1ra-1281/2017 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-1281/2017 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1281/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 06 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 mai 2017, în privința inculpatului

Catană Dorin Xxxxxxx, născut

la xx xxxxxxxxx xxxx în r-nul Xxxxxx, locuitor al mun.

Xxxxxxxx, str. Xxxx Xxxxx, ap. xx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.01.2016 – 06.04.2016,

instanța de apel: 18.05.2016 – 24.08.2016,

instanța de recurs: 09.11.2016 – 21.02.201,.

instanța de apel: 04.04.2017 – 03.05.2017,

instanța de recurs: 13.07.2017 – 27.09.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

procesul penal în privința lui Catană Dorin pe art. 326 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, cu tragerea la răspundere contravențională în baza art. 55 Cod penal și

aplicarea-i pedepsei sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale,

ce constituie 3000 lei.

Catană Dorin, activând în cadrul Direcției înmatricularea mijloacelor de transport

și calificarea conducătorilor auto a ÎS „CRIS Registru”, susținând că are influență

asupra membrilor comisiei de examinare din cadrul subdiviziunilor structurale ale

Direcției înmatricularea mijloacelor de transport și calificarea conducătorilor auto a

1

ÎS „Cris Registru”, aflându-se în preajma domiciliului său din mun. Xxxxxxxx, str.

Xxxxx Xxxx nr. x, în cadrul unei discuții cu Caraman I. a pretins suma de 300

euro, echivalentă cu 4946 lei, conform cursului BNM, pentru realizarea influenței

promise.

La 27 septembrie 2013, în scopul realizării promisiunii făcute, inculpatul i-a

spus lui Caraman I. să se prezinte la Biroul de Examinare și Evidență a

Transportului din or. Rezina pentru a participa la examenul de obținere a dreptului

de a conduce la categoriile solicitate. În pofida afirmațiilor sale de a-i influența pe

membrii Comisiei de examinare, acestea au eșuat, iar Caraman I. a fost respins la

proba teoretică. În aceste circumstanțe, inculpatul l-a convins pe Caraman I. că va

încerca să influențeze alți membri ai Comisiilor de examinare, în vederea facilității

susținerii examenului, fapte care nu au fost în continuare realizate, iar Caraman I. a

plecat peste hotarele Republicii Moldova. Ulterior, la 13.10.2015, în cadrul

întâlnirii care a avut loc între inculpat și Caraman I., în preajma sediului ÎS „CRIS

Registru” din mun. Chișinău, str. Pușkin 42, în pofida faptului că nu i-a reușit

influența promisă asupra membrilor comisiei de examinare din cadrul

subdiviziunilor structurale ale Direcției înmatricularea mijloacelor de transport și

calificarea conducătorilor auto a ÎS „CRIS Registru” în vederea obținerii

permisului de conducere, inculpatul i-a restituit lui Caraman I. suma de 150 euro,

promițând să restituie și restul sumei în viitorul apropiat, bani care de fapt nu au

mai fost restituiți sub diferite pretexte.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța a conchis că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin

probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, ca

pretinderea și primirea personal de bani pentru sine, de către o persoană care

susține că are influență asupra unor persoane publice, pentru a-i face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției lor.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul nu are antecedente penale, că s-au stabilit circumstanțe

atenuante – recunoașterea vinei, căința sinceră și săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni mai puțin grave, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, că

inculpatul are la întreținere 3 copii minori, a restituit integral suma primită de la

martorul Caraman I., concluzionând că sunt întrunite condițiile art. 55 Cod penal și

că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale, cu

tragere la răspundere contravențională pentru fapta comisă.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul organelor

autorităților publice pe un termen de 1 an.

Apelantul a invocat, că pedeapsa stabilită inculpatului nu a fost apreciată în

coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, nu s-a ținut cont de caracterul

și gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Instanța de fond nu a indicat circumstanțele care ar constata cu certitudine că

corectarea inculpatului este posibilă fără tragerea la răspundere penală, limitându-

2

se doar la enumerarea circumstanțelor atenuante constatate în acțiunile inculpatului

fără a le evidenția pe cele agravante.

Sentința este pasibilă de a fi casată sub aspectul blândeții pedepsei aplicate,

deoarece la caz nu sunt prezente circumstanțe excepționale, inculpatul nu va

conștientiza consecințele încălcării legii și în atare împrejurări, aplicarea art. 55

Cod penal nu va atinge scopul pedepsei penale, mai mult instanța de judecată nu s-

a expus asupra pedepsei complementare, privarea de drepturi care este

indispensabilă față de sancțiunea principală la infracțiunile de corupție.

Instanța de fond nu i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în raport cu

circumstanțele faptei, consecințele și gravitatea infracțiunii, iar careva temeiuri de

aplicare a prevederilor art. 55 Cod penal la caz lipsesc.

2016, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond just a individualizat pedeapsa

în baza art. 7, 61, 75 Cod penal, totodată, corect a tras inculpatul la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului

invocat în apelul procurorului și anume că în cazul dat nu s-a constatat că

corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

februarie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentului apelantului că, în cazul dat nu s-a constatat că corectarea inculpatului

este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Instanța de apel și-a motivat insuficient decizia pronunțată și aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

2017, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond, la stabilirea pedepsei, corect a

ținut cont de prevederile art. 7, 75 alin. (1), 76 alin. (2) Cod penal, luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

După caracterul și gradul prejudiciabil, infracțiunea săvârșită de inculpat este

una mai puțin gravă. În privința lui, s-au stabilit circumstanțele atenuante –

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, recuperarea prejudiciului cauzat

prin infracțiune, recunoașterea integrală a săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu

și înaintarea cererii în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența dispensară nu se

3

află, căința sinceră, lipsa unor date care l-ar compromite sau i-ar denigra

personalitatea.

Circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatului, nu au fost constatate.

Astfel, reieșind din calitățile personale și cumulul de circumstanțe atenuante,

în lipsa circumstanțelor care ar agrava răspunderea, corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolare de societate, existând suficiente temeiuri să

nu fie supus răspunderii penale, fiind întemeiată înlocuirea răspunderii penale într-

o altă formă de răspundere juridică.

Legea penală acordă instanței de judecată posibilitatea largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale, astfel, pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, conform prevederilor art. 61 Cod penal.

Prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost reparat integral, inculpatul a înaintat

o cerere privind recunoașterea vinovăției și a probelor administrate la faza

urmăririi penale, și nu a solicitat administrarea de probe noi, se căiește sincer de

cele comise, este caracterizat pozitiv, este căsătorit, are la întreținere trei copii

minori, corectarea acestuia fiind posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Concluzia instanței de fond, cu referire la înlocuirea răspunderii penale și

tragerea la răspundere contravențională a inculpatului, se bazează în deplină

măsură pe prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal, care se referă la scopul pedepsei

penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără supunerea acestuia

răspunderii penale, având în vedere comportamentul lui înainte și după comiterea

faptei, recunoașterea vinovăției, căința sinceră și caracteristica-i pozitivă, cât și

faptul că inculpatul are o familie, având copii minori la întreținere, ceea ce îl va

face pe inculpat să-și dea seama despre inadmisibilitatea încălcării rigorilor de

drept.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului

invocat în apelul procurorului, și anume asupra netemeiniciei sentinței referitor la

corectarea inculpatului, fără a fi supus răspunderii penale, neconformându-se în

acest sens deciziei instanței de recurs, potrivit art. 436 Cod de procedură penală.

Infracțiunea de trafic de influență, săvârșită de inculpat, comparativ cu alte

categorii de infracțiuni, prezintă un pericol grav pentru societate, deoarece se

manifestă în structurile autorităților statului, a puterii sau serviciilor publice, care

discreditează și compromit activitatea acestora.

Instanța de apel, eronat a reținut circumstanțe ce reies din personalitatea

inculpatului, or, acestea nu pot substitui faptul că pedepsele stabilite pentru astfel

de categorii de infracțiuni trebuie să fie nu doar legale, în sensul de respectare a

cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același timp și juste, adică să

respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei

în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului.

4

Soluția aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 55 Cod penal este

una pripită. Dispoziția normei enunțate, prevede că răspunderea penală pentru

infracțiunea săvârșită poate fi înlocuită cu o altă formă de răspundere extrapenală,

care atrage încetarea procesului cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter

contravențional, iar pentru aplicarea unei astfel de pedepse nu va fi atins scopul de

restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către alte

persoane.

Cauza a fost examinată în procedură simplificată, conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, dar aceasta nu poate fi valorificată ca o

circumstanță atenuantă, ce ar condiționa liberarea inculpatului de răspundere

penală, or ar însemna că uneia și aceleiași situații de drept, i se acordă o dublă

valență juridică.

Instanța de apel urma să aprecieze just, dacă din punct de vedere al legalității

pedepsei penale, aceasta a fost aplicată în raport nu doar cu sancțiunea normelor

penale imputate inculpatului, ci cu toate prevederile ce reglementează pedeapsa

penală, individualizarea acesteia, precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic

real.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 7. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanța de fond și cea de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art.

61, 75, 55 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

5

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Persoana care a săvârșit pentru prima oară o

infracțiune mai puțin gravă, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără

a fi supusă răspunderii penale, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

motivelor invocate în apelul declarat, realizând, astfel, și indicațiile invocate în

decizia instanței de recurs din 21.02.2016 (pct. 6. din decizie), în limitele prescrise în

art. 436 Cod de procedură penală.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 8. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2., 7. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că au adoptat hotărâri care

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este

unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

6

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 06 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 mai 2017, în privința inculpatului Catană Dorin Xxxxxxx, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7