nr.2-

3097 din 28 august 2013, deplasându-se către depozitului situat pe str.Leova 1,

or.Hâncești, a constatat lipsa acestor bunuri, fapt confirmat prin procesul-verbal de

transmitere a bunurilor din 07 iulie 2014 și procesul-verbal nr.020-696/2014 din 08

iulie 2014, privind imposibilitatea de executare.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Gh.Bîrsan să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii imputate, pe

motiv că nu există fapta infracțiunii, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele

și circumstanțele cauzei; lipsesc elementele infracțiunii imputate; instanța ilegal a

dispus aplicarea față de inculpat a arestului preventiv până la definirea sentinței,

necesitatea aplicării acestuia nefiind argumentată și justificată.

apelul declarat de către avocatul V.Ceban în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Gh.Bîrsan a fost achitat de

sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, pe motiv că

fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

Instanța de apel a reținut că, de către organul de urmărire penală Bîrsan

Gheorghe este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal în

următoarele circumstanțe:

Pe parcursul anului 2013, partea vătămată Gofman Ludmila a formulat în

adresa Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva

ÎM „Agropiese TGR Grup” SRL și Bîrsan Gheorghe privind revendicarea din

posesia nelegitimă a bunurilor ce-i aparțin, și anume: mașină de montat anvelope la

prețul de 10000 lei, mașină de balansat anvelope la prețul de 10000 lei, mașină de

sudat la prețul de 2700 lei, elevator la prețul de 16000 lei, jack hidraulic 3 tone la

prețul de 2000 lei, jack hidraulic 420303 la prețul de 2800 lei, elevator simetric cu

doi stâlpi (4 tone) la prețul de 16000 lei.

În cadrul judecării cauzei civile, la solicitarea reclamantei Gofman Ludmila,

în baza încheierii Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău nr.2-3097/13 din 18 iunie

2013, privind aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii, prin procesul-verbal de

sechestru nr.020-389/13 din 19 iunie 2013, întocmit de către executorul judecătoresc

Tcacenco Alexandru, asupra tuturor bunurilor indicate, care se aflau depozitate pe

teritoriul depozitului situat pe str.Leova 1, or.Hâncești, a fost aplicat sechestru,

bunurile indicate fiind transmise spre păstrare lui Bîrsan Gheorghe, care la

2

momentul întocmirii procesului-verbal a fost preîntâmpinat de răspundere penală,

conform art.251 Cod penal, pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea

bunurilor, sechestrate.

După data indicată și până la 07 iulie 2014, data și ora exactă nefiind stabilite

de către organul de urmărire penală, inculpatul Bîrsan Gheorghe acționând

intenționat, încălcând prevederile legislației, în circumstanțe nestabilite de către

organul de urmărire penală, a însușit elevatorul la prețul de 16000 lei și elevatorul

simetric cu doi stâlpi (4 tone) la prețul de 16000 lei, tăinuindu-le de executorul

judecătoresc Tcacenco Alexandru, care acționând în baza titlului executoriu nr.2-

3097 din 28 august 2013, deplasându-se către depozitului situat pe str.Leova 1,

or.Hâncești, a constatat lipsa acestor bunuri, fapt confirmat prin procesul-verbal de

transmitere a bunurilor din 07 iulie 2014 și procesul-verbal nr.020-696/2014 din 08

iulie 2014, privind imposibilitatea de executare.

Aceste acțiuni ale inculpatului Gh.Bîrsan au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art.251 Cod penal, însușirea și tăinuirea bunurilor

sechestrate, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri

Astfel, ca rezultat al reexaminării ansamblului de probe prezentate în

susținerea învinuirii, și anume a declarațiilor părții vătămate L.Gofman, ale

martorilor A.Tcacenco, I.Camenschi, I.Stoian, N.Moșneaga, V.Mostoboi și actele

cauzei - copiile titlurilor executorii de aplicare a sechestrului din 18.06.2013 și

28.08.2013; copiile proceselor-verbale de sechestru nr.020-389113 din 19.06.2013,

de transmitere a bunurilor din 07.07.2014, de constatare a lipsei bunurilor transmise

spre păstrare nr.020-696/2014 din 08.07.2014, de constatare a faptului că Gh.Bîrsan

nu a restituit benevol bunurile SA „Moldovagaz” nr.056-356r/2014 din 19.02.2014,

de cercetare la fata locului din 20.11.2014, cu tabelul fotografic; copia cererii de

chemare în judecată din 14.06.2013; copia hotărârii Judecătoriei Botanica din

28.08.2013, cercetate și verificate minuțios, instanța de apel dându-le o nouă

apreciere, a conchis că fapta imputată lui Gh.Bîrsan nu întrunește elementele

infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, potrivit art.120 alin.(2) Cod de

executare, în cazul în care creditorul refuză să preia la păstrare bunurile, cu acordul

părților se numește un administrator sau bunurile se dau la păstrare în baza unui

contract de depozit.

Consecvent, instanța de apel a notat că, potrivit procesului-verbal de sechestru

nr.020-389/13 din 19.06.2013, întocmit de executorul judecătoresc A.Tcacenco, se

constată că inculpatul a refuzat să primească bunurile sechestrate la păstrare, a

refuzat să semneze procesul-verbal de sechestru, și nu a semnat obligațiunea privind

răspunderea pentru însușire, înstrăinare, substituire sau tăinuire a bunurilor conform

art.251 Cod penal. Mai mult, în respectivul proces-verbal nu este indicat locul aflării

bunurilor sechestrate or, conform titlului executoriu privind aplicarea sechestrului,

sunt indicați doi debitori: ÎM „Agropiese TGR Grup” SRL, cu adresa în or.Chișinău,

str.Muncești 271/7 și Gh.Bîrsan - or.Hîncești, str.Ceaicovschi 8.

De asemenea, instanța a reținut că probele prezentate de către acuzare nu

probează întrunirea laturii obiective a infracțiunii imputate - însușirea sau tăinuirea

bunurilor de către inculpat.

3

Respectiv, ținând cont de cele expuse supra, precum și reieșind din

prevederile art.385 alin.(1) pct.1)-4) Cod de procedură penală, instanța de apel a

ajuns la concluzia că Gh.Bîrsan urmează a fi achitat, pe motiv că fapta imputată lui

nu întrunește elementele infracțiunii.

- procurorul care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

instanța de apel a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, vinovăția

inculpatului în tăinuirea bunurilor sechestrate și predate acestuia la păstrare fiind pe

deplin dovedită; - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar:

- avocatul D.Harea în numele părții vătămate L.Gofman care, invocând

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor M.Gofman, A.Tcacenco, I.Camenschii,

Iu.Stoia, N.Moșneaga și procesele-verbale de sechestru și de transmitere a bunurilor

din 19.06.2013, 07.07.2014 și 08.07.2014.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurenții în recurs au invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursurile declarate,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Cu referire la temeiurile invocate de recurenți, Colegiul penal menționează că,

decizia recurată a fost motivată plenar și consecvent în baza materialelor cauzei prin

prisma legislației pertinente.

Cercetarea judecătorească efectuată de instanța de apel a identificat la

adoptarea hotărârii primei instanțe, deficiențe vis-a-vis de aprecierea eronată a

probelor, elucidarea și stabilirea circumstanțelor importante pentru soluționarea

cauzei, fapt care au dus la condamnarea neîntemeiată a inculpatului Gh.Bîrsan, pe

care le-a corectat.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a menționat că

sentința a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care au fost

prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța acceptând și preluând

4

abordările și concluziile organului de urmărire penală cu privire la vinovăția

inculpatului.

Mai mult, instanța de apel just a considerat eronate argumentele primei

instanțe referitoare la faptul că vina inculpatului este dovedită prin procesele-verbale

de sechestru a bunurilor din 19.06.2013 și copia proceselor-verbale din 07.07.2014

și 08.07.2014, prin care lui Gh.Bîrsan i-au fost transmise bunurile la păstrare și a

fost preîntâmpinat de răspundere penală potrivit art.251 Cod penal or, acestea nu

dovedesc faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii încriminate.

Colegiul penal ține să menționeze că, prevederile art.251 Cod penal pot fi

aplicate dacă însușirea-tăinuirea este săvârșită de către persoana căreia i-a fost

încredințate bunurile spre păstrare.

Astfel, din probele administrate în respectiva cauză penală este cert că

Gh.Bîrsan nu a primit spre păstrare bunurile indicate în procesul-verbal de sechestru

a acestora din 19.06.2013, refuzând primirea lor, fapt confirmat prin înscrisurile din

acest proces-verbal - ,,refuz să primesc bunurile la păstrare”, iar în rubricele ,,am

luat cunoștință de procesul-verbal și am primit bunurile la păstrare” și ,,copia

procesului-verbal am primit” a indicat ,,refuz să semnez”.

Reieșind din aceste date și reținând dispozițiile art.120 alin.(2) Cod de

executare, instanța de apel corect a indicat că, în cazul în care Gh.Bârsan a refuzat

să preia la păstrare bunurile sechestrate, cu acordul părților, urma să se numească un

administrator sau bunurile urmau a fi date la păstrare în baza unui contract de

depozit.

Potrivit textului recursurilor se evidențiază că, recurenții critică aprecierea

probelor, însă, nu argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct de

vedere al erorii de drept admise la judecarea cauzei, astfel, instanța de recurs

constată că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.99-101 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și

întemeiat a dispus achitarea lui Gh.Bîrsan de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii.

La fel, instanța de apel corect a indicat că, acuzarea nu a prezentat probe

pertinente și concludente, care în coroborare cu circumstanțele cauzei ar dovedi

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Potrivit prevederilor

art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă

probelor administrate în cauză, aduse în sprijinul acuzării inculpatului, argumentând

detaliat respingerea lor. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere

corectă, concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic

acumulat la prezenta cauză.

Totodată, Colegiul penal menționează că, în recursurile declarate, recurenții

doar enumeră probele administrate și verificate de instanța de apel care, în opinia

acestora, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În

același context, în vederea respingerii argumentelor invocate în recursuri referitor la

chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal atestă că, la etapa judecării

5

recursului, nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, acestea fiind atributul exclusiv al acestor instanțe.

Colegiul reține că, în conformitate cu principiul contradictorialității în

procesul penal, reglementat de art.24 Cod de procedură penală, urmărirea penală,

apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și

persoane. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Funcția acuzării este pusă pe seama procurorului care intentează cauza penală,

înaintează învinuirea, susține acuzarea în instanțele de judecată.

În pofida acestor cerințe, în ședința instanței de apel procurorul nu a prezentat

probe, din care incontestabil s-ar deduce vinovăția inculpatului Gh.Bîrsan. Acesta,

fiind audiat atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, a

respins învinuirea, declarând că a refuzat să primească la păstrare cele două

elevatoare, având în vedere că acestea se aflau în depozitul nr.2, unde aveau acces

doar soții Gofman, toate bunurile care se aflau în depozitul nr.1, la care el avea

acces, au fost transmise executorului, conform hotărârii judecătorești. Din procesul-

verbal de transmitere a bunurilor din 07.07.2014, la fel rezultă că inculpatul a

menționat că elivatoarele se păstrau în depozitul nr.2 la care el nu avea acces, unde

executorul judecătoresc a indicat ,,Gh.Bîrsan a comunicat că elivatoarele

menționate se află la păstrare într-un depozit care aparține ,,Hîncești-Gaz” și el nu

are acces la aceste încăperi”.

Astfel, probe ce ar demonstra direct vinovăția inculpatului, nu au fost

prezentate de către procuror or, nici declarațiile părții vătămate, ale martorilor și nici

actele cauzei administrate în cadrul urmăririi penale nu pot dovedi cu certitudine

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Așadar, argumentele recurenților, precum că instanța de apel a apreciat

arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate fiind dovedită, contravin materialelor cauzei, or,

Colegiul penal reiterează că, instanța de apel corect și în deplină măsură a dat

apreciere probelor și circumstanțelor cauzei și corect a constatat că învinuirea adusă

lui Gh.Bîrsan nu este bazată pe probe directe, pertinente și concludente ce ar

confirma vinovăția acestuia, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat

soluția privind nevinovăția inculpatului, care a fost expusă pe larg la pct.4 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune.

Instanța de apel la adoptarea hotărârii, a respectat prevederile art.417 alin.(8)

Cod de procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului declarat de către avocatul V.Ceban în numele inculpatului

și adoptarea soluției de achitare a acestuia din urmă.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

6

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea

recursurilor declarate de către procuror și avocatul D.Harea în numele părții

vătămate L.Gofman, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul șef

interimar al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile și avocatul

Harea Dumitru în numele părții vătămate Gofman Ludmila, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2017, în cauza penală în

privința lui Bîrsan Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțarea integrală la 01 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7