1ra-499/17 — art. 309-1 alin 1 CP

1ra-499/17 — art. 309-1 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-499/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2016,

declarat de avocatul Briceac Andrei în numele părții vătămate Struc Oleg, în cauza

penală în privința lui

Baranov Radu Ion, născut la 20 iunie 1978,

originar r-nul Ungheni, s. Măcărești și domiciliat

or. Ungheni, str. Boico, 2, ap. 8.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.07.2014 - 27.05.2016;

Instanța de apel: 27.06. - 23.11.2016;

Instanța de recurs: 27.01. - 07.06.2017.

C O N S T A T Ă:

liberat de răspundere penală pe art. 309/1 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Oleg Struc privind încasarea

prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind încasat de la Baranov Radu în folosul

lui Oleg Struc prejudiciul moral în sumă de 20000 lei.

fiind angajat al MAI prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne al R. Moldova

nr.153 ef. din 30 aprilie 2003, activând în funcția de inspector al Grupei antidrog din

cadrul Secției poliției criminale al CP Ungheni, deținând gradul special „locotenent

major de poliție”, fiind astfel în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod

penal „persoană publică”, adică: „funcționar public cu statut special, persoană

investită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice și să îndeplinească

activități de interes public”, contrar prevederilor art. 3 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04 noiembrie

1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997 care prevede că: „Nimeni

nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”,

la 29 iulie 1994, care prevede că: „Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse

sau tratamente crude, inumane ori degradante”, încălcând grav și prevederile art. 4

din Legea cu privire la poliție a R. Moldova nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 care

stipula că: „în activitatea sa poliția mizează pe respectarea personalității cetățenilor,

constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor

legitime”, cât și prevederile art. art. 14, 15 din aceeași Lege care reglementează

condițiile și limitele aplicării forței, mijloacelor speciale și a armei de foc de către

colaboratorii de poliție, precum și prevederile pct. 15 lit. f), g), m), 16 lit. a), b) Codul

1

de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova

nr. 481 din 10 mai 2006 și a atribuțiilor sale de serviciu, care î-l obligau să nu aplice

forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse

cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le

revin, să acționeze cu integritate și respect față de populație, să nu aplice, să

încurajeze sau să tolereze acte de tortură tratamente sau pedepse inumane sau

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să respecte Legislația R. Moldova, să nu

recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura

necesară atingerii unui obiectiv legitim a săvârșit un act de tortură în privința

cet. Struc Oleg în următoarele circumstanțe.

La 14 februarie 2007, aproximativ la ora 17.00, Struc Oleg care se afla în stare

de arest în incinta Izolatorului de detenție preventivă a CP Ungheni, fiind bănuit de

organul de urmărire penală din teritoriu, de săvârșirea unui act de huliganism agravat

și vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, aflându-se totodată sub

jurisdicția Statului, a fost escortat de către angajații Izolatorului de detenție

preventivă, pentru a avea o întrevedere și discuții pe marginea condițiilor de detenție,

către biroul de serviciu al comisarului-adjunct de atunci al CP Ungheni,

Botnariuc Lilian, care se afla la etajul 2 al instituției.

Drept urmare, Struc Oleg aflându-se pe holul etajului 2 al CP Ungheni, unde

aștepta să intre în biroul de serviciu al comisarului-adjunct, Botnariuc Lilian, în timp

ce era încătușat la mâini de mâinile plutonierului de poliție, Burlacu Grigore, care îl

escorta, a fost lovit cu piciorul în cutia toracică, de către inspectorul Secției poliție

criminale al CP Ungheni, Baranov Radu care trecea pe alături.

Exact după această lovitură, polițistul Baranov Radu manifestând în continuare

un comportament nerespectuos în raport cu onoarea și demnitatea persoanei în cauză

și urmărind scopul intimidării și umilirii lui Struc Oleg pentru faptul că ar fi încercat

să se plângă conducerii sale pentru condițiile de detenție, răzbunării și pedepsirii

pentru multiplele adresări instituțiilor superioare împotriva acțiunilor pretins ilegale

ale colaboratorilor de poliție față de persoana sa și nu în ultimul rând influențării și

determinării acestuia de a-și recunoaște vina pentru crimele incriminate lui, i-a mai

aplicat lui Struc Oleg o lovitură cu mâna peste cap în așa fel ca el să se lovească cu

capul de perete, care avea denivelări, după care i-a mai aplicat o lovitură și cu

piciorul peste cap, exact în aceeași parte cu care s-a lovit de perete fapt de la care

numitul de la durerile suportate a căzut jos la pământ.

Drept urmare, aflându-se la pământ și neavând posibilitatea efectivă de a se

apăra de lovituri, deoarece era încătușat, Struc Oleg fiind în continuu amenințat de

către Baranov Radu cu repetarea unor asemenea tratamente față de el, în cazul în care

nu-și va recunoaște vina, a mai fost lovit de mai multe ori de către același polițist cu

picioarele în partea stângă a abdomenului.

Ulterior, după ce polițistul a încetat loviturile cu picioarele în direcția lui

Struc Oleg și acesta s-a ridicat în picioare de la pământ, a mai fost lovit încă o dată cu

piciorul peste cap de către Baranov Radu, fapt de la care Struc Oleg din nou s-a lovit

cu capul de acel perete, de care s-a lovit anterior.

În circumstanțele menționate, în urma acțiunilor violente cu caracter de tortură

întreprinse de către polițistul Baranov Radu, prin aplicarea de lovituri cu mâinile,

2

picioarele și loviri cu capul de perete, cet. Struc Oleg i-au fost cauzate vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de excoriații în regiunea

parietală pe dreapta.

La fel, în urma acțiunilor ilegale ale lui Baranov Radu, cet. Struc Oleg în afară

de vătămările corporale suportate i-au fost cauzate dureri și suferințe fizice puternice

și traume psihologice de intensitate ușoară, manifestate prin dereglări de somn,

cefalee, anxietate sporită, hipervigilență, tensionare, instabilitate emoțională

sentimentul inferiorității și umilinței, care au determinat scăderea nivelului de

autoapreciere.

cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie calificate corespunzător acțiunile inculpatului, cu dispunerea încasării din

contul lui Baranov Radu în beneficiul lui Struc Oleg a prejudiciului moral în sumă de

300000 lei.

În susținerea cerințelor invocate, apelantul a invocat următoarele aspecte:

- prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 60 Cod penal, or, potrivit

alin. (8) art. 60 Cod penal „Prescripția nu se aplică persoanelor care au săvârșit

infracțiuni contra păcii și securității omenirii, infracțiuni de război, infracțiuni de

tortură, tratament inuman sau degradant sau alte infracțiuni prevăzute de tratatele

internaționale la care R. Moldova este parte, indiferent de data la care au fost

săvârșite”;

- prima instanță urma să aplice norma corespunzătoare pentru a constata că

termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală a lui Baranov Radu nu a

expirat;

- fapta săvârșită de inculpat a fost calificată greșit, deoarece efectiv, fapta

săvârșită de inculpatul Baranov Radu se încadrează în componența prevăzută de

art. 309/1 alin. (3) Cod penal, în particular, fiind aplicabile 2 agravante:

a) art. 309/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu bună știință asupra unui minor sau a

unei femei gravide ori profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a

victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori

altui factor.

Infracțiunea a fost săvârșită în privința lui Struc Oleg, profitând de starea de

neputință cunoscută și evidentă a acestuia, în momentul maltratării lui Struc Oleg,

acesta era încătușat și doborât la pământ, inculpatul cunoștea și profita de situația în

care se afla Struc Oleg și de faptul că acesta nu era în stare să îi opună rezistență, la

momentul maltratării lui Struc Oleg, acesta suferea de tuberculoză pulmonară.

Inculpatul a profitat de starea gravă a sănătății lui Struc Oleg și de faptul că

acesta era sleit de puteri, aceste împrejurări fiind constatate și probate de acuzare.

b) art.309/1 alin. (3) lit. f) Cod penal, de o persoană cu înaltă funcție de

răspundere.

Atât în partea descriptivă a rechizitoriului, cât și în dispozitivul acestuia

acuzarea a indicat că, Baranov Radu a săvârșit infracțiunea activând în funcția de

inspector al Grupei antidrog din cadrul Secției poliției criminale, deținând și gradul

special „locotenent major de poliție”, fiind astfel în conformitate cu prevederile

art. 123 alin. (2) Cod penal „persoană publică”;

3

- partea vătămată Struc Oleg, a intentat acțiune civilă prin care a solicitat

încasarea de la inculpat a sumei de 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pe când

instanța a dispus încasarea sumei de 20000 lei, astfel suma încasată de prima instanță

nu corespunde exigențelor unei satisfacții echitabile, fiind disproporționată gravității

suferințelor cauzate lui Struc Oleg;

- soluția primei instanțe în latura civilă este neîntemeiată în condițiile în care

însăși prima instanță a constatat gravitatea suferințelor la care a fost supusă partea

vătămată, or, în prezentul caz este evident comportamentul agresiv al inculpatului,

precum și seriozitatea faptei, fiind evident gradul de lezare a drepturilor lui

Struc Oleg;

- acordarea unei compensații echitabile lui Struc Oleg se impune și în contextul

obligației pozitive a statului de a garanta un remediu efectiv victimei torturii, în

condițiile art. art. 3, 13 din CțEDO;

- acordarea unei sume bănești cu titlu de compensație morală pentru prejudiciul

suportat de Struc Oleg este o condiție obligatorie pentru ca acesta să fie decăzut din

calitatea sa de victimă. O compensație disproporționat de mică i-ar da dreptul

acestuia să se considere în continuare victimă, corespunzător, Struc Oleg poate să se

adreseze ulterior la Curtea de la Strasbourg pentru a cere constatarea calității sale de

victimă a încălcării drepturilor lui prevăzute de art. 3 din CțEDO și încasarea unei

compensații echitabile, doar că într-o asemenea situație, despăgubirea va trebui să fie

achitată de stat și nu de către inculpat.

2016, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță a făcut o

analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora

le-a fost dată apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

fără a invoca temei concret prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

invocând dezacordul cu încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului

Baranov Radu în baza art. 60 Cod penal, cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și cu latura civilă, specificând în susținerea cerințelor, motive similare

celor din cererea de apel.

solicitând să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de

recurent nu se încadrează în temeiurile stipulate la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

împotriva hotărârii instanței de apel, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

4

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat,

atunci când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt

aplicabile circumstanțelor cauzei sau când nu este descrisă și argumentată esența

încălcării.

Analizând cererea de recurs ordinar declarată de apărare, Colegiul constată că

titularul acesteia nu a invocat în drept, careva din temeiurile stipulate de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, însă din contextul acesteia rezultă critica

recurentului sub aspectul pct. 6), 12) al normei citate supra, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În contextul ce urmează, Colegiul va puncta raționamentele care au stat la baza

inadmisibilității recursului declarat.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, decizia recurată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 din CțEDO și dă răspuns la toate argumentele

apelantului expuse în cererea de apel.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze argumentele precum că instanța de

apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Or, aici urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale de încetare a procesului penal, adică așa cum s-a procedat,

de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută încetarea procesului penal în privința lui Baranov Radu în

baza art. 3091alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificând

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

menținere a sentinței primei instanțe.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs relevă că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde

5

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de

apărare, cu menținerea sentinței de încetare a procesului penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

Pe de altă parte, raportat la criticele apărării, Colegiul constată că aceasta se

referă preponderent la chestiunile de încetare greșită a procesului penal în baza art. 60

Cod penal, încadrare greșită a acțiunilor inculpatului și soluționarea greșită a acțiunii

civile.

Față de argumentele nominalizate , Colegiul penal amintește, că aceste motive

au format obiectul judecării în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare și argumentată, iar soluția de menținere a sentinței de încetare a

procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, instanța de

recurs o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând decizia atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

acesta este vădit neîntemeiat.

Mai mult, Colegiul penal se raliază la raționamentele punctate în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel cu referire la încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Baranov Radu și susține, că potrivit ordonanței procurorului în

Procuratura Ungheni, Toderița Veaceslav din 30 mai 2014 (f.d.27, 28, vol. IV),

Baranov Radu a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 309/1 alin. (1) Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Totodată, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În ședința de judecată nu a fost modificată acuzarea în sensul agravării ei în

condițiile și cazurile prevăzute de art. 326 Cod de procedură penală, astfel prima

instanță legal și întemeiat a judecat cauza în limitele învinuirii formulate.

Referitor la faptul, că prima instanță greșit a aplicat prevederile art. 60

Cod penal, Colegiul penal la fel raliază statuărilor instanței de apel enunțând

următoarele considerente.

Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Baranov Radu prevăzută de

art. 309/1 alin. (1) Cod penal, a fost săvârșită de către inculpat la 14 februarie 2007.

Având în vedere prevederile art. art. 16, 53 lit. g) 60 alin. (1) lit. b), (2)

Cod penal, precum și art. 275 pct. 4), 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sancțiunea art. 309/1 alin. (1) Cod penal, la data săvârșirii

infracțiunii se pedepsea cu închisoare de până la 5 ani, astfel se califică ca fiind

infracțiune mai puțin gravă.

De la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin. (1) Cod penal, au

trecut mai mult de 5 ani, astfel, în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța

de apel corect a considerat, că prima instanță a adoptat o soluție justă în aspectul

nominalizat.

Totodată, instanța de apel corect a reținut, că modificările indicate la alin. (8)

art. 60 Cod penal, au fost operate prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, în

vigoare din 21 decembrie 2012, pe când 5 ani de la săvârșirea infracțiunii reținute au

6

expirat încă la 14 februarie 2012, până la intervenirea modificărilor art. 60 alin. (8)

Cod penal.

Reținând prevederile art. art. 8, 10 Cod penal, instanța de apel corect a

constatat, că fapta infracțională a fost săvârșită la 14 februarie 2007, când prevederile

art. 60 Cod penal erau mai favorabile comparativ cu modificările introduse prin

Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, în vigoare de la 21 decembrie 2012, astfel că

prima instanță corect s-a condus și a aplicat prevederile legii penale în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

Cu referire la latura civilă, Colegiul penal enunță, că având în vedere

prevederile art. art. 219 alin. (4), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel corect a conchis, că despăgubirile solicitate în sumă de 300000 lei sunt exagerat

de mari, astfel prima instanță corect a apreciat prejudiciul moral cauzat în sumă de

20000 lei ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate

părții vătămate Struc Oleg prin acțiunile infracționale ale inculpatului Baranov Radu,

de gradul de vinovăție al făptuitorului și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea părții vătămate, precum și a ținut cont de împrejurările indicate, urmând

și scopul ca evaluarea prejudiciului moral solicitat să nu fie subiectivă ori pentru a nu

se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, sumă care în viziunea instanței de apel este

suficientă și reală.

În acest aspect, instanța de apel corect a reținut, că prin Hotărârea CEDO din

14 decembrie 2012 pronunțată în cauza Struc contra Moldovei, partea vătămată

Struc Oleg a beneficiat deja de o compensație bănească în sumă de 8000 euro, cu titlu

de prejudiciu moral, pentru acțiunile de tortură aplicate în privința acestuia.

În consecință, statuând asupra faptului că titularul recursului nu a invocat

careva argumente temeinice privitor la pretinsele erori admise de instanța de apel la

etapa precedentă de judecare a cauzei, iar hotărârea acestei instanțe este legală și

întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală, recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Briceac Andrei în

numele părții vătămate Struc Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 23 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Baranov Radu Ion,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7