1ra-962/2017 — Art. 195 alin. 1, 361 alin.2 lit. a, b, 251, 195 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 195 alin. 1, 361 alin.2 lit. a, b, 251, 195 alin. 2 CP
- Temei legal
- ART. 427 ALIN. 1 PCT. 5, 6, 8 CPP
1ra-962/2017 — Art. 195 alin. 1, 361 alin.2 lit. a, b, 251, 195 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-962/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
01 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte: Toma Nadejda,
judecători: Moraru Petru, Bejenaru Iurie, Druță Ion, Craiu Nicolae
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de
inculpata Pîrgaru Natalia, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 20 martie 2017, în cauza penală privind-o pe
Pîrgaru Natalia XXXXXX, născută la
XXXXXX, originară din s. Balatina, r-
nul XXXXX, domiciliată în s. XXXXX, r-
nul XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 22.02.2005 – 13.01.2009;
Instanța de apel: 26.03.2009 – 17.02.2010;
Instanța de recurs: 22.06.2010 – 19.10.2010;
Instanța de apel: 10.12.2010 – 07.12.2011;
Instanța de recurs: 08.06.2012 – 04.12.2012;
Prima instanță: 03.12.2013 – 04.11.2014;
Instanța de apel: 01.12.2014 – 20.03.2017;
Instanța de recurs: 17.05.2017 – 01.08.2017.
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Glodeni din 13 ianuarie 2009, Pîrgaru Natalia a
fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 195 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii;
- art. 361 alin. (2) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii;
- art. 195 alin. (2) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii;
- art. 251 Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii.
1
1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că de către
organul de urmărire penală, Pîrgaru Natalia a fost pusă sub învinuire pentru
faptul că, după ce a făcut cunoștință în luna noiembrie 2001 cu cet. Mucerscaia
Nina, în luna ianuarie 2002 cu cet. Sanicova Elena, Pirojoc Elena și Cerevco
Oxana, în luna martie 2002 cu Ciuchin Alexandru, în luna aprilie 2002 cu cet.
Vișchiu Măria, în luna ianuarie 2003 cu cet. Ciaușceac Silvia, sub pretextul
perfectării vizelor cu dreptul de plecare peste hotarele Republicii Moldova, în
Italia, Franța și Portugalia, prezentându-se ca director al firmei ce activează în
această ramură de activitate, în perioada de timp 14 noiembrie 2001 -
11 ianuarie 2003 a primit de la cet. Mucerscaia Nina, Sanicova Elena, Pirojoc
Elena, Cerevco Oxana, Ciuchin Alexandru, Vișchiu Măria și Ciaușceac Silvia prin
înșelăciune și abuz de încredere actele personale, buletinele de identitate și
pașapoartele, precum și în mai multe rate dolari SUA și lei MD: de la Mucerscaia
Nina suma de 250 dolari SUA și 300 lei MD, ce constituie în total 3513,50 lei
MD, Sanicova Elena 200 dolari SUA ce constituie 2620,46 lei MD, Pirojoc Elena
350 dolari SUA ce constituie 4585,80 lei MD, Cerevco Oxana 300 dolari SUA ce
constituie 3936,70 lei MD, Ciuchin Alexandru 150 dolari SUA și 400 lei MD ce
constituie în total 2433 lei MD, Vișchiu Măria 100 dolari SUA ce constituie
1348,55 lei și Ciaușceac Silvia 300 dolari SUA ce constituie 3936,70 lei MD, pe
care i-a însușit.
Tot ea, în luna martie 2002 a primit de la Ciuchin Alexandru carnetul de
muncă pe numele acestuia, ce constituie document oficial pentru perfectarea
actelor necesare sub pretextul primirii vizei de plecare în străinătate, prin care
Pîrgaru Natalia în urma înțelegerii prealabile cu o persoană neidentificată a
introdus date vădit false în carnetul de muncă menționat la paginile 12-13 în
rubricile 8-14, precum că, Ciuchin Alexandru activează în calitate de brigadier la
SRL „Balangic Mold”.
Tot ea, a procurat de la o persoană neidentificată o blanchetă de legitimație
de pensionar de tip vechi ce reprezintă un document oficial, în care intenționat
a introdus date false, precum că, Ciuchin Alexandru este invalid de grupa a
doua, pe când în realitate Ciuchin Alexandru nu a fost și nu este invalid, aplicând
mai apoi prin înșelăciune și abuz de încredere pe fila a doua a ștampilei
Direcției Asistenței Sociale și Protecție a Familiei Glodeni.
Tot ea, activând în calitate de director al ÎI „Dana Pîrgari", adresa juridică,
s. Ciuciulea, r-nul. Glodeni, cu scopul înstrăinării bunurilor gajate, în luna iulie
2005 a înstrăinat cantitatea de grâu de 21.318 kg în valoare de 38.372,40 lei,
din roada anului 2005, care conform contractului de gaj nr. 84 „a" din 20 aprilie
2005 a fost pus în gaj la SRL „Agrodorma" or. Bălți, pentru rambursarea în
termen și pe deplin a creditului luat de la SRL „Agrodorma" în anii 2004-2005 în
sumă de 176.912,38 lei.
Tot ea, activând în calitate de director al ÎI „Dana Pîrgari", în perioada
lunilor martie-iunie 2005, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune a însușit de la Povari Alexandru suma de 150.000 lei, întocmind
cu ultimul contract de cooperare prin care se obligă să execute toate măsurile
agrotehnice de cultivare, recoltare și păstrare a floarei soarelui și în contul
2
achitării sumei date de a-i furniza ultimului floarea soarelui, conform condițiilor
elevatorului SA „Floarea soarelui” cu transportul propriu nu mai târziu de
20 septembrie 2005.
Tot ea, activând în calitate de conducător al GȚ „Pîrgaru Alexandru Pavel",
la 15 iulie 2004, conform contractului de credit nr. 02/99 a primit de la
BC „Moldindconbank" SA, filiala Bălți un credit în sumă de 170.000 lei cu
scadența finală la 15 iulie 2008.
Întru asigurarea rambursării în termen a creanței, dobânzii în baza
contractului de gaj nr.02/100 din 15 iulie 2004 de către GȚ „Pîrgaru Alexandru
Pavel" a fost gajată tehnica agricolă și roada anului 2005, semințe de floarea
soarelui în valoare de 191.700 lei.
În urma actului de verificare a existenței și integrității bunurilor gajate din
07 aprilie 2006, s-a constatat că, ultima a înstrăinat bunurile gajate și anume,
semănătoare pentru plante prășitoare SPP-6, anul fabricării 2004 în valoare de
14.000 lei, semănătoare SPC-6, anul producerii 2002 cu prețul de 15.700 lei și
floarea soarelui din roadă anului 2005 în cantitate de 40 tone la prețul de
64.000 lei.
1.3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, partea civilă, directorul
ÎCS „Agrodorma” SRL, partea vătămată Povari Alexandru.
1.3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care aceasta să fie recunoscută vinovată și
condamnată:
- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare;
- în baza art. 195 alin. (2) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții legate de răspunderea materială pe un termen de 5
ani;
- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în baza Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției
Republicii Moldova a o absolvi de pedeapsa stabilită;
- în baza art. 251 Cod penal la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor, a-i stabili lui Pîrgaru Natalia, pedeapsa definitivă de 12 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de răspunderea
materială pe un termen de 5 ani și cu executarea pedepsei în penitenciar pentru
femei, de tip închis.
Întru argumentarea apelului procurorul a invocat, că sentința judiciară a
fost supusă criticii sub aspectul ilegalității ei, aprecierii eronate a probelor
administrate în cauză și formulării unor concluzii greșite referitor la
nevinovăția inculpatei în faptele imputate.
1.3.2. Partea civilă, directorul ÎCS „Agrodorma” SRL, reprezentat prin procură
de către Povari Alexandru, în apelul declarat a solicitat casarea sentinței în
partea achitării cet. Pîrgaru Natalia pe episodul de înstrăinare a bunului gajat
societății și anume a semințelor de floarea soarelui și a tehnicii agricole, care, de
altfel, a fost gajate de inculpată la BC „Moldindconbank” SA, cu condamnarea
3
acesteia conform legislației în vigoare și încasarea din contul acesteia a
prejudiciului material în sumă de 486.892 lei.
1.3.3. Partea vătămată Povari Alexandru a solicitat casarea sentinței în latura
achitării cet. Pîrgaru N. pe art. 195 alin. (2) Cod penal, considerând că fapta
acesteia de sustragere în proporții deosebit de mari și prin escrocherie a sumei
de 150.000 lei a fost confirmată integral prin probele prezentate, și anume:
contractele de cooperare reciprocă și dispozițiile de încasare, prin care se
confirmă depunerea de către partea vătămatî în casieria ÎI „Dana Pîrgaru” a
sumei respective.
1.4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie
2010 apelul procurorului a fost admis în parte, casată sentința Judecătoriei
Glodeni din 13 ianuarie 2009, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pîrgaru N. a fost
achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 195
alin. (2) și 361 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pentru că fapta acesteia nu
întrunește elementele infracțiunii.
Procesul penal în privința lui Pîrgaru N. pe art. 251 Cod penal a fost încetat,
pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.
Pîrgaru N. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal la 300 unități
convenționale, ce constituie 6.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
de răspunderea legate de liberarea vizelor pentru deplasare în străinătate și
organizarea turismului pe un termen de 3 ani.
Apelurile declarate de către partea civilă, directorul ICS „Agrodorma” SRL
și partea vătămată Povari A. au fost respinse ca nefondate.
S-a dispus încasarea de la Pîrgaru N. în beneficiul lui Cerevenco Oxana a
sumei de 4.500 lei; în beneficiul lui Pirojoc Elena a sumei de 5.000 lei; în
beneficiul lui Sanicov Elena a sumei de 3.000 lei; în beneficiul lui Mucerschi
Nina a sumei de 2.300 lei; în beneficiul lui Ciuchin Alexandru a sumei de 2.000
lei; în beneficiul lui Ceaușeac Silvia a sumei de 3.000 dolari SUA.
Acțiunile civile înaintate de către directorul ÎCS „Agrodorma” SRL și Povari
A. au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să
se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul, că instanța de fond
eronat a ajuns la concluzia, că partea acuzării nu a adus probe convingătoare ale
vinovăției lui Pîrgaru N., deoarece vina acesteia în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost dovedită pe deplin, iar cu
privire la celelalte episoade ale învinuirii instanța corect a ajuns la concluzia de
achitare a lui Pîrgaru N.
1.5. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
procuror, partea vătămată Povari Alexandru și de către avocatul Stanțieru A. în
numele inculpatei Pîrgaru Natalia.
1.5.1. Procurorul a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 17 februarie 2010, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel
în alt complet de judecată, invocând că:
4
- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor din dosar;
- fapta prevăzută de art. 190 Cod penal își găsește confirmarea în declarațiile
părților vătămate Cerevco O., Pirojoc E., Sanicov E., Mucerschi N., Ciuchin Al.,
Ceaușceac S., care confirmă circumstanțele că anume Pîrgaru N. pentru
perfectarea documentelor de plecare în străinătate la lucru a luat bani în valută
națională și dolari SUA;
- fapta prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, și-s găsit confirmarea în
declarațiile părții vătămate Ciuchin Al. și ale lui Scripnic Victor, precum și din
raportul de expertiză nr. 321 din 24 septembrie 2003;
- a fost confirmată și fapta privind însușirea de la Povari A. a sumei de
150.000 lei prin înșelăciune și abuz de încredere, care a fost dovedită prin
declarațiile părții vătămate Povari A., martorului Ailoaie Boris, Butnariu Oleg și
reprezentantul BC „Moldindconbank” SA;
- la stabilirea pedepsei inculpatei instanța de apel a considerat drept
circumstanță excepțională faptul, că inculpata are un copil bolnav de leucemie,
însă fiind lăsate fără apreciere un șir de circumstanțe agravante.
1.5.2. Partea vătămată Povari A. a solicitat casarea sentinței și deciziei
instanței de apel, cu condamnarea cet. Pîrgaru N. în baza art. 195 alin. (2) Cod
penal, invocând că:
- acțiunilor cet. Pîrgaru N. de către instanțele judecătorești li s-a dat o
apreciere juridică greșită;
- instanțele judecătorești incorect au achitat-o pe Pîrgaru N., deoarece
aceasta luând de mai multe ori bani în proporții deosebit de mari nu-i trecea
prin casa întreprinderii, și astfel în total a sustras 150.000 lei;
- în cadrul cercetării judecătorești Pîrgaru N. a declarat că în decurs de un an
Povari A. a primit de la ÎI „Dana Pîrgaru” producție în sumă de 171.050,00 lei,
însă acest fapt nu este confirmat de nici o probă pe dosar;
- nu este nici o dovadă care ar confirma faptul că roada de floarea soarelui a
fost transmisă lui Povari A. prin intermediul SA „Floarea Soarelui”, mun. Bălți,
precum și faptul că dânsul ar fi încheiat vre-un contract de cesiune a creanței
pentru a prelua datoriile lui Pîrgaru N.;
- instanțele de judecată, în opinia recurentului, incorect au interpretat
declarațiile lui referitoare la faptul, că inculpata i-ar fi restituit careva bani,
producție și utilajul tehnic, deoarece datoria de 150.000 lei până la moment nu
a fost restituită.
1.5.3. Avocatul Stanțieru A. în numele inculpatei Pîrgaru Natalia a solicitat
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2010
doar pe capătul de învinuire prevăzut de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și
admiterea acțiunilor civile, invocând că:
- instanța de apel nu a elucidat pe deplin, minuțios și sub toate aspectele
toate circumstanțele cauzei penale;
- instanța neîntemeiat a concluzionat asupra vinovăției inculpatei, în lipsa
cărorva probe, condamnând-o în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal pentru o
faptă pe care aceasta nu a comis-o;
5
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, iar cauza dată a fost judecată în apel fără citarea legală a părților din
proces;
- concluzia instanței de apel privind condamnarea cet. Pîrgaru N. în baza
art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal este neîntemeiată, deoarece aceasta nu a comis
o escrocherie în proporții mari, dat fiind faptul, că se afla cu Cerevenco Oxana,
cu Pirojoc Elena, cu Sanicov Elena, cu Mucerschi Nina, cu Vișchiu Maria și cu
Ciuchin Alexandru în raporturi civile;
- Pîrgaru N. nu s-a ocupat de prestarea serviciilor de turism, de angajare la
muncă peste hotare, ci în baza contractului de cooperare cu firma din Kiev a
ajutat persoanele date la colectarea și perfectarea documentelor necesare
pentru a fi prezentate firmei din or. Kiev, care și se ocupa de activitatea dată.
1.6. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
19 octombrie 2010, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror,
de partea vătămată Povari A. și de avocatul Stanțieru A. în numele inculpatei
Pîrgaru Natalia, a fost casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
17 februarie 2010, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt
complet de judecată, din motivul că instanța de apel a adoptat decizia sa pe
episoadele de escrocherie în sumă totală de 22.865.50 lei, fără a interoga
inculpata, părțile vătămate și martorii acuzării.
1.7. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 decembrie
2011 apelul procurorului a fost admis inclusiv și din alte motive, casată parțial
sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală a fost încetat procesul penal în privința lui Pîrgaru N. pe art.
195 alin. (1) Cod penal (red. 2002), respectiv art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal
(red. Legii din 24.05.2009), pe episoadele în privința părților vătămate: Cerevco
Oxana, Pirojoc Elena, Sanicova Elena, Mucerschaia Nina, Vișchiu Maria și
Ciuchin Alexandru, deoarece există alte circumstanțe care condiționează
tragerea la răspundere penală.
Pîrgaru Natalia a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 195 alin. (2) pe episodul în privința părții vătămate Povari A.;
pe art. 361 alin. (2) Cod penal și art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. Legii din
24.05.2009), pe episodul în privința părții vătămate Ciaușceac Silvia, din motiv
că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art. 332 alin. (1) pct. 2); 275 alin. (1) pct. 2); 391 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală procesul penal în privința cet. Pîrgaru Natalia pe
art. 251 Cod penal a fost încetat, din motiv că fapta inculpatei nu este prevăzută
de legea penală ca infracțiune.
Apelurile părții civile ÎCS „Agrodorma" SRL și părții vătămate Povari A. au
fost respinse ca nefondate.
În temeiul art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală acțiunile civile
înaintate în procesul penal de către directorul ÎCS „Agrodorma" SRL, partea
vătămată Povari A., Cerevco Oxana, Pirojoc Elena, Sanicova Elena, Mucerschaia
6
Nina, Vișchiu Maria, Ciuchin Alexandru și Ciaușceac Silvia, au fost lăsate fără
examinare, fapt ce nu împiedică soluționarea lor pe cale civilă.
1.7.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că neîntemeiat a
fost achitată inculpata pe episoadele de însușire prin escrocherie de la
Mucerschi Nina; Sanicova Elena, Pirojoc Elena, Cerevco Oxana, Ciuchin
Alexandru și Vișchiu Maria, din motivul ilegalității acțiunilor întreprinse de
inculpată, care deși prin documentele de constituire a ÎI „Dana Pîrgari" a
completat categoria genurilor de activitate a respectivei societăți, fapt confirmat
prin documentele de constituire, înregistrate în modul stabilit de lege la CIS DTI
(f. d. 5-7, vol. I), fiind incluse „organizarea angajării temporare în muncă a
cetățenilor Republicii Moldova peste hotare, de asemenea angajarea în muncă a
cetățenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova”, „activități ale agențiilor de
voiaj și turism și ale ghizilor, activitate de asistență turistică”, la momentul
acordării acestei categorii de servicii, ea nu dispunea de licență privind
desfășurarea respectivului gen de activitate, ce i-ar fi acordat anumite drepturi
și împuterniciri în acest aspect.
Totodată, potrivit materialelor cauzei Pîrgaru Natalia a fost recunoscută în
calitate de bănuită pe episoadele în privința părților vătămate Mucerschi Nina;
Sanicova Elena, Pirojoc Elena, Cerevco Oxana, Ciuchin Alexandru și Vișchiu
Maria la 24 iunie 2003, respectiv prin ordonanța din aceiași dată (f. d. 250, vol.
II), ulterior aceasta a mai fost recunoscută ca bănuită pe aceleași episoade. Iar,
prin ordonanța din 13 ianuarie 2004 (f. d. 353, vol. II) aceasta a fost pusă sub
învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal pe
aceleași episoade.
Astfel, în condițiile când până la 24 septembrie 2003 bănuita Pîrgaru
Natalia nu a fost pusă sub învinuire, se impune aplicarea prevederilor art. 63
alin. (5) Cod de procedură penală, potrivit cărora acțiunile procedurale
efectuate de organul de urmărire penală după expirarea termenului pentru
statutul de bănuit sunt nule.
În atare împrejurări, instanța de apel a considerat că este prezentă situația
art. 275 alin. (1) p. 9) Cod de procedură penală, când urmărirea penală nu poate
fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazul în
care, există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea
sau, după caz, exclud urmărirea penală. Iar dispozițiile art. 285 alin. (1) și 332
alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd necesitatea încetării urmăririi penale
și procesului penal în cazul existenței temeiului prevăzut în art. 275 p. 6 Cod de
procedură penală.
În partea învinuirii formulate inculpatei în latura confecționării, deținerii și
folosirii documentelor oficiale false, instanța de apel a constat că ea nu și-a găsit
confirmare prin probele administrate în prezenta cauză, motiv pentru care
Pîrgaru Natalia urmează a fi achitată în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de
procedură penală, de sub învinuirea formulată ei în rechizitoriu pe art. 361
alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pentru că fapta ei nu întrunește elementele
infracțiunii.
7
De asemenea instanța de apel a constatat că, în temeiul art. 390 alin. (1)
pct. 1) Cod de procedură penală, a apărut necesitatea de a o achita pe Pîrgaru
Natalia de sub învinuirea formulată pe art. 195 alin. (2) Cod penal, pe motivul că
în condițiile, când inculpata recunoaște primirea sumei depunerii făcută de
Povari A., iar acesta la rândul său afirmă efectuarea de către ea a lucrărilor
agricole întru cultivarea și recoltarea producției agricole, precum și furnizarea
ei parțială, aceste fapte denotă lipsa în acțiunile cet. Pîrgaru Natalia a intenției
de însușire ilicită prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor străine, iar
ca urmare lipsa în acțiunile ei a elementelor componenței de infracțiune
„escrocherie” în proporții deosebit de mari.
Pe marginea învinuirii formulate pe art. 251 Cod penal, instanța de apel a
conchis necesitatea încetării în această parte a procesului penal în temeiul
art. 10 Cod penal și art. 332 alin. (1), 275 alin. (1) pct. 2) și 391 alin. (1) pct. 6)
Cod procedură penală, deoarece fapta inculpatei nu este prevăzută de legea
penală ca infracțiune, respectiva componență de infracțiune fiind exclusă prin
modificările operate în legea penală din 24 mai 2009.
Respingând apelul declarat de partea vătămată Povari A. în ce privește
latura penală, instanța de apel a indicat că, caracterul civil al relațiilor stabilite
între el și inculpată, a determinat necesitatea achitării ei pe marginea învinuirii
formulate pe art. 195 alin. (2) Cod penal, iar ca rezultat s-a impus soluția
respingerii apelului cât în latura penală, atât și în cea civilă privind admiterea
acțiunii civile în sumă de 594.383 lei, cea din urmă fiind lăsată fără soluționare
în procesul penal, conform dispoziției art. 225 alin. (4) Cod penal. Din aceleași
motive a fost respins și apelul declarat de partea civilă Gheliman T.V. cât în
latura penală atât si în cea civilă, fiind lăsată fără soluționare acțiunea civilă în
sumă de 486.892 lei și 131.912 lei, fapt ce nu împiedică soluționarea lor pe cale
civilă. Din aceleași motive, în temeiul art. 225 al. (4) CPP acțiunile civile
înaintate în procesul penal de către Mucerscaia Nina; Sanicova Elena; Pirojoc
Elena; Cerevco Oxana; Ciuchin Alexandru; Vișchiu Măria; Ciaușceac Silvia au fost
lăsate fără examinare, fapt ce nu împiedică soluționarea lor pe cale civilă.
1.8. Decizia nominalizată a fost atacată cu recurs ordinar de către procuror,
partea vătămată Povari Alexandru.
1.8.1. Procurorul în recursul său a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 07 decembrie 2011, cu dispunerea rejudecării cauzei în
instanța de apel în alt complet de judecată, invocând ca temei prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror și decizia
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și pct. 12) – că faptei
săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
În recurs procurorul nu contestă încetarea procesului penal pe art. 251 Cod
penal.
În ce privește încetarea procesului penal pe art. 195 alin. (1), respectiv
art. 190 alin. 2) lit. c) Cod penal pe episoadele în privința părților vătămate
Mucerscaia N., Sanicova E., Pirojoc E., Cerevco O., Ciuchin A. Și Vișciuc M.
acuzatorul de stat a considerat această concluzie neîntemeiată.
8
Afirmațiile instanței de apel, precum că au fost încălcate prevederile art. 63
Cod de procedură penală, recurentul le consideră nefondate, deoarece Curtea
Constituțională a constatat necorespunderea alin. (6) art. 63 din Codul de
procedură penală cu principiul constituțional privind accesul liber la justiție,
raportat la victimă și n-au fost constatate careva violări ale drepturilor
acuzatului.
Conform art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală dacă, la expirarea
termenelor indicate în alin. (2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub
urmărire penală sau punerea ei sub învinuire, calitatea de bănuit încetează de
drept. Încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea
termenelor indicate în alin. (2), în cazul acumulării ulterioare a probelor
suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru același fapt.
S-a stabilit, că Pîrgaru N. pe episoadele în privința lui V. N. Mucerscaia,
Sanicova E., Pirojoc E., Oxana Cerevco, A. Ciuchin. M. Vișchiu la 24 iunie 2004 a
fost recunoscută în calitate de bănuită. La expirarea termenilor de ținere în
calitate de bănuită Pîrgaru N., n-a fost pusă sub învinuire, astfel calitatea de
bănuit încetând de drept. La 13 ianuarie 2004 după acumularea de probe noi,
Pîrgaru N. a fost pusă din nou sub învinuire.
Mai mult, nici una dintre părți fie la urmărire penală, fie la luarea de
cunoștință cu materialele cauzei, nu a ridicat problema punerii ei sub învinuire
în afara temeiurilor prevăzute de art. 63 Cod de procedură penală, de aceea
instanța de apel contrar prevederilor alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală,
a încetat pe acest capăt de învinuire.
Referitor la achitarea inculpatei pe episodul Ceaușceac Silivia, de asemenea
acuzatorul consideră decizia ilegală.
Temei procesual de a pune la îndoială declarațiile părții vătămate
Ceaușceac S. și a martorului Lucaniuc M., care sunt confirmate de restul
probelor scrise, administrate și examinate pe cauza dată, lipsește. Acuzatorul de
stat consideră neîntemeiată și concluzia privind achitarea cet. Pîrgaru N. pe
art. 361 Cod penal, adică confecționarea, deținerea și folosirea documentelor
oficiale false, deoarece instanțele au ignorat probele administrate pe acest
episod și anume declarațiile părții vătămate Ciuchin Alexandru, martorului
Scripnic Victor, raportul de expertiză nr. 321 din 24 septembrie 2003.
Instanța de apel a ajuns la concluzia de nevinovăție a inculpatei Pîrgaru
Natalia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, luând
ca bază raportul de expertiză seria AB nr. 000773 din 15 aprilie 2004.
Însă, instanțele de judecată urmau să aprecieze critic aceste rapoarte de
expertiză și să nu le considere ca probe forte în acest proces, ci să se bazeze pe
expertiza primară, care indică că însemnările făcute în cartea de muncă aparțin
cet. Pîrgaru Natalia.
În ce privește însușirea sumei de 150.000 lei de la Povari A., recurentul
consideră neîntemeiată concluzia, precum că între inculpata Pîrgaru Natalia și
Povari Alexandru ar exista relații civile.
1.8.2. Partea vătămată Povari Alexandru, a solicitat casarea sentinței și
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care Pîrgaru
9
Natalia să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 195 alin. (2) Cod penal, invocând că în materialele cauzei nu sunt careva
acte privind cheltuielile surselor bănești primite de la partea vătămată, pentru
procurarea semințelor, a materialelor lubrifiante și combustibile, efectuarea
cultivării și practicilor agricole.
De asemenea, recurentul a invocat aprecierea eronată de instanța de apel a
probelor în cauza dată, ca rezultat fiind calificate incorect acțiunile inculpatei,
fapt ce a generat adoptarea unei hotărâri de achitare.
1.9. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04
decembrie 2012 au fost admise recursurile, casată decizia, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.
1.9.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a constatat că, instanța de apel
la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414, 415 Cod de
procedură penală, nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de
apelanți, nu s-a expus asupra tuturor probelor și nu a motivat în toate cazurile
motivele pentru care a respins o parte din probele cercetate, în legătură cu ce în
baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi
corectată de instanța de recurs.
Instanța de recurs a menționat că, acuzatorul de stat în recursul său a
invocat netemeinicia, în ce privește încetarea procesului penal pe art. 195
alin. 1), respectiv art. 190 alin. 2) lit. c) Cod penal pe episoadele în privința
părților vătămate Mucerscaia N. Sanicova E., Pirojoc E., Cerevco O., Ciuchin A. și
Vișciuc M.
Afirmațiile instanței de apel, precum că au fost încălcate prevederile art. 63
Cod de procedură penală, instanța de recurs le-a considerat premature,
deoarece Curtea Constituțională în hotărârea sa nr. 26 din 23 noiembrie 2010 a
constatat necorespunderea alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală cu
principiul constituțional privind accesul liber la justiție, raportat la victimă și
n-au fost constatate careva violări ale drepturilor acuzatului.
Conform art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală dacă, la expirarea
termenelor indicate în alin. (2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub
urmărire penală sau punerea ei sub învinuire, calitatea de bănuit încetează de
drept. Încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea
termenelor indicate în alin. (2), în cazul acumulării ulterioare a probelor
suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru același fapte.
Astfel, Pîrgaru N. pe episoadele în privința lui V N. Mucerscaia, Sanicova E.,
Pirojoc E., Oxana Cerevco, A. Ciuchin. M. Vișchiu la 24 iunie 2004 a fost
recunoscută în calitate de bănuită. La expirarea termenilor de ținere în calitate
de bănuită Pîrgaru Natalia, n-a fost pusă sub învinuire, astfel calitatea de bănuit
încetând de drept. La 13 ianuarie 2004 după acumularea de probe noi, Pîrgaru
Natalia a fost pusă sub învinuire.
De asemenea, prematură este și concluzia instanței de apel privind
achitarea inculpatei pe episodul Ceaușceac Silivia, deoarece, în legătură cu
10
neprezentarea în instanțele de judecată a părții vătămate Ceaușceac Silvia, au
fost citite declarațiile ei de la faza urmăririi penale (f. d. 77, vol. 5; 302-304,
vol. 2), care împreună cu declarațiile martorului Lucaniuc Mihail depuse în
cadrul urmăririi penale (f. d. 300, vol. 2), aceste declarații urmau a fi coroborate
cu restul probelor, administrate și examinate pe cauza dată și motivată
admiterea unora și respingerea altora.
Instanța de apel nu a dat apreciere circumstanței că deși Pîrgaru Natalia
prin documentele de constituire a ÎI „Dana Pîrgari” a completat categoria
genurilor de activitate a societății date, fiind incluse în acest sens: „organizarea
angajării temporare în muncă a cetățenilor Republicii Moldova, peste hotare, de
asemenea angajarea în muncă a cetățenilor străini pe teritoriul Republicii
Moldova", „activități ale agenților de voiaj și turism și ale ghizilor, activitate de
asistență turistică", la momentul acordării acestei categorii de servicii, ea nu
dispunea de licență privind desfășurarea acestui gen de activitate, ce i-ar fi
acordat anumite drepturi și împuterniciri în acest aspect. Această concluzie
rezultă din următoarele.
Conform dispoziției art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 34; pct. 35 a Legii privind
reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451-XV din 30
iulie 2001, se supun reglementării prin licențiere de către Camera de Licențiere
activitățile legate de amplasarea în câmpul muncii a cetățenilor în țară și/sau în
străinătate și cea de turism.
Totodată în temeiul art. 11 alin. (2) Legii turismului nr. 798-XIV din 11
februarie 2000, licența pentru activitate de turism se acordă agenților
economici care au capacitatea să desfășoare organizarea de pachete de servicii
în domeniul turismului intern și internațional. Alin. (3) al aceleiași norme
reglementează că licențele pentru activitatea de turism se eliberează de către
Camera de Licențiere. Dispoziția alin. (2) lit. a) art. 20 a respectivei legi obligă
pe agenții economici care desfășoară activități de turism să obțină licență
pentru activitate de turism de la Camera de Licențiere, iar certificat de
clasificare pentru fiecare unitate care prestează servicii turistice de la
Ministerul culturii și Turismului.
Articolului 10/1 alin. (1) a Legii privind ocuparea forței de muncă și
protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102-XV
din 13 martie 2003 prevede, că agenția privată de ocupare a forței de muncă își
desfășoară activitatea în condițiile legislației naționale cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi, la licențierea unor genuri de activitate, la
migrațiune, în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu normele
internaționale ce reglementează activitatea agențiilor private. Dispoziția
alin. (3) lit. a) normei vizate stipulează că agenția privată își poate desfășura
activitatea dacă dispune de licență pentru desfășurarea activității de selectare și
plasare a forței de muncă în țară și/sau peste hotare.
Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare și nu a dat apreciere
faptului, că N. Pîrgaru le-a promis părților vătămate N. Mucerscaia, E Sanicova,
E. Pirojoc, O. Cerevco, A. Ciuchin. M. Vișchiu și S. Ceaușeac îndeplinirea unor
acțiuni care la acel moment nu țineau de competența ei, ascunzând intenționat
11
circumstanțele care trebuiau comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și
în conformitate cu prevederi legale a tranzacțiilor civile.
Nu sunt în deplină măsură argumentate și concluziile instanței de apel
privind constatarea nevinovăției inculpatei Pîrgaru Natalia în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, luând ca bază doar
raportul de expertiză seria AB nr. 000773 din 15 aprilie 2004, întocmit de către
experții Institutului Republican de Expertiză Judiciară și Criminalistică, precum
și cel din 12 octombrie 2004 întocmit de experții G. Evhut și R. Foltea (f. d. 481-
488, vol. III).
A mai considerat instanța de recurs, că instanța inferioară urma să dea
apreciere și raportului de expertiză primară nr. 321 din 24 septembrie 2003,
prin care s-a stabilit, că textul manuscris din legitimația de pensionar nr. 1714
pe numele lui Ciuchin A. a fost executat de Pîrgaru Natalia, iar conform
raportului de expertiză nr. 1695 din 05 august 2004 s-a constatat, că textul
manuscris din legitimația de pensionar nr. 1714 a fost efectuat „probabil" de
Pîrgaru Natalia, care sunt confirmate și de declarațiile părții vătămate Ciuchin
A. și martorului Scripnic V. În asemenea situație instanța inferioară urmau să
argumenteze în hotărârea sa din care motive admite unele probe și le respinge
pe altele, ceea ce nu a făcut instanța de apel în cauza dată.
În același context se impune concluzia de neexpunere în decizia instanței
de apel asupra faptelor deținerii și folosirii documentului fals, cu toate că unele
probele administrate confirmă că actele lui Ciuchin A., atât până la introducerea
datelor false în ele, cât și după restituirea lor, s-au aflat la Pîrgaru Natalia și altă
persoană n-a avut acces la ele.
Instanța de recurs a menționat că, anume asupra acestor motive invocate
în apeluri de procuror și de partea vătămată, instanța de apel nu s-a pronunțat
sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită ce echivalează cu
nepronunțarea asupra motivelor apelurilor.
În privința argumentului procurorului cu privire la netemeinicia achitării
de sub învinuirea pe art. 195 alin. (2) Cod penal, precum că între inculpata
Pîrgaru Natalia și Povari Alexandru ar exista relații civile, instanța de apel urma
să consulte explicația dată de către Plenul Curții Supreme de Justiție în pct. 15 al
Hotărârii sale nr. 23 din 28 iunie 2004 „Cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea bunurilor”, conform căreia primirea
bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca
excrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în
stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea
intenția să-și execute angajamentul asumat, explicație care statuează o
deosebire clară între excrocherie și relațiile civile. De aceea instanța de apel
urma să cerceteze amănunțit aspectele acestei învinuiri și să-și argumenteze
clar concluziile sale, reieșind din practica unitară în acest domeniu.
Instanța de recurs a mai menționat că, instanța de apel urma să stabilească
dacă banii primiți de inculpata Pîrgaru Natalia de la partea vătămată Povari
Alexandru au fost folosiți cu scop personal sau după destinație. În dependență
12
de scopul utilizării banilor depinde soluția în cauza dată pe capătul menționat
de învinuire.
Instanța de recurs a considerat, că instanța de apel în speța dată nu a
analizat la modul cuvenit intenția inculpatei nemijlocit în momentul intrării în
stăpânire asupra banilor, adică acțiunile și intenția inculpatei nemijlocit când a
primit banii de la partea vătămată Povari A., și a obținut posibilitatea reală de a
se folosi și a dispune de aceștia la dorința sa, adică a rămas nemotivat momentul
consumării infracțiunii de escrocherie.
De asemenea instanța nu a elucidat faptul că dacă inculpata și-a asumat
obligația de a întreprinde toate măsurile agrotehnice necesare în cultivarea și
prelucrarea producției agricole, ce constituia recolta anului 2005, cu furnizarea
ei ulterioară către Povari A., adică neavând suport material la acel moment.
Instanța de recurs a mai reținut că, instanța de apel nu a elucidat un alt
moment, și anume dacă inculpata a cheltuit banii transmiși de Povari A. în
condițiile contractelor de cooperare în comun, în activitatea agricolă sau nu.
1.10. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie
2013 au fost admise apelurile din alte motive decât cele invocate, în temeiul
art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a fost casată total sentința, cu
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond, în alt complet de judecată.
1.10.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, examinarea cauzei
penale de către instanța de fond a cauzei penale de învinuire a cet. Pîrgaru
Natalia, a fost efectuată cu încălcări a legii procesuale ce ține de
incompatibilitatea judecătorului prevăzută de art. 33 alin. (2) pct. 3), 33
alin. (3) Cod de procedură penală, încălcări ce potrivit art. 415 alin. (1) pct. 3)
Cod de procedură penală constituie temei de casare a sentinței instanței de
fond.
Instanța de apel a constatat că potrivit materialelor dosarului, în cadrul
urmării penale în respectiva cauză penală judecătorul Gheorghieș A. a participat
în calitate de judecător de instrucție și s-a expus referitor la dispunerea
organului de urmărire penală a efectuării unor acțiuni de urmărire penală și
anume: a pronunțat încheierea din 06 martie 2004, prin care a admis plângerea
avocatului Stanțieru A., a declarat nulă ordonanța ofițerului de urmărire penală
de respingere parțială a demersului avocatului din 25 martie 2004 și a obligat
organul de urmărire penală să dispună efectuarea pe cauza penală a unei
expertize suplimentare (f. d. 401 – 403, vol. II), la fel prin încheierea din 20
august 2004 judecătorul Gheorghieș A. a admis plângerea avocatului Stanțieru
A. și a declarat nulă ordonanța ofițerului de urmărire penală Junghină V. din 31
mai 2004 referitor la dispunerea efectuării expertizelor suplimentare și în
comisie pe cauza penală respectivă (f. d. 471, vol. III).
La fel, judecătorul Gheorghieș A. prin încheierile Judecătoriei Glodeni din
01 septembrie 2003 în cadrul urmării penale pe episodul sustragerii prin
escrocherie a sumei de 300 dolari SUA de la Ciaușciac S. a autorizat efectuarea
percheziției la domiciliul cet. Stanțieru Alexandru, mun. Chișinău, str. Cuza
Vodă, 7/4, ap. 4 și la domiciliul cet. Pîrgaru Natalia din s. Ciuciulea, r-nul Glodeni
(f. d. 305, 318, vol. II).
13
Instanța de apel a mai menționat că, tot judecătorul Gheorghieș A., în
aceiași cauză penală, a pronunțat sentința din 13 ianuarie 2009 privind
achitarea cet. Pîrgaru Natalia (f. d. 126 – 131, vol. V).
Consideră instanța de apel că, după pronunțarea încheierilor respective în
calitate de judecător de instrucție în cadrul urmării penale pe cauza penală
respectivă, judecătorul Gheorghieș Alexandru nu putea judeca aceiași cauză
penală, în temeiul art. 33 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală.
Prin sentința Judecătoriei Glodeni din 04 noiembrie 2014, Pîrgaru
Natalia învinuită în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod
penal a fost achitată, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. La
fel, prin sentința pronunțată Pîrgaru Natalia învinuită în săvârșirea infracțiunii
prevăzute art. 361 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal a fost achitată, pe motiv că
fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii. Prin aceiași sentință
Pîrgaru Natalia învinuită în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2)
Cod penal a fost achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele
infracțiuni. Totodată a fost încetat procesul penal în privința cet. Pîrgaru Natalia
învinuită în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, pe motiv că
fapta inculpatei nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.
Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate pe cauza dată s-au lăsat fără
examinare, fapt ce nu împiedică examinarea lor în ordine civilă.
Măsura de asigurare a acțiunilor civile s-a revocat.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că de către organul
de urmărire penală, Pîrgaru Natalia a fost pusă sub învinuire pentru faptul că,
după ce a făcut cunoștință în luna noiembrie 2001 cu cet. Mucerscaia Nina, în
luna ianuarie 2002 cu cet. Sanicova Elena, Pirojoc Elena și Cerevco Oxana, în
luna martie 2002 cu Ciuchin Alexandru, în luna aprilie 2002 cu cet. Vișchiu
Măria, în luna ianuarie 2003 cu cet. Ciaușceac Silvia, sub pretextul perfectării
vizelor cu dreptul de plecare peste hotarele Republicii Moldova, în Italia, Franța
și Portugalia, prezentându-se ca director al firmei ce activează în această
ramură de activitate, în perioada de timp 14 noiembrie 2001 - 11 ianuarie 2003
a primit de la cet. Mucerscaia Nina, Sanicova Elena, Pirojoc Elena, Cerevco
Oxana, Ciuchin Alexandru, Vișchiu Măria și Ciaușceac Silvia prin înșelăciune și
abuz de încredere actele personale, buletinele de identitate și pașapoartele,
precum și în mai multe rate dolari SUA și lei MD: de la Mucerscaia Nina suma de
250 dolari SUA și 300 lei MD, ce constituie în total 3513,50 lei 2 MD, Sanicova
Elena 200 dolari SUA ce constituie 2620,46 lei MD, Pirojoc Elena 350 dolari SUA
ce constituie 4585,80 lei MD, Cerevco Oxana 300 dolari SUA ce constituie
3936,70 lei MD, Ciuchin Alexandru 150 dolari SUA și 400 lei MD ce constituie în
total 2433 lei MD, Vișchiu Măria 100 dolari SUA ce constituie 1348,55 lei și
Ciaușceac Silvia 300 dolari SUA ce constituie 3936,70 lei MD, pe care i-a însușit.
Tot ea, în luna martie 2002 a primit de la Ciuchin Alexandru carnetul de
muncă pe numele acestuia, ce constituie document oficial pentru perfectarea
actelor necesare sub pretextul primirii vizei de plecare în străinătate, prin care
Pîrgaru Natalia în urma înțelegerii prealabile cu o persoană neidentificată a
introdus date vădit false în carnetul de muncă menționat la paginile 12-13 în
14
rubricile 8-14, precum că, Ciuchin Alexandru activează în calitate de brigadier la
SRL „Balangic Mold”.
Tot ea, a procurat de la o persoană neidentificată o blanchetă de legitimație
de pensionar de tip vechi ce reprezintă un document oficial, în care intenționat
a introdus date false, precum că, Ciuchin Alexandru este invalid de grupa a
doua, pe când în realitate Ciuchin Alexandru nu a fost și nu este invalid, aplicând
mai apoi prin înșelăciune și abuz de încredere pe fila a doua a ștampilei
Direcției Asistenței Sociale și Protecție a Familiei Glodeni.
Tot ea, activând în calitate de director al ÎI „Dana Pîrgari", adresa juridică,
s. Ciuciulea, r-nul. Glodeni, cu scopul înstrăinării bunurilor gajate, în luna iulie
2005 a înstrăinat cantitatea de grâu de 21.318 kg în valoare de 38.372,40 lei,
din roada anului 2005, care conform contractului de gaj nr. 84 „a" din 20 aprilie
2005 a fost pus în gaj la SRL „Agrodorma" or. Bălți, pentru rambursarea în
termen și pe deplin a creditului luat de la SRL „Agrodorma" în anii 2004-2005 în
sumă de 176.912,38 lei.
Tot ea, activând în calitate de director al ÎI „Dana Pîrgari", în perioada
lunilor martie-iunie 2005, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune a însușit de la Povari Alexandru suma de 150.000 lei, întocmind
cu ultimul contract de cooperare prin care se obligă să execute toate măsurile
agrotehnice de cultivare, recoltare și păstrare a floarei soarelui și în contul
achitării sumei date de a-i furniza ultimului floarea soarelui, conform condițiilor
elevatorului SA „Floarea soarelui” cu transportul propriu nu mai târziu de
20 septembrie 2005.
Tot ea, activând în calitate de conducător al GȚ „Pîrgaru Alexandru Pavel",
la 15 iulie 2004, conform contractului de credit nr. 02/99 a primit de la
BC „Moldindconbank" SA, filiala Bălți un credit în sumă de 170.000 lei cu
scadența finală la 15 iulie 2008.
Întru asigurarea rambursării în termen a creanței, dobânzii în baza
contractului de gaj nr.02/100 din 15 iulie 2004 de către GȚ „Pîrgaru Alexandru
Pavel" a fost gajată tehnica agricolă și roada anului 2005, semințe de floarea
soarelui în valoare de 191.700 lei.
În urma actului de verificare a existenței și integrității bunurilor gajate din
07 aprilie 2006, s-a constatat că, ultima a înstrăinat bunurile gajate și anume,
semănătoare pentru plante prășitoare SPP-6, anul fabricării 2004 în valoare de
14.000 lei, semănătoare SPC-6, anul producerii 2002 cu prețul de 15.700 lei și
floarea soarelui din roadă anului 2005 în cantitate de 40 tone la prețul de
64.000 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, partea vătămată Povari
Alexandru și partea vătămată SRL „Agrodorma”.
4.1. Procurorul, considerând că la dosar sunt acumulate suficiente probe
pentru condamnarea inculpatei, a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a o
recunoaște pe Pîrgaru Natalia vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei legi a-i stabili pedeapsa de 10 ani
închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere legate de
15
liberarea vizelor pentru deplasare în străinătate și organizarea turismului pe un
termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru
femei. În baza infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, a înceta
procesul în legătură cu Legea cu privire la amnistie din anul 2004. În baza art.
251 Cod penal procesul penal de încetat din motiv că fapta nu este prevăzută de
legea penală ca infracțiune. Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate
Cerevco Oxana - 4500 lei, Pirojoc Elena – 5000 lei, Mucerschi Nina – 2300 lei,
Ciuchin Alexandru – 2000 lei, Ceaușceac Silvia – 3000 dolari SUA a fi admise. A
admite acțiunea civilă a lui Povari Alexandru urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
4.2. Partea vătămată Povari Alexandru, fără a-și motiva apelul, a solicitat
admiterea acestuia, casarea sentinței ca neîntemeiată și condamnarea
inculpatei.
4.3. Reprezentantul SRL „Agrodorma” – Gheliman T. la fel, fără a-și motiva
apelul, a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței ca neîntemeiată și
condamnarea inculpatei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2017 au
fost admise apelurile procurorului în procuratura raionului Glodeni,
Crecicovschi Alina, părții vătămate Povari Alexandru și părții vătămate
SRL „Agrodorma” declarate împotriva sentinței Judecătoriei Glodeni din
04 noiembrie 2014, casată sentința, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Pîrgaru Natalia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții administrative pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip închis pentru femei.
Procesul penal de învinuire a cet. Pîrgaru Natalia pe episoadele de
dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de
încredere de la părțile vătămate Mucerscaia Nina - 250 dolari SUA și 300 lei în
total 3513,50 lei, Sanicova Elena - 200 dolari SUA ce constituie 2620,46 lei,
Pirojoc Elena - 350 dolari SUA ce constituie 4585,8 lei, Cerevco Oxana - 300
dolari SUA ce constituie 3936,70 lei, Cuchin Alexandru -150 dolari SUA și 400
lei ce constituie 2433,64 lei a fost încetat în legătură cu expirarea termenului
prescripției de tragere la răspundere penală.
Procesul penal de învinuire a cet. Pîrgaru Natalia pe art. 361 alin. (2) lit. b)
Cod penal și art. 251 Cod penal a fost încetat în legătură cu expirarea
termenului prescripției de tragere la răspundere penală.
Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Povari Alexandru și SRL
„Agrodorma” au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.
5.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, la examinarea
cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de
procedură penală, instanța nu a cercetat cauza sub toate aspectele, nu a dat
16
apreciere probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării
lor, în baza probelor acumulate nu a reținut corect starea de fapt pe cauză.
Instanța de apel a reținut că, soluția instanței de fond privind achitarea
inculpatei pe art. 195 alin. (1) Cod penal pe motiv că nu s-a constatat existența
faptei infracțiunii, pe art. 361 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal pe motiv că fapta
inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, pe art. 195 alin. (2) Cod penal
pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii și încetarea
procesului pe art. 251 Cod penal pe motiv că fapta inculpatei nu este prevăzută
de legea penală ca infracțiune, este neîntemeiată și contravine bazei probante
existente pe cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții acuzării, care
au fost pe deplin verificate și apreciate la justa valoare.
A mai indicat instanța de apel că, potrivit art. 415 alin. (21) Cod de
procedură penală judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare,
instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără
audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.
Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o
mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial
condamnarea inculpatului.
Astfel, instanța de apel a reținut că, vina inculpatei se confirmă prin
următoarele probe:
- declarațiile părții vătămate Povari Alexandru;
- declarațiile părții vătămate Mucerscacia Nina (f. d. 56, vol. II);
- declarațiile părții vătămate Povari Alexandru și reprezentantului părții
vătămate SRL „Agrodorma” (f. d. 57 – 60, vol. VII);
- declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Agrodoroma”, Povari
Alexandru (f. d. 61 – 62, vol. VII);
- declarațiile părții vătămate Pirojoc Elena (f. d. 68 – 70, vol. VII);
- declarațiile reprezentantului părții vătămate Sannicova Elena-
Bulacovscaia (f. d. 469, vol. IV);
- declarațiile părții vătămate Vișchiu Maria (f. d. 476 – 478, vol. IV);
- declarațiile reprezentantului părții vătămate BC „Moldincombanc”,
Babără Olga (f. d. 488 – 491, vol. IV);
- declarațiile părții vătămate Cuchin Alexandru (f. d. 497 – 501, vol. IV);
- declarațiile părții vătămate Ciaușciac Silvia;
- declarațiile martorului Țoiu Valentin (f. d. 507 – 508, vol. IV);
- declarațiile martorului Botnari Oleg (f. d. 104, vol. V);
- declarațiile martorului Scripnic Victor (f. d. 65 – 66, vol. VII);
- declarațiile martorului Mahu Sergiu (f. d. 67, vol. VII);
- declarațiile martorului Cerevco Andrei (f. d. 71 – 73, vol. VII);
- declarațiile martorului Pirojoc Oleg (f. d. 74 – 75, vol. VII);
- declarațiile martorului Ailoae Boris (f. d. 76 – 77, vol. VII).
A mai menționat instanța de apel că vinovăția inculpatei Pîrgaru Natalia în
comiterea infracțiunilor imputate se mai confirmă și prin următoarele probe
scrise studiate în ședința instanței de apel, și anume :
17
- procesul-verbal de confruntare – (f. d. 186 - 187, vol. I) între partea
vătămată Mucerscaia Nina și bănuita Pîrgaru Natalia, din care urmează refuzul
cet. Pîrgaru Natalia de a face explicații în prezența părții vătămate pe marginea
circumstanțelor expuse de Mucerscaia Nina;
- procesul-verbal de confruntare (f. d. 188 - 189, vol. I) între partea
vătămată Sanicova Elena și bănuita Pîrgaru Natalia, din care urmează refuzul
cet. Pîrgaru Natalia de a face explicații în prezența părții vătămate pe marginea
circumstanțelor expuse de Sanicova Elena;
- procesul-verbal de confruntare (f. d. 190 - 191, vol. I) între partea
vătămată Cerevco Oxana și bănuita Pîrgaru Natalia, din care urmează refuzul
cet. Pîrgaru Natalia de a face explicații în prezența părții vătămate pe marginea
circumstanțelor expuse de Cerevco Oxana;
- procesul-verbal de confruntare (f. d. 192 - 193, vol. I) între partea
vătămată Pirojoc Elena și bănuita Pîrgaru Natalia, din care urmează refuzul cet.
Pîrgaru Natalia de a face explicații în prezența părții vătămate pe marginea
circumstanțelor expuse de Pirojoc Elena;
- procesul-verbal de confruntare (f. d. 194 - 195, vol. I) între partea
vătămată Ciuchin Alexandru și bănuita Pîrgaru Natalia, din care urmează
refuzul cet. Pîrgaru Natalia de a face explicații în prezența părții vătămate pe
marginea circumstanțelor expuse de Ciuchin Alexandru;
- procesul-verbal de predare benevolă (f. d. 207, vol. I);
- procesul-verbal de ridicare a modelelor de comparație (f. d. 220, vol. II);
- procesul-verbal de percheziție (f. d. 222 - 223, vol. II);
- raportul de expertiză nr. 322 din 22 septembrie 2003 (f. d. 270 - 271,
vol. II);
- carnetul de muncă (f. d. 272, vol. II);
- raportul de expertiză nr. 321 din 24 septembrie 2003 cu planșă
fotografică (f. d. 275, a-276, vol. II);
- procesul-verbal de confruntare (f. d. 284, vol. II);
- procesul-verbal de audiere a martorului Lucaniuc Mihail (f. d. 300,
vol. II);
- procesul-verbal de audiere a părții vătămate Ciaușciac Silvia (f. d. 302-
304, vol. II);
- procesul-verbal de audiere a martorului Gherman Evghenia (f. d. 325-
326, vol. II);
- raportul de expertiză nr. 1695 din 05 august 2004 (f. d. 452 - 456, vol. II).
Probele sus-indicate formează un probatoriu al vinovăției inculpatei și
combat argumentele privind inexistența faptei infracțiunii, neîntrunirea
elementelor infracțiunii în acțiunile cet. Pîrgaru Natalia, cât și circumstanța că
fapta inculpatei nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la soluția instanței de fond privind încetarea cauzei penale pe
motiv, că fapta prevăzută la art. 251 Cod penal nu este prevăzută de legea
penală, nu a putut fi susținută de instanța de apel, deoarece această normă
penală a fost în vigoare la momentul comiterii faptei incriminate și la fel, este
prevăzută și la momentul pronunțării sentinței de condamnare. Referitor la
18
faptul, că norma penală a suferit unele modificări în perioada examinării cauzei
penale 2009-2014, fiind exclus termenul „bunuri gajate” în 2009, iar în 2014
acest termen a fost din nou inclus.
Instanța de apel nu a putut susține soluția primei instanțe privind
achitarea cet. Pîrgaru Natalia de sub învinuirea adusă în baza art. 195 alin. (1)
Cod penal și 195 alin. (2) Cod penal în primul rând pentru faptul, că partea
acuzării în fața primei instanțe în genere a solicitat condamnarea acesteia
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal pentru
faptul modificării legislației și anume excluderea din legea penală a normei
prevăzute la art. 195 Cod penal atât alin. (1) cât și alin. (2) precum și pentru
faptul, că acțiunile acesteia pe toate episoadele de escrocherie se întrunesc în
norma art. 190 alin. (5) Cod penal. Instanța de fond nu a dat aprecierea acestor
circumstanțe și fără a ține cont de poziția acuzării care a solicitat aplicarea legii
mai favorabile inculpatei și calificarea acțiunilor în baza unei norme penale care
întrunește toate episoadele escrocheriei, s-a pronunțat pe marginea normelor
penale care nici nu au solicitat să fie reținute în acțiunile inculpatei.
Cât ține de soluția primei instanțe privind achitarea cet. Pîrgaru Natalia de
sub învinuirea ei în comiterea infracțiunilor de escrocherie, instanța de apel nu
a susținut-o, deoarece chiar din declarațiile cet. Pîrgaru Natalia date în prima
instanță se confirmă intenția acesteia de a dobândi bunurile altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere. Din declarațiile date de Pîrgaru Natalia în
prima instanță și susținute în instanța de apel urmează: ”în autobuzul de pe ruta
Bălți-Kiev erau mai multe persoane… conversând cu ei am aflat că plecau la Kiev
pentru perfectarea documentelor pentru plecare peste hotare, aceste femei
erau Sanicova, Pirojoc, Cerevco, Ciuchin …le-am spus că fratele meu a plecat în
Italia din Kiev cu o firmă și foarte mulți oameni au plecat… Ne-am întors acasă
ca fiecare să-și pregătească documentele necesare… După câteva zile au venit la
mine la Ciuciulea la poartă mi-au făcut scandal…Banii au fost dați pentru a pleca
peste hotare… ÎI „Dana Pîrgari” a încheiat un contract de conlucrare la creșterea
floarea soarelui și soie de la Povari Alexandru de 150000 lei…ÎI „Dana Povari” a
suportat cheltuieli mult mai mari față de creditul acordat de Povari…Sunt gata
să prezint facturi, că GȚ Pîrgaru Alexandru” a transmis la „Agro-Construct” nu la
„Agro-Dorma” dar este una și aceea…”.
Analizând declarațiile inculpatei în raport cu norma sus-citată, instanța de
apel a considerat dovedită vinovăția acesteia în episoadele de escrocherie,
deoarece nemijlocit inculpata recunoaște relațiile între ea și părțile vătămate,
iar aceste declarații a inculpatei coroborează întrutotul cu restul probelor
prezentate de acuzare și anume cu declarațiile părților vătămate date la
urmărirea penală, procesele-verbale de confruntare și materialele cauzei. În
situația dată prima instanță neîntemeiat a respins argumentele acuzării și
anume neîntemeiat a respins calificativul proporții mari, pe când totalitatea de
probe, confirmate prin declarațiile inculpatei, confirmă primirea sumei de
150000 lei de la Povari Alexandru și restul sumei de 19941,71 lei, de la
Mucerscaia Nina, Sanicova Elena, Pirojoc Elena, Cerevco Oxana, Vișchiu Marina
și Ceaușceac Silvia, în total fiind de 169941,71 lei.
19
A mai menționat instanța de apel că, nu poate fi susținută poziția instanței
de fond privind necesitatea achitării acesteia pe episodul de escrocherie
săvârșit față de Povari Alexandru pe motiv de existență a unei hotărâri
judecătorești de încasare a sumei indicate în actul de învinuire, deoarece
aceasta încă odată confirmă intenția ei de a însuși banii primiți de la Povari
Alexandru și nu intenția de a restitui banii primiți. Criticată a fost și soluția
primei instanțe privind modificarea sumelor de către Povari Alexandru în
procesul examinării cauzei penale drept un argument de achitare, deoarece
acesta este un drept a părții civile în procesul penal reieșind din prejudiciile
suportate în urma neexecutării obligațiunilor asumate de inculpat și nu poate fi
admis drept argument de achitare.
Instanța de fond neîntemeiat a admis în calitate de probă declarațiile lui
Pîrgaru Natalia, care a motivat imposibilitatea achitării din cauza condițiile
climaterice și restituirea sumei prin intermediul elevatorului SA „Floarea
Soarelui”, deoarece aceste declarații nu coroborează cu restul de probe
acumulate și studiate în prima instanță cât și instanța de apel și anume
declarațiile părții vătămate Povari Alexandru, înscrisurile din cauza penală și
chiar prin declarațiile inculpatei date în instanța de apel, care recunoaște
existența datoriei față de Povari Alexandru (f. d. 31, vol. 8), la acest capitol
prima instanță nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Povari Alexandru,
care în cadrul procesului penal a dat declarații, care întru totul coroborează cu
alte probe scrise acumulate în cadrul acestui proces penal.
La fel, nu a putut fi susținută soluția de achitare a cet. Pîrgaru Natalia de
sub învinuirea adusă în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece această
soluție de achitare contravine circumstanțelor și anume declarațiilor părții
vătămate Ciuchin A. precum și celor constatate de prima instanță, care indică:
„Respectiva ficție se confirmă prin declarațiile martorului ocular Scripnic V., ce
a aplicat pe inscripție fictivă ștampila întreprinderii…”, totodată instanța de
fond dispune achitarea cet. Pîrgaru Natalia, fără a ține cont de învinuire, prin
care aceasta se învinuiește anume pentru falsul comis de două persoane.
Aplicarea ștampilei de o altă persoană nu poate servi temei de achitare a cet.
Pîrgaru Natalia în situația în care inscripția din legitimația de pensionar a lui
Cuchin A. conform raportului de expertiză nr. 321 din 24 septembrie 2003 este
efectuată de Pîrgaru Natalia. Instanța de apel a considerat necesar de a admite
în calitate de probă drept una pertinentă cauzei, raportul de expertiză nr. 321
din 24 septembrie 2003, deoarece este întocmit după timp mai aproape de
acțiunea infracțională și coroborează cu restul probelor din cauza penală, pe
când raportul de expertiză nr. 000773 din 15 aprilie 3004 este întocmit după
timp cu mult mai târziu faptei comise.
Totodată instanța de apel a considerat necesar de a înceta procesul penal
de învinuire a cet. Pîrgaru Natalia pe episoadele de dobândire ilicită a bunurilor
altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere de la părțile vătămate
Mucerscaia Nina - 250 dolari SUA și 300 lei în total 3513,50 lei, Sanicova Elena -
200 dolari SUA ce constituie 2620,46 lei, Pirojoc Elena - 350 dolari SUA ce
constituie 4585,8 lei, Cerevco Oxana - 300 dolari SUA ce constituie 3936,70 lei,
20
Cuchin Alexandru -150 dolari SUA și 400 lei ce constituie 2433,64 lei în legătură
cu expirarea termenului de tragere la răspundere penală, deoarece din
momentul comiterii acestor episoade a trecut mai mult de 15 ani. La acest
capitol, instanța de apel a menționat despre necesitatea aplicării normei
prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal, deoarece aceste epizoade se
încadrează la norma art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (Legea nr.985-XV din 18
aprilie 2002), care este mai favorabil normei penale de la art. 195 alin. (1) Cod
penal (exclus prin legea nr.277-XVI din 18 decembrie 2008) pentru care
inculpata a fost pusă sub învinuire la data de 09 februarie 2005.
La fel, instanța de apel a conchis, că urmează a fi încetat procesul penal de
învinuire a cet. Pîrgaru Natalia și în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și art.
251 Cod penal în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la
răspundere penală, deoarece aceste infracțiuni la fel fac parte din categoria
infracțiunilor mai puțin grave pentru care conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod
penal termenul de tragere la răspundere penală este de 5 ani din ziua săvârșirii.
La acest capitol, instanța de apel a menționat despre necesitatea
condamnării cet. Pîrgaru Natalia doar în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal
fără calificativul „repetat” deoarece prin Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie
2008 acest calificativ a fost exclus.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei pentru
infracțiunea prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a ținut
cont de personalitatea inculpatei, care pe parcursul examinării cauzei penale nu
a întreprins acțiuni de achitare a prejudiciului și nu a întreprins acțiuni de a
soluționa conflictul cu părțile vătămate. La fel, instanța de apel a ținut cont de
prevederile art. 61 Cod penal și 75 Cod penal în conformitate cu care a
considerat necesar de aplicat inculpatei doar pedeapsa închisorii, care va
acorda o satisfacție echitabilă părților vătămate și la fel, este în strictă
conformitate cu partea generală a Codului penal și norma penală încălcată de
inculpată.
La stabilirea termenului de pedeapsă care a fost stabilită inculpatei,
instanța de apel a ținut cont de comportamentul inculpatei și de circumstanțele
cauzei care fac posibilă aplicarea pedepsei la limita maximă, însă ținând cont de
termenul de examinare a cauzei în instanțele de judecată, instanța de apel a
considerat necesar de a reduce pedeapsa penală la limita minimă, drept o
satisfacție inculpatei pentru acest termen de examinare a cauzei penale.
Referitor la acțiunea civilă înaintată de Povari Alexandru și de către
ÎCS „Agrodorma” SRL instanța de apel a menționat, că aceste acțiuni civile
urmează a fi admise în principiu, reieșind din faptul, că pe prejudiciile indicate
în aceste acțiuni, deja există o hotărâre civilă privind încasarea sumei bănești,
anume în mărimea sumelor indicate în cauza penală, este pornită procedură de
executare și sunt încasate unele sume bănești, iar procentele pentru întârziere
penalitățile și inflația urmează a fi soluționate în cadrul procedurii de executare
în baza codului de executare sau într-un proces civil separat.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
inculpata Pîrgaru Natalia, la 14 aprilie 2017, în termen, invocând temeiurile de
21
drept prevăzute la pct. 5), 6) și 8) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate în partea
calificării acțiunilor și aplicării măsurii de pedeapsă, cu dispunerea rejudecării
cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.
6.1. La 19 mai 2017, inculpata a depus supliment la recurs, invocând
temeiurile de drept prevăzute la pct. 5), 6) și 8) art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
contestate în partea calificării acțiunilor și aplicării măsurii de pedeapsă, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de
judecată.
În argumentarea soluției solicitate recurenta a invocat următoarele:
- în instanța de apel cauza s-a judecat în lipsa părților vătămate care nu au
fost legal citate, asupra cărora anterior apărarea a insistat să fie prezente și a
căror declarații urmau a fi administrate nemijlocit în instanța de apel, mai ales
în situația în care s-a decis condamnarea persoanei;
- instanța de apel, pronunțând o decizie de casare a sentinței primei
instanțe, și, în special, ce vizează părțile vătămate Mucerscaia Nina, Sanicova
Elena, Pirojoc Elena, Cerevco Oxana, Vișchiu Măria și Cuchin Alexandru, prin
derogare de la principiile nemijlocirii și oralității a dat citire doar declarațiilor
acestora din prima instanță;
- instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare declarațiile date de
către partea vătămată Caușceac Silivia de la urmărirea penală;
- instanța de apel a pus la baza deciziei declarații date de către un pretins
reprezentant al părții vătămate persoana fizică Sannicova Elena-Bulacovscaia
Măria în instanța de fond, care urma să fie audiată nemijlocit în condițiile
audierii martorului și nici de cum prin reprezentant;
- instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile date de către partea
vătămată Mucerscaia Nina, care ar fi arătat, că în anul 2002 s-a adresat în
Judecătoria Glodeni cu acțiunea civilă împotriva cet. Pîrgaru Natalia cu privire la
încasarea sumei datorate de 250 dolari SUA și 300 lei, suma indicată în
rechizitoriu, iar instanța ar fi adoptat o hotărâre în folosul ei, la moment
hotărârea este definitivă și irevocabilă, și urmează a fi executată. Însă, prin
hotărârea Judecătoriei Glodeni din 18 decembrie 2006 a fost respinsă ca
neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de către Mucerscaia N. împotriva cet.
Pîrgaru N. cu privire la încasarea sumei de 250 dolari SUA și 300 lei;
- la judecarea apelurilor declarate, în instanța de apel nu a fost audiat nici un
martor în partea ce vizează acuzațiile asupra cărora a fost condamnată Părgaru
Natalia și, în special, pe marginea acuzației de sustragere a 150000 lei de la
partea vătămată Povari Alexandru. În instanța de apel a fost audiat doar partea
vătămată Povari Alexandru, care este persoană cointeresată. Astfel instanța de
apel a aplicat incorect normele art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală;
- casând în totalitate sentința instanței de fond, prin admiterea apelurilor
declarate și dispunând încetarea procesului penal pe marginea acuzației în
prisma art. 195 alin. (1), art. 361 alin. (2) lit. a) și b) și art. 251 Cod penal,
22
instanța de apel nu a făcut clarificare deplină în decizia sa dacă inculpata a fost
achitată sau condamnată în acest sens;
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii și hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- instanța de apel nu a argumentat de ce casează soluția primei instanțe
privind încetarea cauzei penale pe motiv, că fapta prevăzută la art. 251 Cod
penal nu este prevăzută de legea penală, dând o interpretare eronat legii,
deoarece calificativul „bunuri gajate" nu era prevăzut de Lege până la 08 aprilie
2014;
- anulând decizia Curții de Apel Bălți din 07 decembrie 2011, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție prin decizia sa din 04 decembrie 2012 a menționat,
că la soluționarea cauzei urma să se țină cont de explicația dată de Plenul CSJ la
pct. 15 a hotărârii sale nr. 23, fiind necesar de stabilit în ce circumstanțe și
pentru ce necesități inculpata a primit suma de 150000 lei de la partea
vătămată Povari Alexandru și cum s-au folosit acești bani. Aceste recomandări
au fost ignorate repetat și de Curtea de Apel Bălți la adoptarea deciziei din 20
martie 2017;
- la baza pornirii cauzei penale sunt două cereri depuse de către Povari
Alexandru ca persoană fizică, care ar fi indicat că i-ar fi fost sustrase 150000 lei,
având contract de colaborare cu inculpata pentru creșterea și furnizarea de
floarea soarelui și Povari Alexandru ca vicedirector al firmei SRL „Agrodorma"
de asemenea având contract de colaborare cu inculpata pentru creșterea și
furnizarea de floarea soarelui. Aceste cereri au fost depuse în aceiași zi în
organul de poliție și înregistrate sub același număr și semnate de una și aceiași
persoană – Povari Alexandru, care pană la acel moment a luat forțat tehnica
agricolă și a strâns abuziv câmpurile de floarea soarelui care aparțineau ÎI
„Dana- Pîrgari”;
- în cererea din numele persoanei juridice SRL „Agrodorma" Povari A. indică
că ÎI „Dana - Părgari" i-a fost transferat 25000 și 35000 lei, iar Părgari Natalia a
înstrăinat gajul (viitoarea roadă). Totodată în cerere, indică că ei au ridicat 51
tone de floarea soarelui, iar Părgaru Natalia nu le-a dat facturi, însă 51 tone de
răsărită valorează aproximativ 122 400 lei, cea ce este de ouă ori și ceva mai
mult decât datoria formată și respectiv nu confirmă o prejudiciere;
- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Povari Alexandru a transmis
banii în casieria ÎI „Dana-Pîrgari" pentru ce a primit bonuri, chitanțe la
dispoziția de încasare și nu i-a transmis acești bani cet. Pîrgaru Natalia ca
persoană fizică. Inculpata Pîrgaru Natalia este doar directorul ÎI „Dana-Pîrgari",
care chiar din denumire se relevă că are alți fondatori, primind banii de la
Povari Alexandru banii în casieria ÎI „Dana-Pîrgari" i-a folosit conform
destinației acestora, pentru activitatea întreprinderii;
- instanța de judecată cunoștea pe deplin despre relațiile judiciar-civile între
Povari Alexandru și ÎI „Dana-Pîrgari", precum și de finalitatea acestor pretenții
într-o hotărâre definitivă și executată parțial, fapt ce apriori denotă ilegalitatea
deciziei instanței de apel din 20 martie 2017;
23
- inculpata Pîrgaru Natalia s-a aflat în arest de pe data de 05 aprilie 2013
până pe data de 10 aprilie 2013.
Procurorul prin referința depusă pledează pentru declararea
inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel
nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia
contestată conține motivele clare și legale pe care se întemeiază soluția privind
încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatei și stabilirea măsurii de
pedeapsă.
Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să
caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când
apelul a fost greșit admis.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,
care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a
aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte
au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Recurentul invocă în recursurile declarate temeiuri de drept prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) Cod de procedură penală, care prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: cauza a
fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau
care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința
instanța despre această imposibilitate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de
fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii
sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât
cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor
reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
24
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,
cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a
se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea
superficială sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
lărgit reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală și practicii
judiciare constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei,
legea (art.414 alin.(4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței
de a da o nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanță.
Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a
probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit
față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la
administrarea oricăror probe noi.
Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța
prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv
dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea
procesului penal.
În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în
sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea
însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,
pronunțând o nouă hotărâre.
Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea grad
de jurisdicție și nu ca primă instanță.
Ba mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța
de apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu
caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre,
care au fost greșit sau nelegal soluționate.
Totodată Colegiul penal menționează, că ținând cont de dispozițiile art.6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa
cum acestea au fost interpretate și aplicate, cât și de prevederile art.415 alin.21
Cod de procedură penală, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima
instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără
audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel.
Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,
bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin declarațiile
martorilor și ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a fost achitat de
prima instanță.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin.(3) Cod de procedură penală și
jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului
25
în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine
acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale (art. 51, 53, 320 Cod de
procedură penală). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea
Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală,
problema administrării probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și
e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.
După o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de
stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului,
cât și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să
întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.
Administrarea respectivelor mijloace de probă se desfășoară după regulile
generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii,
ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți
sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.
Celelalte declarații și probe materiale în acuzare examinate în prima
instanță, urmează în mod obligatoriu să fie verificate prin citirea lor în ședința
de judecată a instanței de apel de către procuror.
Instanța de apel, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,
poate din oficiu să verifice probele administrate de prima instanță, însă fără a
înrăutăți situația inculpatului.
Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și
încălcarea prevederilor art. 24 și art.26 Cod de procedură penală, care obligă
acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, să
solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința de
judecată probe în susținerea acuzării înaintate, urmează să fie apreciată ca
nesusținere a acuzării în privința inculpatului în cadrul examinării apelului
declarat împotriva sentinței de achitare. În atare situație apelul procurorului
urmează să fie respins ca nefondat.
În acest sens Colegiul penal constată, că sunt întemeiate argumentele
expuse în recurs, că la examinarea cauzei instanța de apel a încălcat prevederile
legale, practica judiciară constantă expusă supra și n-a ținut cont de
jurisprudența relevantă CtEDO.
Colegiul lărgit, din analiza materialelor cauzei și a deciziei instanței de apel
relevă, că instanța de apel, pronunțând o soluție de condamnare după achitarea
inculpatei Pîrgaru N. n-a audiat în cadrul ședinței instanței de apel părțile
vătămate și martorii acuzării, prezența cărora n-a fost asigurată de către
procuror în ședința de judecată, pe trei dintre episoadele de învinuire
incriminate inculpatei ( art. 195 al. (1), 361 al. (2) și 251 Cod penal), bazându-se
exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin declarațiile martorilor și ale
inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a fost achitat de prima instanță,
iar pe episodul de învinuire în baza prevederilor art. 195 al.(2) Cod penal decizia
instanței de apel este bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Povari
A., depuse de către acesta în instanța de apel, precum și pe declarațiile martorului
Ailoae B., care au fost doar verificate în instanța de apel, fără audierea acestuia.
26
Astfel, la baza deciziei de condamnare au fost puse declarațiile părții
vătămate Pirojoc E., martorului Scripnic V., Mahu S., Cerevco A., Pirojoc O., Ailoae
B., declarații depuse la examinarea cauzei în primă instanță, procurorul
neasigurând prezența acestora sau cel puțin a cărorva dintre aceștia în instanța
de apel.
Mai mult decât atât, la baza deciziei de condamnare au fost puse declarațiile
părții vătămate Ciaușciac S. din cadrul urmăririi penale, declarațiile părții
vătămate Vișciu M., Babără O., Ciuchin A., martorilor Țoiu V., Botnari O.,
reprezentantului părții vătămate Sannicova Elena, Bulacicovscaia M., care au fost
depuse de către aceștea la examinarea cauzei în prima instanță, a cărei sentință a
fost casată pe motiv că a fost pronunțată de către un judecător incompatibil,
părți vătămate și martori care la examinarea repetată a cauzei de către prima
instanță nu au fost interogați, prezența cărora n-a fost asigurată de către
procuror în prima instanță.
Colegiul lărgit remarcă și faptul, că instanța de apel nu a argumentat în
decizia pronunțată din ce considerente legale a acceptat să fie date citirii în
ședința instanței de apel aceste declarații, în condițiile lipsei părților vătămate și
a martorilor respectivi, nu s-a expus asupra admisibilității acestor probe, dat
fiind faptul că le-a pus la baza condamnării inculpatei Pîrgari N., dându-le o altă
apreciere decât cea expusă de către prima instanță.
De fapt, instanța de apel doar s-a limitat la o expunere a declarațiilor
părților vătămate și ale martorilor, fără a face o analiză a conținutului acestora și
a le aprecia în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,
fără a motiva considerentele sale de reapreciere a acestora, concluzionând în
mod declarativ că probele enumerate confirmă vinovăția inculpatei în săvârșirea
infracțiunilor incriminate, astfel că decizia instanței de apel, este, în opinia
Colegiului lărgit, una total nemotivată.
Cu referire la episodul din învinuire pe art. 195 al.(2) Cod penal privind
dobândirea ilicită prin înșelăciune a sumei de 150000 lei de la Povari A. Colegiul
lărgit constată, că instanța de apel și-a motivat decizia de condamnare în
exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Povari A. și a martorului Ailoaie B.
Partea vătămată Povari A. a fost interogat în cadrul ședinței de judecată a
instanței de apel, iar conform procesului verbal al ședinței de judecată ( f. d. 233-
235 v. VII) până la interogarea propriu-zisă a părții vătămate, fără solicitarea
procurorului, au fost date citirii ( fără a se indica de către cine ! ) declarațiilor
acesteia de la f. d. 57-60, 61-62 v. VII, iar ulterior partea vătămată a confirmat că
declarațiile îi aparțin și că le susține.
Din cele sus-expuse, Colegiul lărgit constată, că interogarea părții vătămate
a fost înfăptuită de către instanța de apel contrar prevederilor legale cu privire
la modul de interogare a părții vătămate, stipulate în art. 111 Cod de procedură
penală, totodată citirea declarațiilor anterioare ale părții vătămate a fost
înfăptuită de către instanța de apel din oficiu, în defavoarea inculpatei Pîrgaru
N., care a fost achitată prin sentința primei instanțe, fiind încălcat grav principiul
contradictorialității procesului penal ( art. 24 Cod de procedură penală), fapt ce
afectează echitatea procesului penal în privința inculpatei.
27
Mai mult decât atât, Colegiul lărgit de asemenea constată, că instanța de
apel nici nu a indicat în decizia emisă declarațiile părții vătămate Povar A. cu
privire la circumstanțele cauzei (f. d. 57-60, 61-62 v. VII), cum n-au fost indicate
nici declarațiile inculpatei Pîrgari N. ( f. d. 78-88 v. VII). Totodată, însă, instanța
de apel, condamnând inculpata, în mod neîntemeiat a pus la baza deciziei sale
niște fraze din declarațiile menționate supra ale inculpatei, rupte din context,
constatând că acestea dovedesc vinovăția acesteia ( f. d. 140 v. VII) în săvârșirea
infracțiunilor incriminate.
De asemenea Colegiul lărgit constată, că procurorul n-a prezentat în ședința
instanței de apel, iar instanța de apel n-a verificat careva probe ce se conțin în
mijloacele probatorii sub formă de înscrisuri, care figurează chiar în învinuirea
înaintată inculpatei, cum ar fi : contractele de credit și de gaj, încheiate cu BC
„Moldinconbanc” SA filiala Bălți, documente care ar confirma înstrăinarea
bunurilor gajate – actul de verificare a existenței și integrității bunurilor gajate
( deoarece instanța condamnă și pentru acest episod al învinuirii), că inculpata
activa în calitate de director al ÎI ”Dana Pîrgari” și conducător al GȚ „Pîrgari
Alexandru”, contractul de cooperare cu Povari A. ( care potrivit învinuirii
confirmă valoarea prejudiciului cauzat lui Povari A.). Totodată nici unul dintre
aceste înscrisuri nu figurează în decizia instanței de apel, astfel că aceasta nici nu
conține careva motivare a condamnării în baza acestor probe.
Colegiul lărgit de asemenea atestă, că instanța de apel n-a verificat și nu s-a
expus asupra faptului existenței la caz a unei hotărâri judecătorești civile
irevocabile cu privire la încasarea din contul inculpatei a sumei de 150000 lei în
beneficiul lui Povari A. prin care a fost constatată existența relațiilor civile cu
privire la suma incriminată inculpatei prin învinuire.
Respectiv, Colegiul lărgit constată, că procurorul n-a prezentat, iar instanța
de apel n-a verificat, n-a descris și n-a analizat probe esențiale pentru a înfăptui
calificarea juridică a infracțiunilor incriminate inculpatei Pîrgaru N., deși în acest
sens în speță sunt prezente indicațiile instanței de recurs. Astfel Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție prin decizia sa din 04 decembrie 2012, anulând
decizia Curții de Apel Bălți din 07 decembrie 2011 în cauză, a menționat, că la
soluționarea cauzei urma să se țină cont de explicația dată de Plenul CSJ la pct.
15 a hotărârii sale nr. 23, fiind necesar de stabilit în ce circumstanțe și pentru ce
necesități inculpata a primit suma de 150000 lei de la partea vătămată Povari
Alexandru și cum s-au folosit acești bani, însă aceste recomandări au fost
ignorate repetat și de Curtea de Apel Bălți la adoptarea deciziei din 20 martie
2017, deși prima instanță și-a motivat temeinic soluția în acest sens.
Colegiul lărgit de asemenea conchide, că instanța de apel a dat o
interpretare eronată prevederilor art. 10 Cod penal la încadrarea juridică a
infracțiunilor incriminate inculpatei Pîrgaru N., considerând posibilă
condamnarea inculpatei în baza prevederilor art. 251 și art. 190 al. 5 Cod penal
Cod penal, în condițiile existenței în acest sens a unor legi favorabile inculpatei,
iar procurorul în apelul depus nici nu a contestat, de fapt, soluția primei instanțe
pe episodul învinuirii în baza art. 251 Cod penal. Motivările instanței de apel în
acest sens sunt în afara oricăror critici, fiind defectuoase nu numai în sens legal,
28
dar și prin expunerea lipsită de coerență și structură logică, instanța de apel
casând neîntemeiat o soluție legală de achitare lui Pârgaru N. de sub învinuirile
înaintate.
Reieșind din cele expuse supra Colegiul lărgit a ajuns la concluzia, că prima
instanță a apreciat obiectiv cumulul de probe examinate în instanță, prin prisma
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,
concludenții, veridicității și coroborării lor, de aceea sentința Judecătoriei
Glodeni din 04 noiembrie 2014 este una legală și întemeiată, iar inculpata
Pîrgaru Natalia a fost corect achitată de sub învinuirea de comitere a
infracțiunilor prevăzute de art. 195 alin. (1), art. 195 alin. (2), 361 alin. (2) lit.
a) și b), cât și a fost încetat procesul penal privind săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 251 Cod penal.
De asemenea Colegiul lărgit consideră, că în speță s-a constatat că la
examinarea cauzei de către instanța de apel a fost încălcat principiul
contradictorialității procesului penal prin faptul, că în condițiile nesusținerii de
către procuror a învinuirilor aduse inculpatei și anume neprezentarea probelor
acuzării, instanța de apel a condamnat-o pe inculpata Pîrgari N., iar decizia
instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția privind
condamnarea, nefiind combătută prin careva probe veridice și incontestabile
prezumția nevinovăției în speța dată, fapte, ce condiționează casarea deciziei
instanței de apel cu dispunerea menținerii sentinței primei instanțe pe motiv că
apelul a fost greșit admis.
În acest sens instanța de recurs reiterează, că art. 8 alin. (3), 24 alin. (2),
325 alin. (1), 389 alin. (2), art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că
instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în
favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii
formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea
infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar
toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea
inculpatului.
În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu
unanim recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru
Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima
instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția
acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile
Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că
în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din
punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a
prezenta probe să-i revină acuzării.
Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și
încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îl
obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima
instanță, să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea
acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a
29
acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat
împotriva sentinței de achitare. Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de
procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept
garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale.
În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate de
inculpata Pîrgaru Natalia, urmează a fi admise cu casarea totală a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2017 ca fiind neîntemeiată,
emisă cu încălcarea principiului contradictorialității procesului penal, fiind
confirmată prezența erorilor de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, cu menținerea sentinței Judecătoriei Glodeni din 04
noiembrie 2014.
Conducându-se de art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de inculpata Pîrgaru Natalia, casează
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2017 în cauza
penală privind-o pe Pîrgaru Natalia XXXXXXX, cu menținerea sentinței
Judecătoriei Glodeni din 04 noiembrie 2014 în aceiași cauză, prin care inculpata
Pîrgaru Natalia XXXXXXX a fost achitată de sub învinuirea de săvârșire a
infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal din motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii, a fost achitată de sub învinuirea de
săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal și de
art. 195 alin. (2) Cod penal pe motiv că faptele nu întrunesc elementele
infracțiunii, a fost încetat procesul penal privind-o pe Pîrgaru Natalia XXXXXX
învinuită în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, din motiv că
fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.
Inculpata Pîrgaru Natalia XXXXXXX, urmează a fi eliberată imediat din
penitenciar dacă nu are de executat pedeapsa închisorii sau măsura preventivă –
arestul, în baza altor hotărâri judecătorești.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Moraru Petru
Bejenaru Iurie
Druță Ion
Craiu Nicolae
30