3ra-328/23 — Contestarea actului administrativ

La 28 iulie 2021 Vasile Josan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției, prin care a solicitat: − anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale – Oficiul Teritorial Briceni nr. 04/2021/19543 din 17 iunie 2021, precum și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale formulat în scrisoarea nr. J-1234/21 din 29 iunie 2021; − obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu acordată lui Vasile Josan, în baza mediei veniturilor lunare pentru ultimele 12 luni calendaristice anterioare concedierii din 1 iunie 2021, cu includerea în vechimea în serviciu a perioadei cuprinse între 8 mai 2014 și 1 iunie 2021; − încasarea cheltuielilor de judecată

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în temeiul ordinului MAI nr. 516 ef. din 30 decembrie 2009 a fost eliberat din funcție și trecut în rezervă din cadrul organelor afacerilor interne, iar începând cu această dată i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă.

Ulterior, prin ordinul IGP nr. 270 ef. din 8 mai 2014 a fost reangajat în cadrul poliției, în baza unui contract individual de muncă, fiind numit în funcția de ofițer superior de sector în cadrul sectorului de poliție nr. 2 (Corjeuți) al Inspectoratului de Poliție Briceni din subordinea Inspectoratului General al Poliției al MAI.

Prin ordinul IGP nr. 226 ef. din 1 iunie 2021 raporturile de serviciu fost au încetate la data de 1 iunie 2021, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În baza circumstanțelor expuse și a prevederilor art. 61 din Legea nr.1544/1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, la data de 16 iunie 2021 a solicitat recalcularea pensiei de către autoritatea pârâtă.

Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale – Oficiul Teritorial Briceni, cu numărul sistemic 04/2021/19543 din 17.06.2021, a fost respinsă 1 cererea sa, pe motiv că este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă, iar Legea nr. 1544 din 23.06.1993 nu prevede stabilirea-recalcularea repetată a pensiei.

Nefiind de acord cu decizia respectivă, la data de 22.06.2021, reclamantul Vasile Josan a depus cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat reexaminarea cererii sale inițiale și recalcularea pensiei, având în vedere vechimea totală în muncă și salariul obținut în ultimele 12 luni calendaristice anterioare încetării raporturilor de serviciu.

Prin scrisoarea nr. J-1234/21 din 29.06.2021, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat că nu există temei pentru admiterea solicitării sale, întrucât, potrivit instituției, dreptul la pensie în temeiul Legii nr. 1544/1993 se naște o singură dată, odată cu eliberarea din serviciu, iar recalcularea acesteia este posibilă doar în condițiile expres prevăzute de lege.

Reclamantul susține că pârâta a interpretat eronat obiectul cererii prealabile, întrucât aceasta viza recalcularea pensiei, și nu stabilirea inițială sau repetată a dreptului la pensie.

De asemenea, reclamantul consideră că pârâta a aplicat greșit prevederile art. 61 din Legea nr. 1544/1993, negând neîntemeiat dreptul său la recalcularea pensiei după încetarea raporturilor de serviciu.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544/1993, recalcularea pensiei se efectuează în cazul prezentării unor acte suplimentare care justifică majorarea cuantumului acesteia, pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor, fără ca legea să condiționeze acest drept de momentul emiterii documentelor.

Totodată, legea prevede expres că recalcularea se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare, inclusiv al actelor prezentate ulterior, dacă acestea conferă dreptul la majorarea pensiei.

În consecință, interpretarea pârâtei, potrivit căreia recalcularea pensiei ar putea fi efectuată exclusiv în baza actelor existente la data stabilirii inițiale a pensiei, contravine dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 1544/1993, care reglementează expres posibilitatea recalculării în temeiul actelor suplimentare prezentate ulterior.

Reclamantul mai arată că, începând cu 1 ianuarie 2017, competența de stabilire, calculare și plată a pensiilor angajaților structurilor de forță a fost preluată de Casa Națională de Asigurări Sociale. Până la această dată, practica autorităților competente era constantă în sensul recalculării pensiei în cazul reangajării în structurile de forță.

În aceste condiții, modificarea interpretării art. 61 din Legea nr. 1544/1993 exclusiv ca urmare a schimbării autorității competente este nejustificată și contrară principiului aplicării uniforme a legii.

Totodată, reclamantul susține că pârâta invocă eronat art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1544/1993, dispoziție care reglementează exclusiv situația persoanelor al căror termen de serviciu este prelungit peste limita de vârstă. Or, 2 lui i-a fost stabilită pensia pentru vechime în serviciu, astfel încât această normă nu este incidentă.

Art. 2 din Legea nr. 1544/1993 reglementează exclusiv momentul nașterii dreptului la pensie, iar nu condițiile de recalculare a unei pensii deja stabilite, acestea fiind prevăzute distinct la art. 61 din aceeași lege.

Prin urmare, susținerea pârâtei potrivit căreia dânsul ar fi solicitat stabilirea unei noi pensii este lipsită de temei, întrucât cererea sa a vizat exclusiv recalcularea pensiei deja acordate.

De asemenea, interpretarea potrivit căreia art. 61 din Legea nr. 1544/1993 permite recalcularea numai în situațiile expres enumerate este neîntemeiată. Textul legal nu conține o enumerare exhaustivă a circumstanțelor ori a actelor care pot justifica majorarea pensiei, ci stabilește condițiile generale ale recalculării, inclusiv posibilitatea prezentării ulterioare a unor acte suplimentare care conferă acest drept.

În concluzie, partea reclamantă susține că Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în mod nejustificat să ia în considerare perioada activității desfășurate în intervalul 8 mai 2014 – 1 iunie 2021, ca circumstanță pertinentă pentru recalcularea pensiei, încălcând astfel prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544/1993, coroborat cu pct. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1993, care stabilesc că media lunară utilizată la recalcularea pensiei trebuie să fie determinată pe baza ultimelor 12 luni calendaristice anterioare concedierii.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel Chișinău a reținut că legiuitorul a stabilit în mod expres momentul apariției dreptului la pensie pentru militari și persoanele din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne. Astfel, din dosarul de pensionare al lui Vasile Josan rezultă că pensia pentru vechime în muncă i-a fost stabilită de către Ministerul Afacerilor Interne începând cu 31 3 decembrie 2009, în proporție de 53%, în baza unei vechimi totale de 21 ani, 3 luni și 20 zile.

Deși ulterior, din necesități de serviciu, Vasile Josan a fost reangajat în cadrul organelor afacerilor interne și a activat până la data de 1 iunie 2021, când, prin ordinul IGP nr. 226 ef. din aceeași dată, a încetat raportul său de serviciu în condițiile art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 288/2016, această reangajare nu poate constitui temei pentru stabilirea sau recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea perioadei de activitate ulterioare stabilirii dreptului la pensie din 31 decembrie 2009.

Instanța de apel a reiterat că dreptul la pensie pentru vechime în muncă apare o singură dată – în momentul eliberării din serviciu, iar eventualul recalcul poate avea loc doar în condițiile expres prevăzute de lege. Deși reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 1544/1993, instanța a subliniat că aceasta poate avea loc exclusiv în conformitate cu art. 61 din legea menționată.

Totodată, nu s-a făcut dovada că la data de 31 decembrie 2009 pensia i- ar fi fost stabilită ca urmare a prelungirii termenului de aflare în serviciu în condițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1544/1993. Din materialele dosarului reiese că pensia i-a fost acordată ca urmare a eliberării din serviciu, în temeiul art. 2 alin. (1), și nu în baza prelungirii activității peste limita de vârstă prevăzută de lege.

În consecință, situația apelantului nu cade sub incidența art. 13, art. 14 și nici a art. 61 din Legea nr. 1544/1993. Legea nu prevede posibilitatea stabilirii repetate a dreptului la pensie pentru vechime în muncă ca urmare a reangajării în serviciu. A admite contrariul ar însemna recunoașterea posibilității stabilirii succesive și nelimitate a pensiei pentru aceeași categorie de beneficiari, ceea ce contravine intenției legiuitorului.

Instanța de apel a reținut, de asemenea, că Vasile Josan ar fi putut pretinde la stabilirea unei noi pensii doar în ipoteza în care ar fi existat dreptul de opțiune între mai multe tipuri de pensii, însă în speță, acesta a revendicat din nou același drept la pensie pentru vechime în muncă de care beneficiază din 2009.

Pe aceste considerente, instanța a concluzionat că reangajarea reclamantului nu poate constitui temei pentru stabilirea unei noi pensii sau pentru recalcularea celei existente, în baza vechimii acumulate ulterior și a salariului mediu aferent acestei noi perioade.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, în realitate, solicitarea formulată de reclamant vizează, de fapt, stabilirea mascată a unei noi pensii, sub forma unei pretinse „recalculări”. Or, ceea ce se urmărește este determinarea cuantumului pensiei în baza unui salariu diferit față de cel care a stat la baza stabilirii pensiei inițiale – respectiv, media veniturilor din ultimele 12 luni anterioare concedierii din 1 iunie 2021.

La data de 24 noiembrie 2022 Vasile Josan, reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu a depus, prin intermediul poștei electronice, recurs nemotivat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2022. Ulterior, la 25 ianuarie 2023, a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Recurentul contestă interpretarea instanței de apel, susținând că aceasta a aplicat eronat prevederile Legii nr. 1544/1993, în mod special art. 61, și a interpretat greșit natura cererii sale. Subliniază că dînsul nu a solicitat stabilirea repetată a pensiei, ci recalcularea acesteia, în baza noii vechimi acumulate și a actelor justificative prezentate ulterior. Instanța de apel ar fi inventat noțiunea de „stabilire repetată a pensiei” și a utilizat-o ca temei pentru respingerea apelului, deși această noțiune nu este prevăzută de lege.

Se susține că, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544/1993, recalcularea pensiei este posibilă în temeiul documentelor existente la momentul recalculării, iar dacă pensionarul prezintă acte suplimentare care conferă dreptul la majorare, recalcularea se efectuează pentru perioada anterioară, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii acestor acte. Prin urmare, legea permite recalcularea și nu condiționează acest drept de existența actelor respective la momentul pensionării. Acest fapt implică în mod expres dreptul colaboratorului de a beneficia de majorarea pensiei dacă poate demonstra, ulterior, existența unor circumstanțe noi.

Instanța de apel a interpretat greșit și prevederile art. 61 alin. (2), care se referă la persoanele cărora li s-a prelungit activitatea peste limita de vârstă. Reclamantul nu se află într-o asemenea situație, ci este o persoană care a beneficiat deja de o pensie pentru vechime în muncă, s-a reangajat ulterior în sistem, iar această reangajare și vechimea nouă constituie circumstanțe relevante pentru majorarea cuantumului pensiei.

Recurentul consideră că respingerea cererii de recalculare pe motiv că dreptul la pensie apare „o singură dată” nu este susținută de niciun text legal. Dimpotrivă, prin art. 61 alin. (1) din lege, este prevăzut în mod clar că pensia poate fi recalculată în funcție de documentele prezentate ulterior. Interpretarea restrictivă a instanței de apel, care limitează recalcularea doar la situații legate de pensia pentru limită de vârstă sau la existența documentelor la data pensionării, reprezintă o distorsionare a legii și este defavorabilă pensionarului.

Recurentul mai susține că o asemenea interpretare contravine principiului securității raporturilor juridice și încrederii legitime, prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Practica anterioară a fost constantă în a admite recalcularea pensiilor în asemenea circumstanțe, iar schimbarea acestei interpretări afectează previzibilitatea legii și drepturile dobândite ale reclamantului.

În concluzie, se afirmă că instanța de apel a interpretat în mod greșit legea, a aplicat o motivare eronată și a refuzat să recunoască dreptul legitim la 5 recalculare în baza vechimii acumulate între 8 mai 2014 și 1 iunie 2021, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei din 1 noiembrie 2022 și emiterea unei noi decizii favorabile reclamantului.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Recursul se depune la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de apel transmite neîntîrziat Curţii Supreme de Justiţie recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanţa de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într- o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul formulat de Vasile Josan, reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu include obiecții de fapt și de drept care sunt similare celor prezentate în cererea de apel. Aceste obiecții au fost analizate detaliat de către Curtea de Apel Chișinău, care le-a evaluat corespunzător. 7

În plus, Vasile Josan, reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu, în recursul său, nu a invocat un temei plauzibil care să justifice admisibilitatea recursului, având în vedere că recurentul trebuie să fie capabil să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna situația juridică stabilită anterior.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Vasile Josan, reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la data depunerii recursului) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Vasile Josan, reprezentat de avocatul Ghenadie Bobu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 8