1ra-941/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-941/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-941/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Arnaut Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Arnaut Andrei XXX, născut

la XXX, originar din or. XXX,

domiciliat în XXX, str. XXX, ap. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

09.12.2016 – 14.02.2017 (instanța de apel);

12.05.2017 – 05.07.2017 (instanța de recurs).

C O N S T A T Ă:

Andrei XXX a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 2 (doi) ani,

cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile înaintate de partea vătămată

Deverwerre Nicolas, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța în

procedura civilă.

aproximativ la ora 11:00, în mun. Chișinău, conducând automobilul de model ,,Mercedes E

250” cu n/î C JV 091, se deplasa pe șos. Balcani din direcția str. Doina în direcția str. Calea

Orheiului nr. 9, iar în timpul deplasării, ajungând în regiunea stației de alimentare cu petrol

,,STIGMA” care se afla amplasată pe șos. Balcani, nemijlocit la intersecția cu drumul ce duce

spre com. Grătiești, s-a angajat în efectuarea manevrei de virare la stânga spre intrarea în

comuna Grătiești, fără a manifesta prudență sporită la trafic și nu a apreciat corect situația

rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, n-a ținut cont de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare

1

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație, de lățimea carosabilului,

dimensiunile vehiculului, intervalele de siguranță necesare și modalității de conducere a

vehiculului și prin urmare a încălcat cerințele pct. 45 alin. (1) al Regulamentului Circulației

Rutiere, care indică că: ,,Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile rutiere,

situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului.” La fel a încălcat și cerințele pct. 3 al RCR, care indică că: ,,Participanții

la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la

trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației

care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”, pct. 39 alin. (1) al

RCR, care indică că: ,,Înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, pct. 40

alin. (1) și (6) al RCR, care indică că: ,,Înaintea virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul

de vehicul trebuie: a) să se apropie din timp de axa drumului, în cazul circulației dublu sens,

sau de marginea stângă a carosabilului cu circulația în sens unic; b) să cedeze trecerea

vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum

și pietonilor, în cazurile în care traiectoriile de deplasare a vehiculelor se intersectează, iar

ordinea de trecere nu este prevăzută de prezentul regulament, conducătorul trebuie să cedeze

trecerea vehiculului ce se apropie de dreapta”, pct. 42 (1) și (2) al RCR, care prevede că

,,Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere

5.37.1-5.41.3, iar în lipsa acestora de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea

carosabilului, dimensiunile vehiculelor și intervalele de siguranță necesare. În afara

localităților conducătorii trebuie să conducă vehiculele cât mai aproape de marginea dreaptă

a carosabilului”, pct. 56 alin. (2) al RCR, care prevede că ,,în cazul virării la stânga sau

întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens

opus și se vor deplasa înainte sau la dreapta” și ca urmare a comis tamponarea cu automobilul

de model ,,Citroen Berlingo” cu numărul de înmatriculare C OX 368, condus de Deverwerre

Nicolas, care se deplasa regulamentar pe banda sa din sens opus.

În rezultatul accidentului rutier conducătorului automobilului de model ,,Citroen

Berlingo”, Deverwerre Nicolas, i-au fost cauzate leziuni sub formă de traumă cerebrală

manifestată prin comoție cerebrală, fractura claviculei stângi 1/3 medie cu deplasare

moderată, care se califică drept vătămări corporale medii.

3.1. Avocatul Marco Dumitru în numele inculpatului și de inculpat, care au solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului, pe motiv că în acțiunile

acestuia nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelurilor declarate au invocat că sentința este neîntemeiată și pasibilă de

2

a fi casată, deoarece în cadrul cercetării judecătorești nu a fost acumulat un ansamblu de

probe pertinente, concludente și utile, care ar permite stabilirea că fapta inculpatului

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Apelanții au considerat că învinuirea înaintată și starea de fapt constatată nu și-au găsit

pe deplin confirmarea, probele administrate de către instanța de judecată au fost apreciate

greșit, totodată existând date suficiente pentru stabilirea cu certitudine a lipsei în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. Acest fapt

reiese din circumstanțele cauzei, precum și materialele prezentate și cercetate în cadrul

cercetării judecătorești și anume:

- în schemele accidentului rutier erau indicați în mod greșit parametrii tehnici ai

porțiunii de drum unde s-a produs accidentul rutier;

- fiind audiați, experții judiciari au declarat că automobilul de model ,,Citroen

Berlingo” se deplasa cu viteza mai mare de 90 km/h, pe când partea vătămată declarase că

conducea regulamentar automobilul. Suplimentar, experții unanim au declarat că automobilul

de model ,,Mercedes E 250” nu se afla în mișcare în momentul impactului, iar pe acea

porțiune de drum vizibilitatea era redusă din cauza panourilor instalate, fiind imposibilă

evitarea impactului.

Referindu-se la aceste aspecte, apelanții au considerat necesară aprecierea faptului că

Deverwerre Nicolas conducea neregulamentar automobilul de model ,,Citroen Berlingo”,

încâlcând prevederile pct. 47 subpct. 1) lit. b) RCR, conform căruia ,,Limitele maxime de

viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt: în localități - 50 km/h, iar prin zonele

rezidențiale și teritoriale adiacente drumului - 20 km/h. Astfel, conducerea mijlocului de

transport presupune și necesitatea deplasării fără crearea de obstacole pentru alți participanți

la traficul auto.

3.2. Avocatul Diana Ioniță în numele părții vătămate și de partea vătămată, care au

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, potrivit căreia acțiunea civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă

integral.

În motivarea cererilor înaintate, apelanții au invocat netemeinicia soluției adoptate de

către prima instanță în latura civilă, nefiind luat în considerare cumulul de probe administrate

pe cauză, prin care se confirmă prejudiciul cauzat prin infracțiune, astfel sentința fiind emisă

în baza unei examinări evazive, fără a se acorda o apreciere corespunzătoare pretențiilor

formulate în acțiunea civilă.

Apelanții au considerat că admiterea acțiunii civile în principiu, cu lăsarea examinării

acesteia în ordinea procedurii civile, reprezenta o soluție defectuoasă care leza dreptul de

acces la justiție a părții vătămate, de facto creându-se impedimente în realizarea acestuia.

Astfel, necesitatea inițierii de către partea vătămată a unei noi proceduri judecătorești, din

care să derive solicitarea încasării prejudiciului cauzat prin infracțiune, ar impune partea

vătămată să plătească un preț disproporționat de mare pentru o justiție eficientă și echitabilă,

respectiv fiind nevoită să suporte cheltuieli suplimentare legate de asistență juridică, precum

și stări emoționale negative legate de finalitatea acestor proceduri.

Suplimentar, apelanții au invocat că deși prin cererea de încasare a prejudiciului cauzat

s-a solicitat instanței aplicarea sechestrului pe bunurile mobile/imobile ale inculpatului,

instanța a disconsiderat această solicitare fără prezentarea unor careva motive de rigoare,

3

practic favorizând dificultățile legate de eventuala executare a hotărârii judecătorești și

probabil încurajând în acest fel inculpatul.

admise apelurile declarate, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și partea civilă,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre în părțile respective, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Arnaut Andrei i-a fost stabilită pedeapsa, în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce

constituie 4000 de lei; totodată, s-a dispus admiterea parțială a acțiunii civile înaintate de

partea vătămată, cu încasarea de la Arnaut Andrei în beneficiul lui Nicolas Deverwerre a

sumelor de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 10000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că în urma analizei

argumentelor invocate în apelurile declarate de partea apărării, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței pe baza probelor examinate în prima instanță, conform materialelor din

dosar, s-a considerat oportună admiterea apelurilor în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

luând în considerare că acesta are la întreținere doi copii minori, anterior nu a fost judecat,

precum și lipsa circumstanțelor agravante, reținându-se că astfel că acesta inculpatul va putea

fi reeducat prin stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

Totodată, instanța de apel a considerat la fel parțial întemeiate argumentele invocate în

apelurile declarate de partea acuzării, fiind considerată pripită soluția adoptată de către prima

instanță în latura civilă.

Astfel, în viziunea instanței de apel, repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei

de 5000 lei a fost apreciată ca fiind în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile

delictuale, care impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în

considerare a urmărilor faptei asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, a

naturii și duratei acestora.

Totodată, instanța de apel a considerat justă poziția instanței de fond privind solicitarea

de încasare a prejudiciului material, or întinderea cuantumului acestuia nu a fost pe deplin

probată.

5.1. Procuror, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței în partea

respectivă.

În motivarea cererii depuse, recurentul a indicat că instanța de apel a ignorat faptul că

inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, în rezultatul căreia părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări corporale medii, ce au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată.

Totodată, recurentul a menționat că la examinarea cauzei în apel nu s-a ținut cont de

comportamentul inculpatului față de partea vătămată pe tot parcursul procesului penal, care

nu și-a recunoscut vina și nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune timp de 4 ani.

5.2. Partea vătămată și avocatul său, care au solicitat casarea acesteia în latura civilă,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă, prin care acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă integral.

În motivarea cererii depuse, recurenții au invocat următoarele:

- în instanța de fond au fost prezentate suficiente probe care confirmau întinderea

4

prejudiciului moral și material cauzat părții vătămate prin infracțiune, însă prima instanță a

optat pentru soluția de admitere a acțiunii civile în principiu, totodată aceeași poziție fiind

preluată și de instanța de apel în raport cu prejudiciul material cauzat, însă în proces de

prezentare a acțiunii și probelor care confirmă pretențiile părții civile nu au fost adresate

întrebări de concretizare;

- soluția adoptată de către instanța de fond, de admitere a acțiunii civile în principiu,

cu lăsarea examinării acesteia în ordinea procedurii civile, desconsideră dreptul de acces la

justiție a părții vătămate, deoarece necesitatea inițierii de către partea vătămată a unei noi

proceduri judecătorești ar impune ca aceasta să plătească un preț disproporționat de mare

pentru o justiție eficientă și echitabilă;

- este neîntemeiat argumentul instanței de apel, raportat la prevederile art. 41 CEDO,

potrivit căruia suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral urmează să satisfacă partea

vătămată, or instanța de apel nu a indicat criteriile de apreciere a prejudiciului moral și nu a

argumentat suficient încasarea doar a sumei de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;

- prin acțiunea civilă s-a solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile inculpatului, însă

instanța de fond neîntemeiat nu a dat apreciere acestei cerințe.

2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de procuror, admis recursul declarat de

partea vătămată Nicolas Deverwerre și de avocatul acestuia, Diana Ioniță, casată parțial

decizia instanței de apel în latura civilă și dispusă rejudecarea cauzei în partea respectivă de

către instanța de apel, în alt complet de judecată. În rest decizia a fost menținută.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a considerat că instanța de apel,

la emiterea deciziei atacate, nu a respectat prevederile legale întru adoptarea unei soluții

întemeiate în latura civilă, pronunțând o hotărâre pripită în acest sens.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel a efectuat o motivare contrară

prevederilor art. 387 Cod de procedură penală, care stipulează că odată cu pronunțarea

sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, este obligată să admită acțiunea civilă, în total sau

parțial, ori să o respingă, iar în condițiile alin. (3) al aceluiași articol fiind abilitată de a o

admite în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

Instanța de recurs a statuat asupra motivării incomplete privind încasarea prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată în mod parțial, cu toate că partea vătămată a probat

solicitările prin date concrete, la care instanța de apel nu a atras atenția și nu s-a expus.

În acest sens, instanța de recurs a precizat că cheltuielile pentru asistență juridică

trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, iar partea în proces poate

solicita plata pentru asistență juridică și prin cererea de apel, care urmează a fi restituită la

pronunțarea instanței de apel, iar pentru dovada cheltuielilor suportate se evidențiează

necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a dovezii

privind achitarea onorariilor avocaților (ex. copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau

bonurile de plată).

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că partea vătămată Nicolas Deverwerre a

prezentat copiile bonurilor de plată, prin care dânsul a achitat suma de 12000 lei avocaților

Anatolie Donciu și Diana Ioniță pentru asistența juridică prestată de ultimii (f.d. 168, 169,

5

vol. I), iar instanța de apel, fără a-și expune opinia asupra respingerii sau admiterii acestei

probe, nemotivat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 lei.

Referitor la soluția încasării prejudiciului moral în cuantumul stabilit prin decizia

atacată, instanța de recurs a considerat pripită concluzia instanței de apel, deoarece aceasta,

motivându-și soluția prin faptul că suma solicitată de partea vătămată este una exorbitantă și

nu trebuie să tindă la o îmbogățire fără temei, a dispus încasarea parțială în sumă de 5000 lei,

fără a argumenta micșorarea cuantumului și fără a lua în considerare că în cazul vătămării

integrității corporale sau a altei vătămări a sănătății, persoanele vătămate au dreptul la

repararea prejudiciului nepatrimonial (moral) sub formă de despăgubiri în bani în suma

stabilită de instanțele judecătorești în baza unei aprecieri conforme principiilor echității,

potrivit art. 616 alin. (2) și 1422 și Cod civil.

pronunțată integral la 14 martie 2017, au fost admise parțial apelurile declarate de partea

vătămată Deverwerre Nicolas și avocatului acestuia, casată sentința în latura civilă și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care acțiunea civilă înaintată de Deverwerre Nicolas a fost admisă parțial, cu încasarea

în beneficiul acestuia de la Arnaut Andrei a prejudiciului material în sumă de 542 Euro,

convertiți în valută națională la momentul executării hotărârii, a sumei de 15000 lei cu titlu

de prejudiciul moral și a sumei de 12000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență

juridică, iar în rest acțiunea civilă a fost respinsă, ca nefondată.

7.1. În motivarea soluței adoptate, instanța de apel a menționat că partea vătămată

Deverwerre Nicolas a solicitat încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de

8200 lei pentru tratamentul staționar și 733,59 euro (din care 542 euro au fost cheltuiți pentru

transportul la Bruxelles pentru a benefecia de tratamentul în țara de origine, unde de altfel

putea benefecia și de serviciile medicale achitate de compania de asigurări, iar 191,59 euro a

constituit supra-plata pentru polița de asigurare), iar la materialele cauzei nu au fost anexate

careva probe care ar demonstra întinderea prejudiciului material suportat pentru tratamentul

staționar, adică 8200 lei, totodată avocatul părții vătămate declarând că ultima nu dispune de

careva probe care ar demonstra că a cheltuit această sumă de bani pentru tratamentul

staționar. Prin urmare, instanța de apel a reținut că atât în prima instanță, cât și în instanța de

apel, confirmarea pretenției în sumă de 8200 lei nu fost probată, motiv pentru care a fost

respinsă.

Referindu-se la pretenția de încasare a sumei de 733,59 euro, instanța de apel a reținut

că la materialele cauzei este anexată informația ce certifică achitarea banilor pentru zborul

lui Deverwerre Nicolas la data de 19.01.2012 (f.d. 166, vol. I), iar însăși avocatul Ioniță Diana

a indicat în ședința de judecată că costul biletului este de 542 euro.

În ceea ce ține de pretenția privind plata suplimentară pentru tratament în mărime de

191,59 euro, pe care partea vătămată de asemenea a solicitat-o de a fi încasată din contul

inculpatului, instanța de apel a relevat că au fost anexate anumite facturi la cauza penală (f.d.

170-179, vol. I), care însă sunt întocmite în limba engleză și nu sunt însoțite de traducere

conform legislației procesuale penale, totodată avocatul Ioniță Diana declarând instanței că

nu dispune de traducerea facturilor. În consecință, instanța de apel s-a considerat în

imposibilitate să dea o apreciere acestor probe.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ignorat semnificația

6

valorilor sociale lezate și prejudiciul cauzat și a lăsat fără examinare și capătul de cerere

referitor la încasarea prejudiciului moral, contrar prescripțiilor art. 616 alin. (2) Cod civil,

care stabilesc că în cazul vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății,

precum și în cazul privațiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme principiilor

echității.

Astfel, instanța de apel a menționat că va ține cont de gravitatea suferințelor psihice și

fizice suportate de partea vătămată, de impactul accidentului asupra sănătății ultimei, căreia

i-au fost cauzate vătămări corporale medii rezultate în necesitatea tratamentului staționar de

lungă durată și a admis pretenția de încasare a prejudiciului moral din contul inculpatului în

mărime de 15000 lei.

Totodată, instanța de apel a considerat necesară încasarea de la inculpat a sumei de

12000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de partea vătămată, reieșind din

dispozițiile art. 227 alin. (1) și (2) pct. 3) Cod de procedură penală și din faptul că la

materialele cauzei au fost anexate bonurile ce certifică suportarea reală a acestor cheltuieli

(f.d. 168-169, vol. I).

13 aprilie 2017, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea dispunerii încasării

prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea respectivă, prin care suma

dispusă spre încasare să fie micșorată la nivel minim.

În motivarea recursului a indicat că suma de 15000 lei este exagerat de mare și

neîntemeiată, în cumul cu celelalte sume dispuse spre încasare, instanța de recurs urmând să

ia în considerare că în urma accidentului a rămas fără mijlocul de transport, care a fost grav

avariat și este unicul întreținător al familiei.

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe care îl consideră vădit neîntemeiat, din motiv

că determinarea compensației pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune se află în

sarcina instanței de judecată, iar în partea respectivă soluția adoptată de către instanța de apel

este legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, examinând argumentele expuse în recurs, care vizează caracterul exagerat al

sumei de 15000 de lei dispusă spre încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate, cu

titlu de prejudiciu moral, în raport cu cele constatate de către instanța de apel în partea

respectivă, Colegiul penal consideră că concluziile instanței de apel sunt corecte și justificate,

iar motivele expuse de recurent neîntemeiate, din următoarele considerente.

Sub acest aspect, Colegiul penal se solidarizează cu constatările instanței de apel, care

la rândul său just a specificat că prima instanță a ignorat semnificația valorilor sociale lezate

prin infracțiune și prejudiciul rezultat din săvârșirea acesteia, considerent din care la

judecarea cauzei în ordine de apel urmează să se țină cont de gravitatea suferințelor psihice

7

și fizice ale părții vătămate, în particular de impactul accidentului asupra sănătății ultimei,

căreia i-au fost cauzate leziuni calificate drept vătămare corporală medie și care a necesitat

tratament staționar îndelungat.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, precum și din faptul că

determinarea cuantumului prejudiciului moral cauzat prin infracțiune este pusă în sarcina

instanței de judecată, care este liberă în aprecierea acestuia în baza unor criterii obiective,

Colegiul penal statuează asupra netemeiniciei argumentului expus de recurent, conform

căruia încasarea sumei de 15000 lei era lipsită de o careva fundamentare. Din același

considerent, solicitarea recurentului de reapreciere maxim diminuată a cuantumului

prejudiciului moral, inclusiv reieșind din considerentul cumulării acestuia cu celelalte sume

dispuse de a fi încasate de la inculpat, Colegiul penal o va respinge ca neîntemeiată, deoarece

instanța de apel și-a motivat pe deplin soluția în raport cu fiecare sumă de bani solicitată de

partea vătămată și avocatul său.

În prezența circumstanțelor constatate, din motiv că solicitările recurentului sunt

nefondate, precum și din considerentul că nu au fost determinate careva erori de drept ce ar

impune necesitatea casării hotărârii atacate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Arnaut Andrei XXX,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în

propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

8