1ra-1080/17 — art.264 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1080/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017,

declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Gavriliță

Vitalie, în cauza penală în privința lui

Gudumac Oleg xxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Gudumac Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale.

conducând automobilul de model „BMW 730D”, cu n/î KSW 111, deplasându-se în

curtea comună a blocului locativ nr.2 din bd.Traian, mun.Chișinău, ieșind din curtea

comună sus menționată și efectuând manevra de virare la stânga pe bd.Traian în

direcția bd.Dacia, mun.Chișinău, în perimetrul imobilului nr.1/1 amplasat pe bd.Traian,

nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al

traficului rutier, iluminarea, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului,

prin ce a încălcat cerințele art.22 alin.(4) din Legea nr.l31-XVI din 07.06.2007 „Privind

siguranța traficului rutier”, care stipulează că, participanții la trafic sunt obligați să

manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu

pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic, inclusiv prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, și anume: - pct.3), potrivit căruia ,,participanții la trafic sunt

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe

acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”; - pct.4), potrivit căruia ,,orice

1

participant la trafic este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic

execută cerințele acestuia”; - pct.39) subpct.(2) lit.b), conform căruia ,,în cazul în care

vehiculul iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul trebuie să cedeze

trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum”; - pct.45) subpct.(l),

potrivit căruia ,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția, h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, d) situația rutieră”; - alin.(2), care prevede că, ,,în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și,

manifestând neglijență în circumstanțele sus expuse, nu a reacționat adecvat, ca rezultat

a comis tamponarea pietonului Șugaev Mihail, născut la 22.04.1946, care la acel

moment traversa partea carosabilă de la dreapta la stânga relativ sensului de mișcare al

automobilului, condus de către Gudumac Oleg.

În urma accidentului rutier, părții vătămate Șugaev Mihail, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr.239 din 03.08.2016, traumatism

toracal închis cu fractura coastelor VI-VII cu deplasarea fragmentelor, pe linia axilară

posterioară stângă, urmat de pneumo-hidrotorax neînsemnat, edem cu excoriații pe față,

care se califică ca vătămări corporale medii.

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui O.Gudumac să-i fie stabilită sub formă de

amendă în mărime de 300 unități convenționale, dispunîndu-se totodată încasarea de la

inculpat în folosul statului a cheltuielilor judicare în mărime de 1401,00 lei, suportate

pentru efectuarea expertizelor medico-legale, invocând că instanța, contrar prevederilor

art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, nu a dispus ca suma dată

să fie încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art.227-229

Cod de procedură penală.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.

Instanța de apel cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, a reținut că prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținînd cont de

circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și

atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia.

Cît privește acțiunea civilă înaintată de procuror, instanța de apel a considerat-o

neîntemeiată, în acest sens instanța, făcând referire la prevederile art.143 alin.(1) pct.6),

alin.(2) Cod de procedură penală, a conchis că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare, ce sunt

achitate din bugetului statului. La fel, a reținut că expertiza medico-legală a fost

ordonată de către organul de urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor

cauzate părții vătămate M.Șugaev în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, astfel

fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care este pusă în seama părții acuzării.

2

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a acesteia, cu dispunere rejudecării cauzei, pe motiv că soluția instanței de apel,

care a menținut sentința referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare, și anume prevederilor art.227 alin.(1), (3), 229

Cod de procedură penală, din care rezultă că inculpatul suportă cheltuielile judiciare,

astfel că soluția instanțelor de a respinge încasarea cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor este una greșită.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori

de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Motivul recurentului, precum că atât prima instanță, cât și instanța de apel

incorect nu au dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 1401 lei,

care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizelor medico-legale a părții vătămate

M.Șugaev este neîntemeiat.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau

sunt trecute în contul statului.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale în privința părții vătămate M.Șugaev, în mărime de 1401 lei, sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și

că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are

un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea

și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor

judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării

procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or,

într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Prin urmare, reținând cele expuse supra, Colegiul penal constată că corect

instanța de apel a respins solicitarea procurorului de a fi dispuse spre încasare de la

inculpat cheltuielile suportate la realizarea expertizelor medico-legale, făcând trimitere

la prevederile art.143 alin.(1) pct.6), alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece în

cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de

către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

3

efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de

stat.

La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece după cum rezultă din

decizia recurată, dimpotrivă aceasta, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală,

s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, este bine argumentată,

motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, instanța

de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de drept, ce ar

servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității recursului

declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Gudumac Oleg,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Judecător Elena Covalenco

4