1ra-198/17 — art. 185-1 alin. 1 CP

1ra-198/17 — art. 185-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-198/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

avocatul Constantin Chira în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 februarie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, în cauza penală

în privința lui:

Miron Sergiu Nicolae, născut la

26.05.1975, originar și locuitor în s. Cobușca,

r-nul Anenii Noi,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2014 - 10.02.2016;

Instanța de apel: 17.03.2016 - 20.09.2016;

Instanța de recurs: 05.12.2016 - 24.01.2017;

C O N S T A T Ă :

2016, Miron Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1851 alin. (1)

lit. a) Cod penal la amendă în mărime de 850 (opt sute cincizeci) unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 17 000 (șaptesprezece mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul „Microsoft Corporation”, Martin

Daniel, a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea în contul ultimului din beneficiul

inculpatului a prejudiciului material în sumă de 1542 (una mie cinci sute patruzeci și

doi) dolari SUA, iar în partea recuperării prejudiciului moral cererea a fost respinsă

ca nefondată.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul ÎM „1C-Account Țîmbal” SRL,

Țîmbal Evghenii, a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea în contul ultimului din

beneficiul inculpatului a prejudiciului material în sumă de 69440 (șaizeci și nouă mii

patru sute patruzeci) lei, iar în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică

cererea a fost respinsă ca nefondată.

1

anului 2013 - februarie 2014, în mun. Chișinău, str. Grenoble 259/10, Miron Sergiu

deținînd funcția de administrator al SRL „Sivalim &Co" în lipsa unui acord a

titularului de drepturi cum ar fi întreprinderile „Microsoft Corporation" și SRL "IC-

Account Țîmbal", contrar prevederilor Legii nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul

de autor și drepturile conexe, folosind calculatoarele întreprinderii conduse, a

reprodus opere și a valorificat obiectele drepturilor de autor și ale drepturilor conexe,

în scopul obținerii profitului, cauzînd părților vătămate prejudiciu material în

proporții mari: „Microsoft Corporation" in sumă de 1 542 dolari SUA la cursul BNM

-1 dolar SUA constituia 13,49 lei,echivalentul a 20 801 lei MDL și SRL „1C -

Account Țimbal" în sumă de 69 440 lei, constituind o sumă totală de 90 241 lei, ceea

ce la momentul săvîrșirii infracțiunii constituia 4 512 unități convenționale.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, iar acțiunile

civile să fie respinse ca neîntemeiate.

În argumentarea apelului a invocat că:

- instanța de fond nu a respectat normele de procedură penală la adoptarea

sentinței;

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art. 1851 Cod penal, fiind

stabilit eronat subiecții infracțiunii, lipsind probe care ar confirma că infracțiunea

într-adevăr a fost săvîrșită.

3.1. Împotriva sentinței a depus apel suplimentar și avocatul Constantin Chira

în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, cu respingerea acțiunilor civile ca

neîntemeiate.

În motivarea cererii a indicat că:

1) instanța a încadrat greșit fapta inculpatului, or, reproducerea operelor și a

obiectelor drepturilor conexe presupune cu totul altceva, iar legea mai prevede o

condiție obligatorie la această modalitate normativă alternativă- este obligatoriu ca

reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe să se săvîrșească în cadrul

desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității intelectuale în domeniul

literaturii, artei, științei, condiție, care nu este întrunită în prezenta cauză penală;

2) inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia părțile vătămate, or, acesta a

declarat că, la momentul procurării calculatoarelor, pe ele erau deja instalate

programele Microsoft și lipite stikere. În ceea ce privește programa „1C v.7.7", în

primul rînd, persoana care a început instalarea acesteia i-a arătat inculpatului

originalul cutiei pe care a despachetat-o în prezența sa, iar în al doilea rînd, această

programă nu a mai fost valorificată, deoarece nu a fost instalată în modul

corespunzător;

2

3) infracțiunea prevăzută la art. 1851 alin.(1) lit.a) Cod penal este una

formală. Respectiv, în privința „Microsoft Corporation” fapta se consideră consumată

din momentul valorificării programelor de calculator. A fost stabilit, atît la urmărirea

penală cît și pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond, că cele trei sisteme

informatice PC au fost procurate de către inculpat în anul 2012, după ce a fondat SRL

„Sivalim&Co", iar faptul că, inculpatul nu a instalat programele de

calculator/sistemele de operare la cele trei sisteme informatice PC se mai probează și

prin raportul de expertiză nr. 6180 din 11 august 2014;

4) există neconcordanțe între raportul de expertiză nr. 6181 din 12.08.2014

(f.d. 120, Vol. I) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 din 04.04.2014

(f.d. 74, Vol. I) și anume, în raportul de expertiză sunt indicate programele Microsoft

Office și Microsoft Windows XP Professional English, iar în raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 616 din 04.04.2014 (f.d. 74) sunt indicate programele Microsoft

Office 2003 și Microsoft Windows XP unde sunt arătate prețurile pentru acestea;

5) există neconcordanțe între raportul de expertiză nr. 6180 din 11 august

2014 (f.d. 114, Vol. I) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 din 04

aprilie 2014 (f.d. 74. Vol. I) și anume, în raportul de expertiză este indicat

dispozitivul de stocare a informației pe discuri magnetice marca „Hitachi" de model

„Deskstar" cu numărul de serie STVGXYTB (82,3 Go), pe cînd în raportul de

constatare tehnico-științifîcă nr. 616, nici nu poate fi găsit un asemenea dispozitiv, iar

toate dispozitivele indicate în raportul de constatare au memoria de 80 Go și nu 82,3

Go - eroare gravă care trebuia depistată de către instanța de fond;

6) programa „1C v7.7." nu a fost valorificată, iar, infracțiunea prevăzută la

art. 1851 alin.(1) lit. a) Cod penal este una formală și se consideră consumată din

momentul cînd persoana a valorificat opera de autor. Astfel, prejudiciul cauzat SRL

,,IC Account Timbal" nu este de 69 440,00 lei, ci de 47 040,00 Iei (69 440,00 lei - 22

400,00 lei (costul programei „1C v7.7") = 47 040,00 lei);

7) atît în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată a fost stabilit

faptul că, programa 1C nu a fost instalată în modul corespunzător la cele trei sisteme

informatice PC, deoarece nu au fost instalate cheile și nu au fost efectuate ajustările

tehnice și prin urmare, această programă nu a putut fi utilizată și valorificată;

8) pînă a fi întocmite rapoartele de expertiză din 11 august 2014, 12 august

2014 și 13.08.2014 inculpatul a fost scos de sub urmărire penală (f.d. 101-102, Vol.

I), pe motiv că, fapta nu conține elementele infracțiunii, deoarece nu s-a probat faptul

folosirii de către acesta a programelor depistate la cele trei sisteme informatice PC, cu

toate acestea, lui Miron Sergiu i se încriminează fapta prevăzută la art. 1851 alin.(l)

lit.a) Cod penal.

septembrie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și apelul

suplimentar declarat de avocat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3

4.1. Instanța a constatat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, Miron Sergiu

a săvîrșit infracțiunea incriminată, iar pedeapsa aplicată este proporțională.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 din

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal audiind inculpatul, examinînd suportul probator prezentat, a

considerat că, vina inculpatului a fost dovedită pe deplin în comiterea infracțiunii

încriminate și se confirmă prin ansamblul de probe administrate și cercetate în ședința

de judecată și anume:

- procesul-verbal de percheziție din 18 februarie 2014 (f.d. 27-28, vol. I);

- extrasul din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr.238764 din 11

noiembrie 2011 (f.d. 50, vol. I);

- raportul de constatare tehnico-științific nr.616 din 04 aprilie 2014 (f.d. 74-76,

vol. I);

- raportul de expertiză nr.6180 din 11 august 2014 (f.d. 113-118, vol. I)

- raportul de expertiză nr.6181 din 12 august 2014 (f.d. 120-124, vol. I);

- raportul de expertiză nr.6182 din 13.08.2014 (f.d. 126-130, vol. I).

Astfel, suportul probator dovedește dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția

lui Miron Sergiu în comiterea infracțiunii încriminate, iar instanța de fond corect a

încadrat acțiunile conform art. 1851 alin. (1) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi

„reproducerea operelor și a obiectelor drepturilor conexe în scopul obținerii

profitului, fără acordul titularului de drepturi”.

Prin urmare, Colegiul penal nu a reținut argumentul avocatului precum că,

acțiunile lui Miron Sergiu nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 1851 alin. (1) lit. a) Cod penal, deoarece probatorul cauzei confirmă

contrariul.

Referitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că, instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Colegiul penal a reținut că, infracțiunea prevăzută de art. 1851 alin. (1) lit. a)

Cod penal, săvîrșită de către Miron Sergiu este intenționată și ținînd cont de

circumstanțele cauzei, a considerat că, instanța de fond just a apreciat totalitatea de

circumstanțe, iar în final corect a stabilit o pedeapsă echitabilă și proporțională și prin

urmare, temei de casare instanța nu a găsit.

Argumentul avocatului precum că, instanța de fond nu a prezentat nici o probă

4

concludentă ce ar demonstra vina inculpatului, în opinia Colegiului penal, a fost

combătut integral prin materialul probator examinat mai sus și nu poate fi admis.

în numele inculpatului, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și

12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea solicitării recurentul a invocat că:

1) pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu art. 1851 alin.(l) lit.a) Cod

penal, este obligatoriu ca reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe să

se săvîrșească în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității

intelectuale în domeniul literaturii, artei, științei, iar în lipsa acestei condiții, fapta nu

va putea fi calificată potrivit lit. a) alin.(l) art. 1851 Cod penal;

2) instanța de fond și cea de apel a încadrat greșit fapta inculpatului, or,

reproducerea operelor și a obiectelor drepturilor conexe presupune cu totul altceva,

iar legea mai prevede o condiție obligatorie la această modalitate normativă

alternativă: este obligatoriu ca reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor

conexe să se săvîrșească în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale

activității intelectuale în domeniul literaturii, artei, științei, însă, această condiție nu

este întrunită în prezenta cauză penală, deoarece, obiectul de activitate al SRL

„Sivalim&Co" nu este tangențial activității intelectuale în domeniul literaturii, artei,

științei și numai încadrarea juridică corectă a infracțiunilor determină aplicarea strictă

a principiului legalității, caracterului personal al răspunderii penale și individualizării

răspunderii și pedepsei penale;

3) inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia părțile vătămate, or, acesta a

declarat, că la momentul procurării calculatoarelor, pe ele erau deja instalate

programele Microsoft și lipite stikere, iar în ceea ce privește programa „1C v.7.7", în

primul rînd, persoana care a început instalarea acesteia i-a arătat inculpatului

originalul cutiei pe care a despachetat-o în prezența sa, iar în al doilea rînd, această

programă nici nu a fost valorificată, deoarece nu a fost instalată în modul

corespunzător și prin urmare, aceste circumstanțe sunt suficiente pentru a înțelege că

se are în vedere o programă licențiată (reieșind și din faptul că inculpatul nu este

programator, nu are cunoștințe speciale în domeniu...);

4) atît la urmărirea penală cît și pe parcursul judecării cauzei în instanța de

fond, s-a stabilit că cele trei sisteme informatice PC au fost procurate de către

inculpat în anul 2012, după ce a fondat SRL „Sivalim&Co", iar faptul că inculpatul

nu a instalat programele de calculator/sistemele de operare la cele trei sisteme

informatice PC se confirmă prin:

 existența neconcordanței între raportul de expertiză nr. 6180 din

11.08.2014 (f.d. 114-116, Vol. I) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616

din 04.04.2014 (f.d. 74, Vol. I) și anume că, în conținutul raportului de expertiză nr.

5

6180 este indicat dispozitivul de stocare a informației pe discuri magnetice marca

„Hitachi" de model „Deskstar" cu numărul de serie STVGXYTB (82,3 Go) pe cînd în

raportul de constatare tehnico-științifică nici nu poate fi găsit un asemenea dispozitiv,

iar toate dispozitivele indicate în raportul de constatare tehnico-științifică au memoria

de 80 Go și nu 82,3 Go și prin urmare, această eroare trebuia depistată de către

instanța de fond și instanța de apel. Totodată, nu se știe de unde a apărut acest

dispozitiv, de ce este un altul decît cel indicat în raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 616 din 04.04.2014, din care considerente organul de urmărire penală a

înlocuit dispozitivul de stocare a informației pe discuri magnetice marca

„WesternDigital" de model „WD800JD" cu numărul de serie PFD242SDUGXYTB

(80 Go) cu dispozitivul de stocare a informației pe discuri magnetice marca „Hitachi"

de model „Deskstar" cu numărul de serie STVGXYTB (82,3 Go);

 existența neconcordanței între raportul de expertiză nr. 6181 din

12.08.2014 (f.d. 120, Vol. I)și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 din

04.04.2014 (f.d. 74, Vol. 1) și anume că, în raportul de expertiză nr. 6181 sunt

indicate programele Microsoft Office și Microsoft Windows XP Professional

English, iar în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 sunt indicate

programele Microsoft Office 2003 și Microsoft Windows XP unde sunt arătate

prețurile pentru acestea, astfel se observă că diferă versiunile (denumirile)

programelor și nu este clar, care anume a fost instalată, or, aceasta are importanță la

determinarea prețului pentru programe;

 existența neconcordanței între raportul de expertiză nr. 6182 din

13.08.2014 (f.d. 126, Vol. I) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 din

04.04.2014 (f.d. 74, Vol. I) și anume că, în raportul de expertiză nr. 6182 sunt

indicate programele Microsoft Office și Microsoft Windows XP Professional

English, iar în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 616 sunt indicate

programele Microsoft Office 2003 și Microsoft Windows XP unde sunt arătate

prețurile pentru acestea, astfe se observă că diferă versiunile (denumirile)

programelor și nu este clar, care anume a fost instalată, iar aceasta are importanță la

determinarea prețului pentru programe, care este o circumstanță esențială la caz;

 în conținutul rapoartelor de expertiză menționate supra este indicată -

SRL „Sivalin" (f.d. 114 verso, Vol. I etc.) și nu SRL „Sivalim&Co";

5) prejudiciul invocat de către partea vătmată Microsoft Corporation, a fost

evaluat la suma de 1542 dolari SUA, însă luînd în considerație mărimea acestui

prejudiciu, nu se întrunește condiția prevăzută de legiuitor la art. 1851 Cod penal -

proporțiile mari;

6) în conținutul raportului de expertiză nr. 6182 din 13.08.2014 (f.d. 127

verso, Vol. I) la întrebarea „dacă sistemele informatice conțin careva informații cu

caracter contabil”, expertul a răspuns în pct. 3 din concluzii (f.d.128)- „De către

expert a fost scanat sistemul de fișiere de pe DSl însă careva date soliciate, nu au fost

6

depistate" și în consecință, programa „1C v7.7." nu a fost valorificată. Or,

infracțiunea prevăzută la art. 1851 alin.(l) lit.a) Cod penal este una formală și se

consideră consumată din momentul cînd persoana a valorificat opera de autor. Astfel,

prejudiciul cauzat SRL„1C Account Timbal" nu este de 69 440,00 lei, ci de 47

040,00 lei (69 440,00 lei -22 400,00 lei (costul programei „1C v7.7") = 47 040,00

lei).

7) pînă a fi întocmite rapoartele de expertiză inculpatul a fost scos de sub

urmărire penală (f.d. 101-102, Vol. I), pe motiv că fapta nu conține elementele

infracțiunii, deoarece nu s-a probat faptul folosirii de către acesta a programelor

depistate la cele trei sisteme informatice PC, însă, cu toate acestea, inculpatului i se

incriminează fapta prevăzută la art.1851 alin. (1) lit.a) Cod penal;

8) instanța de fond și cea de apel declarativ au constatat vina inculpatului

fără a face trimitere la norma legală și la probe concrete din dosar, astfel, s-a făcut

trimitere la declarațiile părților vătămate fără a aduce și un suport juridic, care ar

susține aceste declarații și, în consecință, motivarea hotărîrilor emise;

9) AGEPl a ajuns la concluzia că programele instalate sunt nelicențiate prin

simplul fapt că nu există contractele de licență, însă fără să existe alte probe la dosar

care să confirme toate aceste circumstanțe și nici părțile vătămate nu au probat că

programele instalate la cele trei sisteme informatice PC sunt nelicențiate. Faptul că nu

există contractul de licență nu este temei de a concluziona, că programele sunt

instalate ilegal;

10) în ce privește prețurile pentru programele premise a fi instalate ilegal,

părțile vătămate nu au prezentat un price list oficial (o listă oficială de prețuri) care ar

confirma prețurile reale al programelor la data respectivă.

prin care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a data apreciere întregului sistem de probe și just a ajuns la concluzia

menținerii sentinței instanței de fond.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșînd o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît o dată

exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atît în fapt, cît și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

7

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește

chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Deci, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției sale, care a fost

expusă pe larg în punctul 4.1. din prezenta decizie, nu a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, interpretînd eronat prevederile legii penale și

procesual penale, prin urmare aceasta fiind afectată de erori de drept prescrise de pct.

6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a respins

apelul inculpatului și apelul suplimentar al avocatului, decizia trebuia să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice

din ce motive ele urmează a fi admise ori respinse ca probe.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

8

Colegiul reține că, textul recursului declarat repetă motivele apelului, dar

concomitent mai reține și faptul, că în decizia instanței de apel cu adevărat nu și-au

găsit reflectare răspunsul la toate motivele invocate în apel, or, potrivit art.414 alin.

(3) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de avocat, care au

fost indicate de către ultimul și în apelul său rezultă următoarele:

Prin decizia recurată, la examinarea apelului inculpatului și a avocatului,

instanța de apel practic face motivarea sentinței de condamnare, fără a face o nouă

apreciere a probelor administrate în cauza penală, avînd dreptul să reformeze sentința

atacată, apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond care s-a statuat

asupra vinovăției inculpatului, limitîndu-se doar la constatarea faptului că probele

sunt pertinente și concludente și dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1851 alin. (1) lit. a) Cod penal.

La cele invocate supra, Colegiul menționează că, în decizia instanței de apel nu

și-au găsit reflectare răspunsuri la argumentele invocate în apel, sau s-a expus confuz

întru respingerea acestora, care de fapt nu au combătut cele invocate de către apelant.

Deci, de către apelant s-a invocat că:

- instanța a încadrat greșit fapta inculpatului, or, reproducerea operelor și a

obiectelor drepturilor conexe presupune cu totul altceva, iar legea mai prevede o

condiție obligatorie la această modalitate normativă alternativă- este obligatoriu ca

reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe să se săvîrșească în

cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității intelectuale în

domeniul literaturii, artei, științei, condiție, care nu este întrunită în prezenta cauză

penală.

Aici, Colegiul remarcă că, instanța găsește neargumentată poziția instanței de

apel întru menținerea condamnării inculpatului în baza art. 1851 alin. (1) lit. a) Cod

penal, deoarece nu au fost descrise acțiunile concrete a lui Miron Sergiu sub aspectul

elementelor componenței de infracțiune care i se incriminează, dar în motivarea

deciziei descrie activitatea comercială a întreprinderii pe care o gestionează Miron

Sergiu, care de fapt nu are nici o legătură cu fapta care i se încriminează, deoarece

dînsul este învinuit în „reproducerea operelor și a obiectelor drepturilor conexe în

scopul obținerii profitului, fără acordul titularului de drepturi”și astfel, instanța de

apel urma să redea concret faptele inculpatului care au stat la baza reproducerii

exemplarului unei opere sau a unui obiect și să argumenteze dacă acest exemplar a

fost produs direct sau indirect de pe original sau de pe o altă copie a operei.

Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 1851 Cod

penal, este obligatoriu ca reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe să

se săvîrșească în cadrul desfășurării activității de întreprinzător tangențiale activității

intelectuale în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, în special în

9

domeniul literaturii, artei și științei, or, în lipsa acestei condiții, fapta nu va putea fi

calificată potrivit art. 1851 alin. (1) lit. a) Cod penal.

- inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia părțile vătămate, or, acesta

a declarat că, la momentul procurării calculatoarelor, pe ele erau deja instalate

programele Microsoft și lipite stikere, în ceea ce privește programa „1C v.7.7" - în

primul rînd, persoana care a început instalarea acesteia i-a arătat inculpatului

originalul cutiei pe care a despachetat-o în prezența sa, iar în al doilea rînd, această

programă mei nu a fost valorificată, deoarece nu a fost instalată în modul

corespunzător.

Asupra acestui argument instanța de apel a răspuns foarte vag, doar descriind

declarațiile inculpatului pe care le-a considerat ca fiind invocate cu scop de a evita

răspunderea și pedeapsa penală, însă nu a verificat aceste declarații în coraport cu

poziția apărării în ce privește faptul că, programa „1C v.7.7" nu a fost valorificată,

deoarece nu a fost instalată în modul corespunzător.

La fel, instanța reține lipsa motivării argumentelor nr. 3), 4) și 5) din apelul

suplimentar declarat de avocat, la care urma a se expune minuțios, inclusiv vis-a-vis

de neconcordanțele între raportul de constatare nr. 616 din 04.04.2014 și rapoartele

de expertiză nr. 6180 din 11.08.2014 și, respectiv, nr. 6181 din 12.08.2014 și astfel,

să constate dacă conform acestor rapoarte se dovedește faptul că programa „1C” la

cele trei sisteme informatice PC a fost instalată de către inculpat și dacă acesta a

obținut careva profituri în urma instalării și totodată, Colegiul atenționează că,

instanța de apel a omis a se expune asupra concluziilor rapoartelor de expertiză, care

sunt atît în favoarea inculpatului, cît și în defavoarea acestuia, or ambele instanțe s-au

limitat doar la transcrierea concluziilor din raport, fără a le aprecia în raport cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și a le raporta la fapta comisă,

cu atît mai mult că în concluzia raportului de expertiză nr. 6182 din 13.08.2014 se

indică că: „De către expert a fost scanat sistemul de fișiere de pe DSl, însă careva

date solicitate, nu au fost depistate" (f.d.128).

De asemenea, instanța atrage atenția, că dacă la judecarea cauzei apare o

neclaritate asupra raportului expertului, iar concluziile sunt confuze, contradictorii,

dacă există îndoieli în privința acestora pentru participanți, pentru înlăturarea lor

poate apărea necesitatea audierii expertului, ceea ce instanța de apel a trecut cu

vederea și de unde reiese că materialele cauzei au fost cercetate superficial.

Concomitent, Colegiul consemnează că, instanța de apel nu și-a expus opinia și

nu a elucidat motivul descris de avocat în pct. 8), or, în urma ordonanței de scoatere

de sub urmărire penală a inculpatului, conform ordonanței din 26.05.2014 (f.d. 103,

vol. I), cauza penală a fost restituită organului de urmărire penală care a continuat

efectuarea urmăririi penale (f.d.107, vol. I) și prin urmare, instanța trebuia să

soluționeze neclaritatea părților.

10

În aceiași ordine de idei se reține că, organul de urmărire penală a fost sesizat

la cererea Zinaidei Echim (f.d. 13, vol. I), care a fost audiată în calitatea de martor

doar la urmărirea penală (f.d. 72, 132, vol. I), deoarece la judecarea cauzei în instanța

de fond și apel nu s-a prezentat din motiv că este plecată peste hotare și cu toate

acestea, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, declarațiile dînsei au fost

citite în instanța de apel (f.d. 92, vol. II) și într-un fel, au fost luate în considerație la

condamnarea inculpatului, deoarece una dintre probe pe care se bazează instanța de

apel este procesul-verbal de percheziție din 18.02.2014, unde se consemnează că

acțiunea a fost efectuată în temeiul cererii depuse de Echim Zinaida.

Conform art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu pot fi prezentate

ca probe în ședința instanței de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței probele

obținute dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată, normă

ignorată în speță.

Totodată, instanța atrage atenția asupra faptului că, soluția de condamnare a

inculpatului este bazată doar pe declarațiile reprezentanților părților vătămate, adică

la baza soluției de menținere a sentinței sunt puse aceleași probe pe care instanța de

fond s-a bazat la condamnarea inculpatului și prin urmare, reiese că singura

contribuție a instanței la judecarea apelului constă în aceea că a repetat textual

conținutul părții motivate a sentinței, lăsînd fără expunere concluzia privind

admiterea sau respingerea probelor prezentate.

Motivarea soluției prin fraza că „suportul probator dovedește dincolo de orice

dubiu vinovăția inculpatului” fără să fie evaluate și, respectiv, valorificate probele

administrate în cauză, constituie o eroare judiciară, în sensul că a fost încălcat modul

de apreciere a probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Indicarea în decizie, în mod generic, că sentința atacată este temeinică, fără

referire la criticile apelantului privitoarea la nevinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, echivalează cu nepronunțarea asupra tuturor

motivelor invocate în apel de procuror - temei de casare prevăzut în art.427 alin. (1)

pct.6) Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel nu s-a expus asupra

acțiunilor civile, care au fost admise parțial de către instanța de fond și a căror

respingere a fost solicitată de către apelanți, ca fiind neîntemeiate, or, reieșind din

neconcordanțele invocate de recurent din raportul de constatare și rapoartele de

expertiză prejudiciul cauzat părților vătămate diferă, astfel că, la o nouă rejudecare,

instanța de apel urmează a soluționa acțiunile civile conform art. 225 Cod de

procedură penală, prin admiterea acestora, totală sau parțială, ori prin respingere.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea

circumstanțelor menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a

deciziei instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de instanța de apel în cumul cu

11

toate probele la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte și amplu

motivate, deoarece anume motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată

constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției,

acordînd părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la

legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea hotărîrilor de către

instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile art. 6 din

CEDO.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate cererile în apel și

cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Constantin Chira în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Miron Sergiu și dispune rejudecarea

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 14 februarie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

12