1ra-756/2017 — art.42 alin.2, 189 alin.3 lit.b,e, 42 alin.3, 189 alin.3 lit.b,e Cod penal

1ra-756/2017 — art.42 alin.2, 189 alin.3 lit.b,e, 42 alin.3, 189 alin.3 lit.b,e Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-756/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Tatarciuc Victor în numele părții vătămate Calaraș Ghenadie, de avocatul

Istrate Anatolie în numele inculpatului Sochirca Iurie, de avocatul Nagacevchi Vitalie în

numele inculpatului Șoltoianu Ivan și inculpat, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016, în cauza penală în

privința lui

Sochirca Iurie xxx,

născut la xxx, originar din xxx, domiciliat în xxx,

și

Șoltoianu Ivan xxx,

născut la xxx, originar din xxx, domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

(instanța de fond);

ianuarie 2016 – până la 16 decembrie 2016 (instanța de

apel);

10 martie 2017 - până la 07 iunie 2017 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnați:

- Șoltoianu Ivan în baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal la 10 ani închisoare,

în baza art.145 alin.(1) Cod penal la 11 ani închisoare și în baza art.

290 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- Sochirca Iurie în baza art.42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal la 10 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Calaraș Ghenadie a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de Stratulat Efim a fost admisă parțial, dispunîndu-se

încasarea de la Șoltoianu Ivan în beneficiul lui Stratulat Efim a prejudiciului material în

1

sumă de xxx, a prejudiciului moral în sumă de xxx, a cheltuielilor pentru asistența

juridică în sumă de xxx, a cheltuielilor de transport în sumă de xxx, iar în total în sumă

de xxx.

împreună cu Șoltoianu Ivan și cetățenii Ucrainei xxx, xxx, xxx și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală au comis șantajul în privința lui Calaraș

Ghenadie în următoarele circumstanțe:

Astfel, Sochirca Iurie, având scopul însușirii bunurilor proprietarului Calaraș Gh.

a organizat și a elaborat un plan criminal, iar în scopul realizării acestuia a apelat la

Șoltoianu Ivan. Ultimul, acționând conform înțelegerii avute cu Sochirca Iurie, la 09

iulie 2008, aproximativ la ora 1330, aflându-se împreună cu fondatorii întreprinderii

mixte xxx, xxx, xxx și xxx, în incinta hotelului xxx, odaia xxx, din xxx, având scop

cupidant și dorind să-l destituie pe Calaraș Gh., care de asemenea era fondator a xxx,

din funcția de director al întreprinderii date, sub un pretext inventat, precum că acesta

nu distribuie venitul obținut din activitatea de antreprenoriat proporțional între

fondatori, i-a aplicat, fiind asistat și ajutat de către xxx și o altă persoană nestabilită,

multiple lovituri cu mâinile și picioarele în cap, față și alte părți ale corpului, cauzându-

i vătămări corporale medii și, amenințându-l cu moartea, i-a cerut inițial transmiterea

sumei de xxx, susținând că acești bani au fost achitați de către el lui xxx și xxx în contul

datoriei formate față de fondatori și xxx ca dobândă. Văzând că Calaraș Gh. nu poate fi

convins, Șoltoianu Iv. împreună cu xxx, au aplicat în continuare acestuia violență

periculoasă pentru viață și sănătate și, amenințându-l cu aplicarea violenței împotriva

familiei, i-au cerut transmiterea în folosul unei terțe persoane, numite de către ei, a 5%

din cota parte a capitalului statutar deținut de către el la xxx, echivalentul a xxx.

În continuare, Calaraș Gh., nerezistând violenței aplicate, a dat acordul

transmiterii unei terțe persoane a 5% din cota parte a capitalului statutar deținut de

către el la xxx.

Tot în aceiași zi, Sochirca I., dorind să dea tranzacției date o aparență legală, a

organizat deplasarea lui Calaraș Gh. la notarul privat Bumbu Cristian (cunoscutul

acestuia), oficiul căreia e situat în xxx, xxx, pentru oformarea actelor necesare. Calaraș

Gh. a plecat în direcția nominalizată cu automobilul său personal, fiind escortat sub

amenințarea cu pistolul de către Șoltoianu Ivan.

Fiind supus amenințării cu aplicarea violenței fizice și moartea, Calaraș Gh. a fost

determinat și impus de către cei nominalizați mai sus să elibereze, la propunerea lui

Sochirca I., două procuri pe numele lui xxx, autentificate de notarul privat Bumbu C.,

împuternicindu-l pe acesta cu dreptul să înstrăineze 5% din cota parte a capitalului

statutar deținut de către el la xxx pe numele surorii lui Sochirca Iurie - Sochirca Stela la

prețul de xxx și a apartamentului xxx, cei aparținea cu drept de proprietate, situat în

xxx. Ulterior, în aceiași zi, aproximativ la ora 1800, pentru a-și duce până la capăt

intențiile sale criminale, Sochirca I. împreună cu Șoltoianu I., cetățenii Ucrainei xxx, xxx,

xxx și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, de asemenea la

propunerea lui Sochirca I., s-au deplasat la oficiul xxx din xxx, unde Calaraș Gh., fiind

sub influența amenințărilor a fost impus de către persoanele nominalizate să semneze

procesul-verbal al adunării fondatorilor xxx datat cu data de 08.07.2008, prin care îi

vinde lui Sochirca Stela 5% din cota parte din capitalul statutar cei aparține, astfel

2

fiindu-i pricinuită o pagubă materială în sumă de xxx, ceea ce constituie proporții

deosebit de mari.

Ca consecință a acțiunilor ilegale, la 22 iulie 2008, în temeiul procesului-verbal al

adunării xxx, la care a participat deja și Sochirca Stela ca deținător a 5% din cota parte a

capitalului statutar al întreprinderii sus menționate, beneficiind de faptul că Calaraș Gh.

nu mai deținea deja 51% din capitalul statutar, s-a decis eliberarea lui din funcția de

director și desemnarea noului administrator - Sochirca Iurie, îndepărtându-l în așa mod

de la conducerea agentului economic.

Tot Șoltoianu Iv., la 19 septembrie 2011, aproximativ la ora 1200, aflându-se la

terasa cafenelei xxx din xxx, xxx, în urma unor relații ostile spontan apărute cu Stratulat

Ion, din intenție directă, urmărind scopul omorului acestuia, a scos arma de foc de

model xxx pe care o deținea legal asupra sa și a efectuat trei împușcături în direcția

ultimului, în rezultatul cărora Stratulat Ion a decedat pe loc. Imediat Șoltoianu I. a

părăsit locul infracțiunii, fugind într-o direcție necunoscută. Conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1731 din 07.10.2011, s-a constat că moartea lui Stratulat Ion a

survenit în rezultatul leziunilor prin armă de foc cu glonte, cu lezarea organelor interne.

La examinarea medico-legală s-au depistat: leziune prin armă de foc cu glonte

penetrantă oarbă a capului cu lezarea pielii, osului maxilar, limbii, mușchilor

perevertebrali la nivelul C5, mușchilor suprascapulari, cu finalizare oarbă în țesuturile

moi a spatelui; leziuni prin armă de foc cu glonte a toracelui, penetrantă, transfixiantă;

plagă penetrantă, transfixiantă prin armă de foc cu glonte a umărului drept, care au fost

produse intravital, într-o perioadă scurtă de timp, la trageri din armă de foc prin glonte

și se califică ca vătămări corporale grave, ce au dus nemijlocit la deces.

Tot el, în circumstanțe necunoscute, în perioadă de timp necunoscută, a obținut

un pistol-mitralieră de model xxx calibrul xxx, cu încărcător, un revolver de model xxx,

un amortizator pentru armă de foc și mai multe cartușe de diferit calibru, pe care, în

lipsa unei autorizații corespunzătoare, din intenție directă, le-a păstrat în garajul din

xxx, xxx, de care s-a folosit până la 19.09.2011, aproximativ la ora 2030, când în rezultatul

percheziției efectuate de către colaboratorii de poliție au fost depistate și ridicate.

Potrivit raportului de expertiză nr.3268, 3269 din 22.09.2011, s-a stabilit că pistolul-

mitralieră se referă la categoria armelor de foc militare de luptă și este în stare de

funcționare; revolverul este confecționat artizanal și este util pentru trageri; tubul

cilindric este un amortizator pentru reducerea zgomotului și flăcării produse de

împușcătură; 30 cartușe și 7 cartușe calibrul 5,45 mm se referă la muniții și sînt utile

pentru trageri.

acestuia Tatarciuc V., avocații Ursu P., Conțescu M. în numele lui Șoltoianu I. și

avocatul Istrate A. în numele inculpatului Sochirca I., care au solicitat:

- avocatul Tatarciuc V. în numele părții vătămate și partea vătămată Calaraș Gh.,

repunerea în termen a apelului, deoarece nu au participat la pronunțarea sentinței și au

primit copia acesteia cu întârziere, casarea parțială a sentinței în privința lui Sochirca Iu.

în partea stabilirii pedepsei, considerând-o prea blîndă, la aplicarea căreia instanța nu a

ținut cont de prevederile art.75 Cod penal și de persoana acestuia, menționând că doar

o pedeapsă mai aspră va duce la atingerea scopului pedepsei penale, totodată, să fie

admisă acțiunea civilă integral, aceasta fiind confirmată prin probele prezentate;

3

- avocatul Istrate A. în numele inculpatului Sochirca Iu., casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, invocând că instanța incorect l-a condamnat pe inculpat în baza art.42

alin.(3), 189 alin.(6) Cod penal, necătând că în acțiunile inculpatului lipsește latura

obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate, nefiind administrate și prezentate careva

probe certe ce ar fi confirmat faptul că anume Sochirca Iu. ar fi elaborat careva plan

criminal, organizat și acționat întru a-l șantaja pe Calaraș Gh. pentru ca acesta să

înstrăineze 5% din cota parte din capitalul statutar deținut în xxx, sau să aplice careva

lovituri acestuia, sau să între în posesia a careva sume de bani din presupusa sumă de

xxx; - instanța incorect a pus la baza vinovăției declarațiile părții vătămate, precum că

anume Sochirca Iu. a elaborat planul criminal bine chibzuit, prin care dânsul a fost

amenințat cu arma de foc, maltratat fizic și impus să înstrăineze 5% din cota sa parte din

capitalul statutar al întreprinderii, pe când nici una din aceste circumstanțe nu și-a găsit

confirmare în instanța de judecată, din care motiv instanța urma a aprecia critic aceste

declarații. Instanța a lăsat fără apreciere faptul că în cererea inițială și în explicațiile sale

partea vătămată nu a indicat la Sochirca I. că ar fi complice la această maltratare s-au că ar

fi întreprins în privința sa careva acțiuni de șantaj, precum nu a indicat nici faptul că a

fost amenințat cu arma de foc de către Iu.Șoltoianu. La fel, nu s-a dat apreciere faptului că

partea vătămată s-a adresat la spital după expirarea a 6 zile de la pretinsul moment al

aplicării violenței, iar prin raportul de expertiză medico-legală nu s-a confirmat cauzarea

leziunilor corporale de gravitate medie. La baza sentinței de condamnare instanța a pus

raportul de expertiză medico-legală nr. 3461 din 14.07.2008, fără a aprecia rapoartele de

expertiză medico-legale în comisie, potrivit cărora nu s-a constatat careva fracturi ale

coastelor și mandibulei la partea vătămată.

De asemenea instanța nu a indicat prin care probe se confirmă faptul că inculpatul

a intrat în posesia a cărorva bunuri, de rând ce beneficiar al cotei părții sociale din

capitalul statutar este Sochirca Stela, iar contractuul de vînzare-cumpărare, cît și

modificările introduce în Registrul prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat din

16.07.2008 sunt valabile, nefiind contestate de partea vătămată. Învinuirea adusă lui

Sochirca I. în comiterea acțiunilor de șantaj nu este una concretă, fără a fi specificat care

anume acțiuni ale inculpatului urmează a fi calificate drept șantaj, care sunt mijloacele și

modul de săvârșire a infracțiunii, prin ce s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii, pe

când inculpatul nu a purtat discuții sau înaintat careva cereri față de Gh.Calaraș referitor

la înstrăinarea a 5% din cota parte socială a capitalului statutar, nefiind dovedită intenția

directă de a intra în posesia bunului.

Nu s-a dat apreciere proceselor-verbale de percheziție efectuate la domiciliul lui

Sochirca Iu., în urma cărora nu s-au depistat careva urme sau obiecte drept rezultat al

șantajului, precum și careva elemente care ar demonstra organizarea de către acesta a

unui plan criminal bine determinat. De către organul de urmărire penală au fost comise

un șir de încălcări procedurale ce atrag nulitatea actelor procesuale, însă instanța nu a

ținut cont de acestea. A fost încălcat prevederile art. 63 alin.(3) Cod de procedură penală,

deoarece Sochirca I. a fost recunoscut ca bănuit la 05.09.2008, iar ca învinuit la 04.09.2009,

după un an de zile. Mai mult ca atât, a fost încălcată competența materială și teritorială,

ceea ce duce la nulitatea actelor procesuale, deoarece Judecătoria Buiucani nefiind

competentă să judece cauza penală, pe motiv că infracțiunea incriminată inculpatului se

presupune că a fost începută în sect. Botanica, dar consumată în sect. Centru,

4

mun.Chișinău, prin urmare cauza urma a fi examinată de Judecătoria Centru,

mun.Chișinău.

- avocații Conțescu M. și Ursu P. în numele inculpatului Șoltoianu I., casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare:

- pe învinuirea adusă în baza art.189 alin.(6) Cod penal, pe motivul că există

circumstanțe care exclud sau, după caz, condiționează excluderea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, ori aplicarea unei pedepse prin prisma art.79, 90 Cod

penal, cu respingerea acțiunii civile;

- pe învinuirea adusă în baza art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

- pe învinuirea adusă în baza art.145 alin.(1) Cod penal, sau reîncadrarea faptei

inculpatului din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.146 Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare cu limitarea la termenul deja ispășit.

În susținerea argumentelor sale, avocații pe învinuirea adusă în baza art.189

alin.(6) Cod penal, au indicat că instanța a ieșit din limitele învinuirii aduse lui Șoltoianu

I., deoarece descriind fapta de șantaj a constatat că acesta a aplicat părții vătămate lovituri

cauzându-i leziuni corporale medii, pe când în actul de învinuire în sarcina acestuia nu a

fost reținut acest semn calificativ, iar lipsa acestuia, care reprezintă pretinse acțiuni de

șantaj din partea lui Șoltoianu I., denotă și lipsa învinuirii aduse în comiterea infracțiunii

de șantaj.

Astfel, instanța pe infracțiunea de șantaj urma să înceteze procesul penal, pe motiv

că sunt prezente circumstanțe ce exclude sau condiționează încetarea procesului penal,

fiindcă nu au fost respectate prevederile art. 63 CPP.

Totodată, procesul penal urmează a fi încetat și din motivul existenței unei

hotărâri de neîncepere a urmăririi penale. Instanța condamnându-l pe Șoltoianu I. în baza

art. 42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal, eronat a aplicat și a interpretat prevederile normei

date, deoarece inculpatul nu a participat în calitate de autor al infracțiunii de șantaj.

Partea vătămată a declarat că nu-l cunoștea pe inculpat și l-a văzut prima dată la hotelul

xxx la 09.07.2008, că acesta i-a aplicat lovituri fracturându-i mandibula, însă prin

radiograma craniului careva fracturi la partea vătămată nu au fost depistate.

Prin procesul-verbal de examinare a registrului internării și refuzării la spitalizare

din 17.07-22.07.2008, unde partea vătămată s-a adresat pe faptul maltratării pentru

acordarea ajutorului medical, nu se confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

șantajului, deoarece în acea perioadă Calaraș Gh. a fost maltratat la terasa unui bar aflat

în sect. Botanica de 2 persoane neidentificate, fapt confirmat de paznicul acestui bar.

Apelanții nu sunt de acord cu concluzia instanței de fond care greșit au interpretat ca

probă în confirmarea vinovăției lui Șoltoianu I. actul de revizie din 04.02.2009, prin care s-

a stabilit lipsa mijloacelor bănești în sumă de xxx, iar la 01.10.2008 lipsa sumei de xxx,

deoarece lipsa mijloacelor financiare la întreprindere nu s-a datorat unor acțiuni de

șantaj din partea inculpatului.

Instanța nu s-a pronunțat asupra declarațiilor lui I.Șoltoianu, din care rezultă că el

i-a făcut o propunere lui Gh.Calaraș, prin care dînsul urma să se achite cu partenerii

ucraineni, iar acesta să-i acorde o recompensă sub formă de dobîndă, iar cota-parte din

capitalul social, partea vătămată a cedat-o din cauza că a comis o fraudă în detrimentul

partenerilor săi de afaceri, fapt constatat prin actul de revizie din 04.02.2009 și 01.10.2008.

Cât privește învinuirea în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța nu a dat

5

apreciere faptului că învinuirea adusă nu este una clară și concretă, deoarece infracțiunea

dată face parte din categoria celor de blanchetă, iar în actul de învinuire, partea acuzării

nu a descris normele legale ce reglementează modalitatea și condițiile de autorizare

respectivă a păstrării armelor și munițiilor reținute în Legea nr.563-XV din 19.10.2001 cu

privire la arme, precum și Hotărîrea Guvernului cu privire la comercializarea,

achiziționarea, păstrarea, portul și transportarea armelor individuale și munițiilor

aferente, pentru a putea stabili modalitatea prin care a fost realizată latura obiectivă a

infracțiunii incriminate. Prin urmare, instanța a reținut fapta constatată în modul cum a

fost descrisă în rechizitoriu, iar la calificarea faptei a reținut doar păstrarea armelor și

munițiilor fără autorizația respectivă, fără a indica dacă obținerea lor s-a făcut legal sau

ilegal.

Pe învinuirea adusă lui Șoltoianu I. în baza art.145 alin.(1) Cod penal, instanța

incorect l-a condamnat pentru omor intenționat, deoarece la momentul comiterii

infracțiunii inculpatul s-a aflat în legitimă apărare combinată cu stare de afect, ceea ce

exclude caracterul penal al faptei, și prin urmare acțiunile lui urmau a fi corect

încadrate în baza art.146 Cod penal, deoarece inițiatorul conflictului a fost Stratulat I.,

care a întins mâna spre arma din teacă, iar inculpatul aflându-se într-un pericol real și

iminent, a scos pistolul pe care-l avea la sine și a efectuat cîteva împușcături, astfel că

inculpatul s-a aflat în legitimă apărare. Astfel, fără apreciere s-a lăsat faptul că

inculpatul a comis fapta în stare de afect, deoarece intenția de a săvîrși omorul a

survenit în mod subit, spontan, întru-un timp foarte scurt și pe neașteptate, care a avut

loc din cauza actelor ilegale și imorale ale vicitimei. La fel, nu s-a dat apreciere nici

declarațiilor specialistului, psihologului medical M.Plăcintă, care a confirmat că în

momentul comiterii omorului Șoltoianu I. a avut o reacție afectivă puternică, cu control

slab al impulsurilor, ceea ce corespunde semnificației stării de afect, fiindcă acțiunile lui

I. Stratulat au fost percepute de el drept o agresiune și pericol real, amenințare directă,

ce a condus la declanșarea mecanismelor de apărare, având la bază reamintirile

psihotraumatice afective trăite în acel moment cînd inculpatul a înțeles că nu va reuși să

se apere, ceeia ce demonstrează că inculpatul a acționat în stare de afect.

fost repus în termen apelul declarat de partea vătămată Calaraș Gh. și avocatul

V.Tatarciuc, ca fiind depus cu întîrziere din motive întemeiate, totodată fiind respinse

apelurile declarate de partea vătămată Calaraș Gh. și avocatul acestuia V.Tatarciuc, de

avocații Conțescu M., Ursu P. în numele inculpatului Șoltoianu I. și avocatul Istrate A.

în numele inculpatului Iu.Sochirca, ca nefondate.

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată prin prisma art. 100 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității lor, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și, astfel,

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților Șoltoianu I. în baza art.

42 alin.(2), 189 alin.(6), 145 alin.(1), 290 alin.(1) Cod penal și a lui Sochirca I. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondat argumentul avocatului Istrate A.

în numele lui Sochirca I. cu referire la faptul că ultimul nu a comis organizarea

6

infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(6) Cod penal, deoarece această poziție de

nevinovăție este combătută prin probele administrate în cauză, și anume prin

declarațiile martorilor, inclusiv și a părții vătămate Calaraș Gh. care a ajuns la situația

de conflict cu cetățenii străini xxx, xxx și Sochirca Iu. fiind cunoscut cu aceștia din urmă,

a servit drept temei pentru încercarea de al deposeda ilegal pe Gh. Calaraș de mijloace

bănești și sub pretextul dat a organizat și realizat împreună cu cetățenii străini și

Șoltoianu I. cerința achitării de a transmite sume de bani în proporții deosebit de mari și

de a înstrăina 5% din cota parte din capitalul statutar al xxx ce constituie suma de xxx

pe numele surorii lui Sochirca Iu. - S.Sochirca, în final determinând scopul șantajului.

Instanța de apel a respins argumentele invocate de avocat precum că acțiunile de

urmărire penală sunt afectate de nulitate, indicând că toate aceste acțiuni au fost

efectuate cu respectarea legislației procesual penale, făcând referire la prevederile

art.251 alin.(2), (4) Cod de procedură penală, reținând că nici la finisarea urmării penale,

cât și în instanța de fond atât apărătorul, cât și inculpatul nu au invocat careva temeiuri

prin care ar fi solicitat declararea nulității probelor.

La fel, instanța a considerat neîntemeiat și motivul indicat cu privire la încălcarea

competenței teritoriale, deoarece reținând prevederile art.40 alin.(2), 42 alin.(4) Cod de

procedură penală, Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău a fost competentă să judece

cauza, fiindcă infracțiunea de omor a fost săvârșită de Șoltoianu I. în mun. Chișinău,

str.31 august 1989, care se află în dislocarea teritorială a acestui sector.

De asemenea au fost respinse ca declarative și nefondate temeiurile avocaților

Conțescu M. și Ursu P. în numele lui Șoltoianu I., precum că acesta nu a comis acțiuni

de șantaj, poziția dată fiind combătută prin declarațiile părții vătămate Calaraș Gh.,

potrivit cărora inculpatul, în hotel la amenințat cu răfuiala fizică în prezența altor

persoane și cu susținerea acestora, precum și cu amenințarea cu pistolul, aplicarea de

lovituri cu cauzarea vătămărilor corporale confirmate prin rapoartele de expertiză

medico-legale nr.3461 din 14.07.2008, nr.2703/D din 21.10.2008, înregistrarea audio a

discuțiilor dintre Șoltoianu I. și Calaraș Gh., declarațile martorilor, actul de înstrăinare a

acțiunilor, înregistrările audio și alte probe suplimentare prezentate de acuzatorul de

stat, care au fost cercetate în instanța de apel, în baza cărora instanța a ajuns la concluzia

de vinovăție a inculpaților.

Au fost respinse și motivele invocate de avocați, precum că nu a fost confirmată

vinovăția inculpatului nici pentru păstrarea armelor, pentru care Șoltoianu I. a fost

condamnat, deoarece vina acestuia s-a dovedit prin stenografierea discuțiilor telefonice

între Șoltoianu I. și soția acestuia I. Șoltoianu, iar poziția apărării că dânsul nu a

cunoscut despre depozitarea și păstrarea în garajul ce-i aparține cu drept de proprietate

a armelor și munițiilor, este în contrazicere cu procesul-verbal de percheziție din

19.09.2011, raportul de examinare a obiectelor depistate, prin care s-a stabilit că armele

erau puse în ziare editate în anul 2010, și nicidecum nu puteau fi aduse în anul 2007

cum a declarat martorul Sochirca S..

7

Cât privește poziția apărării pentru infracțiunea de omor și anume precum că

Șoltoianu I. în momentul comiterii infracțiunii s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare

combinată cu starea de afect, ceea ce conform art. 36 Cod penal exclude caracterul penal

al faptei, instanța a respins motivul dat, indicând că într-adevăr între părți a avut loc o

situație de conflict, însă nu există temei de a considera că acțiunile lui Șoltoianu I. au

fost generate de o stare de afect, de rînd ce ultimul a discutat cu victima mult timp și în

prezența mai multor persoane, iar la fața locului, cu toate că Stratulat I. a avut asupra sa

armă, aceasta era păstrată în teacă de la brîu la care era închisă arma și aceasta se afla

sub haină, de unde rezultă că victima nici nu a încercat să utilizeze arma.

Cu referire la apelul avocatului Tatarciuc V. declarat în numele părții vătămate

Gh.Calaraș și partea vătămată, prin care s-a solicitat de a-i fi aplicată o pedeapsă mai

aspră inculpatului Sochirca Iu., instanța de apel a considerat că motivele invocate nu

sunt întemeiate, deoarece în speță nu se impune necesitatea aplicării unei pedepse mai

aspre decît cea stabilă de instanța de fond, fiindcă au fost respectate criteriile generale

de individualizare a pedepsei, la care au fost luate în considerație toate circumstanțele

cauzei, gravitatea infracțiunii comise, motivul și scopul, persoana vinovatului.

vătămată Calaraș Gh. și avocatul acestuia Tatarciuc V., avocatul Istrate A. în numele lui

Sochirca I. și inculpatul, avocatul Ursu P. în numele inculpatului I. Șoltoianu și

inculpatul, care au solicitat:

- partea vătămată Calaraș Gh. și avocatul acestuia Tatarciuc V., invocând temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea parțială a

hotărârilor contestate atât în partea stabilirii pedepsei inculpatului Sochirca I., cât și în

latura civilă, pe motiv că instanțele de fond corect au stabilit circumstanțele de fapt ale

cauzei și just au încadrat acțiunile acestuia, însă în partea stabilirii pedepsei nu au ținut

cont în deplină măsură de prevederile art.75 Cod penal, de persoana acestuia, în urma

căreia i-au stabilit o pedeapsă prea blândă, ce nu va duce la echitatea pentru fapta

comisă, cu admiterea integrală a acțiunii civile;

- avocatul Istrate A. în numele inculpatului și inculpatul Sochirca I., casarea

hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motivul lipsei

faptei infracționale. A menționat că instanța de apel a examinat cauza nerespectând

procedura prevăzută de art.414, 417 Cod de procedură penală, nepronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea instanței nu cuprinde motivele

de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, prin urmare a dat o concluzie greșită

acțiunilor inculpatului, fără a face o analiză juridică amplă și adecvată probelor care au

stat la baza învinuirii aduse pentru șantaj.

- avocatul P.Ursu în numele inculpatului și inculpatul Iu.Șoltoianu, casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei.

Pe învinuirea adusă inculpatului în baza art.145 alin.(1) Cod penal, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și instanța a admis o

8

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, deoarece există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, pe care instanța de apel a negat-o nemotivat, contrar

circumstanțelor cauzei, deoarece inculpatul și-a apărat viața proprie de un atac real,

imediat, material și direct din partea lui I.Stratulat, care l-a amenințat cu lipsirea de

viață, fapt confirmat prin declarațiile martorului D. Solonenco. Necătând la faptul că

instanța de apel a admis demersul apărării dispunând la 11.11.2014 prin încheiere

numirea unei expertize psihiatrico-psihologice suplimentare, aceasta a rămas

neexecutată și nici anulată.

Referitor la capătul de învinuire adusă în baza art.290 alin.(1) Cod penal, a

invocat că fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, urmând a fi achitat,

deoarece instanța de apel incorect și-a întemeiat concluziile de vinovăție pe procesul-

verbal de percheziție din 19.09.2011, din care rezultă că în garajul inculpatului a fost

depistată o geantă în care erau arme și muniții, fiindcă simplul fapt al depistării armei

de foc, nu poate constitui temei de condamnare în baza acestei norme penale, până nu

va fi demonstrat că dânsul cunoștea despre existența armelor.

Totodată, consideră că pe învinuirea adusă în baza art.42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod

penal, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece acțiunile de șantaj

împotriva lui Calaraș Gh. nu s-au adeverit prin probe, care ar confirma faptul că

inculpatul ar fi cerut prin constrîngere sau amenințări de la partea vătămată careva

bunuri patrimoniale ce nu-i aparțin, iar simpla circumstanță că cetățenii ucraineni au

înaintat pretenții materiale față de victimă, cu care aveau deschisă o afacere în

R.Moldova de la care solicitau datoria, nicidecum nu demonstrează că dînsul a comis

un act de șantaj, chiar și în circumstanța că dînsul s-a aflat cu ei în hotel.

2015, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul Tatarciuc V. în numele

părții vătămate Calaraș Gh. și partea vătămată, de avocatul Istrate A. în numele lui

Sochirca I. și inculpat, de avocatul Ursu P. în numele lui Șoltoianu I. și inculpat, casată

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015 în partea

condamnării lui Sochirca I. și Șoltoianu I. în baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal

și aplicării prevederilor art. 84 Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în această parte

în aceeași instanță, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale hotărârilor

contestate au fost menținute.

Cod penal în privința inculpatului Șoltoianu I. și-a argumentat decizia adoptată prin

faptul că solicitările avocatului și inculpatului privind achitarea pe aceste capăte de

învinuire sunt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond corect au constatat că vinovăția

lui I. Șoltoianu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești pe aceste

epizoade, prin probele prezentate de partea acuzării, probe care au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs a constatat că în partea condamnării inculpaților

9

Sochirca I. și Șoltoianu I. în baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(6) Cod penal, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de apelanți, verificând și

cercetând un șir de probe pe acest capăt de acuzare în decizia contestată nu le-a apreciat

în nici un mod, din care motiv decizia contestată urmează a fi casată parțial în partea

dată.

16 decembrie 2016, au fost admise parțial apelurile declarate de partea vătămată Calaraș

Gh. și avocatul acestuia Tatarciuc V., de avocatul Conțescu M. în numele lui Șoltoianu

I., de avocatul Istrate A. în numele lui Sochirca I. și inculpat, casată parțial sentința în

partea condamnării lui Șoltoianu I. și Sochirca I. în baza art. 189 alin.(6) Cod penal și

admiterii în principiu a pretențiilor lui Calaraș Gh. privind încasarea prejudiciului

moral cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Șoltoianu Ivan a fost condamnat în baza art.42 alin.(2), 189 alin.(3) lit. b),e) Cod

penal (red.legii din 09.07.2008) la 8 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități

convenționale.

În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Sochirca Iurie a fost condamnat în baza art. 42 alin.(3), 189 alin.(3) lit.b), e) Cod

penal (red.legii din 09.07.2008) la 9 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus de a încasa de la Șoltoianu Ivan și Sochirca Iurie în beneficiul lui

Calaraș Ghenadie prejudiciul moral în sumă de xxx, de la fiecare. În rest, dispozițiile

sentinței au fost menținute.

comiterii de către Șoltoianu I. și Sochirca I. a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2),

189 alin.(3) lit.b), e) Cod penal, comiterea în participație a șantajului, adică cererea de a

transmite bunurile proprietarului ori dreptul asupra acestora, însoțită de amenințarea

cu violență a persoanei, rudelor sau apropiaților acestuia, săvârșită de mai multe

persoane, prin amenințarea cu moartea, cu aplicarea armei, urmate de dobândirea

bunurilor cerute, și a conchis că instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că

acțiunile inculpaților se încadrează în prevederile art. 42, 189 alin.(6) Cod penal, nefiind

apreciate probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor.

La fel, a indicat că fapta a fost comisă de inculpați la data de 09 iulie 2008, iar

potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa penală pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Prin urmare, a considerat ca întemeiate argumentele apărării, că atât organul de

urmărire penală, cât și instanța de fond nu a ținut cont de faptul că urmărirea penală a

fost pornită la 09.07.2008, iar acuzatorul de stat i-a înaintat învinuirea în baza art. 189

10

alin.(6) CP, precum și instanța i-a condamnat pe inculpați pentru componența de

infracțiune care la acea dată nu era prevăzută de legea penală, adică fiindu-i înrăutățită

situația inculpaților. Reținând cele nominalizate, precum și reieșind din prevederile art.

10 Cod penal, instanța urmează să stabilească pedeapsa potrivit Legii penale nr.

985-XV din 18.04.2002, adică în vigoare la momentul comiterii faptei.

Astfel, instanța de apel a calificat acțiunile inculpaților, manifestate prin intenție

directă, prin participație complexă și anume Sochirca I. având rolul de organizator, iar

Șoltoianu I. rolul de autor, prin ce au comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.(2),

189 alin.(3) lit.b), e) CP.

Totodată, analizând declarațiile părții vătămate Calaraș G. instanța a considerat

că acestea sunt veridice, consecvente și consecutive pe tot parcursul procesului penal,

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanțele de judecată, care sunt în coroborare

cu declarațiile martorilor Cerga I., Bumbu C., Lupoi I. și probele scrise, care dovedesc

cu certitudine că inculpații au comis infracțiunea de șantaj.

Declarațiile lui Șoltoianu I. și Sochirca I. privind nevinovăția lor în comiterea

infracțiunii de șantaj este combătută prin probele analizate și cercetate în cadrul ședinței

instanței de apel și anume prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și probelor

materiale, probe ce coroborează între ele și confirmă vinovăția inculpaților.

Nerecunoașterea vinei de către inculpați instanța le-a apreciat ca o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art. 66 CPP și art. 6 CEDO, or,

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu

poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și

nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a reținut că s-a stabilit cu certitudine faptul că partea vătămată

Calaraș G. împreună cu cetățenii Ucrainei xxx, xxx administrau o afacere comună, în

cadrul xxx, unde dețineau respectiv Calaraș G. - 51%, xxx – 24,5%, xxx – 24,5% din cota

socială a întreprinderii. xxx a fost înresgistrată la data de 02.11.2007, fiind întreprindere

cu capital străin, cu activitate de exploatare a 460 automate de joc. Între cofondatori au

apărut careva neînțelegeri referitor la administrarea întreprinderii.

Din declarațiile părții vătămate, cât și a lui Sochirca I. rezultă că ultimul îi

cunoștea de cetățenii Ucrainei nominalizați mai sus, prin intermediul lui Calaraș Gh. a

făcut cunoștință cu Sochirca I. și la recomandarea acestora, pe parcursul anilor de

activitatea a firmei, acorda careva ajutor consultativ în activitatea acesteia pe teritoriul

Republicii Moldova. Ca urmare, Sochirca I. a organizat și realizat împreună cu cetățenii

străini și Șoltoianu I. planul de deposedare ilegală a lui Calaraș G. de 5 % din cota parte

a capitalului statutar deținut de către el la xxx.

Prin urmare, în acțiunile inculpaților sunt prezente toate elementele componente

ale infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.(3) lit.b), e) Cod penal și anume obiectul juridic

principal – cererea inițial de transmitere a sumei de xxx, susținând că acești bani au fost

achitați de către Șoltoianu I. lui xxx și xxx în contul datoriei formate față de fondatori și

xxx ca dobândă, ulterior i-a cerut transmiterea în folosul lui Sochirca S., care este sora

11

lui Sochirca I. a 5% din cota parte a capitalului statutar deținut de către el la xxx, adică

echivalentul a xxx. În speță, este prezent și obiectul juridic secundar a infracțiunii de

șantaj și anume atentarea la relațiile sociale cu privire la libertatea psihică (morală) a

persoanei, integritatea corporală a persoanei, integritatea de utilizare a bunurilor.

La fel, instanța a considerat de a exclude din învinuirea inculpaților cauzarea

vătămărilor corporale medii părții vătămate, deoarece nu a fost demonstrat prin careva

probe incontestabile, că în rezultatul acțiunilor inculpaților părții vătămate i-a fost

cauzat vătămări corporale medii, iar raportul de examinare medico-legală nr. 3461 din

14.07.2008 este unul dubios.

De asemenea, au fost considerate întemeiate afirmațiile avocaților că instanța de

fond nu a dat apreciere faptului că partea vătămată s-a adresat la spital după expirarea

a 6 zile de la pretinsul moment al aplicării violenței, iar prin raportul de expertiză

medico-legală nu s-a confirmat cauzarea leziunilor corporale de gravitate medie. Astfel,

eronat a fost pus la baza sentinței de condamnare raportul de examinare medico-legală

nr. 3461 din 14.07.2008, fără a da apreciere rapoartelor de expertiză medico-legale în

comisie, prin care s-a negat constatarea careva facturi ale coastelor și mandibulei la

partea vătămată și lipsa vătămărilor corporale medii.

Totodată, instanța a conchis ca declarativ motivul avocatului în numele lui

Sochirca I. precum că inculpatul nu poate fi condamnat pentru infracțiunea de șantaj,

or, în acțiunile acestuia se dovedește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

incriminate, care sunt confirmate prin probe concludente că anume Sochirca Iurie a

elaborat un plan criminal, a organizat și acționat pentru a-l șantaja pe Calaraș Gh.

pentru ca acesta să înstrăineze 5% din cota parte din capitalul statutar deținut în xxx,

surorii sale Sochirca S.

În acest sens, instanța a menționat că prin probele apreciate și verificate de către

instanța de apel se confirmă că Sochirca I. a fost organizatorul acestei infracțiuni, sau el

avea afaceri cu persoanele străine, el reprezenta interesele în RM, iar în momentul în

care între cetățenii ucraineni și Calaraș Gh. au apărut neînțelegeri, s-a recurs la metode

de violență fizică și psihică față de partea vătămată pentru a atinge scopul scontat.

Faptul că Sochirca I. nu a aplicat nemijlocit lovituri victimei nu demonstrează

nevinovăția acestuia, deoarece el a realizat dirijarea infracțiunii, dând indicații celorlalte

persoane, care au aplicat violență și l-a amenințat pe Calaraș Gh.

Astfel, acțiunea adiacentă a laturii obiective a infracțiunii de șantaj se manifestă

atât prin aplicarea violenței, cât și prin amenințarea cu aplicarea violenței, iar din

materialele cauzei se confirmă că Sochirca I. l-a amenințat pe victimă.

Instanța a considerat că este lipsit de temei argumentul apărării precum că

instanța de fond a lăsat fără apreciere faptul că în cererea inițială și în lămuririle sale

partea vătămată nu a indicat la Sochirca I. că ar fi complice la această maltratare sau că

ar fi întreprins în privința sa careva acțiuni de șantaj, precum nu a indicat nici faptul că

a fost amenințat cu arma de foc de către Șoltoianu Iurie, or, în prima sesizare a

12

organelor de drept, din 16.07.2008, partea vătămată Calaraș Gh. a indicat că a fost

amenințat, cu aplicarea forței fizice, pentru a transmite cota-parte de 5% din capitalul

statutar al firmei, de către un grup de persoane. Ulterior, în explicațiile scrise, cu lux de

amănunte menționează cine l-a maltratat, în ce mod a fost amenințat, precum și rolurile

lui Sochirca I. și Șoltoianu I. fiind descrise concret.

Au fost respinse motivele avocaților precum că partea vătămată s-a adresat la

spital după expirarea a 6 zile de la pretinsul moment al aplicării violenței, iar prin

raportul de expertiză medico-legală nu s-a confirmat cauzarea leziunilor corporale de

gravitate medie. În acest sens, instanța a reținut că acțiunile inculpaților au fost

încadrate de către procuror în comiterea șantajului însoțită de amenințarea cu violență a

persoanei dar prin aplicarea violenței este necesară calificarea vătămărilor corporale ca

neînsemnate, medii sau grave. Cele menționate combat argumentele precum că partea

vătămată a doua zi după presupusa maltratare a plecat peste hotarele Republicii

Moldova, deși dacă i-ar fi fost provocate leziunile pe care le invocă, aflarea acestuia la

volanul automobilului ar fi imposibilă.

Temeiul indicat de avocat că atât la urmărirea penală, cât și în ședința de

judecată Sochirca I. a declarat că nu a cunoscut și nu a participat la careva acțiuni cu

caracter violent la care pretinde că a fost supus partea vătămată , nu cunoaște despre

existența sau inexistența acestora, nu confirmă nevinovăția inculpatului, or, este dreptul

inculpatului de a nu se auto-incrimina.

Instanța a apreciat critic argumentul precum că inculpatul Șoltoianu I. a declarat

că pe Sochirca I. nu l-a cunoscut până în octombrie 2008, atunci când a fost citat la

Departamentul Crimei Organizate pentru a fi interogat pe cazul dat. Careva înțelegeri

sau discuții cu Sochirca I. privind comiterea infracțiunii imputate nu a avut, deoarece

această poziție este combătută prin declarațiile părții vătămate și a martorilor, care i-au

văzut pe inculpați împreună și la notar.

Cât privește faptul că martorii, angajați ai hotelului au declarat că în incinta

Hotelului xxx din xxx la 09.07.2008 nu au avut loc careva conflicte, bătăi între partea

vătămată și careva persoane, nu demonstrează lipsa existenței infracțiunii, or, Șoltoianu

I. și ceilalți autori au comis fapta în odaia nr. xxx, dar nu în văzul martorilor, astfel

ultimii nu aveau de unde să vadă sau să audă ce se petrece în camera nominalizată.

Referitor la argumentele avocaților precum că în materialele cauzei lipsește

ordonanța, prin care inculpaților li s-ar fi incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin.(2), 189 alin. (6) Cod penal, fără a se dispune intentarea unei cauze penale pe

componența dată de infracțiune; - că nu au fost respectate prevederile art. 63 Cod de

procedură penală, inculpații fiind recunoscuți în calitate de învinuiți cu depășirea

termenului de 3 luni, în legătură cu ce procesul penal urma a fi încetat; - că urmărirea

penală a fost pornită la 14.08.2008 pentru presupusele acțiuni săvârșite la 09.07.2008, pe

când procurorul înaintând învinuirea în baza art.189 alin.(6) Cod penal; - că de către

organul de urmărire penală au fost comise un șir de încălcări procedurale ce atrag

13

nulitatea actelor procesuale, și anume în privința inculpaților nu a fost pornită cauza

penală în conformitate cu prevederile art. 255, 274 Cod de procedură penală, lipsind

ordonanța prin care i s-ar fi incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.

(3) și 189 alin. (6) Cod penal, instanța de apel le-a respins ca nefondate, menționând

următoarele.

Prin ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 14.08.2008 a fost începută

urmărirea penală în privința persoanelor xxx, xxx și a persoanelor necunoscute de către

organul de urmărire penală pe faptul samovolniciei, adică exercitarea unui drept

presupus în mod arbitrar, prin încălcarea ordinii stabilite de mai multe persoane,

însoțită de amenințarea cu moartea, cu aplicarea violenței periculoase pentru viață,

soldate de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 352 alin.(3)

CP.

În acest sens, s-a indicat că prin ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit

din 05.09.2008, Sochirca I. a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42, 352 al. (3) lit. b), d) Cod penal (f.d. 36, vol. V). Prin ordonanța din

03.12.2008 a fost prelungit termenul menținerii în calitate de bănuit a lui Sochirca I.

până la 05.03.2009. La 04.03.2009, a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire a lui

Sochirca I. în baza art. 352 alin.(3) lit.b), d) Cod penal.

Șoltoianu I. a fost recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanța din 09.09.2008,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal. Prin

ordonanța din 26.12.2008 a fost prelungit termenul menținerii în calitate de bănuit a lui

Șoltoianu I. până la 09.04.2009. Prin ordonanța de punere sub învinuire din 03.03.2009

Șoltoianu I. a fost pus sub învinuire în baza art. 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.

La 18.01.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Sochirca I. și

Șoltoianu I., pe motiv că în acțiunile acestora lipsesc elementele infracțiunii și încetată

urmărirea penală.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 15.04.2010, a fost admisă

plângerea lui Calaraș Gh. și declarată nulă ordonanța de încetare a urmăririi penale din

18.01.2010, fiind dispusă reluarea urmăririi penale, cu obligarea procurorului de a

lichida încălcările menționate.

Prin ordonanța de restituire a cauzei penale pentru completarea urmăriri penale

din 15.04.2010, a fost remisă cauza pentru completarea urmării penale și exercitarea

indicațiilor procurorului.

Ulterior, fiind înlăturate neajunsurile expuse în încheierea judecătorului de

instrucție, prin ordonanța de punere sub învinuire din 22.03.2011, lui Sochirca I. i-a fost

înaintată acuzarea în baza art. 42 alin. (3), 189 al. (6) Cod penal, iar prin ordonanța de

punere sub învinuire din 23.03.2011, lui Șoltoianu I. i-a fost înaintată acuzarea în baza

art. 42 alin. (2), 189 al. (6) Cod penal.

Totodată, prin ordonanța din 23.03.2011 a fost încetată urmărirea penală în

privința lui Sochirca I. și Șoltoianu I., pe cazul existenței bănuielii rezonabile că au

14

comis infracțiunea prevăzută de art. 352 alin. (3) în privința lui Sochirca Iurie și

Șoltoianu Ivan, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Prin ordonanța din

30.03.2011, a fost disjungată cauza penală în privința cetățenilor ucraineni xxx, xxx și

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală.

Prin urmare, instanța a conchis că acțiunile organului de urmărire penale au fost

efectuate legal și întemeiat, cu respectarea prevederilor art. 255, 274, 276, 279, 281-285

Cod de procedură penală, astfel nefiind temeiuri de declarare nulă a ordonanțelor

indicate de avocații inculpaților.

În baza plângerii părții vătămate Calaraș Gh. a fost pornită urmărirea penală pe

fapta comisă la data de 09.07.2008, iar pe parcursul efectuării acțiunilor de urmărire

penală a fost înaintată inițial învinuirea inculpaților în baza art. art. 42, 352 alin. (3) lit.

b), d) Cod penal, ulterior pe parcursul urmării penale au apărut temeiuri de schimbare

a acuzării, fiindu-le înaintată o nouă învinuire lui Sochirca I. în baza art. 42 alin. (3), 189

al. (6) Cod penal (f.d. 12-14, vol. VI) și lui Șoltoianu I. în baza art. 42 alin. (2), 189 al. (6)

Cod penal (f.d. 12-14, vol. VI), fiind scoși de sub urmărirea penală pentru infracțiunea

prevăzută la art. 42, 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.

În acest sens, instanța a indicat că organul de urmărire penală a respectat

prevederile art. 283 Cod de procedură penală, care prevede că dacă, în cursul urmăririi

penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului,

procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea

anterioară în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod. Dacă, în cursul

urmăririi penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul

dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privința acestui capăt de învinuire.

Prin urmare, nu sunt întemeiate argumentele avocaților precum că la dosarul

penal lipsește ordonanța de pornire a urmăririi penale în baza art. 42 alin. (3), 189 alin.

(6) Cod penal, deoarece potrivit legislației procesual-penale, este posibilă schimbarea

învinuirii în cadrul urmăririi penale, în situația în care sunt depistate noi circumstanțe

ce determină necesitatea reîncadrării juridice ale faptelor.

Referitor la motivul indicat precum că au fost încălcate prevederile art. 63 alin.(3)

Cod de procedură penală, deoarece în calitate de bănuit Sochirca I. a fost recunoscut la

05.09.2008, iar ca învinuit la 04.09.2009, după 1 an de zile, instanța de apel le-a respins

ca nefondate, deoarece s-a constatat că prin ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit din 05.09.2008, Sochirca I. a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal (f.d. 36, vol. V), prin

ordonanța din 03.12.2008 s-a prelungit termenul menținerii în calitate de bănuit a lui

Sochirca I. până la 05.03.2009, iar prin ordonanța din 04.03.2009 Sochirca Iurie a fost pus

sub învinuire în baza art. 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal (f.d. 56-57, vol. V), de

asemenea și în privința lui Șoltoianu I., care prin ordonanța din 09.09.2008, acesta a fost

recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 352 alin.

(3) lit. b), d) Cod penal (f.d. 76, vol. V), prin ordonanța din 26.12.2008 s-a prelungit

15

termenul menținerii în calitate de bănuit a lui Șoltoianu I. până la 09.04.2009 (f.d. 83-84,

vol. V), iar prin ordonanța din 03.03.2009 Șoltoianu I. a fost pus sub învinuire în baza

art. 352 alin. (3) lit. b), d) Cod penal. Astfel, la momentul respectiv au fost respectate

prevederile art. 63 Cod de procedură penală, fiindu-le legal prelungit termenul

menținerii în calitate de bănuit prevăzut de art. 63 CPP RM .

De asemenea, instanța a conchis ca întemeiate afirmațiile avocaților inculpaților

că prima instanța incorect a reținut că infracțiunea de șantaj încriminată inculpaților

este una deosebit de gravă, deoarece conform art.16 Cod penal, infracțiunea de șantaj

prevăzută de art. 189 alin. (3) lit. b), e) Cod penal (în redacția legii din 09.07.2008), se

califică ca infracțiune gravă, motiv pentru care va admite apelul avocaților în această

parte.

Totodată, instanța a reținut versiunile inculpaților despre nevinovăția lor ca

metodă de eschivare de la răspundere penală, or, inclusiv din solicitările indicate în

apeluri acestea sunt contradictorii, și anume: în apelul declarat de inculpatul Sochirca

Iurie și avocatul său se indică temeiuri contradictorii de achitare: - nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii și în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

În același context, în apelul declarat de avocat în interesele lui Șoltoianu Ivan

solicitându-se achitarea, sau încetarea procesului penal, ori aplicarea unei pedepse prin prisma

art. 79 și 90 Cod penal.

Ținând cont de cele menționate, instanța a conchis că vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii de șantaj este confirmată pe deplin, iar solicitările privind

achitarea inculpaților, au fost respinse, ca nefondate.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată și avocatul acestuia, instanța a

conchis că se solicită aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpatul Sochirca I. și

Șoltoianu I., totodată să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată.

În acest sens, instanța a reținut că potrivit legii ce era în vigoare la data comiterii

infracțiunii – 09.07.2008, norma art. 189 alin.(3) Cod penal prevedea pedeapsa cu

închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități

convenționale.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpaților instanța va ține cont de legea penală în

vigoare la momentul comiterii faptei.

La fel, instanța de apel a indicat că partea vătămată a înaintat acțiune civilă

împotriva lui Sochirca I. și Soltoianu I., solicitând încasarea prejudiciului material și

moral în mărime de xxx, indicând că Calaraș Gh. a fost maltratat, înjosit și umilit în cel

mai brutal mod, fiind deposedat de postul lui de director și de cota-parte a sa din

capitalul social al firmei, ceea ce i-a lezat substanțial interesele.

Analizând circumstanțele cauzei în latura civilă instanța a conchis de a casa

sentința în latura civilă, prin care va admite în principiu pretențiile lui Calaraș Gh.

privind încasarea prejudiciului material, deoarece acesta nu a concretizat sumele

prejudiciului material cauzat, indicând sumele de xxx, xxx și xxx care ar fi valoarea a

16

5% din cota socială ce o deținea la xxx, iar învinuirea inculpaților a fost înaintată cu

valoarea de 5% din cota socială ce o deținea la firma nominalizată de xxx, astfel, nefiind

prezentate probe care ar fi valoarea la data de 09.07.2008, urmând ca asupra

cuantumului să se expună instanța civilă. La fel, instanța a concluzionat de a încasa de

la fiecare inculpat în beneficiul lui Calaraș Gh. prejudiciul moral în sumă de xxx.

V. în numele părții vătămate Calaraș Gh., avocatul Istrate A. în numele inculpatului

Sochirca I., avocatul Nagacevschi V. în numele inculpatului Șoltoianu I. și inculpatul,

care au solicitat:

- avocatul Tatarciuc V. în numele părții vătămate, invocând temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, de condamnare a lui Sochirca I. la o pedeapsă mai aspră, precum și să fie

admisă în totalitate acțiunea civilă înaintată.

A menționat că instanțele judecătorești inferioare corect au stabilit

circumstanțele de fapt ale cauzei, încadrând just acțiunile inculpaților însă la stabilirea

pedepsei lui Sochirca I. nu au ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, precum și de

persoana acestuia, prin urmare pedeapsa stabilită este una prea blândă care nu va

asigura atingerea scopului pedepsei penale.

Prin probele prezentate și analizate de către instanțele judecătorești s-a confirmat

rolul organizator al inculpatului Sochirca I., care a apelat la notarul Bumbu C., avocatul

Cerga I. și alte persoane, care necunoscând intențiile ilegale ale acestuia, i-au ajutat în

activitatea ilegală, fapt confirmat de partea vătămată care a descris rolul lui Sochirca I.

și acțiunile ilegale ale acestuia fiind demonstrat deja în biroul notarului Bumbu C. unde

inculpatul Sochirca I. direct dădea indicații partenerilor săi, ce fel de acțiuni urmau a fi

îndeplinite pentru atingerea scopului dorit.

Astfel, după obținerea rezultatului, Sochirca I. a devenit administratorul acestei

firme, sora sa Sochirca S. a dobândit 5% din capitalul statutar al firmei date, iar după o

lună și jumătate, unde Calaraș Gh. era fondator și deținea 51%, Sochirca I. a cauzat niște

prejudicii de proporții, fapt confirmat prin probele și înscrisurile prezentate instanței de

judecată.

Având în vedere prejudiciul cauzat, metodele aplicate în dobândirea scopului

dorit, pedeapsa aplicată lui Sochirca I. nu va atinge scopurile pedepsei, deoarece acesta

vina nu a recunoscut, actualmente eschivându-se de la instanța de judecată, din care

motiv solicită aplicarea pedepsei mai aspre față de Sochirca I.

- avocatul Istrate A. în numele lui Sochirca I., invocând temeiul prevăzut la art.

427 alin.(1) pct.6) și 8) CPP, solicită casarea deciziei contestate cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motivul lipsei faptei infracțiunii.

Instanța de apel condamnându-l pe inculpat nu a verificat toate probele

administrate sub aspectul veridicității și coroborării lor, neelucidând contradicțiile

dintre martori și partea vătămată.

17

Necătând la faptul că instanța de apel a reținut că Sochirca I. este organizatorul

infracțiunii de șantaj, aceasta în decizia sa nu a descris care sunt acțiunile concrete ale

acestuia în coroborare cu alte probe, ce ar confirma fapta incriminată. Astfel, instanța a

menținut formal textul expus în sentința instanței de fond fără a reține în

conformitate cu prevederile art. 394 CPP, descrierea faptei incriminate.

Instanța de apel a pus la baza soluției sale probele descrise de procuror în

rechizitoriu, fără a le da o apreciere juridică, astfel acestea nu conțin informații certe și

veridice care ar confirma vinovăția lui Sochirca I.

Instanțele judecătorești urmau să de-a o apreciere critică declarațiilor părții

vătămate Calaraș Gh. depuse în cadrul urmăririi penale, deoarece acestea sunt

contradictorii, ceia ce dau temei și pun la îndoială intenția și scopul acțiunilor victimei

și anume justificarea sa în fața fondatorilor și partenerilor de afaceri privind profitul

întreprinderii, precum și redobândirea pachetului de acțiuni majoritar necesar pentru

gestionarea întreprinderii. Scopul părții vătămate fiind unul cert și anume înlăturarea

lui xxx și xxx ca cofondatori de la administrarea bunurilor xxx, care la acel moment

valora peste xxx.

Consideră că în acțiunile inculpatului lipsește fapta infracțională, iar

condamnarea lui Sochirca I. în comiterea acțiunilor de șantaj este una nefondată, nefiind

confirmată prin careva probe, astfel nu se specifică care acțiuni ale inculpatului se

califică drept șantaj, care fiind mijloacele și modul de săvârșire a infracțiunii.

Careva acte de violență îndreptate împotriva lui Calaraș G. de către Sochirca I.,

efectuate în scopul determinării acestuia pentru înstrăinarea celor 5% din cota parte

socială deținută de Calaraș Gh. la xxx în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit, iar

instanța a pus la baza sentinței de condamnare doar probe indirecte care nu

coraborează cu materialele cauzei și care sunt bazate pe presupuneri.

Instanța a ignorat să de-a apreciere declarațiilor depuse de Sochirca I. în ședința

de judecată referitor la faptul că dînsul nu a cunoscut și nu a participat la careva acțiuni

cu caracter violent față de partea vătămată, nu cunoaște despre existența sau inexistența

acestora, la notar a mers doar cu scopul de a-l ruga perfectarea actelor notariale în afara

orelor de lucru, deoarece reprezenta interesele celorlalți fondatori al întrerpinderii în

bază de procură. La notar, careva acte care ar viza transmiterea cotei părți cei aparțin lui

Calaraș să-i fie transmise lui Sochirca Iurie nu au fost întocmite. La fel, inculpatul a

susținut că la momentul perfectării procurii de către Calaraș Gh. pe numele avocatului

Cerga I. nu a văzut să fie aplicate față de partea vătămată careva amenințări sau acțiuni

violente, ultimul nu avea urme de violență.

De asemenea a menționat că decizia contestată este criticată sub aspectul

încălcării normelor de procedură și principiilor fundamentale prevăzute de legislația

procesual penală, cît și a legislației internaținale. Deși în apelul declarat de apărare și

inculpat au fost invocat circumstanțe care denotă că instanța de fond a încălcat

principiul contradictorialității, dreptul la apărare și la un proces echitabil prevăzut de

18

art. 6 CEDO, instanța de apel a evitat să se pronunțe asupra lor.

Prin decizia CSJ din 2015, s-a dispus remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, obligând ca la judecarea apelului instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate de inculpați și avocați, însă cu toate acestea instanța a evitat să se expună.

Astfel, decizia contestată contravine prevederilor art. 417 alin.(1) pct.8) CPP, pe

motiv că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au dus la respingerea motivelor

invocate în apel, precum și motivele adoptării soluției date.

Instanței de apel i-au fost invocate mai multe încălcări admise în cadrul urmării

penale, care atrag nulitatea actelor procesuale, însă acesta l-a limitat la o explicație

formală precum că afirmațiile apărării privind nulitatea acțiunilor de urmărire penală

sunt neîntemeiate, respingându-le.

Totodată, s-a invocat că în privința lui Sochirca I. organul de urmărire penală nu

a pornit cauza penală potrivit art. 255, 274 CPP, din care motiv toate acțiunile efectuate

sunt ilegale, la ce instanța de apel formal a constatat că organul de urmărire penală

întemeiat a dispus punerea sub învinuire a lui Sochirca I. în baza art. 189 alin.(3) CP.

Inculpatul a fost condamnat în baza art. 42 alin.(3), 189 alin.(3) Cod penal, fără a

se dispune intentarea unei cauze penale pe componența dată de infracțiune.

Au fost invocate încălcarea prevederilor art.63 alin.(3) Cod de procedură penală

la ce instanța de apel s-a expus evaziv constatând că termenul imperativ de 3 luni în

care persoana îl poate deține în calitate de bănuit nu a fost încălcat de către OUP.

Mai mult ca atât, instanței de apel i-au fost invocate lipsa unor acte procedurale

în materialele cauzei care denotă încălcarea vădită a dreptului inculpatului Sochirca I. la

apărare, prin ce a fost încălcat principiul contradictorialității în procesul penal.

Un alt motiv care nu a fost elucidat de către instanța de apel fiind încălcarea

competenței materiale și teritoriale, circumstanță ce duce la nulitatea actelor procesuale,

deoarece judecătoria Buiucani nu era în drept să judece cauza în privința lui Sochirca I.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului indicat în apel că organul de

urmărire penală prin intentarea procedurii penale la 14.08.2008 și punerea sub învinuire

a lui Sochirca I. la 22.03.2011 în baza art. 42 alin.(3), 189 alin.(6) CP a încălcat principiul

securității raporturilor juridice.

Necătând la faptul că instanței i-au fost prezentate probe ce confirm

circumstanțele atenuante în privința lui Sochirca I. cum este legitimația de pensionar,

întreținerea părținților de vârstă înaintată, precum și a doi copii minori, caracteristica

pozitivă de la locul de muncă și trai, activitatea legală în calitate de detectiv particular,

faptul că anterior nu a fost judecat, instanța constată că careva circumstanțe atenuante

nu au fost stabilite.

Astfel, decizia instanței este una neclară și contradictorie.

- avocatul Nagacevschi V. în numele inculpatului Șoltoianu I. și inculpat, care,

invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP solicită casarea hotărârii

contestate cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că nu a fost constatată

19

fapta infracțiunii.

Probele examinate de instanța de apel nu confirmă în nici un mod faptul

comiterii infracțiunii de șantaj de către Șoltoianu I.

Din declarațiile părții vătămate rezultă că el a fost bătut cu bestialitate de către

inculpat și de alte persoane, însă la locul comiterii faptei - camera de hotel, în urma

cercetării acesteia nu s-a depistat nici o urmă, care ar confirma aplicarea violenței, cum

ar fi mobilă stricată, sau pete de sînge. Astfel, asupra acestei probe instanța de apel nu

s-a pronunțat, necătând la faptul că a fost invocat de către apărare. La fel, nici angajații

hotelului, nu au auzit sau văzut nimic suspect, careva zgomot sau urme de agresiune

fizică.

Totodată, instanța a conchis că vinovăția inculpatului este confirmată prin

declarațiile martorului Niculin A., care lucra în calitate de paznic la restaurantul xxx

unde își avea biroul partea vătămată, însă din declarațiile acestuia rezultă că el nu a

văzut urme de violență pe chipul lui Calaraș Gh., iar dacă ar fi fost astfel de urme, cu

siguranță că el le-ar fi observat. Prin urmare, instanța nu a dat o apreciere

corspunzătoare declarațiilor martorului, ba din contra le-a susținut că acestea

demonstrează vina lui Șoltoianu I.

Mai mult, instanța a pus la baza deciziei de condamnare și declarațiile

martorului Cerga I. și Bumbu C., însă din depozițiile acestor martorilor nu se confirmă

că partea vătămată a fost supusă violenței sau acțiunilor de șantaj.

Din rapoartele de expertiză medico-legale, cît și din declarațiile experților se

confirmă cu certitudine rea credința pretinsei părți vătămate, precum și faptul că acesta

nu a fost supusă violenței fizice, eventual, există aparența unei infracțiuni de falsificare

a probelor.

Astfel, pretinsa agresiune fizică conform declarației victimei a avut loc la

09.07.2008. La 14.07.2008 este întocmit raportul de examinare medico-legală, iar la

16.07.2008, victima sesizează organul de urmărire penală precum că în privința sa a fost

comisă o infracțiune. La 21.07.2008 Calaraș G. se prezintă la medicul de gardă al

Spitalului de Urgență și la 14.08.2008 este pornită urmărirea penală în baza art. 352 Cod

penal, iar la 22 octombrie 2008 este întocmit raportul de expertiză medico-legală, în

baza documentelor medicale enumerate.

Din cele indicate, consideră că pretinsa parte vătămată de la bun început a

falsificat documentele medicale, iar, ulterior, asigurându-se că sunt minime leziunile

corporale, s-a adresat la poliție denunțând o pretinsă infracțiune.

Instanța de apel, corect a reținut că acuzarea nu a putut dovedi că pretinsa parte

vătămată ar fi fost supusă agresiunii fizice și, în consecință, a exclus din învinuirea lui

Șoltoianu I. calificarea șantajului „însoțită de aplicarea violenței nepericuloase sau

periculoase pentru viața și sănătatea persoanei”, însă a menținut calificativul „însoțită de

amenințarea cu violența a persoanei, rudelor sau apropiaților acestuia”.

În acest sens, a menționat că nu sunt probe, decât declarațiile părții vătămate, că,

20

sau familia, rudele sau apropiații acesteia ar fi fost amenințată cu violență sau cu moartea.

Altfel spus, în privința pretinsei amenințări cu moartea și/sau violență există din partea

acuzării doar declarațiile pretinsei părți vătămate Gh. Calaraș, pe când din partea apărării

sunt declarațiile lui Șoltoianu I. și xxx, care susțin că Calaraș nu a fost amenințat nici cu

moarte și nici cu violență.

Recurenții critică argumentarea instanței de apel, care a pus la baza condamnării

inculpatului declarațiile părții vătămate și anume menționând că poziția părții vătămate

este neschimbată pe parcursul întregului proces penal, fără a fi depistate careva

divergențe dintre declarațiile lui Calaraș Gh. depuse în cadrul urmăririi penale, instanței

de fond și cea de apel. Or, instanța urma să aprecieze critic declarațiile victimei, având în

vedere că ultimul, permanent, pe parcursul procesului penal a susținut că a fost lovit de

Șoltoianu I., xxx și o persoană nestabilită de organul de urmărire penală, pe când prin

expertiza medicală în comisie, s-a stabilit că Calaraș Gh. nu a fost supus violenței, din care

motiv instanța a exclus acest calificativ. Necătând la faptul că instanța a constatat că

victima minte că a fost lovit, excluzînd calificativul însoțită de aplicarea violenței

nepericuloase sau periculoase pentru viața și sănătatea persoanei”, totuși îl condamnă pe

Șoltoianu I. pentru amenințare cu moartea și violență.

Acuzarea a omis să-i interogheze pe cetățenii ucraineni, care erau prezenți în

timpul evenimentelor și care, potrivit declarațiilor pretinsei părți vătămate, au participat la

aplicarea violenței. Însă, cetățenii ucraineni, xxx, xxx și xxx, au făcut declarații în fața

notarului ucrainean și au menționat că pretinsa parte vătămată nu a fost supusă niciunei

agresiuni fizice și că nu a fost șantajată.

Totodată, recurenții au menționat că este neîntemeiată afirmația reținută în decizia

instanței de apel care a concluzionat că prin procesele-verbale de ridicare și examinare a

înregistrărilor audio și video de la partea vătămată Calaraș Gh. din 21.08.2008 și

22.08.2008, precum și prin procesul-verbal de cercetare și reproducere a înregistrărilor

audio și video de la partea vătămată Ghenadie Calaraș din 14.02.2009 s-a stabilit că ultimul

a fost amenințat și impus să înstrăineze 5% din cota parte ce-i aparține în xxx. Or, în nici

una din înregistrări nu există nici o amenințare. Invocarea pentru justificarea

condamnării a unei probe inexistente reprezintă un act de arbitrarietate.

Faptul că în speță nu s-a dovedit aplicarea violenței și amenințarea cu aplicarea

violenței a fost reținut și de Procurorul General adjunct, care refuza semnarea

rechizitoriului și trimiterea cauzei în instanță, însă, în pofida celor menționate, instanța de

judecată, în lipsa probelor reține că în speță este confirmată amenințarea lui Calaraș Gh. și

a apropiaților acestuia, cu violență și moartea.

Reținând cele menționate, au conchis că în confirmarea vinovăției lui Șoltoianu I.

sunt doar declarațiile părții vătămate, care este o persoană cointeresată, și declarațiile

martorului Lupoi I. care a relatat evenimentele din cele spuse de Calaraș I., fiindcă nu a

fost prezent la cele săvârșite.

Declarațiile lui Lupoi nu coroborează cu alte probe din dosar, astfel nu pot fi

21

puse la baza soluției de condamnare a inculpatului.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate, considerându-le inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate, invocând că

recurenții au făcut referire la pct.6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă

de fapt nu sunt de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP. Mai mult ca atât, instanța de apel,

potrivit art. 101 CPP, a verificat și apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, just constatând circumstanțele de

drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile lui Șoltoianu I. și Sochirca I. în

baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(3) lit.b), e) Cod penal, precum și a decis încasarea

prejudiciului moral.

Avocatul părții vătămate nu este de acord cu pedeapsa stabilită lui Sochirca I.,

precum și acțiunea civilă nu a fost soluționată pe deplin, însă instanța de apel corect a

stabilit pedeapsa inculpatului, ținând cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod penal,

precum și just a reținut a încasa de la inculpați în beneficiul lui Calaraș Gh. prejudiciu

moral în suma de 20000 lei, de la fiecare.

12.1. Avocatul Nagacevschi V. în numele lui Șoltoianu I. a depus referință asupra

recursului declarat de avocatul în numele părții vătămate, solicitând respingerea

acestuia în partea acțiunii civile, menționând că recursul declarat nu este motivat în

baza art. 427 CPP.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Tatarciuc V.

în numele părții vătămate Calaraș Gh.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală prevede că, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul în numele părții vătămate invocă ca temei

de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care stipulează că:

- hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau când hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, însă critică hotărârea atacată în latura stabilirii pedepsei lui Sochirca I.,

22

astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) al normei nominalizate - s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și în latura civilă.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de autorul recursului nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizând recursul declarat instanța de recurs constată, că avocatul este de

acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor în baza căruia Sochirca I. a fost condamnat, criticând hotărârea

contestată în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, menționând că pedeapsa este

prea blândă, pentru faptele săvârșite, iar acțiunea civilă nu a fost admisă integral

conform solicitărilor.

Instanța de recurs reține, că aceste motive invocate nu se regăsesc în temeiul

pentru recurs stipulat în art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, poate da o nouă apreciere probelor din dosar și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs remarcă că prin criterii de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operațiunea de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța

de judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale din partea specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta

ca infracțiune.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea

penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate.

Lui Sochirca I. în baza art. 42 alin. (3), 189 alin.(3) lit.b), e) Cod penal (red. Legii

din 09.07.2008), i-a fost stabilită pedeapsa de 9 ani închisoare, cu amendă în mărime de

23

1000 unități convenționale, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 8 și 10 Cod penal,

menționând că fapta a fost comisă la 09 iulie 2008, când potrivit legii penale la acel

moment, norma art. 189 Cod penal avea patru aliniate, iar sancțiunea art. 189 alin.(3)

prevedea închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități

convenționale și potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

Colegiul penal menționează că, la 24 mai 2009 a intrat în vigoare Legea nr.277-

XVI din 18.12.2008 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit

căreia art. 189 Cod penal (red.2002) a fost expus în altă redacție și anume s-a completat

cu alineatele (5) și (6) Cod penal. Concomitent, prin legea dată a fost modificată și

sancțiunea normei penale.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere,

pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare

a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în sancțiunea articolului corespunzător din partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Prin urmare, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa lui Sochirca I., luând în

considerație legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, de gravitatea

faptei săvârșite, persoana acestuia care anterior nu a fost condamnat, că infracțiunea a

fost săvârșită cu intenție, precum și de faptul că s-a eschivat de la prezentarea în ședința

instanței de apel, astfel, aceste circumstanțe, au permis instanței de apel, să-i aplice lui

Sochirca I. o pedeapsă echitabilă, sub formă de închisoare, care corespunde prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, hotărâre, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și

legală.

Totodată, în recursul declarat de recurent se mai solicită casarea hotărârii

instanței de apel și în latura civilă, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Din materialele cauzei, instanța atestă faptul că, prima instanță judecând

prezenta cauză penală, prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23

octombrie 2013, a admis în principiu, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

24

Calaraș Gh., urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016, a

fost admis apelul declarat de partea vătămată Calaraș Gh. și avocatul acestuia Tatarciuc

V., casată parțial sentința în latura acțiunii civile privind încasarea prejudiciului moral

și pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la inculpații Șoltoianu I. și

Sochirca I. în beneficiul lui Calaraș Gh., prejudiciul moral în mărime de xxx, de la

fiecare. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

În acest context, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

prejudiciile morale se disting de cele pentru prejudiciile materiale prin faptul că acestea

nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și

morale susceptibile în mod rezonabil care au fost cauzate prin fapta săvârșită de

inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probele

administrate în cauză.

Astfel, Colegiul penal ține să enunțe că unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația

trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit

astfel încît acesta să aibă efect compensatoriu. Astfel, instanța de apel ținând cont de

gradul de vinovăție al inculpaților, suferințele fizice și psihice ale părții vătămate,

posibilitatea reală materială al inculpaților, precum și măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție victimei, corect a dispus încasarea prejudiciului

moral în mărime de xxx, de la fiecare inculpat.

Cât privește încasarea prejudiciului material, instanța de apel corect a menținut

în această parte sentința, care a admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, deoarece Calaraș Gh. nu a concretizat

sumele prejudiciului material, acesta indicând sumele de xxx, xxx și xxx care ar fi

valoarea a 5% din cota socială ce o deținea la xxx, iar în învinuirea adusă inculpaților

valoarea a 5% din cota socială fiind de xxx, astfel nefiind prezentate probe care ar fi

valoarea la data de 09.07.2008.

Potrivit recursului, avocatul Tatarciuc V. în numele părții vătămate Calaraș Gh.

critică măsura de pedeapsă, aplicată inculpatului Sochirca I., ca fiind una prea blândă,

precum și nefiind de acord cu hotărârea contestată în latura civilă, astfel, în opinia

acestuia, s-a comis o eroare de drept. Însă, după cum s-a specificat mai sus, eroarea

stipulată de recurent de pct.6) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, nu sunt

prezente în cauză, deoarece instanța de apel a făcut o individualizare a pedepsei în

concordanță cu prevederile legii.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la art. 427

alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

25

recursului.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocatul Istrate A. în numele

inculpatului Sochirca I., de avocatul Nagacevschi V. în numele lui

Șoltoianu I. și inculpatul Șoltoianu I.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, la care

fac referire recurenții în recursurile declarate, hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal constată că motivele invocate de recurenți nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților, orice

probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestuia nu sunt de acord

cu condamnarea lui Șoltoianu I. în baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(3) lit.b), e) și Sochirca I.

în baza art 42 alin.(3), 189 alin.(3) lit.b), e) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe

ce ar confirma vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând achitarea

inculpaților.

Astfel, principalul și unicul motiv invocat de recurenți în recurs, constituie faptul

că, instanța de apel eronat a apreciat probele cauzei. Însă, potrivit prevederilor art. 27,

414 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, instanța apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penale, pe care suplimentar și minuțios le-a verificat în

ședința de judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților

26

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2), (3), 189 alin.(3) lit.b),e) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile părții vătămate Calaraș Gh., a martorilor Cerga I., Doia S., Niculin A.,

Șcerbatiuc D., Lupoi I., Zănoagă O., Bumbu C., cât și probele materiale, care sunt

detaliat descrise în partea descriptivă a deciziei instanței de apel.

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că instanța de

apel, în mod corect a reținut că inculpații Șoltoianu I. și Sochirca I. se fac vinovați de

comiterea infracțiunii nominalizate și anume acțiunile intenționate ale acestora

manifestate prin intenție directă, prin participație complexă, Sochirca I. având rolul de

organizator, iar Șoltoianu I. rolul de autor, au comis în participație șantajul, adică

cererea de a transmite bunurile proprietarului ori dreptul asupra acestora, însoțită de

amenințarea cu violența a persoanei, rudelor sau apropiaților acestuia, săvârșită de mai

multe persoane, prin amenințarea cu moartea, cu aplicarea armei, urmate de

dobândirea bunurilor cerute, încadrată în baza art. 42 alin.(2), 189 alin.(3) lit.b),e) Cod

penal și au reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce

rezultă din aceste mijloace de probă.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către

inculpați a infracțiunii reținute în sarcina lor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a

celei subiective.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor imputate inculpaților, inclusiv și vinovăția acestora, după cum rezultă din

decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe

parcursul judecării cauzei și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, în mod obiectiv.

În sensul celor invocate, Colegiul penal, va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare, fiindcă, în cazul în care

acestea și-au motivat decizia luată, indicând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania,

Helle vs Finlanda).

Mai mult, recursul ordinar nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a

faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabilire a adevărului, generată de o urmărire

penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În

această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe

ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă regulilor de drept,

în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Totodată, nu este fondată critica recurenților, precum că în speță nu s-a dovedit

27

faptul că față de victimă au fost întreprinse careva acte de violență efectuate în scopul

determinării acestuia pentru înstrăinarea celor 5% din cota parte socială deținută de

Calaraș Gh., or, în acest sens, instanța de apel corect a reținut că scopul acțiunilor

infracționale se confirmă prin acțiunile întreprinse de Șoltoianu I. în hotel, unde,

amenințându-l cu răfuială fizică în prezența altor persoane, precum și cu susținerea

acestora, inclusiv prin amenințarea cu pistolul, însoțite de aplicarea de lovituri lui

Calaraș Gh., prin cerința achitării de a transmite sumele de bani, ulterior cerința de a

înstrăina 5 % din cota parte din capitalul statutar pe numele surorii inculpatului

Sochirca Iu., Sochirca Stela, determină scopul șantajului.

Însăși Sochirca I. a relatat că la finele lunii iunie 2008, xxx a luat legătura cu el,

comunicându-i că a avut dreptate referitor la activitatea lui Calaraș Gh. Relațiile între

părți au devenit tensionate, fiindcă investitorii ucraineni au constatat că sunt înșelați de

Calaraș Gh., care ascundea veniturile reale ale societății comerciale, astfel ducându-i în

eroare referitor la veniturile obținute, înlăturându-i de la activitatea firmei. xxx l-a rugat

ca el să-i recomande un jurist, care să asigure asistența juridică a întreprinderii,

deoarece cei recomandați de către Calaraș Gh. nu le insuflau încredere. Prin urmare,

Sochirca I. l-a recomandat pe avocatul Cerga I. Astfel, Sochirca I. cunoscând că între

Calaraș Gh. și cofondatorii ucraineni există divergențe privind administrarea xxx, în

timp ce le reprezenta interesele cofondatorilor în bază de procuri, a hotărât să le

propună lui xxx și xxx pe cunoscutul său Cerga I. ca să-l reprezinte pe Calaraș Gh., cu

care erau în conflict. Din declarațiile martorului Cerga I. rezultă, că a fost telefonat de

Sochirca I., care l-a rugat să acorde asistență juridică unei persoane din Ucraina pe

nume Nicolai.

La fel, partea vătămată a declarat că, aflându-se în cabinetul notarului acolo se

afla Sochirca I. În prezența acestuia, a fost obligat să semneze o procură pe numele unei

persoane necunoscute, jurist, prin care acordă dreptul de a aduce modificări în

componența firmei. Acolo, Sochirca I. i-a propus să înregistreze cinci procente din

acțiunile sale pe numele surorii lui, Sochirca Stela, pe care nu a văzut-o niciodată și nu o

cunoaște. El i-a întrebat pe cei prezenți în birou - Ivan, xxx, xxx, ce se întâmplă, la ce

ultimii i-au răspuns să nu de-a întrebări, ci să semneze documentele. Aceste declarațiile

au fost susținute de Calaraș Gh. și ulterior explicând că, < după ce a fost bătut, i s-a

spus că vor merge la notar, unde vor înregistra 5% din cota parte a sa pe numele lui

Sochirca Stela. Inculpatul Sochirca I. reprezenta interesele părții ucrainene.

Cât privește motivul avocatului în numele lui Sochirca I. că instanța a dat o

concluzie greșită acțiunilor acestuia condamnându-l pe inculpat ca organizator al

infracțiunii, fără a fi prezentată vre-o probă în acest sens, Colegiul penal ține să

menționeze, că din materialele cauzei se confirmă calitatea de organizator a lui Sochirca

I. în comiterea șantajului, care se dovedește prin declarațiile părții vătămate, care a

declarat că Sochirca I. este inițiatorul tuturor acțiunilor, deoarece el a cerut actele

întreprinderii, organizând totul pentru a-l deposeda de 5% din cota socială al

28

întreprinderii. Astfel, rolul lui Sochirca I. a fost de a organiza maltratarea și amenințarea

sa cu moartea pentru a-l determina la vânzarea a 5% lui Sochirca S., în scurt timp

Sochirca I. devenind directorul firmei și sora acestuia fondator. Anume Sochirca I. i-a

spus notarului ce fel de documente urmează să fie perfectate pe numele avocatului

Cerga I., care la acel moment victima nu-l cunoștea. La notar au fost întocmite două

procuri pe numele lui Cerga Ion, și anume una pentru a-l împuternici pentru vânzarea

apartamentului victimei de pe xxx, iar a doua procură pentru perfectarea contractului

de vânzare-cumpărare a 5% pe numele lui Sochirca Stela. Din cele petrecute, partea

vătămată a înțeles că inițiatorul la cele întâmplate a fost Sochirca I.

La fel, rolul lui Sochirca I. de organizator este determinat inclusiv și prin faptul

că prin intermediul autorilor infracțiunii a cerut ca Calaraș Gh. să-i vândă 5% din cota

socială a întreprinderii care îi aparținea, adică să fie înregistrate după sora sa, Sochircă

S., prin urmare acesta nu dorea ca să apară el nemijlocit că a preluat 5% din cota socială

a întreprinderii, or, tot Sochirca I. a ales și a indicat că anume avocatului Cerga I. să-i fie

eliberate procurile pentru a-l reprezenta pe Calaraș Gh. De asemenea, Sochirca I. s-a

înțeles cu notarul Bumbu C. ca acesta să vină în aceași zi, la 09.07.2008, seara după

program și să autentifice actele notariale, pentru ca în final, Sochirca S. să devină

cofondator cu 5% din cota socială al xxx, iar Sochirca I. ulterior, să devină directorul,

administratorul firmei și să administreaze întreaga societate.

Astfel, faptul că anume Sochirca I. a organizat totul și că el era interesat în

comiterea șantajului se dovedește și prin aceia că el reprezenta interesele părții

ucrainene, fapt probat prin procurile din 09.07.2008, 08.08.2008 și 11.08.2008 eliberate de

xxx și xxx pe numele lui Sochirca I. care confirmă că cetățenii nominalizați l-au

împuternicit pe Sochirca I. de a le reprezenta interesele ca cofondatori ai xxx.

Cele menționate sunt confirmate inclusiv prin declarațiile martorului Lupoi Ig.,

care a comunicat că în seara de 09.07.2008 s-a întâlnit cu lucrătorul firmei Popovici N.,

care, fiind agitată, i-a spus că se întâmplă ceva dubios, deoarece Calaraș Gh. arată

speriat și că la firmă sunt niște persoane de la Kiev, împreună cu încă careva persoane.

În biroul secretarului, în fața calculatorului se afla un bărbat, care tapa, ulterior aflând

că este jurist. Mai târziu l-a văzut pe Calaraș Gh., care avea fața umflată puțin într-o

parte, vorbea încet și se mișca cu greu pe fotoliu. Peste un timp Calaraș Gh. i-a chemat

la el și le-a povestit că după discuția sa cu xxx, el a venit la hotel, unde era așteptat de o

brigadă de oameni, care în odaia lui xxx l-a pus la podea și l-a bătut, obligându-l să

semneze procură.

Prin urmare, acțiunile infracționale ale organizatorului șantajului au fost duse la

capăt la 09.07.2008, acestea fiind confirmate prin impunerea sub amenințare a victimei

de a semna la data de 09 iulie 2008 procesul-verbal al adunării fondatorilor, care a fost

întocmit cu data de 08.07.2008, prin care Calaraș Gh. înstrăinează lui Sochirca Stela - 5%

din cota parte din capitalul statutar, cotă echivalentă cu suma de xxx. Caracterul

infracțional al acțiunilor inculpatului este dovedit inclusiv prin aceea că Sochirca S. nu a

29

negociat nimic cu Calaraș Gh., precum nici nu a participat la întocmirea tranzacției, or,

partea vătămată a relatat că procurile au fost întocmite în lipsa lui Sochirca S. Pe ultima

a văzut-o pentru prima dată în luna octombrie-noiembrie 2008, la Procuratura

municipală, de unde rezultă că de vânzarea-cumpărarea a 5% din cota socială din

întreprindere ce-i aparținea lui Calaraș Gh., cu transcrierea pe numele lui Sochirca S., a

negociat și s-a ocupat inculpatul Sochirca I. prin intermediul lui Cerga Ion, sau dacă era

voința pătimitului de a vinde cota socială atunci urma ca el la acel moment să

primească și prețul de xxx.

Astfel, finalitatea acțiunilor inculpaților este confirmată de decizia privind

înregistrarea modificărilor din 16.07.2008, potrivit căreia s-a dispus de a include în

componența asociaților pe Sochirca S., cu cota de participare de 5% și actul adițional cu

privire la modificările și completările înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice

și operate în Actul de constituire xxx înregistrat la Camera Înregistrării de Stat la data

de 16.07.2008, prin care se include în componența asociaților pe Sochirca Stela, cu cota

de participare de 5%.

Totodată, prin contractul de muncă din 12 august 2008, Sochirca I. a fost angajat

în calitate de administrator al xxx, fără perioadă de probă, în baza procesului-verbal de

adunare a fondatorilor xxx, cu cvorumul de 54%, prin care s-a decis concedierea

directorului Calaraș Gh. și numire lui Sochirca I. în calitate de director (administrator).

Concomitent, au fost efectuate și modificări în Registrul de stat al persoanelor

juridice, unde Sochirca I. este indicat ca administrator al întreprinderii respective din

data de 12.08.2008.

Astfel, potrivit art. 42 Cod penal, participanții sunt persoanele care contribuie la

săvârșirea unei infracțiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

Alin. (3) al normei menționate prevede că, se consideră organizator persoana

care a organizat săvârșirea unei infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și

persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizație criminală ori a dirijat

activitatea acestora.

Pentru existența participației penale este necesară prezența unei colaborări între

persoanele care săvârșesc infracțiunea, indiferent de natura acesteia (materială sau

intelectuală).

De activitatea organizatorului ține unificarea acțiunilor celorlalți participanți la

infracțiune la faza actelor preparatorii și executorii. Acțiunile sale apar în calitate de

condiție necesară pentru acțiunile celorlalți participanți la infracțiune și de aceea sunt în

legătură cauzală cu acțiunile fiecărui participant.

Pentru calificarea acțiunilor drept organizare este necesar și suficient ca persoana

să îndeplinească cel puțin una din următoarele activități: - organizarea săvârșirii

infracțiunii; - dirijarea realizării infracțiunii; - crearea grupului criminal organizat sau a

organizației criminale; - dirijarea activității grupului criminal organizat sau a

organizației criminale.

30

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată că în speță s-au confirmat acțiunile întreprinse de fiecare

inculpat și anume prin participație complexă, Sochirca I. având rolul de organizator, iar

Șoltoianu I. rolul de autor.

Totodată, autorii recursurilor consideră că din declarațiile martorilor Colosova I.,

Plataș N., Corolevscaia I., Niculin A., angajați ai hotelului nu se confirmă vinovăția lui

Șoltoianu I. și Sochirca I. în aplicarea violenței față de victimă, deoarece aceștia au

relatat că nu au auzit, văzut sau depistat careva urme în odaia unde a avut loc fapta

infracțională, or, asupra acestor motive instanța de apel corect a reținut că, necătând la

cele declarate de angajații hotelului, aceasta nu demonstrează lipsa existenței

infracțiunii, or Șoltoianu I. și ceilalți autori au comis fapta în odaia nr. xxx, dar nu în

văzul martorilor, care nu aveau de unde să vadă sau să audă ce se petrece în odaia

respectivă.

La fel, neîntemeiate sunt și argumentele avocaților, precum că instanța de apel

greșit a pus la baza hotărârii de condamnare declarațiile martorilor Bumbu C., Cerga I.,

care au relatat că nu au văzut la partea vătămată urme de agresiune fizică, precum și să

fi fost amenințat sau șantajat, or, aceștia au depus declarații referitor la cele cunoscute

de ei, iar martorul Bumbu C. a confirmat faptul că victima a fost prezentă în biroul său

unde au fost întocmite două procuri.

Mai mult ca atât, din declarațiile martorului Cerga I., rezultă că partea vătămată

i-a comunicat lui că a fost maltratat fizic, fiind impus să întocmească procuri pe numele

lui Cerga I., iar acesta i-a propus să se adreseze la organele de drept dacă se consideră

pătimaș.

Totodată, la adoptarea hotărârii de condamnare, instanța de apel nu s-au axat

doar pe declarațiile martorilor enumerați, care, după părerea recurenților, nu confirmă

că Calaraș Gh. ar fi fost maltratat, dar pe cumulul de probe pertinente și concludente

administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc cu certitudine vina

inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

Cât privește argumentele avocatului Istrate A. precum că instanța a ignorat să

de-a apreciere declarațiilor inculpatului Sochirca I. care a relatat că nu a cunoscut și nu a

participat la careva acțiuni cu caracter violent față de partea vătămată, iar la notar a

mers în afara orelor de lucru doar cu scopul de a-l ruga pe Calaraș Gh. să perfecteze

actele notariale, deoarece reprezenta interesele fondatorilor întreprinderii xxx în baza

de procură, precum și în acțiunile lui Sochirca I. lipsește fapta infracțională, instanța

menționează că, în acțiunile inculpatului sunt prezente atât latura obiectivă, cât și

subiectivă a infracțiunii de șantaj, care se confirmă prin faptul că anume Sochirca I. a

elaborat planul criminal, organizând și acționând prin șantajarea lui Calaraș Gh. pentru

ca ultimul să înstrăineze 5% din cota parte din capitalul statutar deținut în xxx, surorii

sale Sochirca S. Astfel, prin probele administrate și apreciate se demonstrează că anume

Sochirca I. a fost organizatorul infracțiunii nominalizate, deoarece, el avea afaceri cu

31

persoanele străine, le reprezenta interesele în Republica Moldova, iar în momentul în

care între fondatorii întreprinderii xxx, xxx și Calaraș Gh. au apărut neînțelegeri, s-a

recurs la metode de violență fizică și psihică față de partea vătămată pentru a atinge

scopul dorit.

Astfel, faptul că Sochirca I. a declarat că nu a cunoscut și nu a participat la careva

acțiuni cu caracter violent la care pretinde că a fost supus partea vătămată, aceasta nu

confirmă nevinovăția inculpatului, or, potrivit art. 66 Cod de procedură penală,

recunoașterea vinovăției este un drept al vinovatului dar nu o obligație.

Mai mult ca atât, prin rechizitoriu, inculpaților le-a fost incriminat comiterea

șantajului însoțit prin amenințarea cu violență a persoanei, astfel, faptul că Sochirca I.

nu a aplicat lovituri victimei nu confirmă nevinovăția acestuia, deoarece el a realizat

dirijarea infracțiunii, dând indicații celorlalte persoane, care au aplicat violență și l-a

amenințat.

La fel, instanța conchide, că prin procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea

infracțiunii din 16.07.2008, partea vătămată a indicat că a fost amenințat, cu aplicarea

forței fizice, de către un grup de persoane. Ulterior, dând explicații, acesta a indicat că a

fost amenințat de către Sochirca I., inclusiv de Șoltoianu I., care amenința cu aplicarea

violenței și a rudelor acestuia, precum și cu aplicarea armei.

Referitor la temeiul avocatului Nagacevschi V. în numele lui Șoltoianu I. și

inculpat, precum că acuzarea a omis să-i interogheze pe cetățenii ucraineni care erau

prezenți în timpul evenimentelor și care, potrivit declarațiilor părții vătămate au

participat la aplicarea violenței, necătând la faptul că ei, adică xxx, xxx și xxx au depus

declarații în fața notarului ucrainean, unde au menționat că pretinsa parte vătămată nu

a fost supusă nici unei agresiuni fizice, precum și nu a fost șantajată, Colegiul penal

conchide că, argumentele date, sunt neîntemeiate, care urmează a fi respinse,

menționând următoarele.

Din materialele cauzei rezultă că potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată în instanța de apel, careva demers în acest sens, atât inculpatul, cât și

apărătorul acestuia nu a înaintat, solicitând doar verificarea unor probe, astfel instanța a

cercetat potrivit art. 413 alin.(3) Cod de procedură penală probele indicate de apărător,

la ce întrebări sau completări nu au parvenit.

Prin urmare, cele nominalizate de avocat sunt declarative și inadmisibile,

deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor cauzei.

Motivul indicat de avocatul Istrate A. în numele lui Sochirca I. că necătând la

faptul că instanței de apel i-au fost prezentate probe ce confirmă circumstanțele

atenuante în privința personalității inculpatului cum sunt: legitimația de pensionar,

întreținerea părinților de vârstă înaintată și a doi copii minori, caracteristica pozitivă de

la locul de muncă și de trai, activitatea legală în calitate de detectiv particular, faptul că

anterior nu a fost condamnat, instanța în decizia contestată a relatat că nu au fost

stabilite careva circumstanțe atenuante. În acest sens, instanța de recurs menționează că

32

necătând că instanța nu le-a indicat în decizia contestată, aceasta nu atenuiază pedeapsa

inculpatului, reieșind din gravitatea faptei săvârșite.

Totodată, Colegiul penal va respinge și restul argumentelor invocate de părțile

apărării în numele inculpaților și a inculpatului, și anume: a avocatului Istrate A. în

numele lui Sochirca I. referitor la faptul că la materialele dosarului penal lipsește

ordonanța, prin care inculpatului i s-ar fi incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin.(2), 189 alin. (6) Cod penal, fără a se dispune intentarea unei cauze penale pe

componența dată de infracțiune, precum și că Sochirca I. a fost condamnat în baza art.

42 alin.(3), 189 alin.(3) CP, la fel fără a dispune intentarea unei cauze penale; - că nu au

fost respectate prevederile art. 63 Cod de procedură penală, inculpatul fiind recunoscut

în calitate de învinuit cu depășirea termenului de 3 luni, în legătură cu ce procesul

penal urma a fi încet; - că urmărirea penală a fost pornită la 14.08.2008 pentru

presupusele acțiuni săvîrșite la 09.07.2008, pe când procurorul înaintând învinuirea în

baza art.189 alin.(6) Cod penal; - că de către organul de urmărire penală au fost comise

un șir de încălcări procedurale ce atrag nulitatea actelor procesuale, și anume în

privința inculpatului nu a fost pornită cauza penală în conformitate cu prevederile art.

255, 274 Cod de procedură penală, - că a fost încălcată competența materială și

teritorială, deoarece Judecătoria Buiucani nu era competentă să judece cauza penală, și

cele a avocatului Nagacevschi V. și inculpatul Șoltoianu I. care critică rapoartele de

expertiză medico-legală; - declarațiile experților considerând că victima nu a fost

supusă violenței fizice, nefiind de acord cu depozițiile părții vătămate Calaraș Gh., cu

procesele-verbale de ridicare și examinare a înregistrărilor audio și video de la partea

vătămată, menționând că în nici una din înregistrările anexate nu există nici o

convorbire de amenințare, or, din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că

instanța de apel a respectat prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, motivându-și decizia în conformitate cu

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de

fapt și de drept care au dus, la respingerea argumentelor menționate de apelanți,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea

fiind legală și întemeiată. Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul

solicitat de autorii recursurilor nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nemotivată.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii de șantaj, iar temei pentru casarea

hotărârii judecătorești lipsesc.

În privința motivului invocat, precum că “instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept

pe care se întemeiază soluția”, temei prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, Colegiul reiterează practica CEDO (cazul Ruiz Torija vs Spania, 09.12.1994), unde

Curtea menționează că instanțele judecătorești naționale trebuie să-și motiveze deciziile

33

în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt

obligate să ofere răspuns detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică

această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul

deciziei. Motivele deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, instanța de apel în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, examinând cauza penală

fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, just a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de

instanța de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414 –

419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de recurent prevăzute în art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în decizia instanței de apel, în sensul rejudecării hotărârii judecătorești și prin

urmare, se impune inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Tatarciuc Victor în

numele părții vătămate Calaraș Ghenadie, de avocatul Istrate Anatolie în numele

inculpatului Sochirca Iurie, de avocatul Nagacevchi Vitalie în numele inculpatului

Șoltoianu Ivan și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Sochirca Iurie și

Șoltoianu Ivan, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

34