1ra-1030/2017 — art. 152 alin. 2 lit. b, e CP, art. 354 CC

1ra-1030/2017 — art. 152 alin. 2 lit. b, e CP, art. 354 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1030/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 decembrie 2016

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, declarate

de avocații Tighinean Alexei în numele inculpatului Esinencu Andrei, Antoci Maria

în numele inculpatului și inculpatul Zgardan Boris, Barbăneagră Sergiu în numele

inculpatului Chiril Vladislav, Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpatul

Chiril Vladislav, în cauza penală în privința lui

Esinencu Andrei xxxxxx xxxxx xx xx xxxxxxxxx

xxxx, xxxxxxx xx xxxxxxxxxx xxx xxxxxx

xxx xxxxx xxx xx x,

Chiril Vladislav xxxxxx xxxxxx xx xx xxxxxxxx

xxxx, xxxxxxx xxxxx xxxxxxx xx xxxxxxx xx

xxxxxxx xxxx xxxxxxx xxx xxxxx xxxx xxxx xxx

xx

și

Zgardan Boris xxxxx xxxxx xx xx xxxxxxx xxxx,

xxxxxxx xxxx xxxxxxxx, xx xxxxx xx

xxxxxxxxxx xxxx xxxxxxxx xxx xxxxxxx xxxxxx

xxxxxxx xxx xxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.10. - 28.12.2016;

Instanța de apel: 19.01.- 22.03.2017;

Instanța de recurs: 25.05. - 12.07.2017.

CONSTATĂ:

au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod

penal:

Esinencu Andrei, la 6 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau exercita activități legate de gestionarea surselor financiare pe termen de 3

ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis;

1

Chiril Vladislav, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani;

Zgardan Boris, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

A fost încetat procesul penal intentat în privința lui Esinencu Andrei,

Chiril Vladislav și Zgardan Boris în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, ultimii fiind trași la răspundere

contravențională în baza art. 354 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

2014, aproximativ la ora 03:30, Esinencu Andrei împreună cu Chiril Vladislav,

Zgardan Boris și alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjungată într-o

procedură separată, se aflau în fața clubului de noapte „Kremlin”, amplasat pe adresa

bd. Mircea cel Bătrîn, 17/2, mun. Chișinău.

În urma unui conflict, manifestând o obrăznicie deosebită au aplicat violență

fizică asupra lui Zugravu Daniel, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 487/D din 10 martie 2014, vătămări corporale medii.

Ulterior, în continuarea acțiunilor criminale au aplicat violență fizică asupra lui

Marcu Anatolie, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 488/D

din 10 martie 2014, vătămări corporale medii.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie recunoscuți vinovați și condamnați:

Esinencu Andrei în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani

închisoare; în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare; în temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa 6 ani închisoare, iar în temeiul art. 84

alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 mai 2016,

să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis;

Chiril Vladislav în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani

închisoare; în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în

temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis;

Zgardan Boris în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani

închisoare; în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în

temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea cerințelor procurorul a invocat următoarele argumente:

Prima instanță neîntemeiat a dispus recalificarea acțiunilor inculpaților potrivit

art. 354 Cod contravențional, deoarece conform pct. 10 alin. (7) al Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară în

2

cauzele penale despre huliganism”, huliganismul însoțit de vătămarea corporală

medie a victimei urmează a fi calificat potrivit alin. (2) lit. i) art. 152 Cod penal, iar în

conformitate cu modificările operate în Codul penal (Legea nr. 277 din 18 decembrie

2008, intrată în vigoare la 24 mai 2009) art. 152 alin. (2) lit. i) Cod penal a fost

exclus.

Astfel, anterior modificărilor menționate, vătămările corporale medii, însoțite

de acțiuni huliganice, urmau a fi calificate numai ca o cauzare de vătămări corporale

medii, însă actualmente, calificarea acțiunilor lui Esinencu Andrei, Chiril Vladislav și

Zgardan Boris corect au fost calificate potrivit actului de învinuire.

A indicat apelantul că, instanța nu a luat în considerație prevederile art. 33

alin. (4) Cod penal - concursul ideal de infracțiuni, când persoana printr-o singură

acțiune săvârșește mai multe infracțiuni.

Astfel, aplicarea incorectă a normelor legale de către instanță cât și blândețea

pedepselor stabilite inculpaților prin sentință nu ar impune careva lipsuri și restricții

drepturilor acestora proporționale cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, fapt ce

contravine prevederilor art. 61 Cod penal.

Pedeapsa stabilită inculpaților de către instanța de judecată nu previne

săvârșirea de noi infracțiuni atât de inculpați, cât și de alte persoane, fiind insuficientă

pentru restabilirea echității sociale, generând sentimente de nedreptate și neîncredere

a cetățenilor în lege, creându-se impresia că săvârșirea unor infracțiuni grave, nu este

pedepsită de lege.

Mai mult, în cadrul examinării cauzei penale instanța de judecată urma să

aprecieze gradul de influență a circumstanțelor atenuante și agravante asupra

pedepselor și să ia în considerație că nu au fost identificate circumstanțe atenuante în

acțiunile lui Esinencu Andrei, Chiril Vladislav și Zgardan Boris, dimpotrivă aceștia

au săvârșit infracțiunea prin participație și nu au contribuit în nici un fel la

identificarea celorlalți infractori.

3.1. Avocatul Tighinean Alexei în numele inculpatului Esinencu Andrei, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. b), e) Cod penal, invocând în acest sens următoarele aspecte.

Prima instanță a pronunțat o sentință neîntemeiată în partea recunoașterii

vinovăției lui Esinencu Andrei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. b), e) Cod penal. Or, organul de urmărire penală nu a demonstrat cert că

inculpații au acționat intenționat cu scopul de a cauza prejudicii fizice părților

vătămate și că toți inculpații au avut aceste intenții.

A menționat apărarea că, partea acuzării nu a probat faptul că din acțiunile

nemijlocite ale lui Esinencu Andrei au fost cauzate părții vătămate vătămări fizice

calificate ca fiind de gravitate medie. Implicarea nemijlocit în conflict a persoanei nu

duce automat la coparticipație în infracțiune, deoarece acuzarea nu a probat faptul că

a fost o înțelegere prealabilă între inculpați și persoanele neidentificate de a cauza

intenționat vătămări corporale părților vătămate.

Imposibilitatea determinării persoanei care nemijlocit a atacat părțile vătămate,

nu poate duce la condamnarea tuturor participanților la conflict, din motiv că nu au

acționat sub aceeași intenție.

3.2. Avocatul Antoci Maria în numele inculpatului și inculpatul

Zgardan Boris, au contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu

3

pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece faptele nu au fost săvârșite de

inculpat.

În susținerea cerințelor invocate apelanții au menționat, că:

În acțiunile lui Zgardan Boris nu se întrunesc elementele infracțiunilor

imputate, totodată nu a fost dovedită nici intenția directă și, nici indirectă a

inculpatului în săvârșirea celor incriminate.

Referitor la divergențele în declarațiile date de către Marcu Anatolie în cadrul

urmăririi penale și în instanța de judecată, au menționat că este evident că dacă

Marcu Anatolie l-a recunoscut pe Zgardan Boris că este una din persoanele de către

care a fost lovit în seara în care a avut loc conflictul, conform celor relatate de către

acesta, atunci era imposibil să nu memorizeze haina de culoare aprinsă în care era

îmbrăcat Zgardan Boris.

Totodată, partea apărării a evidențiat că partea vătămată duce în eroare

instanța, ținând cont de poziția acestuia când s-a prezentat după conflict la domiciliul

lui Zgardan Boris acasă, solicitând de la acesta datele persoanelor care i-au aplicat

lovituri.

La fel, au specificat apelanții că pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, divergențele sunt prezente în declarațiile părților vătămate, iar la

întrebarea: „Cine poate confirma precum că acestea au fost lovite de către

Zgardan Boris ?” - Zugravu Daniel a menționat că doar Marcu Anatolie, fapt care

încă o dată dovedește ducerea în eroare a instanței de judecată, deoarece au fost

prezenți și au fost audiați în ședința de judecată martori, care au dat declarații sub

jurământ și nimeni dintre aceștia nu au declarat că l-au văzut pe Zgardan Boris să

aplice lovituri.

Au subliniat apelanții că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost înlăturate

dubiile în probarea învinuirii aduse inculpatului Zgardan Boris, or, deși fapta a avut

loc, Zgardan Boris nu a participat la acest conflict, iar probele anexate la materialele

cauzei nu dovedesc că acesta a aplicat lovituri părților vătămate.

3.3. Avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului Chiril Vladislav, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, deoarece faptele nu au fost săvârșite de inculpat.

În susținerea cerințelor apărarea a menționat, că învinuirea este neîntemeiată,

ilegală, lipsită de sens și care nu este bazată pe probe care ar demonstra săvârșirea

infracțiunii pentru care Chiril Vladislav a fost declarat vinovat.

A evidențiat apărarea că, Chiril Vladislav de la începutul urmăririi penale și

până la finisarea examinării cauzei în instanța de judecată a descris amănunțit

circumstanțele cauzei, menționând că la 09 februarie 2014 a venit de la clubul „Rust”

la clubul de noapte „Kremlin” pentru a schimba anturajul, pentru a se distra.

Nu a cunoscut părțile vătămate și nu a participat sub nici o formă la conflict.

Situația acestuia fiind similară cu a altor persoane care se aflau afară și au

văzut conflictul.

În opinia apărării, instanța de judecată a lăsat fără examinare și apreciere faptul

că Chiril Vladislav a comunicat organului de urmărire penală despre persoanele care

au participat la conflict (procesul-verbal de audiere suplimentară din 17 ianuarie 2015

f.d. 220-223, vol.I), iar organul de urmărire penală nu a elucidat pe deplin aceste

circumstanțe. Faptul că Chiril Vladislav nu a participat la conflict este confirmat prin

declarațiile martorului părții acuzării, Muntean Ana, care în ședința de judecată, la

întrebarea părții apărării a răspuns „nu au participat toți băieții care au venit cu

4

mașina”, iar la întrebarea despre participarea lui Chiril Vladislav și Zgardan Boris la

bătaie a răspuns „da erau pe loc, dar nu au participat la bătaie”, la întrebarea la ce

distanță se aflau aceștia, martorul a comunicat că „nu erau aproape, poate erau mai

aproape de intrarea în club”.

Astfel, a concluzionat apelantul că instanța de judecată a nu ținut cont de aceste

circumstanțe esențiale, or în hotărâre nu se menționează nimic despre aceste

declarații, care la rândul lor vin să-l dezvinovățească pe Chiril Vladislav.

La fel, potrivit declarațiilor martorului părții acuzării, Vatamanu Teodor,

rezultă, că Chiril Vladislav nu a participat la conflict.

Astfel, acesta în ședința de judecată deși a menționat că a văzut conflictul, nu a

declarat că Chiril Vladislav a participat la conflict.

Martorul Bandalac Mihail a declarat că a discutat vreo 1-2 minute cu

Chiril Vladislav, care era liniștit și nu avea intenție să lovească pe cineva, fapt ce

confirmă poziția părții apărării.

Faptul că Chiril Vladislav nu a participat la conflict poate fi dedus și din

declarațiile martorului Krîjanovski Dumitru, care fiind în clubul „Rust”, la revenirea

lui Chiril Vladislav și Zgardan Boris de la clubul „Kremlin” a aflat, că aceștia au

văzut o bătaie, însă nu au participat. Acest martor a mai declarat că Chiril Vladislav

nu avea semne de violență.

A subliniat apărarea, că prima instanță a preluat motivele părții acuzării în

defavoarea inculpatului, fapt prin care a fost încălcat principiul general al procesului

penal prevăzut de art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, totodată sentința de

condamnare se bazează doar pe declarațiile părților vătămate, care urmau a fi

apreciate critic.

La fel, a remarcat apelantul că prima instanță a indicat că „fapta și vinovăția

inculpaților se constată cu certitudine în baza probelor directe administrate în cadrul

cercetării judecătorești și anume: declarațiile martorului Krîjanovski Dumitru, care

coroborează cu declarațiile părții vătămate, confruntările efectuate, declarațiile

părții vătămate, Pricop Dmitrii. Martorul, Mojeica Pavel, nu este cunoscut nici cu

inculpații, nici cu partea vătămată și ceilalți martori.

Astfel, în privința acestuia nu există date obiective care ar sugera interesul lui

în denunțarea calomnioasă a inculpaților”.

La acest aspect apărarea a apreciat ca fiind eronată poziția instanței, or,

martorul Krîjanovski Dumitru, nu a fost la fața locului, nu este un martor ocular, iar

declarațiile acestuia nu pot corobora cu cele a părții vătămate.

Mai mult, în cauza penală nu a fost recunoscută în calitate de parte vătămată

persoana pe nume Pricop Dmitrii, și nici martor pe nume Mojeica Pavel, nu este.

A mai evidențiat că prima instanță a respins cererea părții apărării de a fi audiat

în calitate de martor Bulgar Victor, despre care părțile vătămate au declarat că a

participat la bătaie, pe când partea acuzării a confirmat în instanță că acesta este scos

de sub urmărire penală și în general nu a văzut bătaia.

La fel, partea acuzării nu a prezentat probe veridice care ar confirma vinovăția

lui Chiril Vladislav în săvârșirea infracțiunii imputate, iar instanța de judecată a luat

la baza constatării vinovăției acestuia declarații neconfirmate prin alte probe, fapt ce

contravine prevederilor art. 6 CțEDO.

3.4. Inculpatul Chiril Vladislav a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând aceleași motive care au

fost invocate în apelul apărătorului său, Barbăneagră Sergiu.

5

au fost respinse ca nefondate apelurile cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la condamnarea inculpaților în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a exprimat solidaritate cu concluzia primei instanțe

și în partea încetării procesului penal intentat în privința lui Esinencu Andrei, Chiril

Vladislav și Zgardan Boris în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, ultimii fiind trași la răspundere

contravențională, cu încetarea procesul contravențional, din motivul expirării

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că deși inculpații vina nu și-au

recunoscut-o, vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. b), e) Cod penal și contravenției prevăzute de art. 354 alin. (1) Cod

contravențional, se confirmată prin declarațiile părților vătămate Marcu Anatolie,

Zugravu Daniel; martorilor Munteanu Ana, Vataman Teodor, Krîjanovski Dumitru,

Bandalac Mihail; rapoartele de expertiză medico-legală nr. 487/D și 488/D din

26 februarie 2014 (f.d. 43, 50, vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea

vătămată Zugravu Daniel și Chiril Vladislav (f.d. 73, vol.I); procesul-verbal de

confruntare între partea vătămată Marcu Anatolie și Chiril Vladislav (f.d. 74-75,

vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Zugravu Daniel și

Zgardan Boris (f.d. 137-140, vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea

vătămată Marcu Anatolie și Zgardan Boris (f.d. 141-144, vol.I).

Cu referire la învinuirea adusă în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e)

Cod penal, instanța de apel a menționat, că în speță, prin acțiunile inculpaților,

Esinencu Andrei, Chiril Vladislav și Zgardan Boris, au fost periclitate în principal

relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

În ceea ce privește fapta prejudiciabilă, instanța de apel a indicat, că aceasta s-a

manifestat prin faptul că inculpații, la 09 februarie 2014, aproximativ la ora 03:30,

aflându-se în fața clubului de noapte „Kremlin”, amplasat pe adresa bd. Mircea cel

Bătrîn, 17/2, mun. Chișinău, în urma unui conflict, manifestând o obrăznicie

deosebită au aplicat violență fizică asupra lui Zugravu Daniel, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 487/D din 10 martie 2014, fractură

marginală a falangei distale, fără deplasare și falangei proximate cu deplasarea

degetului V pe stânga.

La fel, părții vătămate i-a fost cauzată traumă cranio-cerebrală manifestată prin

comoție cerebrală, echimoze, edem pe cap, față, abdomen și antebrațul drept,

echimoză a articulației talo-crurale pe dreaptă, leziunile respective după gradul lor

fiind calificate ca vătămare medie.

Ulterior, inculpații au aplicat violența fizică asupra lui Marcu Anatolie,

ultimului fiindu-i cauzată, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 488/D

din 10 martie 2014, fractura osului metacarpian V pe dreapta, fractura coastei X pe

stânga, plagă contuză pe cap, edem și echimoze pe față și mâna dreaptă, echimoza

hemitoracelui stâng, leziuni care după gradul lor se califică ca vătămare medie.

6

Acest fapt a fost probat în ședința de judecată prin declarațiile părților

vătămate, Zugravu Daniel și Marcu Anatolie și declarațiile martorilor audiați în

ședința de judecată: Munteanu Ana, Vataman Teodor, Krîjanovski Dumitru,

Bandalac Mihail.

Instanța de apel a respins argumentele inculpaților și ale apărătorilor acestora,

precum că în mod incorect au fost apreciate acțiunile făptuitorilor prin prisma art. 152

alin. (2) lit. b), e) Cod penal, deoarece organul de urmărire penală nu a demonstrat

cert că inculpații au acționat intenționat cu scopul de a cauza prejudicii fizice părților

vătămate și că toți inculpații au avut aceste intenții, or, la cazul dedus judecății s-a

stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpații au acționat cu intenție atunci

când au aplicat violența fizică asupra lui Marcu Anatolie.

Cu referire la învinuirea adusă inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal și soluția primei instanței de încetare a procesului penal pe acest capăt

de acuzare, instanța de apel a reținut că actele de violență exprimate sub forma

vătămărilor medii nu pot fi reținute la calificare potrivit art. 287 Cod penal.

Acest raționament este dedus din pedepsele prevăzute de art. 152 Cod penal, pe

de o parte, și art. 287 Cod penal, pe de altă parte.

Infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 3 ani, respectiv infracțiunea de huliganism

prevăzută de art. 287 Cod penal nu poate să absoarbă violența de la infracțiunea

prevăzută de art. 152 Cod penal. Aceasta întrucât infracțiunea prevăzută de art. 152

Cod penal prevede pedeapsa mai aspră decât cea stabilită pentru infracțiunea

prevăzută de art. 287 Cod penal.

Având în susținere prevederile art. 33 Cod penal, instanța de apel a menționat

că pentru a fi în prezența concursului ideal de infracțiuni, pe lângă condițiile de

existență doar a unei singure acțiuni infracționale și săvârșirea a cel puțin două

infracțiuni din partea specială a Codului penal, mai este necesar ca acțiunea

infracțională săvârșită să înglobeze în totalitate normele infracționale comise.

Respectiv, în condițiile faptei examinate, este inadmisibil prin aplicarea

loviturilor (aceleași lovituri săvârșite de către inculpați asupra părților vătămate)

săvârșirea simultană a infracțiunilor prevăzute de art. 152 Cod penal și art. 287 Cod

penal, întrucât ambele infracțiuni presupun violență.

Astfel, în cazul în care violența aplicată de către făptuitor în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă sub forma vătămării medii,

calificarea se va face potrivit art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional.

Potrivit regulii absorbției, infracțiunea de huliganism nu poate absorbi

infracțiunea prevăzută de art. 152 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă

trebuie să prevadă o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită.

Acceptarea unei asemenea variante de calificare (prin rechizitoriu, faptele fiind

calificate prin concurs ideal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și art. 152

alin. (2) lit. b) Cod penal), ar însemna ignorarea principiului neadmiterii tragerii la

răspundere penală de două ori pentru aceeași faptă, prevăzut la art. 7 alin. (2) Cod

penal și art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală.

Fiind aplicată o singură dată, violența nu poate fi reținută de două ori la

calificare: prima dată în contextul infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal, iar a

doua oară ca expresie a infracțiunii de huliganism.

În temeiul principiului non bis in idem, aplicarea acestui principiu este supusă

triplei condiții de identitate a faptelor, unitatea contravenientului și unitatea

7

interesului juridic protejat. Prin urmare, aceeași persoană nu poate fi sancționată mai

mult decât o dată pentru un mod unic de comportament ilegal conceput pentru a

proteja aceleiași valori juridice.

Instanța de apel a constatat că aceleași fapte (lovirea cu provocarea leziunilor

corporale medii) materiale sunt atribuite ca element obiectiv al componenței de

infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal și ca element obiectiv al

componenței de infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Ca urmare, instanța de apel a considerat justificată concluzia primei instanțe

precum că, elementul esențial aplicarea violenței, este atribuit atât în cazul art. 152

alin. (2) lit. b), e) Cod penal cât și în cazul art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, dacă același element esențial este prezent în ambele infracțiuni

incriminate, atunci este posibilă o încălcare a art. 4 al Protocolului nr. 7 la CțEDO.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. art. 332 alin. (2), 391 alin. (2)

Cod de procedură penală, reieșind din circumstanțele constatate în cadrul cercetării

judecătorești, instanța de apel a evidențiat că prima instanță justificat a recalificat

acțiunile inculpaților, în partea care se referă la învinuirea acestora de săvârșirea

huliganismului, în baza art. 354 alin. (1) Cod contravențional, după semnele -

„huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei

fizice”.

Totodată, conform art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul

contravențional a fost încetat din motivul expirării termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a exprimat solidaritate

cu concluziile primei instanțe, care în opinia acesteia a ținut cont de prevederile

art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare a inculpatului de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, invocând motive similare celor

invocate în cererea de apel.

5.1. Avocatul Antoci Maria în numele inculpatului și inculpatul

Zgardan Boris, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor, recurenții au invocat motive similare celor din cererea

de apel, inclusiv și-au exprimat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

menționând, că sentința de condamnare menținută de către instanța de apel a fost

bazată pe presupunerile părților vătămate, care în cumul nu dovedesc vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunilor incriminate, iar alte probe utile și relevante de

către procuror nu au fost prezentate.

În opinia recurenților, instanța de apel la judecarea apelurilor nu a apreciat

declarațiile inculpatului Zgardan Boris și martorilor Munteanu Ana, Vataman Teodor,

Krîjanovski Dumitru, Bandalac Mihail.

Totodată, recurenții au specificat, că instanța de apel nu a respectat prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, reiterând argumentul precum că materialul

probator a fost apreciat unilateral, la etapa urmăririi penale fiind acceptată de către

procuror reconstituirea faptei la fața locului, care așa și nu s-a efectuat.

8

În consecință, recurenții făcând referire la prevederile art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală au opinat, că martorii în speță nu au indicat la faptul precum că

Zgardan Boris a aplicat cel puțin o lovitură uneia din părțile vătămate, aceasta în

cazul în care a venit la clubul de noapte, fapt care inculpatul nu-l neagă, însă aceste

circumstanțe în viziunea recurenților nicidecum nu confirmă participarea inculpatului

la conflictul enunțat.

5.2. Avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului Chiril Vladislav, la

18 mai 2017, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece faptele nu au fost

săvârșite de către inculpat, invocând motive similare din cererea de apel, care se

referă în esență la critica modului de apreciere a probelor de către instanțele de fond.

5.3. Avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpatul

Chiril Vladislav a depus recurs similar după conținut cu recursul ordinar depus la

19 mai 2017.

referință procurorul, solicitând dispunerea inadmisibilității acestora, dat fiind faptul,

că argumentele invocate de recurenți nu cad sub incidența temeiurilor prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, reieșind

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Potrivit conținutului recursurilor declarate, se atestă că recurenții au invocat

drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Contrar acestor alegații, Colegiul penal atestă că temeiurile invocate nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursurilor menționate, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurenți.

Din conținutul recursurilor rezultă că, apărarea și inculpații invocă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor și a vinovăției în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal, verificând subsidiar

materialele dosarului, specifică că judecând apelurile instanța de apel a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

9

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpaților

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, precum și

încetarea procesului penal intentat în privința inculpaților în baza art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, ultimii fiind

trași la răspundere contravențională în baza art. 354 Cod contravențional, cu încetarea

procesul contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

În opinia Colegiului penal, instanțele de fond corect au constatat, că vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod

penal precum și a contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional pe deplin a

fost dovedită prin declarațiile părților vătămate Marcu Anatolie, Zugravu Daniel;

martorilor Munteanu Ana, Vataman Teodor, Krîjanovski Dumitru, Bandalac Mihail;

rapoartele de expertiză medico-legală nr. 487/D și 488/D din 26 februarie 2014 (f.d.

43, 50, vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Zugravu Daniel și

Chiril Vladislav (f.d. 73, vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată

Marcu Anatolie și Chiril Vladislav (f.d. 74-75, vol.I); procesul-verbal de confruntare

între partea vătămată Zugravu Daniel și Zgardan Boris (f.d. 137-140, vol.I);

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Marcu Anatolie și Zgardan Boris

(f.d. 141-144, vol.I).

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursurilor declarate, deoarece, ca probe acestea au fost colectate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe în modul

corespunzător.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din cererile de recurs

privitor la chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la

etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, acestea fiind atribuțiile exclusive ale instanțelor

de fond.

Deci, Colegiul penal amintește, că nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

apel, corectitudinea condamnării inculpaților privind învinuirea imputată acestora.

Mai mult, potrivit practicii constante a Curții Supreme de Justiție, se reține că

regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că la această etapa instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

Instanța de recurs atestă și faptul, că titularii cererilor de recurs mai invocă în

cererile înaintate și prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în

viziunea cărora, în speță, nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

Prin „neîntrunirea elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea unei persoane, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă sau legătura cauzală dintre acestea), însă, în

cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost admisă de instanța de apel, iar starea

10

de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța nominalizată, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate și examinate în cuprinsul hotărârii

atacate.

Prin urmare, instanța de recurs statuează, că în speță, reieșind din acțiunile

inculpaților raportate la probele acumulate, se dovedește indubitabil că

Esinencu Andrei, Chiril Vladislav și Zgardan Boris prin acțiunile lor au săvârșit

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar

care a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății părților vătămate

Zugravu Daniel și Marcu Anatolie, săvârșită de mai multe persoane, asupra a două

persoane, precum și acostarea jignitoare în locuri publice a părților vătămate citate

supra.

Este de menționat și faptul că motivele expuse în recursuri au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele

din dosar în ansamblu și conform art. art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

O nouă reapreciere a probelor nu poate fi efectuată de către instanța de recurs,

deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept.

Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de prima instanță și, după caz, de

instanța de apel.

Cu referire la temeiul invocat sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, de către avocatul Tighinean Alexei în numele inculpatului

Esinencu Andrei, instanța de recurs menționează că recurentul nu a motivat recursul

sub aspectul temeiului de casare invocat, or în conținutul cererii de recurs nu se

menționează expres care ar fi acele prevederi legale în care urmau a fi încadrate

juridic faptele greșit calificate în opinia recurentului de către instanțele de fond.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului

de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea modificării

încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului de către instanțele de fond,

deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În concluzie, Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au

stabilit, acțiunilor săvârșite de către inculpați le-a fost dată apreciere și încadrare

juridică corectă, iar pedeapsa le-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. art. 7,

61, 75, Cod penal, fiindu-le aplicate pedepse în limitele sancțiunii normei penale în

baza căreia au fost declarați vinovați, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea

judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită

judecății, nu au fost admise careva erori de drept de către instanța de apel, iar

alegațiile recurenților în acest aspect sunt vădit neîntemeiate, neavând nici un suport

probator.

Pe cale de consecință, se reiterează, că instanța de apel la judecarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală, decizia de menținere

11

a sentinței de condamnare și încetare a procesului penal fiind legală, argumentată și

întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse, constatând că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpaților, nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorilor

judiciare prevăzute de pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către

titularii cererilor de recurs.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Tighinean Alexei

în numele inculpatului Esinencu Andrei, Antoci Maria în numele inculpatului și

inculpatul Zgardan Boris, Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului Chiril

Vladislav, Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpatul Chiril Vladislav,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în

cauza penală în privința lui Esinencu Andrei xxxxx, Chiril Vladislav xxxx și

Zgardan Boris xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

12