1ra-1214/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1214/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1214/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ion Crețu în numele părții vătămate Dumitru Cramarciuc, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Ignatova Angela Xxxxx, născută la xx xxxx

xxxx, originară și domiciliată mun. Xxxxxxx,

str. Xxxxxxxxxxx, xx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2016 - 30.05.2016;

Instanța de apel: 22.07.2016 - 19.09.2016;

Instanța de recurs: 27.06.2017 - 09.08.2017.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Angela Ignatova a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la

amendă în mărime de 200 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Acțiunea civilă înaintată de Dumitru Cramarciuc în partea reparării

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, iar în partea reparării

prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Angela

Ignatova în beneficiul lui Dumitru Cramarciuc suma de 10000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, în rest acțiunea civilă privind încasarea

prejudiciului moral a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La fel, a fost dispusă încasarea de la Angela Ignatova în beneficiul lui

Dumitru Cramarciuc suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

în rest cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Ignatova la 18 iunie 2015, aproximativ la ora 14:00, în timp ce conducea

automobilul model „Honda Jazz” cu n/î XXX xxx, pe str. A. Russo din direcția

str. N. Dimo, mun. Chișinău, ajungând la sensul giratoriu de la intersecția cu

str. M. Sadoveanu, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut permanent

cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să

țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a

1

modalităților de conducere a vehiculului, prin care fapt a încălcat prevederile

pct. 45 al Regulamentului circulației rutiere, precum și a ignorat cerințele

indicatorului rutier 2.1 (cedează trecerea) din Regulamentul circulației rutiere, în

urma căreia, intrând pe sensul giratoriu fără a ceda trecerea transportului care se

deplasa pe acesta, a tamponat biciclistul Dumitru Cramarciuc, a.n. xxxx, care se

deplasa pe sens giratoriu din direcția str. M. Sadoveanu, cauzându-i potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 2075/D din 30 septembrie 2015,

vătămări corporale medii.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Angela Ignatova să fie recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an, iar potrivit art. 90

Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 1 an.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a apreciat corect probele

administrate de organul de urmărire penală însă nu a luat în considerație

gravitatea infracțiunii săvârșite și nu a stabilit inculpatului o pedeapsă care ar duce

la corectarea și reeducarea acestuia.

Or, infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale și a sănătății biciclistului Dumitru Cramarciuc, reprezintă un mijloc de

pericol social sporit pentru sănătatea și viața nu numai a șoferului, dar și a altor

participanți la trafic.

În opinia părții acuzării, pedeapsa amenzii fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, este prea blândă în raport cu fapta săvârșită.

3.1. Avocatul Ion Crețu în numele părții vătămate Dumitru Cramarciuc,

a contestat cu apel sentința solicitând casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei

în procedura generală, cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare la

pedeapsa închisorii, cu aplicarea pedepsei complementare și admiterea integrală a

acțiunii civile.

În motivarea apelului a invocat că, sentința primei instanțe este

neîntemeiată și nemotivată, iar cauza penală în mod eronat a fost examinată în

procedură specială.

Astfel, a indicat că, în cadrul ședinței de judecată inculpatul a depus cerere

privind examinarea cauzei în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală,

însă fiind audiată în ședința de judecată a indicat că susține declarațiile depuse în

cadrul urmăririi penale, potrivit cărora ,,…Eu nu am observat biciclistul și

biciclistul nu m-a văzut pe mine și din această cauză s-a întâmplat accidentul…”.

A atras atenția apelantul că, în cadrul audierii în calitate de bănuit a

cet. Angela Ignatova la 26 octombrie 2015, aceasta nu a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii și prin declarațiile date a încercat să de-a vina în producerea

accidentului pe partea vătămată Dumitru Cramarciuc, precum că s-a lovit de

automobil, dar nu dânsa a lovit biciclistul.

Mai mult, prin confruntarea petrecută în cadrul urmăririi penale, inculpatul

2

nu a recunoscut vina și a declarat că în momentul tamponării, dânsul sfârșise

deplasarea pe sens giratoriu, încercând astfel să se eschiveze de la răspunderea

penală.

În același context, apelantul a specificat că, la 19 ianuarie 2016, fiind

audiată în calitate de învinuit, Angela Ignatova a declarat că recunoaște vina și

menține declarațiile depuse în cadrul audierii în calitate de bănuit, însă din

declarațiile date în calitate de bănuit și în timpul confruntării, Angela Ignatova nu

a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, iar simpla declarație că recunoaște

vina în comiterea accidentului rutier, nu poate fi considerată drept recunoașterea

sinceră a vinovăției.

În acest caz, prima instanță greșit a purces la examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, fiind obligată să respingă cererea privind examinarea

cauzei pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale.

Suplimentar a argumentat în cadrul cererii de apel că, prima instanță a

admis aplicarea unei pedepse care nu ar corecta și reeduca inculpatul, ținând cont

de cele întreprinse după săvârșirea infracțiunii, manifestate prin nerecunoașterea

vinovăției în cadrul urmăririi penale și încercarea de eschivare de la răspunderea

penală prin declararea părții vătămate ca fiind vinovată de comiterea accidentului

rutier. Prin acest comportament al inculpatului nu poate fi dedus faptul că a înțeles

cele săvârșite și ar putea să se corecteze pe viitor.

Or, pedeapsa închisorii ar fi oportună în corectarea persoanei în urma

săvârșirii infracțiunii și care ar putea pe viitor să ducă la înțelegerea gravității

faptei săvârșite și ar face ca persoana să fie mai prudentă.

Totodată prin faptul că nu a fost aplicată pedeapsa complementară, privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport, instanța de judecată a admis ca

persoana vinovată în săvârșirea infracțiunii în continuare să dețină permis de

conducere și să conducă mijlocul de transport cu care a săvârșit infracțiunea.

Cu referire la acțiunea civilă, apelantul a menționat că, prima instanță a luat

o poziție de apărare a inculpatului indicând că apreciază inadmisibilitatea unei

îmbogățiri fără justă cauză de pe seama inculpatului.

Avocatul a indicat că, prejudiciul moral dispus spre încasare de către prima

instanță în sumă de 10000 lei, este neîntemeiat, deoarece, ținând cont de leziunile

corporale și suferințele fizice și psihice cauzate în urma producerii accidentului

rutier, prejudiciul moral urma a fi încasat în sumă de 70000 lei.

Mai mult, prima instanță a refuzat să se expună asupra cuantumului

prejudiciului material, or la materialele cauzei penale au fost anexate toate

bonurile de plată și confirmările ce țin de cauzarea prejudiciului material.

Totodată, în opinia avocatului prima instanță neîntemeiat a admis spre

încasare doar suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

deoarece în acest context, în cadrul urmăririi penale, partea vătămată a fost

nevoită să apeleze la asistența juridică a unui avocat, pentru ca să nu-i fie

încălcate drepturile procedurale și totodată de a demonstra vinovăția inculpatului

care nu recunoștea vina și încerca prin diferite metode să se eschiveze de la

răspunderea penală.

Astfel, în opinia apelantului suma de 6000 lei care a fost achitată de partea

vătămată este o sumă reală suportată pentru asistența juridică, care poate fi

3

încasată de la Angela Ignatova.

19 septembrie 2016, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea

sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către prima instanță, care a dat apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere al utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege, încadrând just acțiunile inculpatului Angela

Ignatova în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel în urma verificării materialelor cauzei penale, a conchis

asupra legalității încheierii protocolare a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

19 aprilie 2016, prin care s-a dispus examinarea cauzei penale pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, deoarece cererea depusă de inculpat, a

fost înaintată până la începerea cercetării judecătorești, și anume în ședința de

judecată din 19 aprilie 2016 (f.d.209, vol. I).

Mai mult, declarația Angelei Ignatova de examinare a cauzei în procedură

simplificată are forma olografă, fiind expresă și neechivocă, mai mult, înscrisul

autentic al inculpatului cuprinde atât recunoașterea vinovăției și a probelor, cât și

solicitarea ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, așa cum prescrie norma art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din aceste considerente, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile

expuse de avocatul Ion Crețu în cererea de apel precum că inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția la faza urmăririi penale, deoarece declarațiile date de un

participant la proces urmează a fi apreciate în ansamblu, or Angela Ignatova fiind

audiată în calitate de bănuit și-a recunoscut pe deplin vinovăția și a declarat

ulterior că, ajungând la cerc a observat că în direcția sa se deplasa ceva, după care

a simțit o lovitură în parbriz.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, partea vătămată Dumitru

Cramarciuc, în ședința de judecată a susținut cererea înaintată de inculpat și a fost

de acord cu examinarea cauzei penale în procedura simplificată, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, iar pe parcursul examinării dosarului nu a

înaintat pretenții asupra procedurii de examinare a cauzei și doar după

pronunțarea sentinței avocatul părții vătămate Dumitru Cramarciuc, Ion Crețu,

care a reprezentat interesele părții vătămate și în prima instanță a înaintat pretenții

față de procedura examinării cauzei penale și soluția emisă de prima instanță.

Cu trimitere la prevederile art. 3641 alin. (1), (4) Cod de procedură penală și

explicațiile conținute în pct. 30 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 13 din 16 decembrie 2013 ,,Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală de către instanțele judecătorești”, instanța de apel a respins ca

nefondate argumentele invocate de avocatul părții vătămate, Ion Crețu referitor la

ilegalitatea examinării de către prima instanță a cauzei penale în privința

inculpatului în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal,

4

ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (a săvârșit pentru prima data o

infracțiune mai puțin gravă, din imprudență), de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat (este caracterizat pozitiv în societate, anterior nu a fost condamnat,

are la întreținere un copil minor și a acordat ajutor material părții vătămate la

tratamentul postaccidental), de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de atitudinea acestuia față de cele săvârșite, totodată ținând cont și

de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia cât și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel a notat că, prima instanță în mod corect nu a

reținut în calitate de circumstanță atenuantă - recunoașterea vinovăției, deoarece

recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii simplificate în temeiul

art. 3641 Cod de procedură penală și nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, fiindcă ar însemna că,

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În același context, instanța de apel a considerat justă aplicarea în privința

Angelei Ignatova a pedepsei sub formă de amendă.

Cu trimitere la prevederile art. 78 Cod penal și explicațiile expuse în pct. 35

al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16 decembrie 2013 ,,Cu

privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către

instanțele judecătorești”, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile

apelanților privind aplicarea față de inculpat a celei mai aspre pedepse prevăzută

de norma incriminată, deoarece în privința Angelei Ignatova au fost reținute doar

circumstanțe atenuante și nici o circumstanță agravantă.

Mai mult, instanța de apel a notat că, deși în cadrul cererii de apel,

avocatul părții vătămate, Ion Crețu, a solicitat aplicarea față de inculpat a unei

pedepse sub formă de închisoare, în cadrul ședinței de judecată a declarat că este

de acord cu pedeapsa aplicată de prima instanță dat fiind faptul că și-a recunoscut

vinovăția.

În latura civilă, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. art. 23

alin. (2), 219, art. 225 alin. (3) (în vigoare la data adoptării sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 30 mai 2016) Cod de procedură penală, art. art. 1410

alin. (1), (2), 1418 alin. (1) Cod civil, a indicat că, partea vătămată Dumitru

Cramarciuc și avocatul acestuia, Ion Crețu, la faza urmăririi penale au înaintat

acțiune civilă, în care au solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului

material în sumă de 51082,61 lei, a prejudiciului moral în sumă de 70000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei.

Ca urmare a comiterii accidentului rutier, partea vătămată a suportat un

prejudiciu material, exprimat prin deteriorarea bicicletei și accesoriilor acesteia,

pentru tratamentul medical și venitul ratat.

Totodată, Angela Ignatova, dispune de poliță de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă la Compania de Asigurări „Donaris Vienna

Insurance Group” SA.

Astfel, instanța de apel a atestat că prima instanță just a dispus admiterea în

principiu a acțiunii civile în partea reparării prejudiciului material dat fiind faptul

că pentru stabilirea exactă a sumei despăgubirilor cuvenite apare necesitatea

5

stringentă de a administra probe suplimentare, precum și reieșind din argumentele

părții apărării, se identifică necesitatea antrenării în proces a unor persoane terțe

în calitate de participanți, circumstanță care nu corespunde procedurii simplificate

de examinare a cauzei, precum este la caz.

În ce privește încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art. art. 1422 alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil și explicațiile conținute

în pct. 27 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04 iulie 2005

,,Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației

materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității

corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces”, a stabilit că prima instanță

în mod just a dispus încasarea în contul părții vătămate Dumitru Cramarciuc a

prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, luând în considerație vătămările

provocate ultimei, faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, dar și nivelul de trai

al părții vătămate și inculpatului.

La fel, instanța de apel a atestat legalitatea și temeinicia actului de

dispoziție a primei instanțe în ce privește încasarea sumei de 3000 lei, cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, luând în considerație și analizând aportul

avocatului la soluționarea speței, timpul și munca depusă de avocat, justificarea și

ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și complexitatea cauzei.

temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, în cadrul audierii în calitate de bănuit

a cet. Angela Ignatova la 26 octombrie 2015, aceasta nu a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii și prin declarațiile date a încercat să de-a vina în producerea

accidentului pe partea vătămată Dumitru Cramarciuc, precum că s-a lovit de

automobil, dar nu dânsa a lovit biciclistul.

Mai mult, prin confruntarea petrecută în cadrul urmăririi penale, inculpatul

nu a recunoscut vina și a declarat că în momentul tamponării, dânsul sfârșise

deplasarea pe sens giratoriu, încercând astfel să se eschiveze de la răspunderea

penală.

În același context, recurentul specifică că, la 19 ianuarie 2016, fiind audiată

în calitate de învinuit, Angela Ignatova a declarat că recunoaște vina și menține

declarațiile depuse în cadrul audierii în calitate de bănuit, însă din declarațiile date

în calitate de bănuit și în timpul confruntării, Angela Ignatova nu a recunoscut

vina în săvârșirea infracțiunii, iar simpla declarație că recunoaște vina în

comiterea accidentului rutier, nu poate fi considerată drept recunoașterea sinceră a

vinovăției.

În acest caz, prima instanță greșit a purces la examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, fiind obligată să respingă cererea privind examinarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Suplimentar argumentează că, prima instanță a admis aplicarea unei

pedepse care nu ar corecta și reeduca inculpatul, ținând cont de cele întreprinse

după săvârșirea infracțiunii, manifestate prin nerecunoașterea vinovăției în cadrul

6

urmăririi penale și încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală prin

declararea că partea vătămată este vinovată de comiterea accidentului rutier.

Prin acest comportament al inculpatului nu poate fi dedus faptul că a înțeles

cele săvârșite și ar putea să se corecteze pe viitor.

Or, pedeapsa închisorii ar fi oportună în corectarea persoanei în urma

săvârșirii infracțiunii și care ar putea pe viitor să ducă la înțelegerea gravității

faptei săvârșite și ar face ca persoana să fie mai prudentă.

Totodată prin faptul că nu a fost aplicată pedeapsa complementară, privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport, instanța de judecată a admis ca

persoana vinovată în săvârșirea infracțiunii în continuare să dețină permis de

conducere și să conducă mijlocul de transport cu care a săvârșit infracțiunea.

Cu referire la acțiunea civilă, recurentul menționează că, prima instanță a

luat o poziție de apărare a inculpatului indicând că apreciază inadmisibilitatea

unei îmbogățiri fără justă cauză de pe seama inculpatului.

Avocatul indică că, prejudiciul moral dispus spre încasare de către prima

instanță în sumă de 10000 lei, este neîntemeiat, deoarece, ținând cont de leziunile

corporale și suferințele fizice și psihice cauzate în urma producerii accidentului

rutier, prejudiciul moral urma a fi încasat în sumă de 70000 lei.

Mai mult, prima instanță a refuzat să se expună asupra cuantumului

prejudiciului material, or la materialele cauzei penale au fost anexate toate

bonurile de plată și confirmările ce țin de cauzarea prejudiciului material.

Totodată, în opinia avocatului prima instanță neîntemeiat a admis spre

încasare doar suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

deoarece în acest context, în cadrul urmăririi penale, partea vătămată a fost

nevoită să apeleze la asistența unui avocat, pentru ca să nu-i fie încălcate

drepturile procedurale și totodată de a demonstra vinovăția inculpatului care nu

recunoștea vina și încerca prin diferite metode să se eschiveze de la răspunderea

penală.

Astfel, în opinia recurentului suma de 6000 lei care a fost achitată de partea

vătămată este o sumă reală suportată pentru asistența juridică, care poate fi

încasată de la Angela Ignatova.

pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, invocând că, recurentul în partea

introductivă face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, însă în motivarea recursului nu aduce argumente în dezvăluirea

și susținerea temeiului invocat, deși în mod imperativ urma să o facă, sub riscul

declarării inadmisibilității recursului.

Totodată, recurentul s-a limitat numai la criticile asupra modului de

apreciere a probelor date de către instanță fără a specifica asupra căror

circumstanțe invocate nu s-a expus instanța de apel și care este eroarea de drept

admisa de instanța de apel, fapt ce denotă caracterul declarativ al recursului.

În același timp, argumentele recurentului sunt vădit nefondate, fiind bazate

pe o apreciere eronată a circumstanțelor cauzei și a probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, or examinând la justa valoare probele administrate,

instanțele au dat apreciere justă și amplă tuturor probelor.

Cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, potrivit

7

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul recunoscând integral

vinovăția în cele imputate, precum și toate probele administrate la faza urmăririi

penale, iar dreptul de a recunoaște vinovăția și probele acumulate, este un drept

necondiționat al inculpatului și în acest sens, prima instanță legal a purces la

examinarea cauzei în procedură simplificată.

Totodată, la stabilirea pedepsei, de către instanțele de fond corect au fost

aplicate criteriile de individualizare a pedepsei, inculpatului fiindu-i stabilită o

pedeapsă în limitele legale, cu diminuările prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală.

6.1. Asupra recursului a prezentat referință și procurorul, care s-a expus

pentru inadmisibilitatea acestuia deoarece instanțele de fond, la capitolul

individualizării pedepsei au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept,

în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, unde s-a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal și

art. 3641 Cod de procedură penală.

La fel, acuzarea consideră că, suma de 10000 lei încasată de la inculpat în

beneficiul părții vătămate, cu titlu de prejudiciu moral este justificată, ținându-se

cont de prevederile art. art. 1422, 1423 Cod civil.

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referințe,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază

că recurentul în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, precum și critică decizia instanței de apel la capitolul

individualizării pedepsei, temei de casare care este prevăzut de pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Însă, verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată,

Colegiul constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă

judecății.

În primul rând, cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că, judecând

apelurile, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă și argumentată.

La fel, instanța de apel în urma verificării materialelor cauzei penale, just a

conchis asupra legalității încheierii protocolare a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 19 aprilie 2016, prin care s-a dispus examinarea cauzei penale

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece cererea depusă

de inculpat, a fost înaintată până la începerea cercetării judecătorești, are forma

8

olografă, fiind expresă și neechivocă și cuprinde atât recunoașterea vinovăției și a

probelor, cât și solicitarea ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, așa cum prescrie norma art. 3641 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Mai mult, în opinia instanței de recurs, instanța de apel just a respins ca

nefondate alegațiile expuse de avocatul Ion Crețu în cererea de apel precum că

inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția la faza urmăririi penale, deoarece

declarațiile date de un participant la proces urmează a fi apreciate în ansamblu, or

Angela Ignatova fiind audiată în calitate de bănuit și-a recunoscut pe deplin

vinovăția și a declarat ulterior că, ajungând la cerc a observat că în direcția sa se

deplasa ceva, după care a simțit o lovitură în parbriz.

În al doilea rând, cu privire la temeiul de casare prevăzut de pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs indică că, prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a

altor persoane.

Totodată, potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a reținut

soluția primei instanțe, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, săvârșită din imprudență, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, care este caracterizat pozitiv în societate, anterior nu a fost

condamnat, are la întreținere un copil minor și a acordat ajutor material părții

vătămate, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

atitudinea acestuia față de cele săvârșite, totodată ținând cont și de scopul

9

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia cât și a altor persoane.

La fel, Colegiul penal menționează, că instanțele de fond, la stabilirea

pedepsei, au ținut cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care

stipulează că în caz de aplicare a pedepsei cu amendă inculpatul beneficiază de

reducerea cu o pătrime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune,

stabilindu-i-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

Totodată se reține că recurentul, critică decizia instanței de apel și sub

aspectul laturii civile, invocând că, instanța urma să soluționeze acțiunea civilă în

partea încasării prejudiciului material, deoarece la materialele cauzei au fost

anexate probe care confirmă cheltuielile suportate de partea vătămată, precum și

să admite integral acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral și a

cheltuielilor de asistență juridică.

Sub acest aspect, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel

examinând argumentele invocate în apel de avocatul părții vătămate referitor la

admiterea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material, corect a reținut

că, pentru stabilirea exactă a sumei despăgubirilor cuvenite apare necesitatea

stringentă de a administra probe suplimentare, precum și necesitatea antrenării în

proces a unor persoane terțe în calitate de participanți, deoarece Angela Ignatova,

dispune de poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă la

Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA, circumstanță care

nu corespunde procedurii simplificate de examinare a cauzei.

Or, potrivit art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri

excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu,

acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă.

Cu privire la argumentul recurentului, referitor la faptul că instanțele de

fond neîntemeiat au admis parțial acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului

moral, Colegiul penal reține că, instanța de apel just a reținut soluția primei

instanțe care a dispus încasarea în contul părții vătămate Dumitru Cramarciuc a

prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, luând în considerație vătămările

provocate ultimei, faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, dar și nivelul de trai

al părții vătămate și inculpatului.

Totodată, instanța de recurs menționează că, despăgubirile pentru

prejudiciile morale se disting de cele pentru prejudiciile materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare

suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil care au fost cauzate prin

fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

Anume în acest context, instanțele de fond au evaluat corect dauna morală

în sumă de 10000 lei, fiind luate în considerare suferințele fizice ale părții

vătămate, statutul acesteia în societate, gradul de vinovăție al autorului

10

prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție părții vătămate.

La fel, instanța de recurs reține și soluția instanțelor de fond în partea

încasării cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată, la examinarea

cauzei penale în sumă de 3000 lei, luând în considerație și analizând aportul

avocatului la soluționarea speței, timpul și munca depusă de avocat, justificarea și

ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și complexitatea cauzei, fapt ce

corespunde prevederilor art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Crețu în

numele părții vătămate Dumitru Cramarciuc, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Ignatova Angela Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

11