1ra-1233/2017 — art. 166-1 alin.1 CP

1ra-1233/2017 — art. 166-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1233/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Leșan Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017 și a sentinței Judecătoriei Soroca din 05 martie

2015, în cauza penală privindu-l pe

Strochin Eugeniu Xxxxx, născut la xxxxxxxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxxx str. Xxxxxxxxxxxxxxxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Strochin Eugeniu Xxxxx, intentat în baza art. 1661 alin. (1) Cod

penal, în legătură că fapta incriminată, constituie contravenție prevăzută de art. 313

Cod contravențional.

În baza art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul contravențional în

privința lui Strochin E. a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de

prescripție a răspunderii contravenționale.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mîțu Dumitru, în privința căruia nu se

contestă hotărârile judecătorești în prezenta procedură.

Secției Poliției Criminale al CRP Soroca, numit în funcția respectivă în baza ordinului

nr. 100 EF din 23.04.2010 al MAI al RM, prin urmare în conformitate cu prevederile

art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană publică. La data de 04.02.2013, Leșan Ion,

la citarea telefonică s-a prezentat la inspectorul secției poliției criminale al CRP

Soroca, Pușcaș Oleg, în incinta Comisariatului de poliție Soroca, pentru a da

explicație pe circumstanțele cunoscute ce ține de conflictul apărut între Coțaga

Grigore și Lupu Iurie, ca rezultat al unei presupuse datorii nerestituite din partea

ultimului. După consemnarea de către colaboratorul, Pușcaș Oleg, în biroul nr. 315 de

la etajul 3 al CRP Soroca a explicației de la Leșan Ion, ultimul a fost invitat în unul din

birourile de serviciu de la același etaj de șeful adjunct al Secției Poliției Criminale al

1

CRP Soroca, Strochin Eugeniu, unde acesta l-a chestionat pe motivul implicării în

conflictul apărut între Coțaga G. și Lupu Iu., efectuând anterior alte acțiuni operative

pe cazul dat.

Pe baza stării de fapt expuse, acțiunile lui Strochin E. au fost recalificate din

prevederile art. 1661 alin. (1) Cod penal în cele ale art. 313 Cod contravențional –

săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

inculpatului, Mîțu D., prin care a solicitat casarea acesteia, precum și a încheierii

Judecătoriei Soroca din 09 martie 2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care ultimul să fie

achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în privința lui Mîțu D. și încheierea

Judecătoriei Soroca privind înlăturarea omisiunilor din 09.03.2015, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîțu D. a

fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Dispozițiile sentinței în privința lui Strochin E., au fost menținute.

care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit

admis.

2016, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, cu menținerea sentinței.

împotriva sentinței, care a solicitat repunerea în termen pentru declararea apelului,

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie condamnat Strochin E. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă în limitele

acestei norme penale.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- prima instanță eronat a constatat circumstanțele cauzei și că acțiunile imputate

lui Strochin E. se califică ca contravenție;

- inculpatul, Strochin E., a escortat partea vătămată în biroul său, unde a numit-

o cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri cu pumnul peste față, deoarece

anterior a reclamat acțiunile ilegale ale colaboratorilor de poliție la Procuratura r-lui

Soroca;

- până la data de 23.11.2016, nu i-a fost adusă la cunoștință sentința din

05.03.2015, respectiv nu a cunoscut despre adoptarea acesteia și nu a avut posibilitate

de a contesta în termenul prevăzut de lege.

2

respins ca depus peste termen apelul declarat de către partea vătămată, Leșan I., cu

menținerea sentinței.

vătămată Leșan I., a participat în instanța de fond la judecarea cauzei, depunând

cerere de examinare a cauzei în lipsa sa, totodată pentru părțile care nu s-au

prezentat la pronunțare se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii

motivate la data pronunțării, dată de la care începe a curge termenul de exercitare a

căii de atac. În cazul dat, termenul de apel a început a curge la data de 06.03.2015 și a

expirat la data de 23.03.2015, aceasta fiind considerată ultima zi de declarare a

apelului.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată a depus apel abia la data de

08.12.2016, cu depășirea evidentă a termenului legal prevăzut pentru declararea

apelului și în lipsa motivelor întemeiate de întârziere pentru exercitarea acestei căi

de atac, fapt ce impune soluția de respingere a apelului ca depus peste termen.

Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele părții

vătămate, precum că până la data de 23.11.2016 nu i s-a adus la cunoștință sentința

adoptată la caz, respectiv nu a avut posibilitate să o conteste în termenul prevăzut de

lege, deoarece omisiunea de a primi copia sentinței a fost cauzată inclusiv datorită

solicitării părții vătămate de a examina cauza în lipsa sa, mai ales că ultimul a

cunoscut și a participat la judecarea cauzei în prima instanță și a depus cerere

privind examinarea cauzei ulterior în lipsa sa. În atare situație pentru partea

vătămată de la data pronunțării sentinței integrale, adică 05.03.2015 a început a curge

termenul de exercitare a căii de atac.

La fel, instanța de apel a notat, că neaducerea la cunoștință a sentinței, după

cum indică partea vătămată, nu a fost un impediment pentru declararea apelului,

mai ales că ulterior aceasta a fost citată legal în ședința instanței de apel și de recurs

ordinar la judecarea aceleiași cauzei penale în privința lui Mîțu D.

vătămată, Leșan I., prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în raport cu argumentele invocate în prezenta cerere

de recurs.

În motivarea recursului invocă:

- despre conținutul deciziilor adoptate în cauza dată, ce îi afectează drepturile

procesuale, a făcut cunoștință odată cu adresarea în acest sens la Judecătoria Soroca

la data de 23.11.2016, dată de la care urmează să i se calculeze termenul în care era în

drept să declare apel;

- în situația dată este evidentă îngrădirea drepturilor sale procesuale prin

neaducerea la cunoștință a motivelor ce au stat la baza adoptării hotărârilor de

încetare a procesului penal în privința persoanei ce a admis față de partea vătămată

tratament degradant;

- motivarea soluției instanței de apel din 05.04.2017, este în contradicție cu

prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală;

3

- instanța de apel nu s-a expus în nici un fel referitor la calificarea eronată a

acțiunilor inculpatului, Strochin E., de către prima instanță;

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală.

penală, au depus referințe privind opinia asupra recursului declarat:

11.1 Inculpatul, care a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece

consideră hotărârea instanței de apel ca fiind întemeiată și bazată pe prevederile

legale și practica existentă, și care nu trezește dubii în sensul interpretării diferite al

legii procesual-penale.

11.2 Procurorul, care a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece

reieșind din împrejurările cauzei și faptul că sentința a fost pronunțată integral la

data de 05.03.2015 în lipsa părții vătămate, faptul dat nu a constituit un impediment

de a declara apel în termen de către ultimul, iar apelul declarat la data de 08.12.2016

este depus cu depășirea termenului de atac.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Rezultând din conținutul recursului declarat, autorul acestuia îl întemeiază în

baza pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, norme potrivit cărora,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept atunci când instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, privind

admiterea în prezenta speță a erorii grave de fapt prin aceea că au fost apreciate

arbitrar probele, precum și faptei săvârșite de către inculpatul, Strochin E., i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal consideră, că instanța de apel justificat nu a

pus în discuție aceste invocări, dat fiind faptul că apelul declarat de către partea

vătămată a fost respins ca depus peste termen. Iar în cazul în care este adoptată o

soluție de respingere a apelului ca depus peste termen, faptul dat nu implică o

verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal (a se vedea pct. 16 al Hotărârii Plenului CSJ Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel nr. 22 din 12.12.2005). Respectiv, ținând cont că

argumentele invocate și menționate mai sus nu au constituit obiect de discuție în

instanța de apel, pe motiv că această instanță nu a fost sesizată în termenul prevăzut

de norma procesual-penală, Colegiul statuează, că temeiurile de casare în baza

căruia și-a întemeiat partea vătămată recursul ordinar, nu sunt incidente în cauza

deferită judecării.

4

Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a

pronunțat argumentat asupra chestiunii omiterii termenului de declarare a apelului

de către partea vătămată, Leșan I.

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect

starea de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de 05

martie 2015 (f.d. 235-240 v. 4), însă partea vătămată, Leșan I., nu a fost prezentă la

pronunțarea acesteia, deoarece a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f.d. 159 v. 4).

În cazul solicitării părții vătămate, Leșan I., despre judecarea cauzei în lipsa sa,

acesta urma să-și asume responsabilitatea pentru realizarea dreptului de atac asupra

sentinței, respectiv în cazul neprezentării la pronunțarea deciziei integrale, partea

vătămată urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de a ataca

hotărârea instanței de judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord. Iar faptul,

că la caz partea vătămată, a făcut cunoștință cu sentința abia la data de 23.11.2016, nu

echivalează cu dreptul de a declara apel începând anume cu această dată, deoarece

legislația procesual penală ce reglementează termenul de declarare a apelului nu

prevede dreptul de a se folosi de această cale de atac de la data aducerii la cunoștință

părților a hotărârii motivate, dar de la data pronunțării integrale a acesteia.

În acest context, instanța de recurs specifică, că în cazul când părțile nu au fost

prezente la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii

motivate la data pronunțării, fapt specificat și în Recomandarea CSJ nr. 37 Cu privire

la pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal din 22.04.2013.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Așadar, în prezenta speță, instanța de apel corect a statuat, că termenul de

declarare a apelului urmează a fi calculat din data de 06 martie 2015 și care a expirat

la data de 23 martie 2015, însă partea vătămată, Leșan I., a depus apel abia la data de

08 decembrie 2016, fiind evident omis termenul de atac.

Nu poate fi reținută de către Colegiul penal, alegația recurentului precum că

motivarea soluției instanței de apel din 22.03.2017, în prezenta cauză, este în

contradicție cu dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căreia

apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în

termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate,

iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale. Reieșind din această normă, instanța de recurs remarcă, că un

apel declarat peste termenul prevăzut de lege poate fi considerat ca fiind făcut în

termen, persistând condiția ca instanța de apel să constate că întârzierea să fie

determinată de motive întemeiate, ceea ce instanța de a doua jurisdicție nu a

5

constatat în speța dată, respectiv prevederile art. 403 Cod de procedură penală nu au

relevanță la caz. Cu atât mai mult că, prezenta cauză penală a fost sesizată în ordine

de apel de către apărătorul inculpatului, Mîțu D., care a fost învinuit și condamnat în

aceeași cauză penală și respectiv în ordine de recurs ordinar de către procuror, unde

în instanța de apel partea vătămată Leșan I., a fost citată, fapt confirmat prin

semnătura ultimului pe avizul poștal de recepție (f.d. 14 v. 5), iar de către instanța de

recurs i-a fost expediată pentru cunoștință și copia hotărârii adoptate la caz (f.d. 73a

v. 5). În asemenea împrejurări, nu pot fi reținute aserțiunile recurentului că nu a fost

în cunoștință de cauză despre adoptarea sentinței în prezenta speță, până la data de

23.11.2016.

Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că

termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către partea vătămată, Leșan I., a

fost depășit, iar circumstanțele enunțate denotă, că instanța de apel, potrivit părții

descriptive a deciziei adoptate, nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de recurent, astfel legal și întemeiat a respins apelul ultimului ca depus

peste termen, iar decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată, Leșan

Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în

cauza penală privindu-l pe Strochin Eugeniu Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 18 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6