1ra-933/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b CP

1ra-933/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-933/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Constantin Alerguș,

judecătorii - Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Gîscă Valeriu în numele inculpatului Prisacari Andrei, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 23 decembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, în cauza

penală în privința lui

Prisacari Andrei

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.12.2014-23.12.2015;

instanța de apel: 22.01.2016-29.02.2016,

13.10.2016-28.02.2017;

instanța de recurs: 16.05.2016-13.09.2016,

11.05.2017-05.07.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani închisoare,

fără amendă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani, conform art. 90 Cod penal

Prin aceeași sentință au fost condamnați Prisacari I. și Bețivu V., în privința

cărora nu au fost declarate recursuri.

A. împreună și după o înțelegere prealabilă cu Prisacari I. și Bețivu V., aflându-se

pe traseul Criuleni - Chișinău, în apropierea s. Cruglic, r-nul Criuleni, având

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce Cucu A. se

deplasa spre automobilul tatălui său, Cucu M, pentru a restitui diferența de bani

achitată de către Prisacari I. pentru procurarea de la ei a unui pepene verde și

unui pepene galben, în mod deschis au sustras din grămada de pepeni ce

aparținea lui Cucu M., trei pepeni verzi cu greutatea totală

de 14,7 kg, la prețul de 5 lei pentru 1 kg, în sumă de 73,5 lei și un pepene galben

cu greutatea de 5 kg, la prețul de 8 lei pentru 1 kg, în sumă de 40 lei, apoi

1

încărcând pepenii în automobilul de marca/model ”Ford Focus” cu n/î C KK 415,

la volanul căruia se afla Prisacari A., au părăsit locul infracțiunii, iar la cerințele

lui Cucu M. de a stopa și de a restitui pepenii, inculpații nu au reacționat,

deplasându-se spre or. Chișinău, astfel cauzându-i părții vătămate o daună

materială în sumă totală de 113,5 lei.

Prisacari A., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare a inculpatului, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea cererii, apelantul a invocat următoarele argumente:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și la etapa dezbaterilor judiciare la

judecarea cauzei în primă instanță, inculpații Prisacari A. Prisacari I. au declarat

că nu au știut despre faptul că Bețivu V. a sustras trei pepeni verzi, și au aflat

despre aceasta numai după ce au plecat de la locul incidentului, fapt confirmat

de către Bețivu V., care în cadrul dezbaterilor judiciare a declarat că a sustras din

grămadă 3 pepeni, pe care i-a pus pe podea, din spatele banchetei pe care ședea

Prisacari I., acoperindu-i cu o haină, fiind sigur că nu-l vede nimeni; Bețivu V. a

afirmat că Prisacari A. și Prisacari I. nu au văzut acest moment, deoarece

Prisacari I. stătea cu spatele la el, iar Prisacari A. era de cealaltă partea a

automobilului și vroia să urce;

- instanța a dat o apreciere eronată probelor, declarațiile inculpatului

Bețivu V., ale părții vătămate Cucu M. și ale martorului minor Cucu A. combat

învinuirea adusă inculpaților Prisacari A. și Prisacari I., deoarece aceștia au

declarat că soții Prisacari nu au văzut momentul comiterii jafului de către Bețivu

V.

2016, pronunțată integral la 11 aprilie 2016, a fost admis parțial apelul declarat,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, conform căreia Prisacari A. a fost condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, conform art.

90 Cod penal.

susținută de inculpații Prisacari A. și Prisacari I., precum că nu au știut despre

faptul că Bețivu V. a sustras trei pepeni verzi și au aflat despre aceasta numai

după ce au plecat de la locul incidentului, urmează a fi apreciată critic, or,

inculpații au încercat să prezinte o stare de fapt ireală și neplauzibilă, care să le

atenueze răspunderea penală, iar vinovăția acestora se confirmă prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care au fost puse la baza condamnării,

și anume prin: declarațiile părții vătămate Cucu M. și ale martorului minor Cucu

2

A.; plângerea părții vătămate Cucu M. din 14.08.2014 (f.d. 7); procesele-verbale

de cercetare la fața locului din 14.08.2014, cu tabelul fotografic (f.d. 8-11, 17-19); -

procesul - verbal de ridicare din 24.09.2014, cu tabel fotografic (f.d. 66-68).

Cu referire la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, instanța de apel

a constatat că instanța de fond și-a motivat concluzia privind prezența în

acțiunile inculpaților a semnului calificativ - cauzarea de daune în proporții

considerabile - doar reieșind din cele declarate de către partea vătămată Cucu M.,

precum că prejudiciul cauzat lui este unul considerabil.

Astfel, instanța de apel a reținut că în cursul judecării cauzei nu au fost

constatate careva date (în afară de declarațiile părții vătămate), ce să elucideze

criteriile cuprinse în conținutul art. 126 Cod penal. Nu au fost prezentate date

privind atât veniturile atât a părții vătămate, cât și a altor membri ai familiei sale,

nu au fost prezentate date privind starea materială a părții vătămate, din care ar

rezulta că bunurile sustrase au influențat esențial starea materială a acesteia.

Sub aspectul celor invocate, instanța de apel a conchis de a exclude din

învinuirea înaintată inculpaților semnul calificativ - cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Cu privire la criticile invocate de apelant referitor la aprecierea probelor de

către prima instanță, instanța de apel a reținut că acestea nu sunt întemeiate,

deoarece declarațiile inculpaților Prisacari A. și Prisacari I. nu sunt susținute de

alte probe. Solicitarea de achitare a inculpaților reieșind din declarațiile

inculpatului Bețivu V. nu putea fi acceptată, deoarece nici declarațiile acestuia

nu și-au găsit confirmare, formulând o versiune invocată în scop de apărare,

chiar dacă în cadrul urmăririi penale inculpatul Bețivu V. și-a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a reținut că intenția inculpaților de a sustrage

bunurile părții vătămate rezulta și din comportamentul post-infracțional,

deoarece din declarațiile inculpaților s-a constatat cu certitudine că aceștia au

văzut cum partea vătămată Cucu M. alerga spre automobilul în care se aflau,

strigând cu cerința de a întoarce pepenii sustrași, însă aceștia nu au reacționat,

nu au rămas pe loc pentru a restitui bunurile, ci au urcat în automobil și au

plecat de la punctul de comercializare, fiind semnificativ și faptul că pepenii

sustrași nu au fost restituiți părții vătămate nici atunci când inculpații au văzut

că sunt urmați de automobilul părții vătămate, care le semnaliza să stopeze.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că

va acorda deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, luând în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, că infracțiunea

imputată inculpatului face parte din categoria celor grave, fiind comisă din

intenție, de personalitatea inculpatului, care nu se află la evidența medicului

psihiatru sau narcolog, de circumstanțele atenuante în privința lui Prisacari A. -

3

lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă la locul de trai, prezența la

întreținere a unui copil minor și de lipsa circumstanțelor agravante în privința

inculpatului.

În urma celor constatate, instanța de apel a conchis de a stabili inculpatului

pedeapsa privativă de închisoare în cuantum minim al sancțiunii prevăzute de

norma legii penale, fiind justificată neaplicarea în privința inculpatului a

pedepsei complementare sub formă de amendă.

Referitor la executarea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că aceasta

urmează a fi suspendată condiționat, considerând că astfel funcția de reeducare

a pedepsei penale va fi realizată, inculpatul putând fi redat societății, fără riscul

că ar săvârși alte infracțiuni și fără executarea efectivă a pedepsei, prin

stimularea eforturilor de autoeducare a inculpatului, dovedită prin buna

conduită în cadrul termenului de probă.

avocatul Gîscă V. în numele inculpatului Prisacari A., care în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Prisacari A. să fie achitat, deoarece

acțiunile lui sunt lipsite de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei

infracțiuni și inculpatul nu le-a comis.

În motivarea cererii depuse recurentul a invocat următoarele argumente:

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o apreciere eronată

probelor, declarațiile inculpatului Bețivu V., ale părții vătămate Cucu M. și ale

martorului minor Cucu A. combat învinuirea adusă inculpatului Prisacari A.,

deoarece aceștia au declarat că soții Prisacari nu au văzut momentul comiterii

jafului de către Bețivu V.;

- instanța de judecată nu a constatat și nu a stabilit câți pepeni

verzi/galbeni au fost sustrași de Bețivu V., deoarece în plângerea părții vătămate

sunt indicați 6 pepeni verzi și 2 pepeni galbeni (f.d. 8-11), iar în procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 14.08.2014 sunt indicați 3 pepeni verzi (f.d. 17-19);

- partea vătămată a declarat că nu are careva pretenții materiale față de

inculpat;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că inculpatul Prisacari A.

este tânăr, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, are la întreținere

un copil minor, nu are alte surse de existență decât ajutorul părinților, este

student la instituții superioare de învățământ;

- conform art. 14 alin. (2) Cod penal, nu constituie infracțiune acțiunea sau

inacțiunea care, deși formal, conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul

cod, dar fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei

infracțiuni.

4

13 septembrie 2016, recursul declarat a fost admis, fiind dispusă casarea parțială

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în

privința lui Prisacari A. și dispus rejudecarea cauzei în această parte de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

A., de către instanța de apel, a fost constatată săvârșirea acelorași acțiuni de jaf,

în aceeași calitate de coautor, prin aceeași înțelegere prealabilă cu alți inculpați și

cu același scop de sustragere a bunurilor altei persoane. Această situație, luând în

considerare erorile comise de către instanța de apel, a determinat Colegiul penal

să admită recursul ordinar declarat, cu casarea parțială a deciziei instanței de

apel, în privința lui Prisacari A. și a lui Prisacari I. și cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Colegiul penal lărgit a reiterat că, probarea intenției de săvârșire a

infracțiunii de jaf, a scopului de sustragere și a acțiunilor propriu-zise ale fiecărui

inculpat în particular, în cadrul săvârșirii infracțiunii de către mai multe

persoane, este de o importanță primordială, deoarece aceste aspecte constituie

semne integrante ale laturii obiective și subiective, în calitate de elemente ale

componenței de infracțiune.

Totodată, Colegiul penal lărgit a constatat că, criticile invocate de recurent,

privind aprecierea eronată a probelor care au fondat soluția de condamnare a

inculpatului Prisacari A., au fost formulate și în cererea de apel, motive asupra

cărora instanța de apel, după cum s-a indicat în prezenta decizie, a omis să se

expună în mod convingător.

Din considerentele date, Colegiul penal a conchis că, decizia instanței de

apel, în privința inculpatului Prisacari A., nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, totodată lipsind pronunțarea, de către instanța de apel,

asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce constituie temeiuri pentru

recurs, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și reprezintă

erori de ordin procedural, pasibile de a fi corectate doar de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmând să țină cont de cele expuse

decizia adoptată de către instanța de recurs, să se expună asupra tuturor

motivelor invocate în apel și inclusiv să țină cont de cele invocate în recurs, să

identifice și să expună conținutul acelor probe, ce urmează a fi apreciate în

deplină conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, care

demonstrează sau infirmă acțiunile și contribuția, în parte, a fiecărui inculpat la

săvârșirea infracțiunii incriminate și să adopte o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 414 și 419 Cod de procedură penală.

5

2017, apelul declarat a fost admis, fiind dispusă casarea parțială a sentinței

atacată în partea condamnării inculpatului Prisacari A. și pronunțat o nouă

hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță conform căreia, Prisacari

A. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare

fără aplicarea amenzii, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilite, pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

materialele cauzei prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a constatat cu

certitudine că, acțiunile inculpatului Prisacari A. au fost eronat încadrate juridic

de către acuzatorul de stat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar

ulterior, greșit menținută acuzarea de către prima instanță condamnându-l pe

inculpat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, deoarece, instanța de apel a

considerat dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, după semnele calificative: jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane; cu

excluderea calificativului cauzarea de daune în proporții considerabile. Ținând

cont de faptul că la materialele cauzei nu au fost prezentate acte ce ar confirma

cauzarea unui prejudiciu considerabil, iar poziția instanței de fond fiind bazată

în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate.

Verificând argumentele invocate în apelul depus de către apărător cu

referire la nevinovăția inculpatului, instanța de apel, a ajuns la concluzia că,

acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele

stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în

cadrul procedurii de examinare a apelului.

Instanța de apel a respins solicitarea apărării privind achitarea inculpatului

Prisacari A., din motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii incriminate, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunii de jaf.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apelul apărătorului

precum că, inculpatul nu a văzut momentul sustragerii pepenilor, astfel în

acțiunile sale nu se întrunesc elementele infracțiunii incriminate, or, intenția

inculpatului Prisacari A. în săvârșirea infracțiunii imputate se demonstrează prin

comportamentul inculpatului în urma săvârșirii infracțiunii. Potrivit declarațiilor

inculpaților se constată cu certitudine că aceștia au văzut cum partea vătămată

alerga spre automobilul în care se aflau, solicitând să-i fie restituiți pepenii

sustrași, însă aceștia nu au reacționat, nu au rămas pe loc pentru a restitui

bunurile, ci dimpotrivă au urcat în automobil și au plecat de la punctul de

6

comercializare a pepenilor verzi și pepenilor galbeni.

Mai mult, potrivit materialelor cauzei și declarațiilor participanților la

proces, se atestă faptul că, pepenii sustrași nu au fost restituiți părții vătămate,

nici când au văzut că sunt urmați de automobilul părții vătămate, care le

semnaliza să stopeze.

În acest sens, nu poate fi pusă la îndoială intenția directă a inculpatului de a

comite jaful, luând în considerare că inculpatul a declarat că a stopat

automobilul, pentru a discuta cu persoana ce îi urmărea, înțelegând că aceasta

este tatăl băiatului ce comercializa pepeni, iar la acel moment nu i-a restituit

pepenii, astfel a dorit și a admis survenirea urmărilor prejudiciabile ce au avut

loc în urma sustragerii în mod deschis a bunurilor lui Cucu M.

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Prisacari A., instanța de apel

a ținut cont de constatările expuse în decizia Curții Supreme de Justiție din

15.06.2016, prin care a fost menținută condamnarea lui Bețivu V. în baza deciziei

Curții de Apel Chișinău din 29.02.2016 pe art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, prin

ce se confirmă comiterea infracțiunii de două persoană, fără cauzarea unor

daune în proporții considerabile.

Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a considerat dovedită fără

echivoc vinovăția inculpatului Prisacari A. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La determinarea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de

apel a ținut cont de circumstanțele reale și personale, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului și circumstanțele

cauzei.

Instanța de apel, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a ținut cont de

gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului

Prisacari A., de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Astfel, la stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a reținut prezența circumstanțelor atenuante:

săvârșirea pentru prima dată a infracțiunii, caracteristica pozitivă la locul de trai,

aflarea unui copil minor la întreținere, iar circumstanțe agravante nu au fost

stabilite.

Ținând cont de circumstanțele comiterii faptei, de graviditatea infracțiunii

comise care este una gravă, de personalitatea inculpatului, de comportamentul

acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii, de scopul pedepsei penale, de

influența pedepsei penale asupra corectării inculpatului, instanța de apel a ajuns

la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără privarea

inculpatului de libertate, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de închisoare

7

cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune.

Gîscă V. în numele inculpatului Prisacari A., care, invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

sentinței și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie

2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie liberat de

răspunderea penală, deoarece acțiunile acestuia sunt lipsite de importanță și nu

prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, nefiind comise de dânsul.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, instanțele inferioare au dat o apreciere greșită probelor

acumulate în dezbaterile judiciare, așa cum declarațiile condamnatului Bețivu V.

părților vătămate Cucu M. și Cucu A. combat cele puse la baza învinuirii și

condamnării soților Prisacari.

Atât condamnatul Bețivu V. cât și partea vătămată au declarat că soții

Prisacari nu au văzut momentul comiterii jafului de către Bețivu V., dar instanța

concluzionează că, aceste afirmații se combat cu totalitatea de probe cercetate.

Condamnatul Bețivu V. a declarat în instanță că, ”soții Prisacari nu au văzut

acest moment (sustragerea) așa cum Inga stătea cu spatele la el, i-ar Andrei era

de cealaltă parte a automobilului și vroia să urce”.

Conform art. 14 alin. (2) Cod penal, nu constituie infracțiune acțiunea sau

inacțiunea care, deși formal conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul

cod, dar, fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei

infracțiuni.

Este de neconceput poziția instanței de apel, care a achitat-o pe Prisacari I.,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de aceasta, i-ar pe Prisacari A. la condamnat,

astfel, ultimul a fost toată vremea în momentul producerii jafului alături de soție

și, nu a cunoscut despre intențiile și acțiunile lui Bețivu V.

11.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece în speță

nu se constată prezența a careva erori de drept, ce ar servi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

casarea deciziei instanței de apel pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul declarat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în

pct. 9. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței și pronunțării unei noi hotărâri în privința lui

Prisacari A., expunându-se argumentat din motivul cărei erori de drept urmează

a fi casată soluția primei instanțe în partea condamnării acestuia.

Verificând astfel procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de

apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată. Ținând

cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate

motivele invocate în apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul critică modalitatea de

apreciere a probelor, astfel, în acest sens Colegiul penal reține că, instanța de apel

a verificat și apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101

Cod de procedură penală și conducându-se de prevederile art. 436 alin. (2) Cod

de procedură penală, a ținut cont de indicațiile date de către instanța de recurs

prin decizia din 13 septembrie 2016 (expuse în pct. 8 al prezentei decizii) și a stabilit

toate aspectele de fapt și de drept, astfel just ajungând la concluzia privind

condamnarea lui Prisacari A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. b) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

9

săvârșit de două sau mai multe persoane; cu excluderea calificativului ”cauzarea de

daune în proporții considerabile”.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Revenind în continuare la conținutul recursului declarat, Colegiul penal

reține că, autorul acestuia consideră că instanța de apel, a tras o concluzie greșită

în ce privește condamnarea inculpatului Prisacari A. în baza art. 187 alin. (2) lit.

b) Cod penal, menționând în acest sens că, acțiunile acestuia sunt lipsite de

importanță și nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, nefiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a

cercetat materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, referitoare la existența

elementelor constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită.

Astfel, argumentele invocate de recurent referitor la nevinovăția

inculpatului Prisacari A. în săvârșirea infracțiunii de jaf, sunt neîntemeiate și se

resping, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel au motivat

condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe

care cu certitudine dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii

imputate.

Prin urmare, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat

argumentul părții apărării cu referire la faptul că, Prisacari A. nu ar fi văzut

momentul sustragerii pepenilor, or, intenția inculpatului s-a demonstrat prin

însăși comportamentul acestuia, deoarece cu certitudine s-a stabilit că, Prisacari

A. a văzut cum partea vătămată Cucu M. alerga spre automobilul în care se afla,

solicitând să-i fie restituiți pepenii sustrași, însă acesta nu a reacționat, nu a

10

rămas pe loc pentru a restitui bunurile, ci dimpotrivă, a urcat împreună cu

Bețivu V. și Prisacari I. în automobil și au plecat de la punctul de comercializare a

pepenilor.

Mai mult, potrivit materialelor cauzei și declarațiilor participanților la

proces, se atestă faptul că, pepenii sustrași nu au fost restituiți părții vătămate

Cucu M., nici când inculpații au văzut că sunt urmați de automobilul părții

vătămate, care le semnaliza să stopeze.

În acest sens, nu poate fi pusă la îndoială intenția directă a inculpatului de a

comite jaful, luând în considerare că Prisacari A. a declarat că a stopat

automobilul, pentru a discuta cu persoana ce îi urmărea, înțelegând că aceasta

este tatăl băiatului ce comercializa pepeni, iar la acel moment nu i-a restituit

pepenii, astfel, a dorit și a admis survenirea urmărilor prejudiciabile ce au avut

loc în urma sustragerii în mod deschis a bunurilor lui Cucu M.

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Prisacari A. nu ar fi săvârșit

infracțiunea imputată, contravin materialelor cauzei, deoarece, instanța de fond,

ulterior cea de apel casând parțial sentința, corect a menționat că vinovăția

inculpatului se dovedește prin probele anexate la materialele cauzei și care sunt

în contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului părții

apărării în sensul declarat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sunt administrate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanța inferioară

conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitoare la prezența în acțiunile inculpatului Prisacari A. a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate

conform prevederilor art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal. Prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă ale acestei infracțiuni,

au fost demonstrate prin probele prezentate de către partea acuzării, acumulate

la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat

o motivare clară și argumentată expusă în pct. 10. al prezentei decizii, soluție, care

11

este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune (cauza

CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995), din care

considerent se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gîscă Valeriu

în numele inculpatului Prisacari Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Prisacari Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 iulie 2017.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Iurie Diaconu

Ion Guzun

12