1ra-1233/2017 — art. 166-1 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 166-1 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-1233/2017 — art. 166-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1233/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
partea vătămată Leșan Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017 și a sentinței Judecătoriei Soroca din 05 martie
2015, în cauza penală privindu-l pe
Strochin Eugeniu Xxxxx, născut la xxxxxxxxxx, originar și
domiciliat or. Xxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxxxxx ap. xx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 08.05.2014-05.03.2015
instanța de apel: 21.12.2016-22.03.2017
instanța de recurs: 29.06.2017 - 27.09.2017
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 05 martie 2015, a fost încetat procesul
penal în privința lui Strochin Eugeniu Xxxxx, intentat în baza art. 1661 alin. (1) Cod
penal, în legătură că fapta incriminată, constituie contravenție prevăzută de art. 313
Cod contravențional.
În baza art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul contravențional în
privința lui Strochin E. a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de
prescripție a răspunderii contravenționale.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mîțu Dumitru, în privința căruia nu se
contestă hotărârile judecătorești în prezenta procedură.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Strochin E. activând în funcția de adjunct al
Secției Poliției Criminale al CRP Soroca, numit în funcția respectivă în baza ordinului
nr. 100 EF din 23.04.2010 al MAI al RM, prin urmare în conformitate cu prevederile
art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană publică. La data de 04.02.2013, Leșan Ion,
la citarea telefonică s-a prezentat la inspectorul secției poliției criminale al CRP
Soroca, Pușcaș Oleg, în incinta Comisariatului de poliție Soroca, pentru a da
explicație pe circumstanțele cunoscute ce ține de conflictul apărut între Coțaga
Grigore și Lupu Iurie, ca rezultat al unei presupuse datorii nerestituite din partea
ultimului. După consemnarea de către colaboratorul, Pușcaș Oleg, în biroul nr. 315 de
la etajul 3 al CRP Soroca a explicației de la Leșan Ion, ultimul a fost invitat în unul din
birourile de serviciu de la același etaj de șeful adjunct al Secției Poliției Criminale al
1
CRP Soroca, Strochin Eugeniu, unde acesta l-a chestionat pe motivul implicării în
conflictul apărut între Coțaga G. și Lupu Iu., efectuând anterior alte acțiuni operative
pe cazul dat.
Pe baza stării de fapt expuse, acțiunile lui Strochin E. au fost recalificate din
prevederile art. 1661 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 313 Cod contravențional –
săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate
prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege
ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul, Barbacar A., în numele
inculpatului, Mîțu D., prin care a solicitat casarea acesteia, precum și a încheierii
Judecătoriei Soroca din 09 martie 2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care ultimul să fie
achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod
penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, a
fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în privința lui Mîțu D. și încheierea
Judecătoriei Soroca privind înlăturarea omisiunilor din 09.03.2015, cu pronunțarea
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîțu D. a
fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod
penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Dispozițiile sentinței în privința lui Strochin E., au fost menținute.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procuror,
care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit
admis.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31 mai
2016, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, cu menținerea sentinței.
La data de 08 decembrie 2016, partea vătămată Leșan Ion, a declarat apel
împotriva sentinței, care a solicitat repunerea în termen pentru declararea apelului,
casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care să fie condamnat Strochin E. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă în limitele
acestei norme penale.
În motivarea apelului declarat a invocat:
- prima instanță eronat a constatat circumstanțele cauzei și că acțiunile imputate
lui Strochin E. se califică ca contravenție;
- inculpatul, Strochin E., a escortat partea vătămată în biroul său, unde a numit-
o cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri cu pumnul peste față, deoarece
anterior a reclamat acțiunile ilegale ale colaboratorilor de poliție la Procuratura r-lui
Soroca;
- până la data de 23.11.2016, nu i-a fost adusă la cunoștință sentința din
05.03.2015, respectiv nu a cunoscut despre adoptarea acesteia și nu a avut posibilitate
de a contesta în termenul prevăzut de lege.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, a fost
respins ca depus peste termen apelul declarat de către partea vătămată, Leșan I., cu
menținerea sentinței.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, partea
vătămată Leșan I., a participat în instanța de fond la judecarea cauzei, depunând
cerere de examinare a cauzei în lipsa sa, totodată pentru părțile care nu s-au
prezentat la pronunțare se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii
motivate la data pronunțării, dată de la care începe a curge termenul de exercitare a
căii de atac. În cazul dat, termenul de apel a început a curge la data de 06.03.2015 și a
expirat la data de 23.03.2015, aceasta fiind considerată ultima zi de declarare a
apelului.
Instanța de apel a reținut, că partea vătămată a depus apel abia la data de
08.12.2016, cu depășirea evidentă a termenului legal prevăzut pentru declararea
apelului și în lipsa motivelor întemeiate de întârziere pentru exercitarea acestei căi
de atac, fapt ce impune soluția de respingere a apelului ca depus peste termen.
Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele părții
vătămate, precum că până la data de 23.11.2016 nu i s-a adus la cunoștință sentința
adoptată la caz, respectiv nu a avut posibilitate să o conteste în termenul prevăzut de
lege, deoarece omisiunea de a primi copia sentinței a fost cauzată inclusiv datorită
solicitării părții vătămate de a examina cauza în lipsa sa, mai ales că ultimul a
cunoscut și a participat la judecarea cauzei în prima instanță și a depus cerere
privind examinarea cauzei ulterior în lipsa sa. În atare situație pentru partea
vătămată de la data pronunțării sentinței integrale, adică 05.03.2015 a început a curge
termenul de exercitare a căii de atac.
La fel, instanța de apel a notat, că neaducerea la cunoștință a sentinței, după
cum indică partea vătămată, nu a fost un impediment pentru declararea apelului,
mai ales că ulterior aceasta a fost citată legal în ședința instanței de apel și de recurs
ordinar la judecarea aceleiași cauzei penale în privința lui Mîțu D.
Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către partea
vătămată, Leșan I., prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri în raport cu argumentele invocate în prezenta cerere
de recurs.
În motivarea recursului invocă:
- despre conținutul deciziilor adoptate în cauza dată, ce îi afectează drepturile
procesuale, a făcut cunoștință odată cu adresarea în acest sens la Judecătoria Soroca
la data de 23.11.2016, dată de la care urmează să i se calculeze termenul în care era în
drept să declare apel;
- în situația dată este evidentă îngrădirea drepturilor sale procesuale prin
neaducerea la cunoștință a motivelor ce au stat la baza adoptării hotărârilor de
încetare a procesului penal în privința persoanei ce a admis față de partea vătămată
tratament degradant;
- motivarea soluției instanței de apel din 05.04.2017, este în contradicție cu
prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală;
3
- instanța de apel nu s-a expus în nici un fel referitor la calificarea eronată a
acțiunilor inculpatului, Strochin E., de către prima instanță;
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod
de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, au depus referințe privind opinia asupra recursului declarat:
11.1 Inculpatul, care a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece
consideră hotărârea instanței de apel ca fiind întemeiată și bazată pe prevederile
legale și practica existentă, și care nu trezește dubii în sensul interpretării diferite al
legii procesual-penale.
11.2 Procurorul, care a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece
reieșind din împrejurările cauzei și faptul că sentința a fost pronunțată integral la
data de 05.03.2015 în lipsa părții vătămate, faptul dat nu a constituit un impediment
de a declara apel în termen de către ultimul, iar apelul declarat la data de 08.12.2016
este depus cu depășirea termenului de atac.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Rezultând din conținutul recursului declarat, autorul acestuia îl întemeiază în
baza pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, norme potrivit cărora,
hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de
drept atunci când instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția
instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, privind
admiterea în prezenta speță a erorii grave de fapt prin aceea că au fost apreciate
arbitrar probele, precum și faptei săvârșite de către inculpatul, Strochin E., i s-a dat o
încadrare juridică greșită, Colegiul penal consideră, că instanța de apel justificat nu a
pus în discuție aceste invocări, dat fiind faptul că apelul declarat de către partea
vătămată a fost respins ca depus peste termen. Iar în cazul în care este adoptată o
soluție de respingere a apelului ca depus peste termen, faptul dat nu implică o
verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o
verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod
legal (a se vedea pct. 16 al Hotărârii Plenului CSJ Cu privire la practica judecării
cauzelor penale în ordine de apel nr. 22 din 12.12.2005). Respectiv, ținând cont că
argumentele invocate și menționate mai sus nu au constituit obiect de discuție în
instanța de apel, pe motiv că această instanță nu a fost sesizată în termenul prevăzut
de norma procesual-penală, Colegiul statuează, că temeiurile de casare în baza
căruia și-a întemeiat partea vătămată recursul ordinar, nu sunt incidente în cauza
deferită judecării.
4
Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a
pronunțat argumentat asupra chestiunii omiterii termenului de declarare a apelului
de către partea vătămată, Leșan I.
În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,
termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea
nu dispune altfel.
La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect
starea de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de 05
martie 2015 (f.d. 235-240 v. 4), însă partea vătămată, Leșan I., nu a fost prezentă la
pronunțarea acesteia, deoarece a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f.d. 159 v. 4).
În cazul solicitării părții vătămate, Leșan I., despre judecarea cauzei în lipsa sa,
acesta urma să-și asume responsabilitatea pentru realizarea dreptului de atac asupra
sentinței, respectiv în cazul neprezentării la pronunțarea deciziei integrale, partea
vătămată urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de a ataca
hotărârea instanței de judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord. Iar faptul,
că la caz partea vătămată, a făcut cunoștință cu sentința abia la data de 23.11.2016, nu
echivalează cu dreptul de a declara apel începând anume cu această dată, deoarece
legislația procesual penală ce reglementează termenul de declarare a apelului nu
prevede dreptul de a se folosi de această cale de atac de la data aducerii la cunoștință
părților a hotărârii motivate, dar de la data pronunțării integrale a acesteia.
În acest context, instanța de recurs specifică, că în cazul când părțile nu au fost
prezente la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii
motivate la data pronunțării, fapt specificat și în Recomandarea CSJ nr. 37 Cu privire
la pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal din 22.04.2013.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în
calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care
acesta se împlinește.
Așadar, în prezenta speță, instanța de apel corect a statuat, că termenul de
declarare a apelului urmează a fi calculat din data de 06 martie 2015 și care a expirat
la data de 23 martie 2015, însă partea vătămată, Leșan I., a depus apel abia la data de
08 decembrie 2016, fiind evident omis termenul de atac.
Nu poate fi reținută de către Colegiul penal, alegația recurentului precum că
motivarea soluției instanței de apel din 22.03.2017, în prezenta cauză, este în
contradicție cu dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căreia
apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în
termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate,
iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării
despăgubirilor materiale. Reieșind din această normă, instanța de recurs remarcă, că un
apel declarat peste termenul prevăzut de lege poate fi considerat ca fiind făcut în
termen, persistând condiția ca instanța de apel să constate că întârzierea să fie
determinată de motive întemeiate, ceea ce instanța de a doua jurisdicție nu a
5
constatat în speța dată, respectiv prevederile art. 403 Cod de procedură penală nu au
relevanță la caz. Cu atât mai mult că, prezenta cauză penală a fost sesizată în ordine
de apel de către apărătorul inculpatului, Mîțu D., care a fost învinuit și condamnat în
aceeași cauză penală și respectiv în ordine de recurs ordinar de către procuror, unde
în instanța de apel partea vătămată Leșan I., a fost citată, fapt confirmat prin
semnătura ultimului pe avizul poștal de recepție (f.d. 14 v. 5), iar de către instanța de
recurs i-a fost expediată pentru cunoștință și copia hotărârii adoptate la caz (f.d. 73a
v. 5). În asemenea împrejurări, nu pot fi reținute aserțiunile recurentului că nu a fost
în cunoștință de cauză despre adoptarea sentinței în prezenta speță, până la data de
23.11.2016.
Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că
termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către partea vătămată, Leșan I., a
fost depășit, iar circumstanțele enunțate denotă, că instanța de apel, potrivit părții
descriptive a deciziei adoptate, nu a comis erori de drept în raport cu motivele
invocate de recurent, astfel legal și întemeiat a respins apelul ultimului ca depus
peste termen, iar decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.
Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată, Leșan
Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în
cauza penală privindu-l pe Strochin Eugeniu Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 18 octombrie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
6