1ra-1311/2017 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1311/2017 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1311/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 mai 2017, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai, și de avocatul Boris Druță în numele

inculpatei

Cucu Svetlana xxxx, născută la

xx xxxxxxxx xxxx, originară și locuitoare al mun.

xxxxxxxx, str. xxxxxxx xxx, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.02.2017 – 06.03.2017,

instanța de apel: 19.04.2017 – 10.05.2017,

instanța de recurs: 18.07.2017 – 27.09.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cucu

Svetlana a fost condamnată în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, începând de la 10.11.2016.

În privința inculpatei s-a dispus supravegherea psihiatrului din penitenciar,

cât și tratament rezorbtiv, sedativ, dehidratant.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru

efectuarea expertizelor, în mărime de 2264 lei.

1

17:30, inculpata Cucu Svetlana, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se în

camera de bucătărie din domiciliul său situat pe str. xxxxxxx xxx, mun. xxxxxxx,

în rezultatul unui conflict cu Afanasiev Veronica, bazat pe sentimente de gelozie în

raport cu soțul ultimei, Leonid Afanasiev, urmărind scopul omorului, intenționat i-

a aplicat numitei o lovitură cu cuțitul de bucătărie luat spontan de pe masă, în

regiunea inimii, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 203

D/2357 din 09.12.2016, hemoragie externă și internă ca consecință a plăgilor

înțepat-tăiate a toracelui cu lezarea tegumentelor, țesuturilor moi, cartilajului

coastei VII, pericardului, pulmonului stâng și a cordului, ce constituie leziuni

corporale care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă, în

urma căreia a survenit decesul acesteia.

Instanța a reținut că inculpata a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și că aceste probe dovedesc vinovăția ei în

comiterea infracțiunii incriminate.

Inculpata a recunoscut integral vinovăția și a declarat că aflându-se la

domiciliu cu Cricovan S. și cu Mînăscurtă G., au consumat băuturi alcoolice.

Ulterior, au plecat la domiciliul Veronicăi Afanasiev, unde au continuat cu toții să

consume băuturi alcoolice. După, cu toții au mers la domiciliul său. Pe drum au

mai procurat băuturi alcoolice. Acasă, a început să se certe cu Afanasiev Veronica

deoarece ultima o acuza că ar fi avut relații cu soțul ei, Afanasiev L. Au început să

se îmbrâncească, a căzut chiar cu mâna lângă cuțit și a luat în mână cuțitul. Din

cauza consumului excesiv de băuturi alcoolice, momentul înjunghierii cu cuțitul nu

și-l amintește. După ce și-a revenit din starea de șoc, văzând că Afanasii Veronica

stă culcată pe pat, s-a speriat și a chemat ambulanța.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.203 D/2357 din 09

decembrie 2016 de examinare a cadavrului Afanasiev Veronica, s-a constatat că

moartea acesteia a survenit în rezultatul hemoragiei externe și interne, ca

consecința plăgilor înțepat-tăiate a toracelui cu lezarea tegumentelor, țesuturilor

moi, cartilajului coastei VII, pericardului, pulmonului stâng și a cordului, ce se

confirmă prin datele necropsiei și datele de laborator histopatologice. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat plagă înțepat-tăiată a toracelui

cu lezarea tegumentelor, țesuturilor moi, cartilajului coastei VII, pericardului,

pulmonului stâng și a I cordului, care au fost produse intravital, prin acțiunea

traumatică cu obiect înțepător-tăietor, are legătură cauzală directă cu survenirea

decesului, ce prezintă pericol pentru viață și conform acestui criteriu se califică ca

vătămare gravă. Canalul de rănire are direcția de sus în jos, de la dreapta spre

stânga, și cu puterea suficientă pentru a învinge rezistența țesuturilor. Poziția

victimei în momentul cauzării leziunilor corporale putea fi în orice poziție, înafară

de culcată pe abdomen. Regiunea localizării leziunilor corporale este accesibilă

mâinii proprii. Leziunile corporale depistate la Afanasiev Veronica au fost

provocate cu un singur obiect înțepător-tăietor. Poziția cadavrului a fost schimbată

în timpul transportării în secția tanatologie. La cercetarea toxicologică în proba de

2

sânge, la Afanasiev Veronica s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,8 ‰, ceea

ce la persoană în viață, de obicei, produce o stare de intoxicație gravă.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, ca

omorul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpata a recunoscut vina și

s-a căit sincer, anterior nu a fost judecată, are doi copii minori, se caracterizează

mediu, concluzionând că corectarea și reeducarea ei este posibilă doar prin izolare

de societate.

Totodată, instanța a statuat că art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau trecute în contul

statului.

Prin urmare, cheltuieli pentru efectuarea expertizelor, indicate în raportul de

expertiză nr. 707 din 02.12.2016 în sumă de 1331 lei, și în raportul de expertiză

medico-legală nr. 203 D/2357 din 09.12.2016 în sumă de 933 lei, iar în total în

mărime de 2264 lei, urmează a fi încasate de la inculpată în beneficiul statului.

Acțiunea civilă nu a fost înaintată.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că inculpata a recunoscut integral vina, s-a căit sincer, a

contribuit la descoperirea infracțiunii, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune,

este mamă a doi copii minori.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpata beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Este oportun de a-i numi inculpatei o pedeapsă minimă, mai mică decât

prevede legea, deoarece copilul ei de numai 1 an și 6 luni a rămas la îngrijirea

concubinului.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Cucu Svetlana a fost condamnată în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 6 ani

și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 2264 lei au

fost trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Infracțiunea comisă de inculpată este una deosebit de gravă, însă ultima a

recunoscut vina și s-a căit sincer, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

3

administrate în faza de urmărire penală, anterior nu a fost judecată, are la

întreținere doi copii minori, se caracterizează mediu.

Sancțiunea de la art. 145 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 10 la 15 ani, iar potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

în cazul dat, limitele pedepsei constituie de la 6 ani și 8 luni la 10 ani închisoare.

Luând în considerație circumstanțele menționate, instanța de apel a

concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă prin aplicarea

pedepsei minime prevăzute sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 8 luni.

Totodată, în temeiul art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța a

dispus ca cheltuielile judiciare suportate în mărime de 2264 lei să fie trecute în

contul statului, or, acestea sunt în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale și se

plătesc din sumele alocate de stat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont că inculpata se

caracterizează nesatisfăcător și întrebuințează băuturi alcoolice.

Nu s-a dat deplină eficiență elementelor circumscrise faptei, că omorul a fost

comis în stare de ebrietate și nefiind stabilite careva acțiuni agresive ale victimei

care era o persoană tânără.

Toate acestea demonstrează gravitatea faptei comisă de inculpată și

capacitățile acesteia, care prezintă pericol pentru societate.

Nu există temeiuri de a considera că pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită de

instanța de fond urmărește alte scopuri decât cele stipulate în art. 61 Cod penal.

Instanța de apel neîntemeiat a casat sentința în partea încasării cheltuielilor

judiciare. Potrivit art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Această normă este una generală și

nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a

facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală. Totodată, legiuitorul

a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării

cheltuielilor judiciare de către condamnat. Astfel, soluția instanței de a respinge

încasarea acestor cheltuieli este ilegală.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

casarea parțială a hotărârilor adoptate și stabilirea față de inculpată a unei pedepse

mai blânde decât prevede legea.

Recurentul a indicat că inculpatei i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră.

Inculpata a recunoscut integral vina, s-a căit sincer, a contribuit la

descoperirea infracțiunii, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, este mamă a

doi copii minori.

4

Este oportun de a-i numi inculpatei o pedeapsă minimă, mai mică decât

prevede legea, deoarece copilul ei de numai 1 an și 6 luni a rămas la îngrijirea

concubinului.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427, p. 2, 6, Cod de procedură

penală.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroarea

gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului este fondat în drept pe art.

art. 427, p. 2, 6 Cod de procedură penală, având în vedere, probabil, art. 427 alin.

(1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, care prevăd următoarele temeiuri pentru

recursul ordinar - instanța nu a fost compusă potrivit legii, au fost încălcate

prevederile art. 30, 31 și 33, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

(pct. 5.1. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi esența

circumstanțelor că instanța nu a fost compusă potrivit legii, au fost încălcate

prevederile art. 30, 31 și 33, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta

este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind

omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens și

indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat (pct. 5.1. din decizie).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

5

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile de pe rol,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1)

pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (2) Cod de procedură

penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții,

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata

acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Deci, legea procesual-penală, cât și jurisprudența națională, prevede clar și

expres că plata pentru expertizele judiciare privind constatarea cauzei morții,

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

6

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Este și de remarcat, că recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor

judiciare și a pedepsei penale (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura cheltuielilor judiciare și a pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în respectivele recursuri au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 4., 5., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursurile ordinare declarate sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai, și de avocatul Boris Druță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, în

privința inculpatei Cucu Svetlana xxxx, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8