1ra-960/17 — art. 244 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-960/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

a judecat în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de avocatul

Lozovanu Olga în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai 2016 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui

Strogov Alexandr Victor, născut la xxxx,

originar și locuitor în mun. xxxx, bd. xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 31.03.2016-30.05.2016;

instanța de apel: 07.09.2016-31.01.2017;

instanța de recurs: 16.05.2017-20.06.2017;

C O N S T A T Ă :

fiind examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală,

Strogov Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 244 alin.(2), lit. b)

Cod penal la 1 (un) an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita

activități financiar economice pe un termen de 2 (doi) ani, iar în conformitate cu art.90

Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pe termen de probă

de 2 (doi) ani.

Conform art.62 alin.(3) Cod penal, lui Strogov Alexandr i s-a aplicat munca

neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 (una sută) ore, în calitate de

obligație pentru perioada termenului de probă.

acționând în complicitate cu xxxx, fiind fondator și îndeplinind funcția de director al SC

„Zebra-Trans” SRL, c/f xxxx, persoană juridică care desfășoară activitate de

întreprinzător, urmărind scopul obținerii unui profit, incluzând în documente contabile

date vădit denaturate cu privire la venituri și cheltuieli, a unor cheltuieli care nu au la

bază operațiuni reale și care au la bază operațiuni ce nu au existat și tăinuind obiectul

impozabil, în perioada de la 01.01.2007 până la 09.06.2011, a prejudiciat bugetul public

în sumă de 199 207,90 MDL.

1

În perioada 01.01.2007-09.06.2011, știind cu certitudine că persoana juridică SC

„Zebra-Trans” SRL, nu este înregistrată ca subiect al impunerii cu TVA, contrar

prevederilor art.art. 17, 19, 20 și 43 a Legii contabilității nr.113 din 27.04.2007, Strogov

Alexandr, fiind sfătuit și determinat de către xxxx în vederea comiterii faptelor

infracționale, nu a reflectat în evidența contabilă și nu a inclus în registrul livrărilor,

facturile fiscale, datele despre livrarea către agenții economici, a mărfurilor și serviciilor

în valoare de 1 502 658,51 MDL. Prin aceasta, încălcând prevederile art.art.97, 101,

102, 112 alin.(1) din Codul fiscal, persoana juridică SC „Zebra-Trans” SRL a diminuat

TVA aferentă bugetului în perioada fiscală de gestiune în mărime de 199 207,90 MDL,

ceea ce depășește 5000 unități convenționale și, respectiv, constituie proporții deosebit

de mari.

Ulterior, în vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale, urmărind scopul

neadmiterii deconspirării faptului diminuării impozitelor și evitării responsabilității

pentru faptele ilegale comise, Strogov Alexandr, acționând prin intenție directă, dându-

și seama de caracterul ilegal al acțiunilor sale, fiind conștient de survenirea

consecințelor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, prin motivare financiară, i-a

cerut lui xxxx să întreprindă măsuri în vederea ascunderii urmelor infracțiunii și

vânzării acțiunilor întreprinderii altor persoane, iar ultimul, la 13 mai 2011 a convins-o

pe Iacovleva Anna să procure acțiunile în mărime de 100 % ale SC „Zebra-Trans” SRL,

devenind și administrator al societății comerciale vizate, după care a schimbat adresa

juridică a acesteia.

Faptul neachitării obligațiunilor contribuabilului SC „Zebra-Trans” SRL a fost

constatat prin nota de serviciu nr.17 din 27 iulie 2011, întocmită de inspectorii Direcției

de Administrare Fiscală Buiucani

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care față de el să fie aplicată Legea nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Cu referire la cererea inculpatului privitor la aplicarea față de el a Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, instanța de apel a menționat că, această solicitare

urmează a fi respinsă, deoarece nu întrunește condițiile necesare pentru aplicarea actului

de amnistie sus-indicat, or, potrivit art. 10 alin.(1), lit. k) al aceleiași Legi, amnistia nu

se aplică persoanelor învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral

prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost

condamnată, or, după cum a constatat instanța de fond prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai 2016, inculpatul până la finalizarea cercetării

judecătorești nu a reparat prejudiciul cauzat statului prin neachitarea TVA în sumă de

199 207,90 lei.

2

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal, prin care în privința lui Strogov Alexandr să fie aplicată

Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

În motivarea cererii avocatul a invocat că:

- instanța de apel eronat a respins cererea inculpatului privind aplicarea

amnistiei, deoarece în sentința instanței de fond nu este indicat nici un prejudiciu, pe

care instanța de apel a menținut-o, acțiune civilă în cauza dată nu este;

- prin răspunsul din 26.10.2016, eliberat de Inspectoratul fiscal este indicat

că taxa pe valoarea adăugată în sumă de 199207,90 lei este obligațiunea agentului

economic SRL „Zebra-Trans” de a o achita și tot în acest răspuns este menționat că

Strogov Alexandr nu este persoană cu funcție de răspundere la întreprinderea dată și

organul fiscal nu are temei juridic să prezinte careva informații.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel corect a

respins cererea inculpatului prin care a solicitat aplicarea amnistiei.

concluzionează că recursul declarat urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Rațiunea și finalitatea

exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în

înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare

a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată că, în speță sunt incidente circumstanțe care înlătură

răspunderea penală a inculpatului.

În drept, soluția instanței de apel cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept atunci când aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de un act de amnistie și prin urmare, concluzia instanței de recurs adoptate pe

marginea cererii depuse de avocat în numele inculpatului, se fundamentează pe

prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârilor

atacate și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de legea

procesual-penală.

Pornind de la analiza cererii de recurs, Colegiul constată că, în esență, titulara

acesteia critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind amnistia în

3

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu

dispunerea încetării procesului penal în privința lui Strogov Alexandr.

Instanța de recurs consideră că criticele recurentei sunt întemeiate și în contextul

ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza admiterii recursului declarat.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de clemență

al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social,

înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite

până la apariția sa.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2

din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i

se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie 2016,

pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin

Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un

termen de 7 ani.

Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Strogov Alexandr a comis

infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal în perioada anilor 2007-

2011, iar săvârșirea acestei infracțiuni se pedepsește cu amendă în mărime de la 3350 la

5350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 6 ani, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de la 2 la 5 ani. Respectiv, circumstanțele de fapt ale cauzei deferite judecății,

se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia, care are ca

efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta infracțională comisă.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art.

2 din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile

expres indicate de această lege.

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul

amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul a manifestat căința activă față

de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 susține că căința

activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 Cod

penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de răspundere

penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt întrunite

următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în

alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii precitat, se

conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite cel

puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este importantă remarca că, căință

4

activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea infracțiunii include: judecarea

cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 sau în baza art. 509 Cod

de procedură penală, sau recunoașterea integrală a vinovăției.

Raportând la caz cele consemnate supra, Colegiul reiterează că, cauza penală în

privința lui Strogov Alexandr a fost judecată în procedura simplificată, reglementată de

art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală. Prin alte cuvinte, inculpatul a manifestat căință față de fapta infracțională

comisă, încă în prima instanță, acceptând judecarea cauzei în privința sa în baza art.

3641 Cod de procedură penală și recunoscând vinovăția de cele incriminate. Mai mult,

acțiune civilă în cadrul procesului penal nu a fost înaintată.

La etapa judecării cauzei de către instanța de apel, inculpatul a solicitat să fie

aplicată amnistia în privința sa, cu încetarea procesului penal.

Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului și a consemnat că, actul

amnistiei față de inculpat nu poate fi aplicat din motiv că „inculpatul nu întrunește

condițiile necesare pentru aplicarea actului de amnistie sus-indicat, or, potrivit art. 10

alin.(1), lit. k) al aceleiași Legi, amnistia nu se aplică persoanelor învinuite, inculpate

sau condamnate care nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru

care este urmărită sau, după caz, a fost condamnată, or, după cum a constatat instanța

de fond prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai 2016, inculpatul

până la finalizarea cercetării judecătorești nu a reparat prejudiciul cauzat statului prin

neachitarea TVA în sumă de 199 207,90 lei”.

Colegiul penal lărgit nu acceptă statuările instanței de apel și consideră că în

privința inculpatului urmează a fi aplicat actul amnistiei, dat fiind că în sentința instanței

de fond nu este indicat nici un prejudiciu, soluție pe care instanța de apel a menținut-o,

iar parte vătămată și acțiune civilă în cauză nu este și mai mult ca atât, prin răspunsul

din 26.10.2016, eliberat de Inspectoratul fiscal este indicat că taxa pe valoarea adăugată

în sumă de 199207,90 lei este obligațiunea agentului economic SRL „Zebra-Trans” de a

o achita și tot în acest răspuns este menționat că Strogov Alexandr nu este persoană cu

funcție de răspundere la întreprinderea dată și organul fiscal nu are temei juridic să

prezinte careva informații.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința

inculpatului poate fi aplicat actul amnistiei, nefiind incidente careva restricții prevăzute

de art. 10 al Legii nr. 210, acesta manifestând căința activă față de fapta infracțională

comisă și careva prejudiciu nu există.

Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul

penal lărgit că, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a

sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal privind

învinuirea înaintată lui Strogov Alexandr în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal

urmează a fi încetat, în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Lozovanu Olga în numele

inculpatului, casează parțial sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, în

cauza penală în privința lui Strogov Alexandr.

Se aplică prevederile art.2 al Legii Republicii Moldova nr.210 din 29 iulie 2016

privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova și se încetează procesul penal în privința lui Strogov Alexandr, în

baza art.244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 11 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

6