1ra-1005/2017 — art. 179 alin. 2 CP

Dosarul 1ra-1005/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău Tudor Cojocaru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

martie 2017, în cauza penală în privința lui

Toderean Tatiana XXXX,

născută la XXXXXXX, originară din s. XXXXXXXX,

r-nul XXXXX, domiciliată în XXXXXXX, str. XXXXXXX

ap.XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

2016 - până la 15 martie 2017 (instanța de apel);

2017 - până la 12 iulie 2017 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Toderean Tatiana, învinuită în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, a fost încetat, pe motivul retragerii

plângerii de către partea vătămată.

Plângerea inculpatei privind declararea nulă a ordonanței procurorului din

24.09.2013, de punere sub învinuire, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului prevăzut de lege.

Tatiana, a fost învinuită de faptul că la 09.07.2013, aproximativ la ora 2330, fără

consimțământul cet. Harcenco Ecaterina, aplicând forța fizică, a intrat în

apartamentul nr. XX din str. XXXXXXX, mun. Chișinău, unde a inițiat un conflict

cu ultima și la cerințele de a părăsi apartamentul, Toderean T. a refuzat, fiind

scoasă cu forța din domiciliul doar la intervenirea concubinului Ecaterinei

Harcenco - Ostapenco Andrei. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1677/D din 22.07.2013, părții vătămatei-au fost cauzate vătămări neînsemnate.

1

care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță,

în alt complet de judecată, argumentând:

- inculpata nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate,

pledând nevinovată și solicitând achitarea sa;

- prin încetarea procesului penal, nefiind finisată cercetarea judecătorească

și contrar voinței inculpatei, care a pledat nevinovată, dorind să prezinte probe în

apărare, a fost încălcat dreptul ei garantat de art. 6 CEDO.

- în speță nu s-au respectat condițiile generale de judecare a cauzei, inculpata

fiind privată de posibilitatea de a-și exercita drepturile și respectiv a-și demonstra

nevinovăția, astfel fiind încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil prin

ignorarea dispoziției egalității armelor, respectării contradictorialității, prezumției

nevinovăției și încălcarea dreptului la apărare;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii apărării privind declararea

nulității probelor acuzării și rechizitoriului.

2016, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de

fapt ale infracțiunii, just a apreciat probele prezentate, corect a încadrat acțiunile

inculpatei și întemeiat a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal.

contestat-o avocatul David L. în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată,

argumentând, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra următoarelor motive: -

prin încetarea procesului penal, contrar voinței inculpatei acesteia i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil și la apărare; -în instanța de fond de către apărător a

fost înaintată cerere privind declararea nulității probelor acuzării și a

rechizitoriului, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, astfel fiind încălcat dreptul

la acces la justiție garantat de art. 6 CEDO.

noiembrie 2016, recursul declarat a fost admis, casată total decizia contestată și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, iar instanța de apel nu a reacționat în

2

modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și

neîntemeiată.

În continuare instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, fapt ce echivalează cu

nerezolvarea fondului cauzei.

apelul declarat de avocatul David L. în numele inculpatei a fost admis, castă

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Toderean T. a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei

nu întrunește elementele infracțiunii.

de judecată nu demonstrează vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

În continuare, Colegiul penal a reținut, că în speță acțiunile inculpatei nu

întrunesc latura obiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu, deoarece acuzarea

nu a demonstrat existența acțiunilor de pătrundere și rămânere a inculpatei în

domiciliul părții vătămate, or declarațiile date de Ostapcenco A. concubinul

pătimitei, instanța le-a apreciat critic, deoarece acesta este o persoană cointeresată,

iar martorul Harcenco T. nu a fost prezentă în momentul desfășurării

evenimentelor și cunoaște starea de fapt doar din spusele fiicei sale.

Referitor la plângerea apărării privind declararea nulității ordonanței de

punere sub învinuire din 24.09.2013 Colegiul a reiterat că aceasta urmează a fi

respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de 10 zile prevăzut la art. 313 alin.

(3) Cod de procedură penală.

În partea ce privește argumentul apărării referitor la încălcarea dreptului

inculpatei de a fi asistată de un interpret Colegiul a reținut că în cadrul urmăririi

penale Toderean T. nu a invocat necesitatea prezenței unui interpret și nici nu a

contestat actele procedurale emise la etapa urmăririi penale. Totodată, atât instanța

de fond cât și cea de apel au asigurat prezența interpretului în cadrul ședințelor de

judecată, fapt consemnat în procesele verbale anexate la materialele cauzei.

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1)pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt

3

complet de judecată, argumentând, că instanța de apel a dat o apreciere eronată

probelor prezentate de acuzare, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunii incriminate și anume: declarațiile părții vătămate,

martorilor Ostapcenco A., Harcenco T., Belinscaia M.; raportul de expertiză

medico-legală nr. 1677/D din 22.07.13 și procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 10.07.13.

Consideră că instanța de apel a dat prioritate probelor prezentate de apărare

în detrimentul celor aduse în susținerea învinuirii de către acuzatorul de stat.

penală, avocatul David L. a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat, menționând că, deși recurentul a invocat temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, de fapt acesta își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor, însă la etapa judecării recursului nu se analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu se dă o nouă apreciere a materialului probator și nu se

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare. Consideră că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în

temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, astfel că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și

de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

4

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent,

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecând apelul apărării, a supus unei

cercetări minuțioase toate probele administrate la dosar, a audiat suplimentar

inculpata, martorii a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu

înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a

conchide că vina lui Toderean T. în săvîrșirea infracțiunii de pătrundere ilegală în

domiciliul unei personaei fără consimțământul acesteia, săvârșite cu aplicarea

violenței, nu este dovedită, corect pronunțând o hotărâre de achitare.

La acest capitol, Colegiul reține, că în speță instanța de apel corect a

concluzionat că din materialele cauzei nu rezultă existența acțiunilor de

pătrundere și rămânere a inculpatei în domiciliul părții vătămate. Altfel spus,

în speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate. La fel, instanța de recurs

consideră justă concluzia referitor la faptul că în acțiunile inculpatei nu se regăsește

nici calificativul cu aplicarea violenței, fapt care rezultă atât din declarațiile lui

Toderean T., precum și din depozițiile martorului ocular Zubco N., care a declarat

că dânsul nu a văzut ca inculpata să-i fi aplicat careva lovituri părții vătămate

deoarece ultima era în spatele concubinului său și nici nu putea să fie lovită (f.d.44,

vol. II).

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și

unilateral probele administrate în cauză, precum și a dat prioritate probelor

prezentate de apărare în detrimentul celor aduse în susținerea învinuirii de către

acuzatorul de stat nu au nici un suport legal. Colegiul menționează că instanța a

făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive

s-au admis unele probe și s-au respins altele, a argumentat detaliat de ce s-au

respins probele ce au fost aduse în confirmarea învinuirii de către acuzator.

În consecință, instanța de recurs conchide, că toate probele administrate au primit

o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de fond

și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control

asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material

și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de

instanța de apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs

și numai în acest aspect este competentă a se pronunța.

Mai mult, reaprecierea probelor, în modul propus de către recurent în recurs,

5

nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar fi temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau achitare, astfel constatându-se lipsa temeiului de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de apel

referitor la achitarea inculpatei pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele

constitutive a infracțiunii incriminate, concluzii care, cum s-a menționat mai sus,

detaliat sunt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a

probelor administrate în cauză.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată

în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat. Autorul recursului nu

aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanței de apel.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest sens

prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de

instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi legale, precum

și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în

favoarea inculpatului și a adoptat o soluție întemeiată.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău Tudor Cojocaru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017, în cauza penală în privința lui

Toderean Tatiana, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6