1ra-1138/2017 — art.287 alin.3 CP

1ra-1138/2017 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1138/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Coptu Sergiu în numele inculpatului Panteleev Eduard, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Panteleev Eduard XXX,

născut la xxx, originar din xxx, domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2015 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Panteleev Eduard a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Eduard, la data de 17 aprilie 2013, aproximativ la ora 23 30, aflându-se la terasa

barului xxx situată pe str. xxx din xxx, încălcând grosolan ordinea publică

însoțită de aplicarea violenței și având un comportament agresiv, acționând

cu intenție în prezența mai multor persoane, cu o deosebită obrăznicie și

fără nici un motiv, a inițiat un conflict cu xxx, numindu-l cu cuvinte

necenzurate și continuându-și acțiunile sale huliganice, intenționat după ce a

stricat de peretele terasei un pahar de la bere, i-a aplicat ultimului, o lovitură

1

cu un ciob de sticlă în regiunea capului, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.967/D din 15.05.2013, vătămare corporală ușoară.

inculpatului care, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare. În argumentarea apelului a indicat că sentința instanței de fond este

una nefondată și ilegală, deoarece s-a dat o apreciere eronată probelor

prezentate, astfel în speță ordinea publică nu a fost încălcată, iar conflictul

care s-a declanșat între Panteleev Ed. și xxx a avut loc, într-un bar, care, se afla

în reparație, unde se aflau victima cu două persoane și Panteleev Ed. cu o

persoană.

În cadrul urmăririi penale s-a demonstrat relațiile ostile între inculpat și

partea vătămată, iar potrivit Hotărârii explicative a Plenului CSJ nr.4 din

19.06.2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism,

insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor grave săvârșite în familie,

apartament, asupra rudelor, cunoscuților și provocate de relațiile personale

ostile etc., vor fi calificate în baza prevederilor Codului penal ce prevăd

răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății persoanei.

La fel, a menționat că instanța nu a dat o apreciere obiectivă faptului, că

Panteleev Ed. a devenit parte în proces la 07 mai 2013, când a fost recunoscut

în calitate de bănuit, iar calitatea de învinuit i-a fost stabilită la 29.11.2013,

astfel, învinuirea i-a fost adusă peste termenul de 6 luni și 22 zile. În perioada

nominalizată, Procurorul General nu a emis nici o ordonanță de prelungire a

termenului de menținere în calitatea de bănuit, astfel fiind depășit termenul

de 22 de zile. Prin urmare, hotărârea contestată este afectată de un viciu

fundamental reglementat de prevederile art. 6 pct.44) CPP.

3.1. Apel suplimentar a declarat și avocatul Coptu S. în numele

inculpatului, care, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor constitutive ale infracțiunii. A menționat că instanța incorect a

apreciat critic declarațiile inculpatului, precum că prin acestea se

intenționează eschivarea de răspunderea penală, or, anume depozițiile

inculpatului coroborează cu celelalte probe administrate.

Totodată a relatat că din declarațiile martorilor Chipercean S., Tulușniuc

C., se constată că există anumite contradicții între aceste declarații, precum și

în explicațiile lor inițiale. Astfel, aceste contradicții urmau a fi interpretate în

favoarea inculpatului.

2

Depozițiile lui Panteleev Ed., au fost confirmate în ședința de judecată

prin declarațiile martorului Caraman A., însă instanța necătând că a făcut

trimitere la ele, și-a întemeiat soluția de condamnare pe alte probe analizate,

trecând cu vederea depozițiile martorului dat.

La fel, a conchis că faptele comise de inculpat nu întrunesc elementele

componenței de infracțiune.

Localul unde a avut loc incidentul nu este loc public, drept urmare nu a

fost încălcată ordinea publică, deoarece localul nu era deschis, acesta fiind în

reparație și corespunzător urmează a fi reținut de către instanța de apel.

Astfel, nu este demonstrat cu certitudine faptul aplicării violenței de

către inculpat asupra părții vătămate, iar faptul că instanța a făcut trimitere la

declarațiile martorilor Tulușniuc C., Codreanu V. și Chipercean S. care sunt

prietenii părții vătămate, consideră că ultimii au depus declarații intenționate,

în scopul de a-l apăra, mai mult că depozițiile acestora conțin contradicții,

inclusiv cu cele date la urmărirea penală, din care considerente ele urmau a fi

apreciate critic.

Apelantul nu este de acord cu argumentarea instanței precum că

acțiunile inculpatului întrunesc și latura subiectivă a infracțiunii incriminate,

deoarece intenția inculpatului, era de a iniția conflictul cu partea vătămată,

fapt ce se confirmă prin declarațiile inculpatului și a martorului Caraman A.,

care au confirmat că văzînd persoanele cunoscute la terasa barului xxx situat

pe str. xxx, și anume prietenii victimei au intrat în acel local, deși puteau

merge în altă parte având în vedere relațiile ostile între inculpat și partea

vătămată întru evitarea oricărui conflict. Astfel, nici inculpatul, cât și martorul

Caraman A., nu au declarat instanței că au intrat în acel local intenționat cu

scopul de a se întâlni cu partea vătămată, precum și că posibil în local va fi

victima, iar conflictul va fi inițiat de către Panteleev E., scopul fiind de a servi

ceva, dar nu de a se întâlni cu xxx și a discuta ceva cu el.

În viziunea apărării ordinea publică ca atare nu a fost încălcată - a avut

loc un conflict între două persoane în cadrul altercației din incinta acelui local

la data de 17.04.2013.

De asemenea, nu este de acord cu faptul că în acțiunile inculpatului s-a

reținut circumstanța agravantă „săvărșită cu aplicarea obiectelelor pentru

vătămarea integrității corporale și a sănătății”. A indicat că inculpatul nu a

folosit acel pahar, care de fapt nu se afla în mâna sa, ci în mâinile lui xxx ca

obiect de aplicare cu el a unor lovituri sau vătămari corporale.

3

Ilegalitatea sentinței constă în argumentarea insuficientă, perceperea

eronată a fondului cauzei.

În cadrul procesului penal au fost comise anumite încălcări de

procedură penală și anume a menționat că urmărirea penală a fost pornită la

data 25.04.2013 în baza plângerii xxx. La data de 07.05.2013, Panteleev Ed. a

fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la 29.11.2013, când i-a fost înaintată

învinuirea a fost pus în calitate de învinuit.

Astfel, de la momentul recunoașterii în calitate de bănuit și până la

înaintarea învinuirii s-au scurs 6 luni și 22 zile. Organul de urmărire penală a

omis termenul de 3 luni pentru al pune sub învinuire pe Panteleev E.

Reținând cele nominalizate, hotărârea contestată este afectată de un

viciu fundamental potrivit art. 6 pct.44) CPP.

2016, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.

287 alin.(3) Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că fapta inculpatului s-a manifestat prin

încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței asupra

persoanelor și prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită. Cele relatate rezultă din declarațiile părții vătămate xxx, a

martorilor Tulușniuc C., Chipercean S., Codreanu V., care au comunicat că

inculpatul, Panteleev Ed. fără nici un motiv l-a numit pe partea vătămată cu

cuvinte necenzurate, ulterior a stricat un pahar și l-a lovit pe ultimul în cap și

regiunea gâtului. Mai mult, însăși inculpatul, a declarat că la apucat pe

victimă și a pus-o la pământ.

Cele relatate sunt confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală

nr.967/D din 15.05.2013 potrivit căruia s-a concluzionat că la xxx s-a

constatat: plăgi tăiate și excoriații pe față, gât, torace, echimoză pe față, care

puteau fi produse prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor, posibil cu

cioburi din sticlă în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare de

scurtă durată și se califică ca vătămări corporale ușoare. Leziunile corporale

depistate sunt accesibile pentru mâna proprie. Luând în considerație aspectul

4

morfologic și așezarea multipolară a leziunilor corporale depistate, practic

exclude producerea lor în rezultatul căderii corpului din poziție statică cu sau

fără accelerație și lovire cu fața de corpuri proeminente.

În acest sens, instanța a făcut referire și la practica judiciară, potrivit

căreia, huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe constituie atât violența

psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii

sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent,

produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea

unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de

leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Astfel, în sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere

violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori

violența soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de

scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de

muncă.

De asemenea, instanța a menționat că infracțiunea prevăzută la art. 287

alin. (3) Cod penal presupune întotdeauna ipostaze cu implicații publice.

Prin urmare, inculpatul a comis fapta prejudiciabilă într-un loc accesibil

publicului și anume, la terasa barului xxx din str. xxx, xxx, în prezența mai

multor persoane prezente în acel local.

Reținând cele nominalizate, instanța de apel a respins argumentele

avocatului Coptu S., precum că localul unde a avut loc incidentul nu este loc

public și drept urmare nu a fost încălcată ordinea publică, deoarece localul nu

era deschis acesta fiind în reparație. Instanța a conchis că necătând la faptul că

barul în cauză era în reparație, acesta activa, fapt confirmat de martorul

Caraman A., care a menționat că barul funcționa după ora 2300. Mai mult, atât

inculpatul, precum și martorul Caraman A., au intrat în acel bar ca să

servească ceva, ceea ce denotă că acesta nu era închis.

Locul public nu este o caracteristică obligatorie a infracțiunii de

huliganism, obligatoriu fiind modul public al infracțiunii de huliganism: adică

fie actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau rezultatul

actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane.

În speță este prezent modul public, or în bar în momentul conflictului

erau aproximativ 7 persoane, fapt afirmat de participanții la proces.

La fel, instanța a indicat că, latura subiectivă a infracțiunii de huliganism

5

se exprimă prin intenție directă ori făptuitorul și-a dat seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale și a dorit să încalce grosolan

ordinea publică și să aplice violența asupra părții vătămate, motivul

infracțiunii fiind huliganice. Anume izbucnirea emoționată a inculpatului dat

fiind faptul că exista un conflict mai vechi între el și victimă a dus la inițierea

conflictului și comiterea faptei infracționale.

Instanța a considerat neîntemeiat motivul indicat de apărător că în speță

nu sunt prezente motivele huliganice. Astfel, infracțiunea de huliganism s-a

consumat din momentul în care Panteleev Ed. a încălcat ordinea publică, l-a

numit cu cuvinte necenzurate și l-a lovit pe xxx. S-a stabilit că inculpatul,

intenționat după ce a stricat de peretele terasei un pahar de la bere, i-a aplicat

părții vătămate o lovitură cu un ciob de sticlă în regiunea capului, cauzându-i

astfel leziuni corporale.

Referitor la argumentul apelanților, precum că de la momentul

recunoașterii în calitate de bănuit și până la înaintarea învinurii au trecut 6

luni și 22 de zile, instanța a menționat următoarele.

Potrivit ordonanței din 07.05.2013, Panteleev Ed. a fost recunoscut în

calitate de bănuit.

Art. 63 alin.(2) CPP prevede că, organul de urmărire penală nu este în

drept să mențină în calitate de bănuit: - persoana reținută – mai mult de 72 de

ore; - persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă

neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la

cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii preventive; - persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate –

mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi -

mai mult de 6 luni.

La 20.06.2013, adică peste o lună și 13 zile, a fost emisă ordonanța de

punere sub învinuire a lui Panteleev E., fiindu-i incriminată comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

Potrivit extrasului din programul ACCES, Panteleev E. părăsise teritoriul

Republicii Moldova la data de 18.06.2013 prin punctul de trecere PTF

Giurgiulești - Galați Auto, din care motiv la acel moment nu s-a putut aduce

la cunoștință acestuia respectivul act procedural.

Astfel, la data de 29.11.2013 lui Panteleev E. i-a fost adusă la cunoștință

ordonanța de punere sub învinuire din 20.06.2013.

Mai mult ca atât, instanța a considerat neargumentată calcularea

6

termenului de deținere în calitate de bănuit a lui Panteleev Eduard din

momentul începerii urmăririi penale, adică data de 25.04.2013.

ordinar avocatul Coptu S. în numele lui Panteleev Ed., care, invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) CPP, solicită, casarea hotărârilor

contestate și pronunțarea unei hotărâri de achitare, or, remiterea cauzei la

rejudecare.

În argumentarea recursului a invocat aceleași motive care anterior le-a

menționat în cererea de apel.

Suplimentar, a indicat că în instanța de apel cauza penală a fost

examinată în completul de judecată – Șpac A., Brînză L. și Negru M. Ulterior,

un membru al completului nu a mai putut participa, fiind modificat

completul de judecată și inclus judecătorul Furdui S. Astfel, în materialele

cauzei nu există o dispoziție a președintelui Curții de Apel Chișinău privind

modificarea completului de judecată în instanța de apel. Consideră, că aceasta

este o eroare de drept și constituie un temei pentru casarea deciziei instanței

de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

A menționat că partea apărării a solicitat eliberarea citațiilor pentru a fi

expediate unor martori de a se prezenta în instanța de apel, însă instanța nu a

eliberat asemenea citații, astfel, nu a putut asigura prezența martorilor, fiind

limitat la invitarea martorilor prin intermediul telefonului, la ce aceștia fiind

prieteni cu partea vătămată, au refuzat să se prezinte.

Prin acest fapt, a fost lipsit de posibilitatea de a-și apăra poziția în

instanța de apel.

Totodată a reținut că inculpatul Panteleev E. urmează a fi achitat, din

motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii. Astfel, recurentul în

recurs a desfășurat toate elementele infracțiunii prevăzute la norma art. 287

Cod penal. Autorul, nu este de acord cu argumentul invocat de către instanța

de apel precum că nu este necesar ca un anumit local să funcționeze oficial,

pentru ca fapta să se considere comisă în loc public, dacă aceasta a avut loc în

prezența mai multor persoane, iar făptuitorul avea intenția de a deranja

ordinea publică. Acest argument menționat de instanță nu se încadrează în

calificarea și analiza juridică a componenței de infracțiune.

La fel, nu este demonstrat faptul aplicării violenței de către inculpat, iar

instanța a efectuat o concluzie generală fără o argumentare concretă.

Astfel, argumentele invocate anterior fondate pe lipsa elementelor

7

infracțiunii puse la baza soluției de condamnare, aprecierea neîntemeiată și

neobiectivă a probelor, constituie anumite vicii fundamentale, care pot

influența soluțiile instanțelor judecătorești.

Declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece vin în

contradicție și nu coroborează cu celelalte probe administrate în cauza penală.

De asemenea, nu este de acord cu motivele indicate în decizia instanței

de apel cu privire la nulitatea actelor de procedură, considerând că aceste

argumente pot constitui un motiv suplimentar în motivarea soluției, precum

și de a demonstra că la nivel național instanțele judecătorești nu au

capacitatea de a reacționa adecvat atunci când justițiabilul pretinde încălcarea

fie a drepturilor garantate prin art. 6 CEDO, fie a principiilor fundamentale –

principiul legalității și al preeminenței dreptului. În așa mod se demonstrează

că dreptul garantat de art. 13 CEDO nu este unul teoretic și iluzoriu, iar

autoritățile statului asigură implementarea măsurilor adecvate pentru a-și

onora „obligațiile pozitive”.

Curtea Europeană a statuat că instanța națională competentă să

examineze recursul instituit prin art. 13 CEDO trebuie să aibă puterea de a

emite o hotărâre obligatorie privitoare la încălcarea dispoziției convenționale

invocate de reclamant.

Instanța de apel nu a dat răspuns la fiecare argument și motiv invocat,

astfel s-a încălcat prevederile art. 6 CEDO, precum și a menționat art. 7, 8, 10,

19, 24 CPP.

Consideră, că organul de urmărire penală l-a menținut pe Panteleev V.

în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, până a fost pus sub învinuire, reieșind

din faptul că urmărirea penală a fost pornită în personam, fiind indicată

familia și numele în ordonanța de pornire a urmăririi penale din 25.04.2013,

astfel acesta fiind vizat direct ca o persoană suspectă. Termenul de 3 luni a

expirat în viziunea apărării la 25.07.2013, când Panteleev E. reieșind din faptul

că nu i-a fost înaintată învinuirea urma a fi scos de sub urmărire penală.

Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire din 20.06.2013 în

absența persoanei, care i-a fost adusă la cunoștință lui Panteleev E. la

29.11.2013, este nulă.

Astfel, de la momentul când Panteleev E. a fost recunoscut în calitate de

bănuit și până la înaintarea învinuirii au trecut – 6 luni și 22 zile.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 a fost

declarat neconstituțional prevederile alin.(6) art. 63 CPP. Prin urmare, art.4

8

din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană prevede că nimeni nu poate fi

urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă conform legii procedurii penale ale acestui stat.

Potrivit art. 21 din Constituție orice persoană, acuzată de un delict este

prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în

cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate

garanțiile necesare apărării sale.

Raportând prevederile art. 21 cu starea de fapt a cazului inculpatului,

rezultă că din momentul ce au expirat termenele aflării lui în calitate de

bănuit, care urma a fi calculat nu din momentul emiterii ordonanței de

recunoaștere ca bănuit, dar din momentul pornirii urmăririi penale, nefiindu-i

înaintată învinuirea în săvârșirea infracțiunii imputate, deși partea acuzării

pretinde că a fost emisă o ordonanță de punere sub învinuire la 20.06.2013 în

absența învinuitului și a apărătorului, acesta adică Panteleev E. a obținut

dreptul de a considera că bănuială a dispărut și nu are nici o restricție legală

în cauza penală.

Această eroare procesuală urma să ducă la încetarea procesului penal în

privința inculpatului la faza examinării cauzei penale. În acest sens a făcut

referire și la prevederile art. 94, 95 și 251 CPP.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, considerându-l

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul consideră că

fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii, însă instanțele de

fond, judecând cauza, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei și corect, au încadrat acțiunile lui Panteleev E. Astfel, autorul nefiind

de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele date nu se

conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

9

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

totodată făcând referire și la pct.10) al normei date - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Avocatul a invocat în recurs pct. 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, fără a argumenta temeiul dat, solicitând casarea hotărârilor contestate

și pronunțarea unei hotărâri de achitare, or, remiterea cauzei la rejudecare.

În atare situație, Colegiul penal consideră nefondat temeiul nominalizat

de avocat în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise

la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o

motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a

realizat.

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că

avocatul în numele inculpatului își manifestă dezacordul față de modalitatea

de apreciere a probelor efectuată de către instanța de apel, considerând că

aceasta a acordat prioritate probelor administrate de către acuzare, fără a

acorda eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că critica privind

aprecierea incorectă a probelor administrate în cauza data, nu poate fi reținută

de instanța de recurs, din motiv că un asemenea temei nu este prevăzut

pentru a judeca cauza în ordine de recurs, iar procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, a cărei constatare este de competența

instanțelor de fond.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, în sensul că Panteleev E. nu a săvârșit infracțiunea imputată,

Colegiul o consideră neîntemeiată.

Astfel, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod

de procedură penală, potrivit căreia, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

10

probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelurile declarate în

prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după

cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 11-32, vol. II),

astfel ținând cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al

aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că vina

inculpatului Panteleev E. în comiterea infracțiunii imputate și-a găsit

confirmarea.

Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul

deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelurile

declarate referitor la nevinovăția lui Panteleev Eduard, în viziunea instanței

de recurs, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii

răspunsurilor la motivele apelurilor declarate, iar autorul recursului, de fapt,

nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanțelor de

judecată privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. În

principiu, o bună parte ale argumentelor invocate în recurs, sunt similare

celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în

dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat

asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența

temeiurilor pentru recurs invocat de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul că nici un

martor nu a confirmat faptul că Panteleev E. a acționat agresiv față de partea

vătămată, precum și că a întreprins vre-o acțiune care încalcă grosolan

ordinea publică însoțite de aplicarea loviturilor asupra victimei.

Astfel, potrivit teoriei penale prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea

publică, se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii

publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte

acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanelor.

11

Însă, huliganismul poate fi săvârșit și în locuri care nu au un caracter

public (apartamente, sedii de întreprinderi, terenuri private, mijloace de

transport personal etc.). În această ordine de idei, comiterea infracțiunii de

huliganism într-un loc public nu este o caracteristică obligatorie a acestei

infracțiuni, obligatoriu este modul public al infracțiunii de huliganism: fie

actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau rezultatul

actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane.

Astfel, potrivit art. 131 lit. a) Cod penal, prin fapta săvârșită în public se

înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în

acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că

fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvârșită

în public, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor

comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității

persoanei.

Instanța de recurs atestă, că faptul încălcării grosolane a ordinii publice

de către inculpat, se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de

apel și anume: - declarațiile părții vătămate Xxx din care rezultă că la 17.04.2013,

seara, aproximativ la ora 2300, împreună cu prietenii se odihnea în barul xxx,

din str. xxx, xxx. Între timp, în acel bar s-a apropiat Panteleev E. cu prietenul

său, Anatolie. Au început să consume bere și peste o perioadă între el și

inculpat s-a creat un conflict, la care intervenea și Anatolie. În timpul

conflictului, discuta cu vocea ridicată și Panteleev E. și-a făcut vânt cu paharul

de bere, stricându-l de perete, după care, l-a lovit în cap și gât. Ulterior, a sărit

la bătaie, însă prietenii când au văzut că are sânge pe gât, l-au dus la spitalul

de urgență, a doua zi a rămas tot în spital. După prima lovitură nu a înțeles ce

s-a întâmplat, apoi a vrut să se apere. Pe inculpat îl cunoaște de mult timp,

relațiile sunt diferite, deoarece când Panteleev E. este treaz relațiile sunt

normale, când este în stare de ebrietate relațiile sunt ostile. Anterior, a avut

conflict cu inculpatul, când activa în calitate de director la bar. La momentul

conflictului nu cunoaște câte persoane erau și nu poate spune dacă a fost

perturbată activitatea localului. La fața locului nu a fost chemată ambulanța,

deoarece nu era suficient timp pentru a o aștepta în cazul când era tăiat la gât

și avea mașină la îndemână; - declarațiile martorului Tulușniuc C., care a

declarat că la 17.04.2013, se afla în barul xxx, fiind martor al conflictului inițiat

12

de către Panteleev E. Ultimul se afla în bar cu un prieten, care a participat și el

la conflict, inițial ei au început necenzurat să vorbească în partea lui Volcov A.

Apoi, inculpatul a stricat paharul de perete și l-a lovit pe Alexei în regiunea

gâtului, cauzându-i o plagă. L-au dus pe victimă la spitalul de urgență.

Conflictul a avut loc pe la ora 2200, barul deja se închidea, însă încă lucra.

Acolo se aflau în jur de șase-șapte persoane. Salvarea nu a fost chemată

deoarece l-au transportat la spital personal cu mașina ei; - declarațiile

martorului Vrabie R.; - declarațiile martorului Chipercean S., care a relatat că, a

avut loc un conflict între Panteleev E. și xxx în primăvara an. 2013. Inculpatul

i-a aplicat lui xxx o lovitură cu paharul de bere, în urma căruia a fost tăiat.

Agresivitatea a venit din partea lui Panteleev E. La acel moment în bar avea

loc reparație, iar în bar erau 6-7 persoane. Paharul l-a stricat în urma loviturii

de tejgheaua de metal care se afla în spatele lui xxx. Conflictul a avut loc la

terasă, era seara târziu și oamenii se odihneau, serveau bere; - declarațiile

martorului Codreanu V., care a explicat că a fost martor la incidentul petrecut

între xxx și Panteleev E. Cauza nu îi este cunoscută, însă a văzut momentul în

care inculpatul cu un pahar de bere intenționa să-l lovească pe xxx. La un

moment, a văzut că Alexei era însângerat, după care cineva a intervenit în

ajutor, pentru a-i despărți. Apoi, Alexei a fost luat și transportat la spital, pe

drum i-a fost acordat primul ajutor medical, pentru a-i opri sângerarea din

zona gâtului; - declarațiile martorului Caraman A., care a declarat că pe

Panteleev E. îl cunoaște mai mult de 8 ani, iar pe xxx de 5 ani. În ziua

incidentului, seara a ieșit cu inculpatul din oficiu și a văzut că în bar este

aprinsă lumina. Au intrat în bar, dar acolo se afla xxx cu o doamnă și un

domn. S-au salutat cu victima și s-au așezat la o masă. Panteleev E. s-a

apropiat de tejghea, iar xxx s-a sculat și s-a dus după el. Peste o perioadă, a

auzit o discuție care avea loc cu voci ridicate. Când s-a întors, a văzut 3

persoane, xxx, un băiat, barmenul și o domnișoară. Barmenul l-a dat într-o

parte pe victimă, iar domnișoara striga. Apropiindu-se a văzut că la Panteleev

E. era ruptă scurta. Ei se contrau cu voce tare și el i-a spus lui Panteleev E. să

plece de acolo, deoarece toți sunt împotriva lui. În afară de persoanele

nominalizate în bar nu mai era nimeni. Barul nu lucra, însă ei se cunoșteau cu

barmenul de aceia au și intrat. Conflictul nu l-a văzut, deoarece se afla cu

spatele și în mâna lui Panteleev E. nu a văzut nimic. Nu a văzut ca inculpatul

să lovească. Scurta lui Panteleev E. era murdară, iar haina lui Volcov A. era

13

udă de bere, precum și alte probe.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și

cumulul de probe, Colegiul constată că din declarațiile părții vătămate și a

martorilor rezultă cert că inculpatul a participat la conflictul din 17.04.2013,

unde a întreprins acțiuni huliganice în privința părții vătămate xxx,

cauzându-i lovituri.

La fel, Colegiul penal denotă faptul că, instanțele judecătorești urmează

să delimiteze huliganismul de alte infracțiuni în dependență de sensul și

orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele

acțiunilor săvârșite de el. Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost

însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și

au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează

a fi calificate drept huliganism.

Astfel, argumentele recurentului, precum că nu a fost demonstrată

vinovăția inculpatului în infracțiunea de huliganism agravat (art.287 alin.(3)

Cod penal), sunt neîntemeiate, deoarece potrivit legislației în vigoare,

huliganismul săvârșit cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății, la care se referă toate obiectele pe care le-a avut și

utilizat făptuitorul la săvârșirea infracțiunii, se încadrează în alin.(3) al normei

penale sus menționate.

În speța dată, cert s-a constatat că Panteleev E. a fost inițiatorul

conflictului din 17.04.2013, care a fost comis într-un loc accesibil publicului și

anume, la terasa barului xxx situat pe str. xxx, xxx, în prezența mai multor

persoane care se aflau în acel local, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale sau

a sănătății, și anume a ciobului de sticlă, acțiuni însoțite de încălcarea

grosolană a ordinii publice care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală, care confirmă la

partea vătămată xxx a leziunilor corporale ușoare, exprimându-se totodată cu

cuvinte necenzurate, fapt confirmat prin probele enumerate mai sus. Astfel,

din conținutul hotărârii atacate rezultă că instanțele de fond corect au

constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate

inculpatului în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, descriindu-le în partea

descriptivă, ulterior motivându-se concluzia de vinovăție prin cumulul de

probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de către recurent.

14

Acestea fiind menționate, instanța de recurs conchide, ca neîntemeiate

afirmațiile recurentului precum că „instanța de apel a menționat că nu este

necesar ca un anumit local să funcționeze oficial, pentru ca fapta să fie considerată că

a fost comisă în loc public”, astfel, după părerea avocatului, în speță, nu a fost

încălcată ordinea publică, deoarece localul se afla în reparație și nu era

deschis, or, probele descrise mai sus dovedesc contrariul.

În concluzie Colegiul penal constată că probele administrate în cauză

dovedesc în mod cert, că inculpatul Panteleev E. este vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal. Așadar, atât instanța de

fond, cât și cea de apel au soluționat cazul examinând toate probele în

ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată

Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți,

nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens

nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici

o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Referitor la argumentul recurentului, prin care consideră că în speță au

fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece, calitatea de bănuit, Panteleev E. a obținut-o din momentul pornirii

urmăririi penale, adică din data de 25 aprilie 2013, iar această calitate a fost

menținută mai mult de 6 luni, precum și a fost pus sub învinuire cu încălcarea

termenul prevăzut de lege, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, reținând

următoarele.

La data de 07 mai 2013, Panteleev Eduard a fost recunoscut în calitate

de bănuit, însă a refuzat să depună careva declarații (f.d.53, 56, vol.I), iar la 20

iunie 2013, a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire, care a fost adusă

la cunoștință lui Panteleev E. la 29.11.2013.

În acest sens, instanța ține să menționeze că, ordonanța de punere sub

învinuire a fost emisă la 20.06.2013, adică peste o lună și 13 zile după ce

Panteleev E. a obținut calitatea de bănuit, fiindu-i incriminată comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) CP. Ulterior, Panteleev E. a parasit

teritoriul Republicii Moldova, din care motiv la acel moment (adică

20.06.2013) nu i-a fost adusă la cunoștință actul procedural.

Prin urmare, la momentul când bănuitul a apărut, acestuia i-a fost

15

adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire din 20.06.2013 (f.d.76,

vol.I), adică în termenul prevăzut de lege.

Astfel, Colegiul penal constată, că este greșită opinia avocatului precum

că, în speță, calitatea de bănuit, Panteleev E. a obținut-o din momentul

pornirii urmăririi penale.

Sub acest aspect, în cazul în care inculpatul sau avocatul acestuia au

avut obiecții față de menținerea în calitate de bănuit, aceștia au avut

posibilitatea, în baza art. 313 CPP să depună plângere judecătorului de

instrucție împotriva actelor ilegale ale organului de urmărire penală, însă nu

au făcut, ceea ce se prezumă că au fost de acord cu acestea.

Ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuit și punere sub

învinuire sunt acte procedurale și în cazul în care sunt încălcate prevederile

legale referitoare la recunoașterea în calitate de bănuit sau la punerea sub

învinuire a persoanei, prin prisma art. 251 alin. (2) CPP, nu atrag nulitatea

absolută a actelor procedurale respective.

Mai mult ca atât, la 29.11.2013, învinuitului Panteleev E. în prezența

apărătorului său, le-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce

aceștia au luat cunoștință cu ele, careva cereri sau demersuri nu au declarat

(f.d.84-85, vol.I).

Potrivit alin. (4) al art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea oricărei

alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2), atrage nulitatea actului

dacă au fost invocate în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau

la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului,

sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Astfel, Panteleev Ed., constatând că i-au fost încălcate drepturile și

libertățile constituționale, nu a fost lipsit de dreptul de a contesta ordonanța

de bănuit și de punere sub învinuire, inclusiv, și alte acte sau acțiuni ale

organului de urmărire penală judecătorului de instrucție în conformitate cu

prevederile art. 313 CPP și în termenii stabiliți de această normă procesual-

penală.

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Cât privește argumentul invocat de avocat, că instanța de apel a început

16

examinarea cauzei în completul de judecată: Șpac A., Brînză L. și Negru M.,

iar ulterior un membru al acestuia a fost modificat și inclus judecătorul

Furdui S., însă la materialele cauzei lipsește dispoziția președintelui instanței

privind modificarea completului de judecată, astfel instanța nu a fost

compusă potrivit legii, fapt ce constituie temei de casare a deciziei instanței de

apel cu remiterea cauzei la rejudecare, Colegiul penal îl consideră ca

neîntemeiat, menționând următoarele.

Instanța de recurs atestă că la examinarea cauzei în apel încălcări ale

legislației procesual-penale, nu au fost comise, inclusiv au fost respectate

prevederile art. 31 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 30 alin. (5) Cod de procedură penală, apelurile împotriva

hotărârilor judecătorești în cauzele penale se judecă în complet format din 3

judecători, care trebuie să rămână același pe tot parcursul judecării cauzei.

Art. 31 alin. (3) CPP, prevede că, în cazul în care cauza se judecă de un

complet format din 3 judecători și unul din aceștia nu poate participa în

continuare la judecarea cauzei din motive prevăzute de lege, și anume (de

boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii)

acest judecător este înlocuit de un alt judecător, prin încheiere motivată,

emisă de președintele Curții de Apel, iar cauza se judecă în continuare.

Din materialele cauzei rezultă că, completul de judecată în

componența: Șpac A., Brînză L. și Negru M., a început examinarea cauzei.

Prin încheierea președintelui Curții de Apel Chișinău din 06.06.2016, în

legătură cu faptul că judecătorul Șpac A. care a făcut parte din completul de

judecată nr.7, în componența căruia s-a început examinarea cauzei penale în

privința lui Panteleev E. s-a aflat în concediul de odihnă anual, s-a dispus

examinarea cauzei în următoarea componență: Negru M., Brînză L. și Furdui

S.

Ulterior, prin decretul Președintelui Republicii Moldova din 12.07.2016,

judecătorul Șpac A. a fost eliberat din funcție, în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă.

Completul de judecată nominalizat mai sus, a continuat examinarea

cauzei în fond, respectiv a adoptat hotărârea în cauza dată, care au și semnat

decizia motivată.

Prin urmare, președintele Curții de Apel Chișinău a fost în drept să

modifice componența completului de judecată, astfel, în speță fiind format

legal un nou complet de judecată, care era valabil la judecarea apelurilor,

17

fiind dispusă prin încheiere motivată (f.d.4, vol.II).

Cu referire la motivele invocate de recurent, precum că în instanța de

apel a înaintat demersuri referitor la audierea martorilor Chipercean S.,

Caraman A., Codreanu V., Coptu M., Turculeț V., Pogreban V., Derevenco O.

și Vrabie R., pe care instanța le-a admis, însă nu a putut asigura prezența

tuturor martorilor deoarece instanța de apel nu i-a eliberat citații în privința

acestora, astfel martorii au refuzat de a se prezenta în cadrul ședințelor de

judecată, prin urmare consideră că a fost lipsit de posibilitatea de a-i apăra

interesele inculpatului în cadrul ședinței instanței de apel, Colegiul penal

conchide că, motivele date, urmează a fi respinse, deoarece nu are nici un

suport legal și contravine materialelor cauzei.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că la ședința de judecată în instanța

de apel din 23.05.2016, avocatul Coptu S. a înaintat un demers de a fi audiați

martorii Chipercean S., Caraman A., Codreanu V., Coptu M., Turculeț V.,

Pogreban V., Derevenco O. și Vrabie R., demers care a fost admis, și la aceiași

dată, a fost audiat martorul Caraman A., iar ședința fiind amînată pentru

data de 06.06.2016, cu asigurarea prezenței martorilor.

Astfel, la data respectivă, a fost prezent martorul Vrabie R., care nu a

fost posibil de audiat, deoarece nu avea la el actul de identitate, iar în

privința celorlalți martori avocatul a comunicat instanței că martorii: Casapu

M. este internat în spital, Codreanu V. i-a promis că se va prezenta împreună

cu partea vătămată, însă telefonul îi este deconectat, Chipercean S. a refuzat

să se prezinte deoarece solicită să-i fie prezentată citație cu 5 zile înainte de

ședință, asupra celorlalți martori Pogreban V. și Turculeț V. a renunțat la

audierea lor, neavând posibilitatea de a-i asigura prezența lor.

Ulterior, la 20.06.2016, au fost audiați martorii Caraman A. și Vrabie R.,

iar în privința celorlalți trei, adică Chipercean S., Codreanu V. și Casapu M.,

apărătorul Coptu S. a declarat că nu insistă asupra audierii lor.

Astfel, Colegiul reține că inculpatului Panteleev E. nu i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil prin faptul că, după părerea avocatului, el a fost

lipsit de posibilitatea de a apăra poziția clientului în instanța de apel, deoarece

aceasta nu i-a eliberat citații privind asigurarea martorilor în cadrul ședințelor

de judecată, deoarece probele enumerate nu sunt indicatorii în raport cu

obiectul probațiunii din cauză. Mai mult că, pentru confirmarea elementului

de fapt care constituie obiectul probei, au fost administrate suficiente mijloace

de probe pertinente și concludente în cauza penală, care dovedesc cu

18

certitudine vina inculpatului Panteleev E, astfel încât contradictorialitatea

invocată de recurent nu denotă caracterul ilegal al hotărârilor contestate.

Cât privește motivul că instanța de apel nu a dat răspuns la fiecare

argument și motiv invocat în apel, astfel prin hotârârile instanțelor

judecătorești lui Panteleev Ed. i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 19

alin.(3) Cod de procedură penală – accesul liber la justiție, precum și art. 6

CEDO – dreptul la un proces echitabil, Colegiul penal ține să menționeze

următoarele.

Potrivit dispoziției art. 19 alin. (1) și (3) CPP, orice persoană are dreptul

la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil, în termen

rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care

va acționa în conformitate cu prezentul cod. Organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului,

cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau

agravează răspunderea.

Norma art. 24 alin. (2) și (3) CPP prevede că, instanța judecătorească nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4)

al aceleași norme prevede că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitor la nemotivarea

19

hotărârii instanței de apel Colegiul reiterează practica CEDO (cazul Ruiz Torija

vs Spania, 09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele judecătorești

naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6 § 1 al

Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns

detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această obligație de

a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.

Motivele deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat hotărârile adoptate,

indicând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CEDO Garcia Ruis vs.Spaniei,

Helle contra Finlandei).

Așadar, ținând cont de cele menționate mai sus Colegiul conchide că,

instanța de apel a examinat cauza multilateral, adoptând decizie motivată și

argumentată, care conține răspunsuri clare asupra tuturor motivelor invocate.

Prin urmare, noțiunea de proces echitabil presupune că instanța

națională trebuie să examineze, în mod real, problemele esențiale care i-au

fost supuse dezbaterii, astfel, un argument a cărui influență poate fi decisivă

pentru soluția în speță necesită ”un răspuns specific și explicit” (cauza Ruiz Torija

vs Spania din 09.12.1994), așa cum s-a procedat, de altfel, în speța supusă

judecării.

Motivele apărătorului prin care susține că instanța de apel a adoptat o

hotărâre nemotivată ține de modul de apreciere a probelor acuzării în alt mod

decât cel dorit de recurent, iar faptul că instanța de apel nu a apreciat probele

în modul solicitat de autorul recursului nu constituie motiv de a afirma că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, în instanța de apel nu au fost

încălcate prevederile art. 6 CEDO și anume, instanța în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, cauza penală în

privința inculpatului Panteleev Ed. a fost judecată cu respectarea dreptului la

un proces echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, fiind adoptată o hotărâre

legală și întemeiată.

Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatului sunt prezente

20

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat în comiterea infracțiunii de huliganism, nu poate servi temei

de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Panteleev Ed. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal și este apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Coptu Sergiu

în numele inculpatului Panteleev Eduard, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Panteleev Eduard, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

21