1ra-1293/2017 — art. 145 alin. 2 lit. e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. e CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1293/2017 — art. 145 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1293/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, în cauza penală
privindu-l pe
Trifan Ivan Xxxxx, născut la xxxxxx, originar și domiciliat în r-
nul Xxxxxx s. Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 27.05.2016-10.06.2016
instanța de apel: 06.12.2016-28.02.2017
instanța de recurs: 14.07.2017-04.10.2017
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 10 iunie 2016, în procedura judecării pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Trifan Ivan Xxxxx, a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 13 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Trifan Ivan, la data de 07 martie 2016, în jurul
orei 23.00, aflându-se în locuința concubinei sale Lazarev Nalalia, situată în satul
Xxxxxx r-nul Xxxxxx, fiind sub influența alcoolului, având intenția omorului unei
persoane, din motivul unor relații ostile apărute spontan, știind cu certitudine că
concubina sa Lazarev N. era gravidă, termenul aproximativ al gravidității fiind de 4
luni, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea gâtului, provocându-i
leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul căreia ultima a decedat la
locul faptei.
Pe baza stării de fapt expuse, acțiunile lui Trifan I. au fost calificate de drept, în
baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal – omorul intenționat, săvârșit cu bună știință asupra
unei femei gravide.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, prin care a solicitat să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blândă, invocând că la momentul săvârșirii infracțiunii era în
stare de ebrietate și nu-și dădea seama ce face.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, a
fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat, fiind menținută sentința.
1
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, inculpatul a fost
prezent la examinarea cauzei penale intentate împotriva lui în ședința primei instanțe,
a cunoscut despre soluția adoptată, a fost prezent la pronunțarea sentinței, a primit o
copie a acesteia, unde este indicat expres care este termenul de atac al sentinței
pronunțate. Deși, sentința a fost pronunțată la data de 10.06.2016, inculpatul a înaintat
apel abia la data de 04.11.2016, adică peste termenul legal de 15 zile, prevăzut de
legislația procesuală pentru declararea apelului.
Totodată, instanța de apel a reținut, că la judecarea cauzei penale în prima instanță
inculpatul, Trifan I., a fost asistat de un apărător, iar la pronunțarea sentinței instanța a
explicat calea și termenul de atac.
Astfel, în cazul dezacordului cu sentința adoptată la caz, inculpatul urma să
înainteze apel în termenul legal de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale,
ținând cont de faptul, că Trifan I. a fost prezent la pronunțarea acesteia, cunoștea
soluția adoptată, i-a fost explicat în ședință publică dreptul său de a ataca sentința în
termen de 15 zile. Însă, inculpatul a depus apel la data de 04.11.2016, peste 5 luni de la
pronunțarea sentinței, adică peste termenul legal de depunere a apelului, termenul -
limită pentru declararea apelului împotriva sentinței expirând la data de 25.06.2016.
Instanța de apel a constatat, că întârzierea de a declara apel de către inculpat în
cauza dată nu a fost determinată de motive întemeiate, iar în atare situație se atestă
necesitatea respingerii apelului propriu-zis, ca fiind declarat peste termen.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul, Druță
Boris, în numele inculpatului care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care lui Trifan I. să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
În motivarea recursului invocă:
- instanța de apel a respins apelul declarat de către inculpat din motiv că a omis
termenul de declarare a acestuia, însă acest fapt nu a depins de voința ultimului,
deoarece nu dispunea de cunoștințe juridice profunde;
- inculpatul și-a recunoscut vina, a favorizat la descoperirea acesteia, a solicitat
examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală, este o persoană tânără, se căiește de cele săvârșite, iar toate aceste circumstanțe
ar putea constitui temei de a-i fi aplicată acestuia o pedeapsă mai blândă, fără a-i fi
agravată situația din motivul omiterii termenului de contestare a sentinței;
- este inechitabil, stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen atât de mare.
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat, solicitând de a
decide inadmisibilitatea acestuia.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
2
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.
Din sumarul recursului declarat, autorul acestuia îl întemeiază în baza pct. 6) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă fără a specifica concret care anume din
temeiurile prevăzute la această normă se invocă ca fiind incidentă cazului de casare.
Totodată, rezultând din conținutul recursului declarat, se atestă că recurentul își
expune dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o ca fiind una prea
aspră în raport cu circumstanțele reținute la caz și la personalitatea făptuitorului.
Ținând cont de cele invocate în recurs, Colegiul consideră că din textul acestuia se
desprinde și semnalarea cazului de casare stipulat la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală și anume – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, la capitolul
dezacordului cu individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, în cauza deferită
judecării, Colegiul penal consideră, că instanța de apel justificat nu a pus în discuție
aceste invocări, dat fiind faptul că apelul declarat de către inculpat a fost respins ca
depus peste termen. Iar în cazul în care este adoptată o soluție de respingere a apelului
ca depus peste termen, faptul dat nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât
instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în
cadrul unui apel exercitat în mod legal (a se vedea pct. 16 al Hotărârii Plenului CSJ Cu
privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel nr. 22 din 12.12.2005). Respectiv,
ținând cont că argumentele invocate și menționate mai sus nu au constituit obiect de
discuție în instanța de apel, pe motiv că această instanță nu a fost sesizată în termenul
prevăzut de norma procesual-penală, Colegiul statuează, că temeiurile de casare în
baza căruia și-a întemeiat recursul ordinar apărătorul inculpatului, nu sunt incidente în
cauza deferită judecării.
Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a pronunțat
argumentat asupra chestiunii omiterii nejustificate a termenului de declarare a apelului
de către inculpatul, Trifan I.
În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul
de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune
altfel.
La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect starea
de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de 10 iunie 2016
(f.d. 187-189), în prezența inculpatului și apărătorului său, fiindu-le explicat modul și
termenul de atac, și înmânate potrivit recipisei (f.d. 190) copii ale sentinței, pentru
cunoștință.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în cazul
în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
3
efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora
sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se
împlinește.
Așadar, în prezenta speță, instanța de recurs specifică, că termenul de declarare a
apelului urmează a fi calculat începând cu data de 11 iunie 2016 și care a expirat la data
de 27 iunie 2016 (ținând cont de faptul că 15-a zi, de 25 iunie 2016, care este o zi de
odihnă - sâmbătă), însă inculpatul a depus apel abia la data de 03 noiembrie 2016, fiind
evident omis termenul de atac.
Nu poate fi reținută de către Colegiul penal, alegația recurentului precum că nu-i
este imputabil inculpatului, faptul că a omis termenul de apel, pe motiv că nu dispunea
de cunoștințe juridice profunde, deoarece precum a fost menționat mai sus, reieșind și
din lucrările cauzei, la momentul pronunțării integrale a sentinței inculpatului, în
prezența apărătorul său, i-a fost explicat termenul de atac în caz de dezacord cu
hotărârea judecătorească, fiindu-i înmânată și copia sentinței motivate. În asemenea
împrejurări, nu este necesar ca inculpatul să dispună de cunoștințe juridice profunde
pentru a-și exercita dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească, respectiv nu pot fi
reținute aserțiunile recurentului, precum că inculpatului i-au fost încălcate drepturile la
un proces echitabil și recurs efectiv.
Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că
termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către inculpat, a fost depășit, iar
circumstanțele enunțate denotă, că instanța de apel, potrivit părții descriptive a deciziei
adoptate, nu a comis erorile de drept în raport cu motivele invocate de recurent, astfel
legal și întemeiat a respins apelul ultimului ca depus peste termen, iar decizia atacată
conține motive legale pe care se întemeiază soluția.
Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 28 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Trifan Ivan Xxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 25 octombrie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
4