1ra-1080/17 — art.264 alin.1 CP

Prima instanță: 29.12.2015 – 30.11.2016;

Instanța de apel: 27.12.2016 – 09.02.2017;

Instanța de recurs: 06.06.2017 – 28.06.2017. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 30 noiembrie 2016, Gudumac Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Gudumac Oleg, la 23 iunie 2015, ora 09.15, conducând automobilul de model „BMW 730D”, cu n/î KSW 111, deplasându-se în curtea comună a blocului locativ nr.2 din bd.Traian, mun.Chișinău, ieșind din curtea comună sus menționată și efectuând manevra de virare la stânga pe bd.Traian în direcția bd.Dacia, mun.Chișinău, în perimetrul imobilului nr.1/1 amplasat pe bd.Traian, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al traficului rutier, iluminarea, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele art.22 alin.(4) din Legea nr.l31-XVI din 07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier”, care stipulează că, participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic, inclusiv prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, și anume: - pct.3), potrivit căruia ,,participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”; - pct.4), potrivit căruia ,,orice 1 participant la trafic este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”; - pct.39) subpct.(2) lit.b), conform căruia ,,în cazul în care vehiculul iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul trebuie să cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum”; - pct.45) subpct.(l), potrivit căruia ,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, d) situația rutieră”; - alin.(2), care prevede că, ,,în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și, manifestând neglijență în circumstanțele sus expuse, nu a reacționat adecvat, ca rezultat a comis tamponarea pietonului Șugaev Mihail, născut la 22.04.1946, care la acel moment traversa partea carosabilă de la dreapta la stânga relativ sensului de mișcare al automobilului, condus de către Gudumac Oleg. În urma accidentului rutier, părții vătămate Șugaev Mihail, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr.239 din 03.08.2016, traumatism toracal închis cu fractura coastelor VI-VII cu deplasarea fragmentelor, pe linia axilară posterioară stângă, urmat de pneumo-hidrotorax neînsemnat, edem cu excoriații pe față, care se califică ca vătămări corporale medii. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui O.Gudumac să-i fie stabilită sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, dispunîndu-se totodată încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor judicare în mărime de 1401,00 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale, invocând că instanța, contrar prevederilor art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, nu a dispus ca suma dată să fie încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror. Instanța de apel cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, a reținut că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținînd cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia. Cît privește acțiunea civilă înaintată de procuror, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, în acest sens instanța, făcând referire la prevederile art.143 alin.(1) pct.6), alin.(2) Cod de procedură penală, a conchis că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare, ce sunt achitate din bugetului statului. La fel, a reținut că expertiza medico-legală a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea constatării gradului vătămărilor cauzate părții vătămate M.Șugaev în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, astfel fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care este pusă în seama părții acuzării. 2

Împotriva deciziei date a declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, cu dispunere rejudecării cauzei, pe motiv că soluția instanței de apel, care a menținut sentința referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare, și anume prevederilor art.227 alin.(1), (3), 229 Cod de procedură penală, din care rezultă că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, astfel că soluția instanțelor de a respinge încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor este una greșită.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Motivul recurentului, precum că atât prima instanță, cât și instanța de apel incorect nu au dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 1401 lei, care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizelor medico-legale a părții vătămate M.Șugaev este neîntemeiat. Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt trecute în contul statului. La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate M.Șugaev, în mărime de 1401 lei, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea. Prin urmare, reținând cele expuse supra, Colegiul penal constată că corect instanța de apel a respins solicitarea procurorului de a fi dispuse spre încasare de la inculpat cheltuielile suportate la realizarea expertizelor medico-legale, făcând trimitere la prevederile art.143 alin.(1) pct.6), alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru 3 efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece după cum rezultă din decizia recurată, dimpotrivă aceasta, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală. Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, instanța de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității recursului declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Gudumac Oleg, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Copia corespunde originalului Judecător Elena Covalenco 4