1ra-609/2017 — art. 248 alin. 5 lit. d CP

1ra-609/2017 — art. 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-609/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma și Vladimir Timofti

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, declarat de inculpatul

Diaconu Vasile xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar x xxxxxx xxx xxxxx, domiciliat xxxx

xxxxxxxx xxx xxxxx xxxxxx, xx, xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.07.2014 – 27.04.2015;

Instanța de apel: 25.05.2015 – 23.11.2015;

Instanța de recurs: 09.02.2016 – 05.04.2016;

Instanța de apel: 03.05.2016 – 06.12.2016;

Instanța de recurs: 09.02.2017 – 01.08.2017.

A C O N S T A T A T:

Diaconu Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal, la 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4

(patru) ani.

S-a dispus încasarea de la Diaconu Vasile în beneficiul statului suma de 153400,81

lei – contravaloarea bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

Diaconu Vasile, administratorul SRL „Diaconu-Lux”, urmărind scopul trecerii ilegale,

prin contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la 21 aprilie

2012 a depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de

import definitiv nr. 3019i7499, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu

mijlocul de transport cu n/î CT AH 687, în Republica Moldova 4600 kg de castraveți în

stare proaspătă cu valoarea în vamă de 64400 lei, marfa expediată de SC „Caicon” SRL,

România. La prezentarea declarației vamale a fost anexat permisul fitosanitar de

import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux”

importarea în Republica Moldova din România a castraveților în cantitate de 220 tone.

De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a

fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control

1

Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină

din Polonia.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea ilegală, prin

contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la 24 aprilie 2012

a depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de import

definitiv nr. 3019i7656, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de

transport cu n/î C IG 206, C AO 518, în Republica Moldova 9400 kg de castraveți în stare

proaspătă cu valoarea în vamă de 29285,51 lei, marfa expediată de SC „Caicon” SRL,

România. La prezenta declarație vamală a fost anexat permisul fitosanitar de

import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux”

importarea în Republica Moldova din România a castraveților în cantitate de 220 tone.

De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a

fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control

Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină

din Polonia.

La fel, Diaconu Vasile, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea

ilegală, prin contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la

24 aprilie 2012 a depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația

vamală de import definitiv nr. 3019i7643, potrivit căreia întreprinderea indicată a

importat cu mijlocul de transport cu n/î CT AH 687 în Republica Moldova 4600 kg de

castraveți în stare proaspătă cu valoarea în vamă de 14331,21 lei, marfa expediată de

SC „Caicon” SRL, România. La prezenta declarație vamală a fost anexat permisul

fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ce ar permite

SRL „Diaconu-Lux” importarea în Republica Moldova din România a castraveților în

cantitate de 220 tone.

De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a

fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control

Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de gradină

din Polonia.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea ilegală, prin

contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la 26 aprilie 2012

a depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de import

definitiv nr. 3019i7877, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de

transport cu n/î C TF 104, C TF 114, în Republica Moldova 14570 kg de castraveți în

stare proaspătă cu valoarea în vamă de 45384,09 lei, marfă expediată de SC „Caicon”

SRL, România. La prezenta declarație vamală a fost anexat permisul fitosanitar de

import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux”

importarea în Republica Moldova din România a castraveților în cantitate de 220 tone.

De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a

fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control

Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină

din Polonia.

În circumstanțele expuse, Diaconu Vasile a importat ilegal în Republica Moldova

prin folosirea frauduloasă a unor documente false, marfa – 33170 kg de castraveți în stare

proaspătă în valoare totală de 153400,81 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari,

care potrivit art. 19 al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția

2

plantelor și la carantina fitosanitară”, urma să dispună de permis fitosanitar de import

(tranzit), eliberat de organul de control fitosanitar.

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, la 4 ani 6 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, este

nejustificată și nu corespunde gravității faptei imputate și circumstanțelor cauzei;

- cel mai eficient mijloc de corectare a inculpatului este aplicarea pedepsei

închisorii, concluzie ce rezultă din comportamentul acestuia în cadrul urmăririi penale,

unde nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii imputate, a dat declarații neveridice,

îndreptate spre denaturarea faptelor evidente și în consecință eschivarea de la răspundere,

acțiuni ce au dus la tergiversarea urmăririi penale și caracterul îndelungat al

investigațiilor;

- la stabilirea pedepsei urma a fi luat în considerație faptul, că inculpatul anterior a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, antecedentele penale fiind stinse;

- instanța de judecată nu a motivat din care considerente a fost aplicată suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii.

3.1. Avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului a contestat sentința cu apel

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

În motivarea apelului a fost invocat că:

- în învinuirea înaintată incorect a fost indicat faptul că la toate declarațiile vamale

ar fi fost anexat și permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012,

deoarece, de fapt, a fost anexată doar o copie neautentificată a acestuia, ce nu conține

semnătura persoanei responsabile și careva inscripții ce ar confirma faptul corespunderii

copiei cu originalul.

Respectiv, simpla aplicare a ștampilei pe trei copii nu este echivalentă cu

autentificarea acestora. Mai mult, pe copia permisului anexat la declarația vamală din

15 aprilie 2012 nu a fost aplicată nici ștampila societății comerciale.

- copiile permisului fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012

nu intră în categoria documentelor oficiale, în situația în care nu sunt prezente careva acte

originale, iar copiile indicate în învinuire nu au fost autentificate în modul corespunzător

prin semnătură și inscripția persoanei responsabile.

Respectiv, în acțiunile lui Diaconu Vasile nu au fost stabilite elementele

infracțiunii de contrabandă, în situația în care nu au fost prezentate probe ce ar dovedi

vinovăția inculpatului în utilizarea a careva documente oficiale și intenția directă de a

săvârși infracțiunea incriminată;

- din circumstanțele cauzei rezultă, că inculpatului i-a fost incriminat doar faptul

folosirii frauduloase a documentelor, dar nu și faptul că ultimul ar fi eludat controlul

vamal la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, iar acest element obligatoriu nici nu

a fost constatat de către prima instanță, motive din care rezultă că nu a fost întrunită latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal;

- prima instanță incorect a aplicat prevederile art. 106 Cod de procedură penală,

dispunând confiscarea contravalorii bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a

3

Republicii Moldova, deoarece conform art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal rezultă că sunt

supuse confiscării bunurile folosite sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni dacă

sunt ale infractorului. Însă, din circumstanțele cauzei rezultă că mărfurile în sumă de

153400,81 lei aparțin SRL „Diaconu-Lux”, dar nu inculpatului Diaconu Vasile, motive

din care este inadmisibilă încasarea de la inculpat a mijloacelor bănești în contul restituirii

contravalorii bunurilor unei societăți comerciale, care nu are statut procesual în cauza

penală nominalizată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că criticele cu privire

la aprecierea probelor invocate de apărare, în sensul nevinovăției inculpatului sunt

neîntemeiate, considerând totodată că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Cu referire la alegațiile inculpatului precum că acesta nu cunoaște procedura

întocmirii documentelor vamale, instanța de apel a menționat că poziția manifestată de

inculpat la audierea martorilor în ședința de judecată, și anume prin întrebările adresate

acestora a dat dovadă de cunoaștere minuțioasă a legislației vamale și procedurii practice

de întocmire și prezentare spre validare a declarațiilor vamale și anexelor acestora.

A fost înlăturată și afirmația inculpatului și cea invocată de către avocatul apelant,

precum că, de cele 4 declarații din 2012 nu Diaconu Viorel s-a ocupat personal, pe actele

prezentate biroului vamal nu este aplicată semnătura sa, iar de permisul fitosanitar de

import s-a ocupat colaboratorul SRL „Diaconu-Lux”, Chilcic Nicolae.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că potrivit declarațiilor martorilor

Peca Ștefan, Andriușcenco Iurie, Marian Eduard, Spinei Viorel, borderoul actelor

anexate la declarația vamală a fost perfectat nemijlocit de către Diaconu Vasile, care

conform declarației a fost și declarant și importator al mărfii.

În plus, acest fapt este confirmat și prin aplicarea ștampilei întreprinderii SRL

„Diaconu-Lux” pe borderoul documentelor anexate la declarația vamală menționată.

Nu a fost reținut de către instanța de apel nici argumentul inculpatului, precum că

responsabilitatea de pregătire a permiselor fitosanitare, iar în unele cazuri prezentarea

către organele vamale a declarațiilor vamale și anexelor, ar fi fost pusă în sarcina lui

Chilcic Nicolae, la acel moment neangajat oficial al întreprinderii, care ar fi decedat și

despre persoana ultimului inculpatul nu cunoaște alte detalii.

La capitolul individualizării pedepsei penale, contrar solicitării procurorului,

instanța de apel a statuat, că nu are temei de a interveni în hotărârea adoptată de prima

instanță, deoarece aceasta a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90

Cod penal.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că:

- instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele cauzei, dar pedeapsa stabilită

nu a fost apreciată în coroborare cu faptele săvârșite și consecințele acesteia, fără a ține

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite; de comportamentul

inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii și după săvârșirea ei și de personalitatea

acestuia;

4

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a prevederilor

art. 90 alin. (1) Cod penal și aceasta greșit a conchis că corectarea inculpatului este

posibilă fără a fi izolat de societate.

5.1. Inculpatul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar hotărârile judecătorești adoptate la caz, solicitând casarea

acestora și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motivul lipsei în acțiunile sale a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal și anularea

încasării sumei de 153400,81 lei – contravaloarea bunurilor trecute ilegal peste frontiera

vamală a Republicii Moldova.

În motivarea recursului a invocat argumente identice cu cele invocate în apel,

subsidiar menționând că mărfurile au fost vămuite la Postul Vamal 3019 Chișinău intern

4 (Cricova), post care este amplasat în mun. Chișinău, adică este un post de control intern

și nu se află la frontiera (de stat) vamală a Republicii Moldova.

2016, a fost respins ca inadmisibil recursul procurorului, admis recursul ordinar declarat

de inculpat, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Cu referire la argumentele invocate de procuror, instanța de recurs ordinar a

statuat că acestea sunt nefondate, deoarece instanțele de fond și-au motivat soluțiile

adoptate, acordând eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită

conform sancțiunii infracțiunii imputate acestuia.

Instanța de recurs a reținut, că sancțiunea art. 248 alin. (5) Cod penal, imputată

inculpatului, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și potrivit art. 16 alin. (4) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, iar prima instanță corect i-a stabilit

acestuia pedeapsa 4 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei, pentru perioada de probațiune de 4

ani.

Cu referire la argumentele apărării, instanța de recurs ordinar a menționat, că în

cererea de apel a fost invocat că învinuirea înaintată lui Diaconu Vasile și starea de fapt

constatată de către prima instanță în raport cu probele administrate nu și-a găsit pe deplin

confirmarea.

Astfel, instanța de recurs a reținut că Diaconu Vasile potrivit rechizitoriului a fost

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, după

indicii calificativi - contrabanda, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a mărfurilor în proporții deosebit de mari, prin folosirea frauduloasă a

documentelor, în circumstanțele expuse în actul de învinuire, fiind menționat că:

„Diaconu Vasile, a importat ilegal în Republica Moldova, prin folosirea frauduloasă a

unor documente false, marfă - 33170 kg de castraveți în stare proaspătă în valoare totală

de 464380 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari, care potrivit art. 19 al Legii

nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina

fitosanitară”, urma să dispună de permis fitosanitar de import (tranzit), eliberat de

organul de control fitosanitar.”

Instanța de recurs ordinar a evidențiat, că în partea descriptivă a sentinței instanța

de judecată a constatat: „Inculpatul cu bună știință a falsificat permisul fitosanitar,

utilizând un permis fitosanitar autentic eliberat altui agent economic, a înlocuit datele

referitor la întreprindere și marfa, păstrând data și numărul permisului și a prezentat

5

organului vamal, cu bună știință doar copii a permisului fitosanitar falsificat,

autentificate prin ștampila întreprinderii, mizând probabil pe faptul că în cazul

eventualei depistări a încălcării respective, expertiza va fi imposibil de realizat în baza

copiei actului, fiind necesar originalul acesteia”, această faptă fiind identic constatată și

de către instanța de apel.

În atare situație, instanța de recurs ordinar a menționat, că instanțele de fond prin

constatările menționate au depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, deoarece

invocându-i inculpatului falsificarea permisului fitosanitar, i-au imputat acestuia acțiuni

incidente prevederilor art. 361 Cod penal, de care potrivit rechizitoriului Diaconu Vasile

nu a fost învinuit.

Cu referire la argumentul inculpatului privind corectitudinea aplicării prevederilor

art. 106 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel s-a limitat

la concluzia că „Instanța fondului întemeiat a dispus confiscarea specială, în temeiul art.

106 alin. (1) Cod penal, încasând de la Diaconu Vasile în folosul statului suma de

153400,81 lei, adică contravaloarea bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a

Republicii Moldova.”, fără a fi făcută o argumentare sau o dezbatere asupra acestui motiv,

din care considerente contravaloarea mărfii trecute peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a fost încasată anume de la inculpat, ca persoană fizică și nu de la SRL

„Diaconu-Lux”, ce potrivit declarațiilor vamale și documentelor conexe la cauza penală

a fost beneficiarul mărfii, menționate în rechizitoriu.

La fel, rezultând din sentința adoptată la caz, instanța de recurs a evidențiat că la

acest capitol prima instanță a argumentat doar considerentele despre stabilirea

cuantumului valorii mărfii confiscate și nu s-a expus motivat asupra subiectului aplicării

prevederilor art. 106 alin. (1) Cod penal, adică de ce anume de la inculpat s-a confiscat

contravaloarea bunurilor și nu de la beneficiarul mărfii - persoana juridică SRL „Diaconu

Lux”.

Instanța de recurs a mai menționat, că referitor la argumentul inculpatului cu

privire la lipsa autentificării în modul corespunzător a permisului fitosanitar de import

anexat în episodul privind declarația vamală nr. 3019i7877 de import a castraveților în

stare proaspătă în cantitate de 14570 kg, ce ar putea influența temeinicia învinuirii

imputate, instanța de apel a menționat în hotărârea sa, că acest argument nu are relevanță

și nu va schimba poziția instanței, însă în viziunea instanței de recurs, această aserțiune

urma a fi analizată mai amplu pentru a verifica, dacă chestiunea dată are impact asupra

vinovăției și calificării acțiunilor imputate inculpatului, oferind răspunsuri certe întru

înlăturarea dubiilor invocate de către partea apărării referitor la stabilirea vinovăției lui

Diaconu Vasile în săvârșirea infracțiunii de contrabandă în proporții deosebit de mari.

a fost respins ca nefondat apelul apărării și menținută sentința.

7.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat, că vina

inculpatului în săvârșirea infracțiunii se dovedește prin următoarele probe: declarațiile

martorilor Peca Ștefan, Andriușcenco Iurie, Marian Eduard, Spinei Viorel, precum și prin

materialele dosarului: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21 aprilie 2012 (f.d.

54, vol.I); procesele-verbale de ridicare din 05 iunie 2013 și 14 iunie 2013, prin care s-a

efectuat ridicarea declarațiilor vamale la care au fost anexate permisele fitosanitare

falsificate (f.d. 69, 128, vol.VI); procesele-verbale de examinare a declarațiilor vamale

nr. 3019i7499 din 21 aprilie 2012, nr. 3019i7656 din 24 aprilie 2012, nr. 3019i7643 din

24 aprilie 2012, nr. 3019i7877 din 26 aprilie 2012 și anexelor, inclusiv copiilor permiselor

6

fitosanitare falsificate (f.d. 117-124, 151-154, vol.VI); procesul-verbal de examinare a

copiei permisului fitosanitar de import și tranzit Seria AP nr. 0008414 din 18 aprilie 2012,

parvenită în adresa organului de urmărire penală de la ANSA (f.d 58, vol.VI); procesul-

verbal de examinare a declarației vamale nr. 3019i7877 din 26 aprilie 2012 și a

documentelor anexate la aceasta, ridicate la 14 iunie 2013 din arhiva Biroului vamal

Chișinău, în rezultatul căruia s-a stabilit, că la declarația vamală menționată a fost anexată

copia permisului fitosanitar de import/tranzit Seria AP nr. 0008414 din 18 aprilie 2012

(f.d. 151-154, vol.VI); procesul-verbal de examinare a declaraților vamale nr. nr.

3019i7499 din 21 aprilie 2012, 30191i7643 din 24 aprilie 2012, 3019i7656 din 24 aprilie

2012 și a documentelor anexate la acestea, ridicate la 05 iunie 2013 din arhiva Biroului

vamal Chișinău, în rezultatul căruia s-a stabilit, că la declarațiile vamale menționate au

fost anexate copiile Permisului fitosanitar de import și tranzit Seria AP nr. 0008414 din

18 aprilie 2012 (f.d 117-124, vol.VI); procesul-verbal de examinare a extraselor din SI

„PORTAL SV” al Serviciului Vamal referitor la înregistrarea mijloacelor de transport cu

n/î C IG 206, C AG 518, C TF 104 și C TF 114 la traversarea frontierei, prin care se

confirmă faptul că mijloacele de transport menționate au fost fixate la intrarea în

Republica Moldova la 23 aprilie 2012 și 25 aprilie 2012 (f.d. 62, vol.VI); procesul-verbal

de examinare a extraselor din SI „Poliția de Frontieră” nr. nr. 265 din 24 iunie 2014, 266

din 24 iunie 2014 și 267 din 24 iunie 2014, prin care se confirmă faptul că, mijloacele de

transport cu care a fost transportată marfa din România în Republica Moldova, au fost

fixate la traversarea frontierei de stat prin postul vamal Leușeni-Albița, la 20 aprilie 2012,

24 aprilie 2012, 23 aprilie 2012 și 25 aprilie 2012 (f.d. 67, vol.VI); răspunsul SELEC cu

nr. SLCLOZMD/C/296/293/13 din 08 noiembrie 2013, potrivit căruia pe parcursul anului

2012, la autoritățile vamale din România a fost înregistrată doar o tranzacție derulată între

SC „Caicon” SRL (România) și SC „Diaconu-Lux” SRL (Republica Moldova), și anume

cea din 26 aprilie 2012, ceea ce indică asupra caracterului fictiv al tranzacțiilor din

21 aprilie 2012 și 24 aprilie 2012 (f.d. 22-31, vol.VI); răspunsul Inspectoratului General

Supraveghere Fitosanitară și Control Semincer din 27 aprilie 2012, potrivit căruia

permisul fitosanitar/import și tranzit Seria AP nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a fost

eliberat agentului economic „Iris-Arhpeisaj” SRL fiind anexate copiile actelor în baza

cărora a fost eliberat (f.d. 50-57, vol.VI); copia Permisului fitosanitar de import și tranzit

Seria AP nr. 0008414 din 18 aprilie 2012; extrasele din SI „PORTAL SV” al Serviciului

Vamal referitor la înregistrarea mijloacelor de transport cu n/î C IG 206/C AO 518 și

C TF 104/C TF 114 la traversarea frontierei; extrasele din SI „Poliția de Frontieră” nr. nr.

265 din 24 iunie 2014, 266 din 24 iunie 2014 și 267 din 24 iunie 2014; declarațiile vamale

nr. 3019i7499 din 21 aprilie 2012, nr. 3019i7656 din 24 aprilie 2012, nr. 3019i7643 din

24 aprilie 2012, nr. 3019i7877 din 26 aprilie 2012 și anexele la acestea.

7.2. Instanța de apel, examinând probatorul administrat a considerat dovedită

vinovăția inculpatului Diaconu Vasile de săvârșirea infracțiunii de contrabandă, acțiunile

lui just fiind calificate în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului menționând că versiunea

acestuia nu coroborează cu celelalte probe și reprezintă o metodă de apărare.

Astfel, raționamentele primei instanțe au fost apreciate ca fiind obiective și corecte,

iar alegațiile părții apărării nu au fost reținute, deoarece sunt combătute integral de către

probatorul examinat.

Instanța de apel a reținut, că fapta inculpatului Diaconu Vasile a fost demonstrată

atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, care

7

în speță îmbracă forma intenției directe și încadrează faptele acestuia în infracțiunea

prevăzută la art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, contrabandă, adică trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în proporții deosebit de mari, prin folosirea

frauduloasă a documentelor, iar afirmațiile inculpatului poartă un caracter declarativ fără

suport probatoriu și care au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Respingând apelul, instanța de judecată a remarcat, că în cadrul ședințelor de

judecată s-a stabilit, că Diaconu Vasile a importat ilegal în Republica Moldova, prin

folosirea frauduloasă a unor documente false, marfa - 33170 kg castraveți în stare

proaspătă în valoare totală de 153400,81 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari,

care potrivit art. 19 al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția

plantelor și la carantina fitosanitară”, urma să dispună de permis fitosanitar de import

(tranzit), eliberat de organul de control fitosanitar.

Instanța de apel a respins argumentul părții apărării precum că Diaconu Vasile nu

cunoaște procedura întocmirii documentelor vamale, dat fiind faptul că, în ședința primei

instanțe s-au stabilit cunoștințele inculpatului în domeniul legislației vamale și procedurii

practice de întocmire și prezentare spre validare a declarațiilor vamale și anexelor

acestora prin întrebările adresate de către inculpat martorilor și colaboratorilor Serviciului

Vamal audiați în prima instanță.

Instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de suport juridic, afirmația inculpatului

Diaconu Vasile precum că de cele 4 declarații din 2012 nu s-a ocupat el personal și că,

pe actele prezentate biroului vamal nu este aplicată semnătura sa, cu permisul sanitar de

import s-a ocupat colaboratorul SRL „Diaconu-Lux”, Chilcic Nicolae, deoarece potrivit

declarațiilor martorilor Peca Ștefan, Andriușcenco Iurie, Marian Eduard, Spinei Viorel,

borderoul actelor anexate la declarația vamală este perfectat nemijlocit de către

specialistul în domeniul vămuirii, Diaconu Vasile, care conform declarației reiese că a

fost și declarant și importator al mărfii.

Faptul că borderoul a fost perfectat anume de către acesta, fiind confirmat și prin

aplicarea ștampilei întreprinderii „Diaconu-Lux” SRL pe borderoul documentelor

anexate la declarația vamală menționată.

Autentificarea actelor de către brokerul vamal este posibilă doar prin aplicarea

ștampilei acestuia, nefiind necesară semnătura lui.

Toate actele anexate la declarația vamală se autentifică prin ștampila vamală, cu

excepția permisului fitosanitar, care nu este document vamal.

Martorul Andriușcenco Iurie a menționat că Diaconu Vasile a asistat la efectuarea

controlului fizic al microbuzului cu n/î CT AH 687 care transporta marfa indicată în

declarația vamală nr. 3019i7499 din 21 aprilie 2012.

În urma efectuării controlului fizic al microbuzului s-a întocmit actul de control

fizic nr. 227 din 21 aprilie 2012 care a fost semnat de către Diaconu Vasile.

Martorul Spinei Viorel a declarat că marfa indicată în declarația vamală

nr. 3019i7877 din 26 aprilie 2012 n-a fost prezentată controlului vamal, iar

Diaconu Vasile l-a informat, că frigiderul cu care se transporta marfa s-a deteriorat și a

fost nevoit să descarce marfa. Până a valida declarația vamală, a insistat ca

Diaconu Vasile să meargă la inspectorul fitosanitar pentru ca acesta să efectueze controlul

fitosanitar și să aplice ștampila pe declarația vamală.

Astfel, a fost demonstrată perfectarea nemijlocită de către inculpatul

Diaconu Vasile a declarațiilor vamale.

8

Potrivit răspunsului SELEC cu nr. SLCLO/MD/C/296/293/13 din 08 noiembrie

2013, pe parcursul anului 2012, la autoritățile vamale din România a fost înregistrată doar

o tranzacție derulată între SC „Caicon” SRL (România) - exportator și SC

„Diaconu-Lux” SRL (Republica Moldova - importator), și anume cea din 26 aprilie 2012,

fapt ce denotă caracterul fictiv al tranzacțiilor din 21 aprilie 2012 și 24 aprilie 2012 de

procurare a legumelor de la SC „Caicon” SRL.

Astfel conform legislației vamale, importul legumelor (a castraveților) în lipsa

permisului fitosanitar este interzis, iar inculpatul intrând în circumstanțe necunoscute în

posesia legumelor, marfă perisabilă într-o perioadă scurtă de timp, era pus în situația de

a le importa și comercializa pe teritoriul Republicii Moldova în termeni restrânși, fapt

imposibil fără permisul fitosanitar. Pentru a evita procedura de obținere a permisului

fitosanitar care durează în timp și alterarea produselor, inculpatul a recurs la falsificarea

acestuia, deoarece unica persoană cointeresată în obținerea beneficiului în urma

importului ilegal, prin falsificarea permisului fitosanitar, este însuși inculpatul

Diaconu Vasile care este administratorul întreprinderii.

Mai mult, partea apărării nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar

demonstra că o terță persoană (presupusul Chilcic Nicolae) a avut posibilitatea sau

interesul de a săvârși infracțiunea dată.

Potrivit extrasului din Registrul de stat al populației (f.d 20, vol. VII),

Chilcic Nicolae a urmat doar studii liceale, neavând studii tehnice sau superioare, care

i-ar permite să desfășoare activitate specifică brokerului vamal, unde sunt necesare

cunoștințe speciale în domeniu.

A concluzionat instanța de apel, că inculpatul cu bună-știință a falsificat permisul

fitosanitar, utilizând un permis fitosanitar autentic eliberat altui agent economic (SRL

„Iris-Arhpeisaj”) a înlocuit datele referitor la întreprindere și marfă, păstrând data și

numărul permisului și a prezentat organului vamal, cu bună-știință, doar copii a acestui

permis falsificat, autentificate prin ștampila întreprinderii, mizând pe faptul că în cazul

eventualei depistări a încălcării respective, expertiza va fi imposibil de realizat în baza

copiei actului, fiind necesar originalul acestuia.

Inculpatul nici în prima instanță și nici în instanța de apel nu a prezentat originalul

permisului fitosanitar care i-ar fi dat dreptul la acel moment de a importa legumele.

De asemenea, instanța de apel a mai conchis, că prima instanță întemeiat a dispus

confiscarea specială, în temeiul art. 106 alin. (1) Cod penal, încasând de la Diaconu Vasile

în folosul statului suma de 153400,81 lei, adică contravaloarea bunurilor trecute ilegal

peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

Având în susținere prevederile art. art. 4, 17 al Legii nr. 845 din 03 ianuarie 1992

„Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi”, instanța de apel a accentuat, că acționarii,

precum și asociații societății cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligațiile

întreprinderii numai în limitele valorii acțiunii (cotelor) care le aparțin.

Astfel, potrivit fișei persoanei juridice SC „Diaconu-Lux” SRL, nr. de înregistrare

1007600047904, înregistrată la 08 august 2007, a fost fondată de Diaconu Vasile, cu 100

%, cu capitalul social de 5400 lei, fiind tot el, administrator al SC „Diaconu-Lux” SRL,

care a fost înregistrată cu următoarele genuri de activitate: comerțul cu ridicata al

cartofilor, legumelor și fructelor, producerea de ambalaje din lemn, comerțul cu ridicata

pe bază de tarife sau contracte, transporturi rutiere de mărfuri, comerțul cu amănuntul în

magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare (f.d. 190,

vol.VI).

9

La fel, a accentuat instanța de apel, că însuși inculpatul Diaconu Vasile a

recunoscut în instanța de apel că, personal reprezenta SC „Diacon Lux” SRL, menționând

că, firma cunoștea că, dânsul a prezentat actele la punctul vamal.

7.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a menționat, că la

determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, prima instanță a ținut cont de prevederile art.

art. 7, 61, 75-77 Cod penal, reținând caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite,

circumstanțele atenuante și anume că, inculpatul a fost anterior judecat, însă

antecedentele penale sunt stinse, este caracterizat pozitiv, este tânăr, are la întreținere un

copil minor, circumstanțe ce au convins instanța de a-i aplica o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, care este echitabilă și poate contribui la realizarea

scopului pedepsei penale de corectare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii unor noi

infracțiuni atât de către inculpat cât și de alte persoane.

declarat recurs ordinar solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele

infracțiunii imputate și anularea încasării din contul său a sumei de 153400,81 lei

- contravaloarea bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

În argumentarea recursului inculpatul a menționat, că instanța de apel contrar

prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, nu a ținut cont de indicațiile date

anterior de către instanța de recurs prin decizia din 05 aprilie 2016, dar a menținut fără

modificări sentința, repetând erorile anterioare ale instanței de apel, care a ieșit din

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu prin indicarea faptului că inculpatul cu

bună-știință a falsificat permisul fitosanitar, utilizând un permis fitosanitar autentic,

acțiuni incidente prevederilor art. 361 Cod penal, de care potrivit rechizitoriului nu a fost

învinuit că ar fi fost săvârșite.

Totodată, în urma rejudecării instanța de apel nu s-a expus motivat asupra

necesității și subiectului aplicării prevederilor art. 106 alin. (1) Cod penal.

Menționează inculpatul, că din conținutul învinuirii înaintate lui Diaconu Vasile

rezultă că acesta a fost pus sub învinuire pentru faptul că ar fi efectuat 4 importuri ale

mărfurilor și anume la 21 aprilie 2012, 24 aprilie 2012, 24 aprilie 2012 și 26 aprilie 2012.

Astfel, consideră că acuzarea de stat și prima instanță în mod neîntemeiat a dispus

cumularea mărfii în cantitate totală de - 33170 kg castraveți în stare proaspătă în valoare

totală de 153400,81 lei.

Este de opinia că instanțele de fond au încălcat prevederile art. 84 alin. (1) Cod

penal, din care rezultă că dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau

mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de

judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul total sau parțial al pedepselor aplicate.

Susține recurentul, că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost acumulat un

ansamblu de probe pertinente, concludente și utile din care ar fi posibil de concluzionat

că fapta imputată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248

alin. (5) lit. d) Cod penal.

Consideră că învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de instanțele de fond

nu și-au găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate către instanțele de judecată au fost apreciate în mod eronat.

10

Remarcă recurentul, că în speță s-a stabilit cu certitudine faptul, că mărfurile au

fost vămuite la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova), post care este amplasat în

mun. Chișinău și nu se află la frontiera (de stat) vamală a Republicii Moldova.

Consideră că acțiunile pot fi calificate ca contrabandă numai în situația în care, la

trecerea frontierei vamale s-au prezentat documente frauduloase.

La vămuirea mărfurilor au fost prezentate copiile permisului fitosanitar de

import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, iar aceste copii nu au fost autentificate de

inculpat și nu pot constitui documente oficiale.

Circumstanțe identice cu cele indicate au fost constatate în decizia Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție din 06 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Panfil Ruslan.

Menționează faptul că unul din elementele obligatorii al infracțiunii incriminate

este folosirea frauduloasă a documentelor, or, potrivit art. 1 a Ordinului Departamentului

Controlului Vamal Nr. 276-O din 24 octombrie 2002 „Cu privire la perfectarea actelor

vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice externe”, rezultă că

la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice externe, organele vamale vor

accepta spre perfectare declarațiile vamale cu condiția prezentării de către agenții

economici a actelor în original, printre care și certificatul de conformitate și autorizații.

În învinuirea înaintată incorect a fost indicat faptul că la declarațiile vamale ar fi

fost anexat și permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 la

toate declarațiile vamale, deoarece a fost anexată o copie a acestuia, care nu a fost

autentificată, deoarece pe copiile date nu se conține semnătura persoanei responsabile și

inscripții care ar confirma faptul corespunderii copiei cu originalul, iar simpla aplicare a

ștampilei pe 3 din copii nu este echivalentă cu autentificarea acestora.

Mai mult, pe copia permisului anexat la declarația vamală din 26 aprilie 2012 nu a

fost aplicată nici ștampila societății comerciale.

Cu referire la prevederile art. 6 al Legii nr. 982 din 11 mai 2000 „Privind accesul

la informație” menționează că copiile permisului fitosanitar de import/tranzit

nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 nu intră în categoria documentelor oficiale în situația în

care nu sunt prezente careva acte originale, iar copiile indicate în învinuire nu au fost

autentificate în modul corespunzător prin semnătura și inscripția persoanei responsabile.

Din aceste considerente, consideră că în acțiunile imputate nu au fost stabilite

elementele infracțiunii de contrabandă, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a mărfurilor în proporții deosebit de mari, cu folosirea frauduloasă a

documentelor, în situația în care nu au fost prezentate probe ce ar dovedi vinovăția

inculpatului în utilizarea documentelor oficiale și intenția directă de a săvârși infracțiunea

incriminată.

În sensul art. 248 alin. (1), (5) Cod penal, remarcă că urmează a fi sancționate

faptele prin care are loc trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

mărfurilor, obiectelor și a altor valori, eludându-se controlul vamal sau tăinuindu-le de

el, prin: ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea

frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare

sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei.

Afirmă inculpatul, că lui i-a fost incriminat doar faptul folosirii frauduloase a

documentelor dar nu și faptul că ar fi eludat controlul vamal sau ar fi tăinuit de la trecerea

mărfurilor peste frontiera vamală, iar acest element obligatoriu nici nu a fost constatat de

11

către instanțele de fond, motiv din care nu există latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal.

Cu referire la confiscarea specială de către instanțele judecătorești în temeiul

art. 106 Cod penal și încasarea în folosul statului a sumei de 153400,81 lei a contravalorii

bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a Republicii Moldova, recurentul

menționează că dânsul are calitatea de administrator al SRL „Diaconu-Lux”.

Având în vedere faptul că intenția inculpatului constatată de instanțele de judecată

constituia nu dobândirea ilicită a bunurilor, ci încălcarea regulilor privind controlul vamal

al bunurilor, consideră neîntemeiată dispunerea confiscării în folosul statului a

contravalorii bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

Or, potrivit doctrinei penale măsura de siguranță a confiscării speciale constă în

trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvârșirea

infracțiunilor sau rezultate infracțiunii, a căror deținere, datorită naturii lor prezintă

pericol că pe viitor vor fi săvârșite noi fapte prevăzute de legea penală.

De asemenea, evidențiază recurentul, că instanța de apel făcând trimitere la

prevederile art. 17 al Legii nr. 845 din 03 ianuarie 1992 „Cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi” a dispus confiscarea specială din contul persoanei fizice în circumstanțe

contrare prevederilor legii enunțate, or instanța de apel nu a stabilit limitele valorii

acțiunilor lui Diaconu Vasile în SRL „Diaconu-Lux” și a dispus confiscarea averii

personale, dar nu a persoanei juridice, or, conform art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal,

rezultă că sunt supuse confiscării bunurile folosite sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni dacă sunt ale infractorului, pe când la caz mărfurile în sumă de 153400,81 lei

aparțin SRL „Diaconu-Lux”.

Mai invocă recurentul, că potrivit jurisprudenței CtEDO, într-o situație similară, în

hotărârea Baklanov versus Federația Rusă din 09 iunie 2005, a fost constatată încălcarea

art. 1 a Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, prin faptul confiscării unor valori ce nu aparțin cu drept de

proprietate persoanei învinuite de săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă.

La acest capitol menționează și jurisprudența Curții Supreme de Justiție (decizia în

cauza penală Tofan Constantin din 20 mai 2014) în care nu a fost admisă confiscarea

contravalorii bunurilor, precum și în cauza penală în privința lui Panfil Ruslan din 06 mai

2014.

pledând pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat inculpatul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă la acest aspect reiterează că în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, nu se conțin motivele

de reapreciere a probelor.

Totodată, susține procurorul că motivele invocate de recurent au constituit obiect

de examinare în instanțele de fond, cărora le-a fost dată aprecierea cuvenită, în

conformitate cu prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

Respectiv, toate probele administrate au primit apreciere la justa valoare, iar

concluziile privind vinovăția lui Diaconu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, rezultă din circumstanțele de fapt ale cauzei.

La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției,

ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

12

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul inculpatului urmează a

fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate

și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de Codul de procedură

penală.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri neîntemeiate și totodată, verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Având în vedere prevederile legale enunțate, Colegiul penal analizând motivele

invocate în recursul inculpatului Diaconu Vasile, ajunge la concluzia admiterii acestuia,

însă din alte motive decât cele invocate în recurs, cu casarea totală a sentinței primei

instanțe și deciziei instanței de apel și dispunerea încetării procesului penal intentat în

privința inculpatului, din următoarele considerente.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, inculpatul a invocat drept temei

pentru depunerea acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței ori când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând temeiurile pentru recurs invocate prin prisma argumentelor formulate

de recurent, Colegiul penal conchide asupra faptului că motivele inculpatului cu privire

la nevinovăția acestuia și lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod de procedură penală, nu pot fi reținute în speță.

În acest sens Colegiul menționează, că temeiul „nu sunt întrunite elementele

infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte

o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire

la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care

corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

La caz însă, temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța

examinată, or instanța de apel corect a reținut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

13

inculpat, fiind prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 248

alin. (5) lit. d) Cod penal.

Cu referire la aceste aspecte, instanța de recurs conchide că Diaconu Vasile a fost

pus sub învinuire și condamnat de către instanțele de fond în baza art. 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, adică trecerea peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în proporții deosebit de mari, prin folosirea

frauduloasă a documentelor.

Astfel, inculpatului i-a fost imputată fapta că acesta fiind administrator al SRL

„Diaconu-Lux”, urmărind scopul trecerii ilegale, prin contrabandă, peste frontiera vamală

a Republicii Moldova a mărfurilor, în perioada 21-26 aprilie 2012, a depus la Postul

vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) – patru declarații vamale de import definitiv, la

care a fost anexat permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012,

care i-ar fi acordat dreptul SRL „Diaconu-Lux” de a importa în Republica Moldova din

România a castraveților în cantitate de 220 tone.

De fapt, s-a constatat că permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din

18 aprilie 2012 a fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară

și Control Semincer SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină din

Polonia.

În circumstanțele expuse, instanțele de fond au constatat că Diaconu Vasile a

importat ilegal în Republica Moldova prin folosirea frauduloasă a permisului fitosanitar

nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, mărfuri, și anume – 33170 kg de castraveți în stare

proaspătă în valoare totală de 153400,81 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari,

încălcând prevederile art. 19 al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la

protecția plantelor și la carantina fitosanitară”, deoarece la importarea acestor produse

vegetale ultimul urma să dispună de permis fitosanitar de import (tranzit), eliberat de

organul de control fitosanitar

Având în susținere explicațiile doctrinare referitor la infracțiunea de contrabandă,

Colegiul notează că obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (1) Cod

penal, îl reprezintă mărfurile, obiectele sau alte valori (cu excepția celor menționate la

alin. (2)-(4) art. 248 Cod penal), dacă valoarea acestora se exprimă în proporții mari.

Latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă include 3 semne:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea exprimată în trecerea entităților, ce

reprezintă obiectul material al contrabandei peste frontiera vamală a Republicii Moldova;

2) locul săvârșirii infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova;

3) metodele săvârșirii infracțiunii:

a) eludarea controlului vamal;

b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau

adaptate în acest scop;

c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare

vamală;

d) nedeclararea;

e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de

trecere a frontierei.

Prin folosire frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală

se are în vedere utilizarea, în calitate de mijloace (instrumente) de săvârșire a

contrabandei, a: 1) documentelor false (inclusiv a documentelor care conțin date

neautentice); 2) documentelor nule; 3) documentelor obținute pe cale ilegală; 4)

14

documentelor care se referă la alte bunuri decât cele care sunt în realitate însoțite de

asemenea documente; 5) mijloacelor de identificare vamală false; 6) mijloacelor de

identificare vamală autentice, dar care se referă la alte bunuri decât cele care au fost în

realitate identificate cu mijloacele date.

Prin documente trebuie de înțeles documentele vamale (declarația vamală,

certificatul de origine a mărfii, factura Invoice, cont-factura etc.) sau alte documente de

trecere a frontierei care însoțesc bunurile trecute peste frontiera vamală a Republicii

Moldova.

Potrivit art. 19 alin. (1) al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la

protecția plantelor și la carantina fitosanitară”, (în vigoare la data săvârșirii infracțiunii),

importul sau tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al plantelor, al produselor vegetale

și al bunurilor conexe supuse regimului de carantină fitosanitară se admite la prezentarea

permisului fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul de control fitosanitar, în

care se indică condițiile de import și de utilizare a produselor, și la prezentarea

permisului fitosanitar, eliberat de autoritățile fitosanitare competente ale statului

exportator, care certifică starea fitosanitară a fiecărui lot de plante, de produse vegetale

(încărcătură) și de bunuri conexe supuse regimului de carantină fitosanitară.

În sensul art. 2 al aceleiași Legi, prin permis fitosanitar de import (tranzit) se

subînțelege un document oficial prin care se autorizează importul sau tranzitarea unei

mărfi în conformitate cu cerințele fitosanitare de import (tranzit) ale țării importatoare

sau ale țării de tranzit.

Având în vedere prevederile legale suscitate, instanța de recurs conchide că la

momentul săvârșirii infracțiunii (21-26 aprilie 2012) inculpatul Diaconu Vasile, pentru

importarea produselor vegetale, și anume a castraveților în stare proaspătă în cantitatea

de 33170 kg, avea obligația de a prezenta permisul fitosanitar de import (tranzit), eliberat

de organul de control fitosanitar, pe când ultimul a prezentat copiile falsificate ale

permisului fitosanitar de import/tranzit cu nr. 0008414, care de fapt a fost eliberat de către

Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control Semincer la 18 aprilie

2012 SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină din Polonia.

Cu referire la argumentele inculpatului prin care susține că în învinuirea înaintată

incorect a fost indicat faptul că la declarațiile vamale ar fi fost anexat permisul

fitosanitar de import/tranzit cu nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, când de fapt acesta nu a

fost anexat în original ci doar o copie a acestuia, iar în sensul art. 6 al Legii nr. 982 din

11 mai 2000 „Cu privire la accesul la informație”, copiile prezentate nu intră în categoria

documentelor oficiale și din aceste considerente în acțiunile inculpatului nu pot fi stabilite

elementele infracțiunii de contrabandă, instanța de recurs menționează următoarele.

Atât prima instanță cât și instanța de apel, analizând probatoriul administrat la

dosar și audiind martorii au stabilit că Diaconu Vasile fiind administratorul și proprietarul

SRL „Diaconu-Lux” era cel interesat în importul produselor vegetale, la caz a

castraveților în stare proaspătă în lipsa permisului fitosanitar de import.

Totodată, reținând probatoriul administrat la dosar instanțele de fond corect au

stabilit că borderoul actelor anexate la declarația vamală a fost perfectat nemijlocit de

către specialistul în domeniul vămuirii, Diaconu Vasile, care conform declarației rezultă

că acesta a fost și declarant și importator al mărfii.

La fel, instanța de apel corect a remarcat că inculpatul intenționat nu a prezentat

originalul permisului fitosanitar nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ci a prezentat organului

vamal doar copii ale acestuia, autentificate prin ștampila întreprinderii, mizând pe faptul

15

că în cazul depistării încălcărilor admise la importul mărfurilor, expertiza autenticității

acestui permis va fi imposibilă de efectuat în baza copiei.

În contextul argumentului invocat de către inculpat în recurs cu privire la lipsa

actului în original care i-ar fi permis importarea produselor vegetale, instanța de recurs

susține și constatările instanței de apel cu privire la faptul că Diaconu Vasile, pe parcursul

procesului penal a dat dovadă de vaste cunoștințe în domeniul vămuirii, legislației vamale

și procedurii practice de întocmire și prezentare spre validare a declarațiilor vamale, fapt

ce demonstrează o dată în plus că ultimul a acționat cu intenție directă spre săvârșirea

infracțiunii imputate, acționând în așa mod încât să evite tragerea la răspundere penală.

Cu referire la argumentele inculpatului prin care se invocă că mărfurile au fost

vămuite la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova), post care este amplasat în

mun. Chișinău și nu se află la frontiera (de stat) vamală a Republicii Moldova, însă

acțiunile pot fi calificate ca contrabandă numai în situația în care, la trecerea frontierei

vamale s-au prezentat documente frauduloase, instanța de recurs punctează că

contrabanda este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul depunerii

declarației vamale.

Distinct de considerentele menționate, Colegiul penal menționează că deși în speță

nu și-au găsit confirmare argumentele inculpatului cu privire la nevinovăție, totuși

instanța de recurs consideră că în cauză este prezentă eroarea de drept prevăzută la

art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, și anume că există o cauză de înlăturare

a răspunderii penale, deoarece instanța de apel deși a concluzionat că inculpatul

Diaconu Vasile just a fost condamnat de către prima instanță la 27 aprilie 2015 în baza

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, în același timp instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că în privința inculpatului a intervenit o lege mai blândă.

În acest context, instanța de recurs accentuează, că potrivit art. X pct. 6) al Legii

nr. 181 din 22 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în

domeniul reglementării prin autorizare a activității de întreprinzător (MO nr. 265-276/577

din 19 august 2016), din conținutul art. 19 alin. (1) al Legii nr. 228 din 23 septembrie

2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară” a fost exclus textul „la

prezentarea permisului fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul de control

fitosanitar, în care se indică condițiile de import și de utilizare a produselor, și”.

Drept urmare, instanța de recurs constată că la data examinării cauzei penale

nominalizate în apel, erau în vigoare prevederile art. 19 alin. (1) al Legii nr. 228 din

23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară” (în red.

Legii nr. 181 din 22 iulie 2016, în vigoare din 19 august 2016) în următoarea versiune:

Importul sau tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al plantelor, al produselor vegetale

și al bunurilor conexe supuse regimului de carantină fitosanitară se admite la prezentarea

certificatului fitosanitar, eliberat de autoritățile fitosanitare competente ale statului

exportator, care certifică starea fitosanitară a fiecărui lot de plante, de produse vegetale

(încărcătură) și de bunuri conexe supuse regimului de carantină fitosanitară.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta

se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

În acest context, deoarece acțiunile prejudiciabile săvârșite de Diaconu Vasile au

avut loc sub imperiul Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția

plantelor și la carantina fitosanitară (MO nr. 241-246/748 din 10 decembrie 2010), rezultă

că acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal.

16

Totodată, conform prevederilor art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare

a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale.

În virtutea prevederilor legale pre citate, instanța de recurs conchide că la data

examinării cauzei penale în ordine de apel, și anume 06 decembrie 2016, erau deja în

vigoare prevederile Legii nr. 181 din 22 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative în domeniul reglementării prin autorizare a activității de

întreprinzător (MO nr. 265-276/577 din 19 august 2016) prin care din conținutul art. 19

alin. (1) al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la

carantina fitosanitară”, au fost excluse prevederile cu privire la obligația inculpatului de

a prezenta permisul fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul de control

fitosanitar, fapt ce denotă că instanța de apel a omis circumstanța că în privința

inculpatului a intervenit o situație mai favorabilă.

Prin urmare, se constată că după pronunțarea sentinței de condamnare în privința

lui Diaconu Vasile, a fost exclusă obligația „prezentării permisului fitosanitar de import

(tranzit), eliberat de organul de control fitosanitar” în baza căruia la 21-26 aprilie 2012,

ultimul a importat ilegal în Republica Moldova marfa – 33170 kg de castraveți în stare

proaspătă în valoare totală de 153400,81 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

În consecință, acțiunile lui Diaconu Vasile manifestate prin folosirea frauduloasă

a unor documente false și anume prezentarea permisului fitosanitar de import/tranzit

nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere

Fitosanitară și Control Semincer SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante

de grădină din Polonia, în scopul importării a 33170 kg de castraveți în stare proaspătă,

la moment nu mai constituie un mijloc de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, însă

aceasta nu presupune ca fiind un temei de achitare a inculpatului, din motivul lipsei

elementelor constitutive a infracțiunii incriminate, deoarece fapta inculpatului a fost

săvârșită în anul 2012, adică până a surveni modificările în Legea nr. 228 din

23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară”,

respectiv acțiunile inculpatului corect au fost încadrate de către organul de urmărire

penală și menținute de către instanțele de fond în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal.

Cu toate acestea, instanța de apel, în virtutea principiului retroactivității Legii

penale noi, urma să constate că fapta inculpatului a încetat să mai constituie o infracțiune

deja după pronunțarea sentinței de condamnare, generând o circumstanță care exclude

tragerea lui ulterioară la răspundere penală, inclusiv sub aspectul verificării legalității și

temeiniciei sentinței atacate, adică judecării fondului apelului conform art. 414 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există alte

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă o sentință de încetare a

procesului penal.

Astfel, Colegiul penal examinând argumentele expuse în recurs în coroborare cu

materialele cauzei și ținând cont de faptul că, recursul în cauza penală reprezintă o cale

de atac ordinară ca și apelul, preponderent de casare, destinată a repara, în principal,

erorile de drept comise de instanțele de fond, consideră că sentința primei instanțe și

decizia instanței de apel urmează a fi casate și dispusă încetarea procesului penal în

17

privința lui Diaconu Vasile intentat în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, conform

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motiv că există alte circumstanțe

care exclud tragerea la răspundere penală.

Luând în considerație cele expuse mai sus, Colegiul conchide că argumentele

inculpatului cu privire la achitare nu pot fi reținute, deoarece vinovăția acestuia a fost

confirmată prin probele administrate la cauza penală și apreciate conform art. 101 Cod

de procedură penală de către instanțele de fond, iar acțiunile acestuia corect au fost

încadrate în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal (în redacția legii la data săvârșirii

infracțiunii), dar care ulterior, în virtutea modificărilor operate în art. 19 al Legii nr. 228

din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară”, în

speță au încetat să mai constituie o modalitate de săvârșire a infracțiunii de contrabandă,

circumstanță care denotă admiterea de către instanța de apel a unei erori procesuale, care

în temeiul art. 10 alin (1) Cod penal, urmează a fi corectată de instanță de recurs, prin

admiterea recursului ordinar cu casarea hotărârilor instanțelor de fond și dispunerea

încetării procesului penal din motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la

răspundere penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de inculpatul Diaconu Vasile xxxxx, în propria

cauză penală, se casează total sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 aprilie

2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 și se

dispune încetarea procesului penal intentat în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, în

privința lui Diaconu Vasile xxxxx, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

18

Dosarul nr.1ra-609/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod de

procedură penală pe cauza penală privindu-l pe Diaconu Vasile xxxxx,

01 august 2017 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-609/2017 din 01

august 2017 s-a admis recursul ordinar declarat de inculpat, cu casarea totală a sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 și dispunerea încetării procesului penal intentat în baza

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal în privința lui Diaconu Vasile xxxxx, în temeiul art. 391 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de judecată nu sunt de acord și

în contextul ce urmează voi expune raționamentele care au stat la baza formulării acestei opinii

separate.

Din actele cauzei se constată că, prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27

aprilie 2015, Diaconu V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal, la 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 (patru) ani. Totodată,

s-a dispus încasarea de la Diaconu V. în beneficiul statului a sumei de 153400,81 lei –

contravaloarea bunurilor trecute ilegal peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, avînd calitatea de administrator al SRL

„Diaconu-Lux” și urmărind scopul trecerii ilegale, prin contrabandă, peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a mărfurilor, la 21 aprilie 2012, a depus la Postul vamal 3019 Chișinău

intern 4 (Cricova) declarația vamală de import definitiv nr. 3019i7499, potrivit căreia

întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de transport cu n/î CT AH 687 în Republica

Moldova 4600 kg de castraveți în stare proaspătă cu valoarea în vamă de 64400 lei, marfa

expediată de SC „Caicon” SRL, România. La prezentarea declarației vamale a fost anexat

permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012, ce ar permite SRL

„Diaconu-Lux” importarea în Republica Moldova din România a castraveților în cantitate de

220 tone. De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie 2012 a fost

eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară și Control Semincer la

aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de grădină din Polonia.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea ilegală, prin

contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la 24 aprilie 2012 a

depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de import definitiv

nr. 3019i7656, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de transport cu n/î

C IG 206, C AO 518, în Republica Moldova 9400 kg de castraveți în stare proaspătă cu valoarea

în vamă de 29285,51 lei, marfa expediată de SC „Caicon” SRL, România. La prezenta

19

declarație vamală a fost anexat permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie

2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux” importarea în Republica Moldova din România a

castraveților în cantitate de 220 tone. De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414

din 18 aprilie 2012 a fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară

și Control Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de

grădină din Polonia.

La fel, Diaconu Vasile, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea

ilegală, prin contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la

24 aprilie 2012 a depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de

import definitiv nr. 3019i7643, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de

transport cu n/î CT AH 687 în Republica Moldova 4600 kg de castraveți în stare proaspătă cu

valoarea în vamă de 14331,21 lei, marfa expediată de SC „Caicon” SRL, România. La prezenta

declarație vamală a fost anexat permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie

2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux” importarea în Republica Moldova din România a

castraveților în cantitate de 220 tone. De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414

din 18 aprilie 2012 a fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară

și Control Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de

gradină din Polonia.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale îndreptate spre trecerea ilegală, prin

contrabandă, peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, la 26 aprilie 2012 a

depus la Postul vamal 3019 Chișinău intern 4 (Cricova) declarația vamală de import definitiv

nr. 3019i7877, potrivit căreia întreprinderea indicată a importat cu mijlocul de transport cu n/î

C TF 104, C TF 114, în Republica Moldova 14570 kg de castraveți în stare proaspătă cu

valoarea în vamă de 45384,09 lei, marfă expediată de SC „Caicon” SRL, România. La prezenta

declarație vamală a fost anexat permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414 din 18 aprilie

2012, ce ar permite SRL „Diaconu-Lux” importarea în Republica Moldova din România a

castraveților în cantitate de 220 tone. De fapt, permisul fitosanitar de import/tranzit nr. 0008414

din 18 aprilie 2012 a fost eliberat de către Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară

și Control Semincer la aceeași dată SRL „Iris-Arhpeisaj”, pentru importul a 25000 plante de

grădină din Polonia.

În circumstanțele expuse, Diaconu Vasile a importat ilegal în Republica Moldova prin

folosirea frauduloasă a unor documente false, marfa – 33170 kg de castraveți în stare proaspătă

în valoare totală de 153400,81 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari, care potrivit

art. 19 al Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina

fitosanitară”, urma să dispună de permis fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul de

control fitosanitar.

Ulterior, legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de către procuror și

avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, au fost

respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

Inculpatul a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, iar Colegiul s-a expus

asupra acestuia, după cum am specificat supra.

20

Consider că instanțele de fond corect au dispus condamnarea lui Diaconu Vasile în baza

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, dat fiind că din actele cauzei rezultă indubitabil că inculpatul

se face vinovat de comiterea infracțiunii nominalizate, în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Pe cînd, majoritatea colegilor din completul de judecată sunt de părerea că la momentul

săvârșirii infracțiunii de contrabandă (21-26 aprilie 2012) inculpatul Diaconu Vasile, pentru

importarea produselor vegetale, și anume a castraveților în stare proaspătă în cantitatea de 33170

kg, avea obligația de a prezenta permisul fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul

de control fitosanitar.

Totodată, potrivit art. X pct. 6) al Legii nr. 181 din 22 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative în domeniul reglementării prin autorizare a activității de

întreprinzător (MO nr. 265-276/577 din 19 august 2016), din conținutul art. 19 alin. (1) al Legii

nr. 228 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară” a

fost exclus textul „la prezentarea permisului fitosanitar de import (tranzit), eliberat de organul

de control fitosanitar, în care se indică condițiile de import și de utilizare a produselor, și”.

Drept urmare, instanța de recurs a considerat că la data examinării cauzei penale

nominalizate în apel, erau în vigoare prevederile art. 19 alin. (1) al Legii nr. 228 din 23

septembrie 2010 „Cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară” (în red. Legii nr.

181 din 22 iulie 2016, în vigoare din 19 august 2016) în următoarea redacție „Importul sau

tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al plantelor, al produselor vegetale și al bunurilor

conexe supuse regimului de carantină fitosanitară se admite la prezentarea certificatului

fitosanitar, eliberat de autoritățile fitosanitare competente ale statului exportator, care certifică

starea fitosanitară a fiecărui lot de plante, de produse vegetale (încărcătură) și de bunuri

conexe supuse regimului de carantină fitosanitară.” Adică, au fost excluse prevederile cu

privire la obligația inculpatului de a prezenta permisul fitosanitar de import (tranzit), eliberat de

organul de control fitosanitar, fapt ce denotă că instanța de apel a omis circumstanța că în

privința inculpatului a intervenit o situație mai favorabilă și procesul penal, potrivit art. 391 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează a fi încetat.

În opinia mea, modificările legislative care au fost efectuate ulterior comiterii infracțiunii

de către Diaconu V., cu toate că au exclus obligativitatea prezentării permisului fitosanitar de

import, nu-l absolvă pe inculpat de la răspunderea penală pentru cele comise. Or, potrivit art. 8

Cod penal, caracterul infracțional al faptei se stabilește de legea penală în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii.

Abrogarea ulterioară prin lege a unor mijloace prin care a fost comisă infracțiunea de

contrabandă de către Diaconu V., nu echivalează cu decriminalizarea faptei infracționale comise

de acesta.

În continuare, în acest punct de analiză țin să evidențiez faptul că, latura obiectivă a

infracțiunii de contrabandă include în sine trei semne: fapta prejudiciabilă, care constă în

acțiunea exprimată în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova; locul săvârșirii

infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova și metodele săvârșirii infracțiunii, printre

care se enumeră: folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală

sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Prin folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală se are

în vedere utilizarea, în calitate de mijloace (instrumente) de săvîrșire a contrabandei a

21

documentelor false, inclusiv documente care conțin date neautentice, sau documente care se

referă la alte bunuri decît cele care sunt în realitate însoțite de asemenea documente.

Pe cale de consecință, vreau să reiterez că mențin poziția instanțelor de fond, care au

apreciat în opinia mea corect că inculpatul se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii de

contrabandă, iar caracterul infracțional al faptei comise de Diaconu V. se stabilește de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii acesteia.

În baza celor expuse, îmi exprim dezacordul cu majoritatea colegilor din completul de

judecată, pronunțându-mă pentru soluția prevăzută de art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură

penală, conform căreia recursul ordinar declarat de inculpat, urma să fie respins, ca inadmisibil,

cu menținerea hotărîrii contestate.

Pe cale de consecință, conducîndu-mă de prevederile art. 339 alin. (7) Cod de procedură

penală, expun și semnez prezenta opinie separată, pe care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie NICOLAEV

22