1ra-1064/2017 — art. 187 alin. 2 lit. e, f, 152 alin. 1, 287 alin. 1 CP

1ra-1064/2017 — art. 187 alin. 2 lit. e, f, 152 alin. 1, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1064/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Vârlan Octavian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală

în privința lui

Chironda Alexandru Xxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat

or. Xxxxxx, str. Xxxxxxxx, xx, ap. x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.12.2010 – 23.05.2012;

Instanța de apel: 22.06.2012 – 30.09.2015;

Instanța de recurs: 18.12.2015 – 15.03.2016;

Instanța de apel: 13.04.2016 – 22.03.2017;

Instanța de recurs: 02.06.2017 – 09.08.2017.

A C O N S T A T A T:

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 287

alin. (1), 187 alin. (2) lit. e), f), 152 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

faptul, că la 21 octombrie 2010, în intervalul orelor 02:00-06:00, aflându-se în

incinta sălii de jocuri de noroc ce aparține SRL „Slot Game”, amplasată pe adresa

or. Soroca, str. Xxxxxxxxx, xx, intenționat și demonstrativ, încălcând grosolan

ordinea publică, i-a numit cu cuvinte injurioase pe Ciurari Andrei și Preida Vasile,

iar ulterior, în rezultatul comportării batjocoritoare i-a obligat pe ultimii să consume

băuturi alcoolice, după ce, înjosindu-le onoarea și demnitatea prin abordarea unei

ținute lipsite de pudoare, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate,

manifestată prin necuviință și neobrăzare, i-a aplicat lui Preida Vasile lovituri cu

mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, urmate de deteriorarea

lavoarului, a paharelor de pe tejghea și interzicerea de a părăsi localul indicat.

Tot el, la 21 octombrie 2010, în intervalul orelor 02:00-06:00, aflându-se în

incinta sălii de jocuri de noroc, ce aparține SRL „Slot Game”, amplasată pe adresa

or. Soroca, str. Xxxxxxxxx, xx, intenționat, în mod deschis, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, a sustras și însușit din

1

buzunarul pantalonilor lui Preida Vasile suma de 2000 lei, cauzându-i părții

vătămate o daună materială considerabilă, în sumă de 2000 lei.

Tot el, la 21 octombrie 2010, în intervalul orelor 02:00-06:00, aflându-se în

incinta sălii de jocuri de noroc, ce aparține SRL „Slot Game”, amplasată pe adresa

or. Soroca, str. Xxxxxxxxx, xx, intenționat i-a aplicat lui Preida Vasile lovituri

cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 224/A din 26 octombrie 2010, vătămări

corporale medii, care duc la dereglarea sănătății de lungă durată (mai mult de 21

zile).

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani 6 luni închisoare; art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare;

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de

500 unități convenționale, echivalentul a 10000 lei.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 7 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10000

lei.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată să-i fie adăugată

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție din 09 ianuarie 2009, cu stabilirea pedepsei definitive 8 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 10000 lei.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat, că vina inculpatului a fost

confirmată integral prin probele administrate, și anume: declarațiile părților vătămate

Ciurari Andrei și Preida Vasile; martorilor Țîmbaliuc Viorel; Moiseenco Alexandr;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21 octombrie 2010; procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 22 octombrie 2010; procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 09 noiembrie 2010; procesul-verbal de recunoaștere după fotografie

din 22 octombrie 2010; procesul-verbal de confruntare din 24 noiembrie 2010 între

Preida Vasile și Ștefîrță Vadim; raportul de expertiză medico-legală nr. 224/A din

26 octombrie 2010, potrivit căruia la Preida Vasile s-au depistat leziuni corporale,

calificate ca vătămări corporale medii, care duc la o dereglare a sănătății de lungă

durată (mai mult de 21 zile); raportul de expertiză medico-legală nr. 783 din

12 noiembrie 2010.

Totodată, în opinia apelantului prima instanță nu a luat în considerație că

părțile vătămate și martorii au confirmat că până la conflict nu l-au cunoscut pe

inculpat, nu au avut careva relații cu el, acțiunile acestuia reprezentând huliganism,

manifestat prin încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă

de respect față de societate, necuviință și neobrăzare, numirea cu cuvinte injurioase a

părților vătămate și prin obligarea acestora să consume băuturi alcoolice.

La fel, faptul că Preida Vasile dispunea de bani până la momentul jafului, a

fost confirmat de martorul Moiseenco Alexandr.

2015, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

2

Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut că prima

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei.

Totodată, în instanța de apel nu au fost audiați partea vătămată Ciurari Andrei,

martorii acuzării Țîmbaliuc Viorel, Moiseenco Alexandr, Preida Maria, Ștefîrță

Vadim și Caramici Inga, ultimii neprezentându-se în instanța de apel, iar procurorul

nu a întreprins măsuri întru asigurarea prezenței acestora în ședința de judecată.

În opinia instanței de apel, nu poate fi reținut argumentul apelantului că

vinovăția inculpatului a fost confirmată prin declarațiile părților vătămate Ciurari

Andrei și Preida Vasile, martorilor acuzării Țîmbaliuc Viorel, Moiseenco Alexandr,

Preida Maria, Ștefîrță Vadim și Caramici Inga, deoarece persoanele respective nu au

fost audiate în instanța de apel, potrivit cerințelor prevăzute la art. 415 alin. (21) Cod

de procedură penală, declarațiile acestora neconstituind o mărturie acuzatorie.

La fel, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi pus la baza sentinței de

condamnare procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 09 noiembrie 2010, prin

care Țîmbaliuc Viorel l-a recunoscut pe Chironda Alexandru, ca fiind persoana care

a maltratat părțile vătămate în incinta sălii de jocuri de noroc SRL „Slot Game”,

deoarece proba dată a fost verificată în instanța de apel prin citire, nefiind asigurată

prezența acestui martor.

Instanța de apel a constatat netemeinicia argumentului precum că vinovăția

inculpatului este dovedită prin procesul-verbal din 22 octombrie 2010, prin care

Preida Vasile l-a recunoscut pe Chironda Alexandru, ca fiind persoana care l-a

maltratat și deposedat de bani în incinta sălii de jocuri de noroc.

Totodată instanța de apel a subliniat, că nu poate adopta o soluție de admitere

a apelului fără evaluarea și aprecierea directă a probelor, și anume audierea părților

vătămate și a martorilor, în situația când există contradicții esențiale între declarațiile

lor depuse în ședința de judecată și în cadrul urmăririi penale.

Probele invocate în susținerea învinuirii nu au fost prezentate de acuzare și nu

au fost examinate în instanța de apel.

Cu trimitere la jurisprudența CtEDO și prevederile art. art. 24, 26 Cod de

procedură penală, care obligă acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare să

prezinte în ședința de judecată probe în susținerea acuzării înaintate, instanța de apel

a apreciat că la caz procurorul nu a susținut acuzarea în cadrul examinării apelului

declarat împotriva unei sentințe de achitare.

penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului acuzatorul de stat a indicat că probele administrate,

examinate în prima instanță și verificate în instanța de apel nu trezesc îndoieli în

coroborarea lor absolută și confirmă integral vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate. Prezentându-se în instanța de apel, partea vătămată și

martorii puteau doar să confirme declarațiile date în prima instanță, suficiente pentru

constatarea vinovăției inculpatului. Instanța de apel nu a dat apreciere obiectivă

declarațiilor părții vătămate Ciurari Andrei, care confirmă vina inculpatului.

La fel, în opinia acuzării instanța de apel nu a apreciat în decizie declarațiile

părților vătămate, care deși depuse cu divergențe, au susținut vinovăția inculpatului

privind maltratarea lor într-un local public, în prezența mai multor persoane,

3

aplicându-le ambilor lovituri și impunându-i să consume alcool în cantități mari,

cauzându-i lui Preida Vasile leziuni corporale medii, în urma altercației fiind

deteriorate și bunurile localului.

15 martie 2016, a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru argumentarea soluției nominalizate, instanța de recurs ordinar a

menționat că contrar prevederilor art. art. 384-397 Cod de procedură penală, prima

instanță:

a) a constatat în descriptivul sentinței mai multe temeiuri de achitare a

inculpatului, indicând că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, că acțiunile

incriminate inculpatului nu s-au dovedit, că probele administrate nu dau temei pentru

a declara cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate, că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat, însă în dispozitivul sentinței a indicat, absolut divergent,

că inculpatul este achitat din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor

indicate;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu și nu a indicat motivele pentru care a respins probele

aduse în sprijinul acuzării. Or, concluzia lipsită de motivare legală, a primei instanțe

că nu pot fi reținute declarațiile părții vătămate Ciurari Andrei, date în ședința de

judecată, deoarece sunt diametral opuse celor de la urmărirea penală, nu corespunde

exigențelor prescrise în art. 101 alin. (1), (4) Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs a conchis, că prima instanță nu a

judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Totodată, instanța de recurs a subliniat, că la rândul său instanța de apel,

contrar prevederilor art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală, a menținut o sentință ilegală și neîntemeiată, deoarece:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

prima instanță, nu a desființat sentința, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță și a menținut o sentință

ilegală, nemotivată și neîntemeiată;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

formulând răspunsuri neargumentate, divergente și concluzii evazive în acest sens,

cum ar fi că probele invocate în susținerea învinuirii nu au fost prezentate de

acuzare, nu au fost examinate în instanța de apel..., mijloacele de probă menționate

au fost verificate în instanța de apel prin citire;

c) nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse

în sprijinul acuzării. Or, concluziile de felul că nu poate fi pus la baza sentinței de

condamnare procesul-verbal din 09 noiembrie 2010, proba dată a fost verificată în

instanța de apel prin citire, nefiind asigurată prezența acestui martor..., este

neîntemeiat argumentul privind procesul-verbal din 22 octombrie 2010, prin care

4

Preida Vasile l-a recunoscut pe Chironda Alexandru, ca fiind persoana care l-a

maltratat și deposedat de bani în incinta sălii de jocuri de noroc, declarațiile acestora

neconstituind o mărturie acuzatorie, nu corespund stipulărilor din art. 101 alin. (1),

(4) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar a evidențiat, că din conținutul prevederilor art. 415

alin. (21) Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel urmează obligatoriu să

audieze doar martorii acuzării solicitați de părți.

Totodată, martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului. Însă, aceste prescripții nu absolvă instanța de obligațiunea

de a aprecia toate probele administrate pe caz conform principiilor stipulate în legea

procesuală penală, inclusiv în art. art. 99-101 Cod de procedură penală.

Or, doar în consecința efectuării acestei proceduri instanța poate constata care

probe sunt sau nu susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

fost admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

- în corespundere cu prevederile art. art. 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, procesul penal intentat în privința lui Chironda Alexandru

în baza art. art. 152 alin. (1), 287 alin. (1) Cod penal, a fost încetat cu liberarea

acestuia de răspundere penală, din motivul intervenirii termenului prescripției de

tragere la răspundere penală, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal;

- Chironda Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost cumulată parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție din 09 februarie 2009, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 5 (cinci) ani

2 (două) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, fără amendă.

În rest, dispozițiile sentinței în latura corpurilor delicte a fost menținută fără

modificări.

7.1. Instanța de apel a constatat în fapt că, Chironda Alexandru în noaptea

spre 21 octombrie 2010, în intervalul orelor 02:00-06:00, aflându-se în incinta sălii

de jocuri de noroc a SRL „Slot Game” amplasată pe adresa or. Soroca, str. Xxxx

xxxxx, xx, intenționat și demonstrativ încălcând grosolan ordinea publică, i-a numit

cu cuvinte necenzurate pe Ciurari Andrei și Preida Vasile, iar ulterior în contextul

comportării batjocoritoare i-a obligat să consume băuturi alcoolice, după care

înjosindu-le onoarea și demnitatea prin abordarea unei ținute lipsite de pudoare,

exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate, manifestată prin

necuviință și neobrăzare, i-a aplicat lui Preida Vasile lovituri cu mâinile și picioarele

pe diferite părți ale corpului, urmate de deteriorarea lavoarului, a paharelor de pe

tejghea și interzicerea de a părăsi localul.

Tot el, la aceeași dată, în intervalul orelor 02:00-06:00, aflându-se în incinta

sălii de jocuri de noroc a SRL „Slot Game” amplasată pe adresa or. Soroca,

str. Xxxxxxxxx, xx, intenționat i-a aplicat lui Preida Vasile lovituri cu mâinile și

picioarele pe diferite părți ale corpului, pricinuindu-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 224/A din 26 octombrie 2010, leziuni corporale medii.

5

Tot el, la aceeași dată și în aceleași circumstanțe, intenționat și în mod deschis

cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și sănătate, a sustras din buzunarul

pantalonilor în care era îmbrăcat Preida Vasile mijloace bănești în sumă de 2000 lei,

însușindu-le, cauzându-i părții vătămate daune în proporții considerabile.

7.2. Instanța de apel a reținut, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în

săvârșirea faptelor imputate, vinovăția acestuia și-a găsit confirmare prin probele

verbale și cele scrise, administrate în cauză de către organul de urmărire penală, ce

au servit obiect de cercetare judecătorească în prima instanță, doar că au primit

apreciere neobiectivă în raport cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură

penală.

În confirmarea acestei concluzii, instanța de apel cercetând depozițiile

persoanelor audiate în prima instanță, prin citirea lor în ședința de judecată, din

motiv că partea acuzării nu a reușit să asigure prezența acestora, inclusiv prin

aducere silită și dându-le altă interpretare, a menționat că potrivit declarațiilor părții

vătămate Ciurar Andrei, care inițial a depus în prima instanță declarații diametral

opuse celor de la urmărirea penală, pentru a nu fi învinuit de moartea lui Preida

Vasile, rezultă că în toamna anului 2010 împreună cu Preida Vasile, aflându-se în

cazinoul din centrul or. Soroca, unde cel din urmă intrase în conflict cu Ștefîrță

Vadim, primind și o lovitură de la el, ca rezultat căzând și lovindu-se cu capul de

podea, iar inculpatul Chironda Alexandru văzându-l însângerat, l-a dus în sala de

baie, după care au servit în comun băuturi alcoolice, Chironda Alexandru lovindu-l

pe Preida Vasile cu mâna peste față, de la ce acesta a căzut peste tejghea, spărgând

pahare și o sticlă cu vodcă, inclusiv și rezervorul de apă din baie în sumă de 200 lei

ce a fost deteriorat, pe care el le-a achitat din banii câștigați în alt cazinou.

Interogat suplimentar la ședința de judecată din 31 ianuarie 2011, Ciurar

Andrei invocând amenințarea din partea cunoscuților lui Chironda Alexandru, a

declarat, că în incinta cazinoului, Preida Vasile a fost lovit de Ștefîrță Vadim

pierzând cunoștința, motiv pentru care Chironda Alexandru l-a condus în sala de

baie pentru a se spăla, la ieșire hemoragia nu se oprise, amicul său comunicându-i,

că a fost lovit de rezervorul cu apă, deteriorându-l, pereții fiind murdari de sânge,

banii fiind sustrași de către Chironda Alexandru ce i-a maltratat pe ambii lângă

tejghea.

Totodată, în cadrul audierilor de la faza urmăririi penale ce n-au fost obiectate,

acesta a relatat, că în noaptea spre 21 octombrie 2010, aproximativ la ora 02:00

împreună cu cunoscutul său Preida Vasile, s-au deplasat spre cazinoul din centrul

or. Soroca, unde se aflau Chironda Alexandru, Ștefîrță Vadim și încă două persoane

necunoscute, în incinta căruia Chironda Alexandru, le-a aplicat multiple lovituri, lui

Preida Vasile inclusiv lângă tejghea și în sala de baie, unde au rămas pete de sânge

pe care le ștergea un lucrător al cazinoului, fiind deteriorat și rezervorul de apă

pentru care, el personal a achitat suma de 200 lei, rugându-l de nenumărate ori pe

Chironda Alexandru să-i lase să plece, inculpatul însă impunându-i să servească

băuturi alcoolice, Preida Vasile comunicându-i despre maltratarea sa, Chironda

Alexandru i-a sustras și banii.

Instanța de apel a stabilit imposibilitatea asigurării prezenței părții vătămate

Preida Vasile în instanța de apel, din motivul decesului acestuia, astfel cercetând

declarațiile date în prima instanță, a reținut că în toamna anului 2010, venind cu

Ciurar Andrei în cazinoul din centrul or. Soroca, a intrat în conflict cu câteva

6

persoane necunoscute, printre care și Chironda Alexandru cu care se luaseră la ceartă

din motive necunoscute, întrucât era în stare de ebrietate alcoolică, primind de la

ultimul o lovitură de la care și-a pierdut cunoștința, după care și-a revenit la spital și

amintindu-și despre întrebuințarea în acea seară a băuturilor alcoolice cu Chironda

Alexandru, numindu-se reciproc cu cuvinte necenzurate, la final rămânând cu 15 lei,

deși în ziua respectivă câștigase la jocurile de noroc suma de 250 lei, negând

sustragerea lor de către Chironda Alexandru, susținând că declarațiile date la faza

urmăririi penale au fost depuse în stare de ebrietate alcoolică, motiv pentru care

diferă de cele făcute în prima instanță.

Instanța de apel a remarcat, că potrivit declarațiilor părții vătămate

Preida Vasile date la faza urmăririi penale, ultimul a confirmat, că în noaptea spre

21 octombrie 2010, aproximativ la ora 00:00, împreună cu Ciurar Andrei au vizitat

cazinoul din centrul or. Soroca, în incinta cărui au fost maltratați de doi necunoscuți,

pe care-i poate recunoaște după tunsoare, constituția corpului și înfățișare, unul din

necunoscuți aplicându-i lovituri și când se afla în baie, sustrăgându-i 2000 lei.

Drept urmare, instanța de apel a reținut, că potrivit procesului-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 22 octombrie 2010, partea vătămată

Preida Vasile i-a recunoscut pe fotografie pe Ștefârță Vadim și Chironda Alexandru,

care l-au maltratat în noaptea spre 21 octombrie 2010 în sala de jocuri de noroc a

SRL „Slot Game”, ultimul deposedându-l de mijloace bănești, fiind recunoscut la

09 noiembrie 2010 inclusiv și de operatorul Țîmbaliuc Viorel (f.d. 33-34, 105-106,

vol.I). De rând cu aceasta, în cadrul confruntării din 24 noiembrie 2010 Preida

Vasile a concretizat, că Ștefîrță Vadim i-a aplicat doar o singură lovitură, fără a-l

deposeda de bani, fapt pentru care nu a invocat pretenții de ordin material, maltratat

și jefuit fiind de Chironda Alexandru (f.d. 118, vol.I).

Instanța de apel a stabilit, că aceste declarații ale părții vătămate sunt

confirmate și de către martorii acuzării audiați în prima instanță, care nu au fost

prezenți în instanța de apel din motivul imposibilității prezentării acestora, deoarece

nu se află pe teritoriul Republicii Moldova și a căror declarații au fost date citirii de

către acuzatorul de stat, și anume declarațiile lui Ștefîrță Vadim, Preida Maria,

Caramici Inga.

Totodată, instanța de apel apreciind obiectiv declarațiile martorilor

Țîmbaliuc Viorel și Moiseenco Alexandr depuse în instanțele de judecată, a statuat

că acestea coroborează întru tot cu probele materiale administrate în prezenta cauză

și care vin să confirme vinovăția lui Chironda Alexandru în faptele imputate.

De asemenea, instanța de apel a reținut că potrivit convorbirii telefonice din

21 octombrie 2010, Preida Maria a comunicat despre maltratarea soțului său Preida

Igor pe str. Ștefan cel Mare, or. Soroca în regiunea magazinului „Aureola” (f.d. 8,

vol.I), la aceeași dată, 21 octombrie 2010, Ciurar Andrei depunând o plângere în

scris, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Ștefîrță Vadim și

Chironda Alexandru pentru maltratarea neîntemeiată a lui Preida Vasile în incinta

cazinoului (f.d. 9, vol.I), ultimul formulând plângere în acest sens la 27 octombrie

2010, în conținutul căreia a menționat, că în noaptea spre 21 octombrie 2010,

aproximativ la orele 01:00-02:00, aflându-se împreună cu Ciurari Andrei în sala de

jocuri de noroc din or. Soroca, a fost bătut, dus în baie și din nou bătut cu

sustragerea deschisă din buzunar a mijloacelor bănești în sumă de 2000 lei de către

7

Chironda Alexandru, în timpul maltratării dispărându-i și telefonul mobil model

„LG” la preț de 400 lei, fiindu-i cauzată o daună considerabilă (f.d. 96, vol.I).

În susținerea opiniei privind vinovăția inculpatului, instanța de apel a remarcat

și faptul că potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 21 octombrie

2010, s-a constatat că rezervorul de ceramică din baia SRL „Slot Game”, amplasată

pe adresa str. Ștefan cel Mare, 12, or. Soroca, a fost deteriorat, iar în interiorul lui, pe

pereți și podea au fost depistate urme de sânge ce au fost ridicate în calitate de

mostre (f.d. 10-13, vol.I); în cadrul cercetării din 22 octombrie 2010 a hainelor în

care partea vătămată Preida Vasile a fost îmbrăcată la momentul producerii faptei,

s-a constatat ruptura mânecii stângi a scurtei de culoare neagră, precum și prezența

petelor de sânge atât în interiorul ei, cât și pe pantalonii de culoare gri, acestea fiind

recunoscute în calitate de corpuri delicte (f.d. 14, vol.I), de la Preida Vasile fiind

colectate mostre de salivă și sânge la 27 octombrie 2010 (f.d. 54, vol.I).

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 224/A din 26 octombrie

2010, la Preida Vasile s-a depistat fractura coastei VII pe stânga, ce s-a produs în

rezultatul acțiunilor repetate cu sau de obiecte dure contondente, posibil la

21 octombrie 2010, ce se califică ca vătămări corporale medii, cu dereglare de lungă

durată a sănătății (mai mult de 21 zile) (f.d. 49, vol.I).

Totodată, prin raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte

nr. 1783 din 12 noiembrie 2010, în porțiunile de pete de culoare cafenie de pe scurtă

și de pe perechea de pantaloni, ce aparțin lui Preida Vasile, în procesul examinării

s-a depistat sânge de origine umană, antigenii fiind caracteristici părții vătămate

Preida Vasile, în cele trei tampoane de tifon cu spălăturile din petele de la fața

locului în procesul examinării, la fel s-a depistat sânge de origine umană (f.d. 61-65,

vol.I).

7.3. Invocând explicațiile din literatura juridică de specialitate și practica

unitară a Curții Supreme de Justiție, instanța de apel a statuat, că comportamentul

inculpatului Chironda Alexandru din incinta sălii de jocuri de noroc amplasată în

or. Soroca, str. Xxxxxxxxx, xx, care constituie loc public, manifestat în noaptea

spre 21 octombrie 2010, în intervalul orelor 02:00-06:00, prin expunerile jignitoare

la adresa lui Ciurari Andrei și Preida Vasile, în prezența altor persoane, cu

maltratarea celui din urmă și tulburarea liniștii cetățenilor prezenți la fața locului,

denotă încălcarea grosolană de către acesta a ordinii publice cu aplicarea violenței

asupra părților vătămate, acțiuni ce formează componența infracțiunii de huliganism

prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal.

De rând cu aceasta acțiunile inculpatului se încadrează integral și în

componența infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, cu calificativele

„vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății”, formând un concurs

real de infracțiuni, dat fiind faptul că huliganismul nu absoarbe prin sine urmările

prevăzute de art. 152 Cod penal.

7.4. Ținând cont de faptul că infracțiunile prevăzute de art. art. 287 alin. (1),

152 alin. (1) Cod penal, prin prisma art. 16 alin. (3) Cod penal, fac parte din

categoria celor mai puțin grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa maximă

cu închisoare de până la 3 ani și respectiv până la 5 ani, în raport cu data săvârșirii

faptei - 21 octombrie 2010, instanța de apel a constatat intervenirea termenelor de

8

prescripție prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, fapt pentru care în

corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a ajuns la

concluzia încetării în privința lui Chironda Alexandru a procesului penal intentat în

baza art. art. 287 alin. (1), 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului prescripției tragerii inculpatului la răspundere penală.

7.5. În ce privește componența infracțiunii de jaf, instanța de apel a subliniat

că aceasta se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție directă, făptuitorul

urmărind un scop special și anume cel de cupiditate.

Respectiv, în situația în care Chironda Alexandru în rezultatul aplicării

violenței față de Preida Vasile în scopul neutralizării lui, realizată și ca urmare a

stării de ebrietate alcoolică în care acesta se afla, în mod deschis i-a sustras din

buzunarul hainelor mijloace bănești, dobândite de el în ziua respectivă în sala

jocurilor de noroc, fapt confirmat prin depozițiile lui Ciurari Andrei și Moiseenco

Alexandru, însușindu-le, fiind conștient de faptul, că este văzut de partea vătămată,

acțiunile lui formează latura obiectivă a componenței de jaf, în prezența agravantelor

„prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei” și „cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Valoarea considerabilă a prejudiciului cauzat prin infracțiune, partea vătămată

a declarat-o la faza urmăririi penale prin cererea inițial depusă la fila dosarului 96,

volumul I, depozițiile în calitate de parte vătămată prin care a invocat și cheltuieli

pentru tratament în sumă de 7000 lei (f.d. 99-100, vol.I), fiind recunoscut în calitate

de parte civilă în baza ordonanței din 27 octombrie 2010 (f.d. 101-102, vol.I).

În acest context, instanța de apel a evidențiat, că în perioada instrumentării

cauzei penale și examinării cauzei în instanțele de judecată, până la data decesului,

partea vătămată Preida Vasile nu a obiectat asupra declarațiilor depuse în acest sens,

iar modificarea declarațiilor referitor la împrejurările cauzei este explicabilă prin

comportamentul prioritar impus acestuia de către inculpat și frica manifestată față de

ultimul, ca persoană anterior condamnată pentru fapte analogice, ce a executat

pedeapsa închisorii.

7.6. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel cu referire

la prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, și anume ținând cont de scopul pe care-l

urmărește pedeapsa penală privind restabilirea echității sociale și corectarea celui

vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a altor fapte penale, precum și de

gravitatea și caracterul prejudiciabil al faptelor săvârșite, atitudinea manifestată față

de urmările survenite în aspectul lipsei căinței sincere, săvârșirea faptelor în perioada

liberării condiționate înainte de termen de la precedenta pedeapsă stabilită prin

hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 09 februarie 2009 și încheierea

Judecătoriei Soroca din 04 septembrie 2009 (f.d. 125, vol.I), fapt ce a determinat și

aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal, caracterizarea inculpatului de la locul de

trai ca fiind o persoană care face abuz de băuturi alcoolice, implicându-se în

conflicte cu alte persoane, având și aduceri forțate la CPs Soroca (f.d. 137, vol.I).

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a reținut că corectarea inculpatului

Chironda Alexandru este posibilă numai prin izolarea lui de societate, considerând

că pedeapsa închisorii va contribui efectiv la conștientizarea de către acesta a

faptelor săvârșite și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni pe viitor.

9

alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a contestat decizia cu recurs

ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului apărarea menționează că instanța de apel nu a apreciat

soluția primei instanțe, nu a atras atenție la lipsa probelor administrate, încălcând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, neîntemeiat susținând condamnarea

lui Chironda Alexandru.

Consideră apărarea că prin decizia instanței de apel, nu au fost stabilite și nu

au fost descrise circumstanțele care justifică soluția, iar probele administrate în

cadrul urmăririi penale, urmau a fi verificate obligatoriu de către instanța de apel; nu

au fost luate în considerație declarațiile martorilor și a părții vătămate, care au

recunoscut că la urmărirea penală au dat declarații necorespunzătoare adevărului, din

motiv că erau în stare de ebrietate avansată și au semnat fără a citi declarațiile.

Totodată, instanța de apel neîntemeiat a apreciat critic declarațiile părții

vătămate date în cadrul cercetării judecătorești luând în considerație declarațiile date

în cadrul urmăririi penale.

Consideră apărarea că în acțiunile lui Chironda Alexandru lipsește latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal.

Totodată evidențiază că potrivit art. 6 CțEDO, cât și prevederilor art. 415

alin. (21) Cod de procedură penală, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea

acesteia în ședința de judecată a instanței de apel.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin declarațiile martorilor și

ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a fost achitat de prima instanță.

Cu referire la prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența CtEDO, susține recurentul că sarcina probatoriului în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea

funcției lui procesuale (art. art. 51, 53, 320 Cod de procedură penală).

CtEDO, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat

că, în materie penală, problema administrării probelor trebuie să fie abordată prin

prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină

acuzării.

După o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat

este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a

martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Administrarea respectivelor mijloace de probă se desfășoară după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce

permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau

martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.

Celelalte declarații și probe materiale în acuzare examinate în prima instanță,

urmează în mod obligatoriu să fie verificate prin citirea lor în ședința de judecată a

instanței de apel de către procuror.

Instanța de apel, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,

poate din oficiu să verifice probele administrate de prima instanță, însă fără a

înrăutăți situația inculpatului.

10

Nerespectarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. art. 24, 26

Cod de procedură penală, care obligă acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să

prezinte în ședința de judecată probe în susținerea acuzării înaintate, urmează să fie

apreciată ca nesusținere a acuzării în privința inculpatului în cadrul examinării

apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

pentru respingerea acestuia, deoarece temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea cauzei.

În opinia acuzării, instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, prin

prisma cumulului de probe administrate la dosar.

Prin urmare, acuzarea consideră că în prezenta cauză penală nu se constată

erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, ce ar permite

instanței de recurs să intervină în hotărârea contestată.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiuri pentru recurs stipulate la pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, ori

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, precum și când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă Colegiul reține că, recurentul nu a indicat concret asupra căror motive

invocate în apel, nu s-a expus instanța de apel, care sunt circumstanțele prin care se

constată că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, care este eroarea

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, pe

11

care a admis-o instanța de apel, care a afectat soluția instanței, care este fapta pentru

care instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, altă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire și în care normă urma a fi încadrată juridic

fapta săvârșită de inculpat, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu

recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, recurentul a invocat temeiuri pentru recurs stipulate la pct. 6), 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

admitere a apelului procurorului, cu casarea sentinței în latura penală și pronunțarea

unei noi hotărâri de condamnare a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată.

În susținerea concluziei formulate, Colegiul penal se expune în felul următor.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Având în vedere dispozițiile art. 6 CțEDO, așa cum acestea au fost interpretate

și aplicate, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel

nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de

judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre

de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia

fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă

audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărârile CtEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și

Dănilă împotriva României din 8 martie 2007, §62-63).

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului (hotărârea CEDO Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60).

În contextul celor expuse, Colegiul penal reține că, în cadrul examinării cauzei

în instanța de apel, procurorul a solicitat reluarea cercetării judecătorești cu audierea

părților vătămate, martorilor și cercetarea probelor materiale, din motiv că prima

instanță a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului, demers care a fost admis de

12

către instanță întru respectarea principiului contradictorialității procesului penal și

egalitatea armelor (f.d. 179 verso, vol.III)

Astfel, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel a fost audiat inculpatul

Chironda Alexandru (f.d. 193, vool.III), martorii Țîmbaliuc Viorel (f.d. 189-191,

vol.III) și Moiseenco Alexandr (f.d.187-188, vol.III) și cercetate probele materiale

(f.d.183-184, vol.III).

Totodată, în cadrul instanței de apel a fost imposibilă audierea părților

vătămate Preida Vasile și Ciurari Andrei și a martorilor Preida Maria, Caramici Inga

și Stefîrța Vadim, în privința cărora a fost dispusă aducerea silită (f.d. 107, 135, 157,

170 vol.III), din motiv că Preida Vasile la 23 septembrie 2011, a decedat, Ciurari

Andrei era plecat în Republica Kazahstan (f.d.129, vol.III), Caramici Inga era

plecată în Federația Rusă (f.d.154, vol.III), iar locul aflării lui Preida Maria și

Stefîrța Vadim nu a fost posibil de stabilit (f.d.130, 148, 149, 155, 158, vol.III).

Deci, Colegiul penal consideră corectă purcederea de către instanța de apel la

examinarea cauzei în lipsa părților vătămate și fără audierea martorilor Preida Maria,

Caramici Inga și Stefîrța Vadim, din motivul imposibilității asigurării prezenței

acestora în ședința de judecată.

În continuare, instanța de recurs atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a dispus casarea

sentinței de achitare și condamnarea lui Chironda Alexandru, probele administrate

pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunilor prevăzute la art. art. 152 alin. (1), 287 alin. (1), 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CțEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Totodată, Colegiul penal menționează că, sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, prevăzută de art. 187 Cod penal, se consideră fapta ce se derulează în

prezența proprietarului sau altui posesor, ori în prezența unor persoane străine,

făptuitorul fiind conștient că persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al

13

acțiunilor lui, indiferent de faptul că, ele au întreprins ori nu careva măsuri de

curmare a acestor acțiuni.

Latura obiectivă a infracțiunii de jaf se exprimă prin fapta prejudiciabilă care

constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită, urmările prejudiciabile sub formă de

prejudiciu patrimonial efectiv, legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile, modul deschis.

Respectiv, Colegiul penal consideră ca fiind corectă constatarea instanței de

apel, potrivit căreia, acțiunile lui Chironda Alexandru formează latura obiectivă a

componenței de jaf, în prezența agravantelor „prin aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei” și „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, deoarece în situația în care în rezultatul aplicării violenței față de

Preida Vasile în scopul neutralizării lui, realizată și ca urmare a stării de ebrietate

alcoolică în care acesta se afla, în mod deschis i-a sustras din buzunarul hainelor

mijloace bănești, dobândite de el în ziua respectivă în sala jocurilor de noroc,

însușindu-le, fiind conștient de faptul, că este văzut de partea vătămată.

Valoarea considerabilă a prejudiciului cauzat prin infracțiune, partea vătămată

a declarat-o la faza urmăririi penale prin cererea inițial depusă la fila dosarului 96,

volumul I, depozițiile în calitate de parte vătămată prin care a invocat și cheltuieli

pentru tratament în sumă de 7000 lei (f.d. 99-100, vol.I), fiind recunoscut în calitate

de parte civilă în baza ordonanței din 27 octombrie 2010 (f.d. 101-102, vol.I).

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vârlan Octavian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

22 martie 2017, în cauza penală în privința lui Chironda Alexandru Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

14