1ra-676/17 — art. 165 alin 2 lit d CP

1ra-676/17 — art. 165 alin 2 lit d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-676/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș și

Nadejda Toma,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, declarat

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bradu Valentina, în

cauza penală în privința lui

Pascalova Olesea XXXXX, născută la XXXXXX,

originară și locuitoare XXXXXXXXXXXXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2014 - 10.03.2016;

Instanța de apel: 17.05. - 12.12.2016;

Instanța de recurs: 20.02. - 06.06.2017.

C O N S T A T Ă :

Pascalova Olesea a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

faptul, că în luna mai 2011, acționând de comun acord cu alte persoane

neidentificate de către organul de urmărire penală, în scopul traficării

cet. XXXXXXX peste hotarele R. Moldova în scop de exploatare sexuală comercială,

aflându-se în diferite locuri din mun. Chișinău, abuzând de poziția de vulnerabilitate

a cet. XXXXXXX, aceasta fiind într-o situație precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, nefiind angajată în câmpul muncii, fiind însărcinată, au

recrutat-o și i-au organizat perfectarea din banii personali a pașaportului de uz

extern, eliberat la 17 mai 2011 de către SEDP, SEET XXXXXXX, apoi i-au procurat

bilet pentru avion cu itinerarul Chișinău-Antalya, ulterior, la 21 mai 2011 prin

intermediul Aeroportului Internațional Chișinău au transportat-o în or. Antalya,

Turcia, unde aceasta a fost întâlnită de către persoane neidentificate de organul de

urmărire penală, care au adăpostit-o într-un apartament, ultima fiind exploatată

sexual pe parcurs a unei luni, adică până la 20 iunie 2011.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Pascalova Olesea să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și

1

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea resurselor umane pe

termen de 4 ani.

În susținerea cerințelor procurorul a invocat, că:

- prima instanță, în urma cercetării judecătorești greșit a concluzionat, că

acuzarea adusă inculpatei este neîntemeiată, deoarece probele administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței de judecată, demonstrează incontestabil

vinovăția lui Pascalova Olesea în săvârșirea infracțiunii incriminate și anume:

declarațiile inculpatei, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

29 mai 2014, declarațiile părții vătămate XXXXXXX, depuse în ședința de judecată;

- declarațiile inculpatei trezesc dubii din motivul că chiar dacă să fie admis

faptul că aceasta a fost doar de acord să-i împrumute bani lui XXXXXXX pentru

perfectarea pașaportului, atunci din care motiv ultima a fost adăpostită până la plecare

la domiciliul său, de ce însoțea partea vătămată la secția de pașapoarte, când aceasta

și-a ridicat biletul pentru avion, a condus-o până la aeroport, etc., acțiuni care însăși

inculpata le-a recunoscut, însă fiind întrebată de ce a făcut-o, a fost în dificultate de a

răspunde, iar aceste acțiuni de însoțire a părții vătămate, supraveghere, erau efectuate

cu scopul de a se asigura că XXXXXXX va ajunge la locul de destinație, unde urma

să fie exploatată sexual;

- însăși inculpata la întrebarea procurorului, a răspuns că a mers cu XXXXXXX

la secția de pașapoarte, pentru ca aceasta să nu dispară cu tot cu bani;

- inculpata a confirmat că ținea sub control faptul ca partea vătămată să-și

perfecteze pașaport și să nu cheltuie banii pentru alte necesități;

- inculpata i-a împrumutat banii în contextul în care tot dânsa a indicat, că

partea vătămată a mai luat anterior de la aceasta bani cu împrumut, dar nu i-a restituit,

necătînd la aceasta, inculpata din nou în luna mai 2011 i-ar fi împrumutat bani părții

vătămate, bani care nu i-a restituit;

- inculpata a invocat, că XXXXXXX, de sine stătător, a luat contactele lui Taner

și Murat de la aceasta din aplicația skype, fără a discuta ceva cu aceasta în prealabil,

fără a cunoaște că ultima intenționează să plece în Turcia pentru practicarea

prostituției;

- partea vătămată ar fi căutat aceste contacte, doar dacă avea siguranța că

Pascalova Olesea are legături cu proxeneții din Turcia, or, partea vătămată nu a

contactat toate persoanele din lista de contacte ale inculpatei și îi întreba dacă aceștia

sunt proxeneți și o pot ajuta să vină la ei să practice prostituția și toate aceste acțiuni

urmau să fie făcute în două zile;

- inculpata a indicat, că partea vătămată a locuit la aceasta, fiind practic

imposibil, ca Pascalova Olesea să fi avut în lista de contacte proxeneți și nu cunoștea

despre aceasta, iar partea vătămată i-a identificat;

- pretinsul concubin al inculpatei XXXXXXX, îi transferă bani acesteia din

numele persoanei care a exploatat-o sexual pe XXXXXXX, or, cele menționate

probează faptul că Pascalova Olesea încearcă să motiveze faptul cum XXXXXXX

totuși a fost exploatată sexual de către persoanele pe care aceasta le cunoaște, cum se

face că aceste persoane cu puțin timp înainte de plecare a părții vătămate în Turcia și

imediat după plecarea acesteia, i-au transferat bani inculpatei;

2

- în mod evident se constată faptul, că banii indicați i-au fost transferați

inculpatei anume pentru perfectarea actelor părții vătămate, iar apoi drept recompensă

pentru identificarea acesteia și transportarea ei la locul de destinație;

- declarațiile inculpatei se combat expres prin informația ridicată de la băncile

comerciale, astfel, XXXXXXX pretinsul concubin al inculpatei, a efectuat un singur

transfer pentru Pascalova Olesea la 19 martie 2013, în perioada când a fost săvârșită

infracțiunea și inculpata a invocat, că îl cunoștea pe XXXXXXX și acesta îi transfera

bani;

- Taner Yildimir sau Murat Tuntas a efectuat pe numele lui Pascalova Olesea

doar pe parcursul anului 2011, 9 transferuri bancare în sumă totală de 1650 dolari

SUA;

- majoritatea acestor transferuri fiind efectuate chiar în datele apropiate plecării

părții vătămate în Turcia, 5 transferuri în lunile mai-iunie 2011, impunându-se ideea

că anume pentru recrutarea și transportarea părții vătămate în Turcia în vederea

exploatării sexuale au fost transferate aceste mijloace bănești;

- declarațiile inculpatei conțin divergențe esențiale, nu sunt consecvente și

urmează a fi apreciate critic, deoarece inițial aceasta a spus că nu cunoaște cu ce se

ocupa Taner Yildimir în Turcia, făcând aceste declarații în contextul în care a indicat

că a fost la el în vizită, pretinsul concubin al ei fiind cunoscut cu Taner și expedia

bani din numele acestuia, Taner este în lista de contacte ale inculpatei în aplicația

skype, etc, iar ulterior, la întrebările procurorului, a recunoscut că cunoștea că acesta

are sub supraveghere fete care practică prostituția;

- la întrebările adresate, Pascalova Olesea a indicat că a mers cu XXXXXXX la

secția de pașapoarte din XXXXXXX, deoarece ultima a rugat-o să meargă să-i arate

unde se află, declarații care nu corespund adevărului, în contextul în care, conform

Extrasului din Registrul de stat al populației pe numele cet. XXXXXXX, aceasta și-a

perfectat pașaportul cetățeanului R. Moldova seria și nr. XXXXXXX la 14 iulie 2009

la SEDP, SEET XXXXXXX, apoi și-a perfectat pașaportul cetățeanului R. Moldova

seria și nr. XXXXXXX la 17 mai 2011 la SEDP, SEET XXXXXXX, adică cunoștea

încă din anul 2009 unde se află secția de pașapoarte din XXXXXXX;

- declarațiile inculpatei, Pascalova Olesea, referitor la faptul că nu cunoștea că

XXXXXXX urma să plece în luna mai a anului 2011 în or. Antalya, Turcia, cu alt

scop decât prostituția se combat expres și prin declarațiile părții vătămate;

- declarațiile părții vătămate precum că, plângerea în privința inculpatei nu a

depus-o benevol au fost combătute pe deplin în ședința de judecată, astfel, fiind

audiat reprezentantul organului de urmărire penală al SPF Aeroport Internațional

Chișinău, Aurel Rotaru, care a efectuat acțiunile de urmărire penală cu participarea

părții vătămate și a inculpatei, a declarat că toate acțiunile de urmărire penală au fost

efectuate în strictă conformitate cu legislația în vigoare, partea vătămată cunoștea

limba de stat, nu a participat în stare de ebrietate la acțiunile de urmărire penală și nu

a fost influențată, forțată să depună plângere sau să dea declarații, mai mult,

declarațiile le-a făcut benevol și coerent;

- anume XXXXXXX a insistat ca să depună plângere în privința lui Pascalova

Olesea și să fie recunoscută în calitate de parte vătămată în această cauză penală,

aceasta o singură dată s-a prezentat la organul de urmărire penală în stare de

3

ebrietate, când urma să fie efectuată confruntarea, însă această acțiune a fost amânată

din motivul indicat supra;

- răspunsul primit de către partea vătămată XXXXXXX, nu se referă la

colaboratorii de poliție care au instrumentat prezenta cauză penală și la impunerea

acesteia de a depune plângere în privința cet. Pascalova Olesea;

- partea vătămată cunoaște limba de stat, fapt confirmat și prin informația

furnizată de către directorul Liceului Teoretic XXXXXXX, conform căreia

XXXXXXX a studiat limba de stat și a susținut examenul la acest obiect cu nota

șapte, mai mult, fiind recunoscută în calitate de parte vătămată și audiată, acesteia

i-au fost explicate drepturile prevăzute de art. 60 Cod de procedură penală, avertizată

de răspunderea ce o poartă pentru refuzul sau eschivarea de a face declarații conform

art. 313 Cod penal, precum și pentru declarațiile cu bună știință false conform

art. 312 Cod penal;

- la faza de urmărire penală XXXXXXX a indicat că în luna mai 2011,

Pascalova Olesea i-a propus să plece la un proxenet în Turcia să presteze servicii

sexuale contra plată, explicându-i că ultima dată când a fost în Turcia pentru

prestarea serviciilor sexuale, a stat trei săptămâni și s-a întors în R. Moldova cu suma

de 1800 dolari SUA;

- vinovăția inculpatei se confirmă și prin procesul-verbal de confruntare din

08 iulie 2014, efectuat între partea vătămată XXXXXXX și bănuita Pascalova

Olesea, prin Extrasul din Registrul de stat al populației pe numele cet. XXXXXXX,

prin informația parvenită de la Poliția de frontieră prin care se confirmă că la 21 mai

2011 XXXXXXX a traversat frontiera de stat a R. Moldova direcția ieșire prin PTF

Chișinău-Aeroport, ruta Chișinău-Antalya și la 20 iunie 2011 XXXXXXX a traversat

frontiera de stat a R. Moldova direcția intrare prin PTF Chișinău-Aeroport, ruta

Antalya-Chișinău, prin informația parvenită de la BC „Moldindconbank” SA,

conform căreia la 17 iunie 2011 pe numele cet. Pascalova Olesea au fost transferați

prin sistemul de transfer internațional Western Union 150 dolari SUA, expediați din

Turcia de persoana pe numele Onur Yildirim, prin informațiile parvenite de la

BC ,,Eximbank” SA, BC „Banca de Economii” SA, BC „FinComBank” SA, a

informației ridicate de la băncile comerciale privind transferurile bănești efectuate pe

numele Pascalova Olesea, prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 15 iulie

2014, prin ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală

din 15 iulie 2014;

- declarațiile martorilor apărării Crețu Igor și Postica Grigore, nu dovedesc

nevinovăția lui Pascalova Olesea în săvârșirea infracțiunii incriminate, deoarece

acești martori nu cunosc absolut nimic despre organizarea plecării lui XXXXXXX în

luna mai 2011 în or. Antalya, Turcia, or, martorii nominalizați au făcut declarații doar

referitor la personalitatea părții vătămate XXXXXXX, adică că ultima ar fi practicat

prostituția de mai mulți ani, ducea un mod amoral de viață, astfel aceste declarații nu

sunt relevante pentru procesul penal în speță, dimpotrivă, declarațiile date doar

confirmă faptul că, XXXXXXX în luna mai 2011 pleca în Turcia pentru a practica

prostituția, activitate pe care partea vătămată o practica de un timp îndelungat, însă nu

după cum indică inculpata că partea vătămată pleca la mama acesteia;

4

- afirmațiile, precum că XXXXXXX ar fi dus un mod amoral de viață, sunt

subiective, iar dacă să fie acceptate, atunci modul amoral de viață nu este un

impediment de a recunoaște persoana în calitate de parte vătămată a traficului de

ființe umane;

- sentința de condamnare a părții vătămate XXXXXXX, și cea de condamnare a

avocatului XXXXXXX, nu au relevanță pentru prezenta cauză penală, or, sentința de

condamnare a lui XXXXXXX în baza art. 220 din Cod penal, probează faptul că

ultima a fost exploatată sexual în prezenta cauză penală, după ce aceasta a fost

recrutată și transportată în Turcia de către Pascalova Olesea, unde a fost victimă a

traficului de ființe umane și anume a fost exploatată sexual de către persoana de

origine turcă pe nume Taner sau Murat, ea a revenit în țară, unde deja a îndemnat alte

două persoane XXXXXXX și XXXXXXX, de a practica prostituția la același

proxenet Murat;

- prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 august 2012, s-a

stabilit, că XXXXXXX în perioada lunilor iunie-iulie 2011 de comun acord cu

persoana neidentificată pe nume Murat le-a îndemnat și înlesnit practicarea

prostituției de către cet. XXXXXXX și XXXXXXX;

- starea de vulnerabilitate a părții vătămate, precum și faptul că Pascalova Olesea

cunoștea despre această situație, este probată prin declarațiile părții vătămate în

ședința de judecată care a declarat că nu este angajată în câmpul muncii, nu are un

venit stabil, la momentul săvârșirii infracțiunii era însărcinată, era certată cu părinții,

nu avea unde locui, mai mult, inculpata Pascalova Olesea cunoștea și despre starea

social-familiară a părții vătămate, în contextul în care a indicat că se cunosc de mult

timp, însăși inculpata a indicat că XXXXXXX era un copil problematic, părinții

acesteia erau divorțați și ea locuia o perioadă de timp doar cu unul din părinți, fugea

de acasă, iar în luna ianuarie 2011 s-a întâlnit cu XXXXXXX și aceasta era

însărcinată, nu avea unde locui, astfel a luat-o la domiciliul său, iar contactându-i

tatăl, acesta i-a spus că nu o primește acasă, inclusiv, în luna mai 2011, XXXXXXX

din nou nu avea unde locui și a locuit la Pascalova Olesea câteva zile;

- partea vătămată expres a indicat, că anume Pascalova Olesea a organizat

plecarea acesteia în Turcia, i-a dat bani și a însoțit-o la secția de pașapoarte, i-a

transmis proxenetului din Turcia datele sale de identitate, i-a ridicat biletul pentru

avion și a condus-o la Aeroportul Internațional Chișinău;

- consimțământul părții vătămate de a pleca în Turcia pentru a practica

prostituția, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, deoarece acesta nu a fost

liber exprimat, fiind influențat prin abuzul de poziția de vulnerabilitate, astfel,

consimțământul părții vătămate de a fi traficată este nevalabil, întrucât făptuitorul a

recurs la unul din factorii de viciere a acestuia;

- deși, din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că au fost audiați

inculpata, partea vătămată, martorii și cercetate materialele dosarului penal, din

cuprinsul sentinței se observă că prima instanță nu a apreciat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probele administrate în raport cu

circumstanțele stabilite în prezenta cauză penală și ca urmare a adoptat o concluzie

greșită, reieșind din declarațiile inculpatei și cele ale părții vătămate date în instanța

5

de judecată, fără a fi examinate în ansamblu probele administrate pe parcursul

cercetării judecătorești.

2016, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, prima instanță în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-a dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la achitarea lui Pascalova Olesea de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că nevinovăția lui Pascalova Olesea de

săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu a fost confirmată prin: declarațiile

inculpatei Pascalova Olesea; părții vătămate XXXXXXX; procesul-verbal de sesizare

despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii (f.d. 4, vol. I);

informația parvenită de la poliția de frontieră (f.d. 11, vol. I); informațiile parvenite

de la BC „Banca de Economii” SA, BC „Moldindconbank” SA, BC „Eximbank” SA,

BC „FinComBank”SA (f.d. 77-91, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului

din 15 iulie 2014 (f.d. 101, vol. I); ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 15 iulie 2014 (f.d. 102, vol. I); procesul-verbal de

confruntare din 08 iulie 2014 (f.d. 68-72, vol. I).

Referitor la declarațiile părții vătămate XXXXXXX, date la faza urmăririi

penale, instanța de apel a notat, că acestea au fost obținute cu încălcarea normelor

procedurale, or, în ședința de judecată în prima instanță, aceasta a declarat că, a fost

impusă de către colaboratorii de poliție să o denunțe și să o acuze pe Pascalova

Olesea de infracțiunea imputată, ea fiind amenințată că în caz contrar va fi trimisă la

pușcărie, afirmație pe care instanța de apel a acceptat-o ca veridică în condiția când

prin sentința Judecătoriei XXXXXXX din 07 august 2012, XXXXXXX a fost

condamnată în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani 1 lună închisoare, iar

în baza art. 96 alin. (1) Cod penal, i-a fost amânată executarea pedepsei până la

împlinirea vârstei de 8 ani a fiului acesteia, XXXXXXX (vol. I, f. d. 196-198).

În același context instanța de apel a reținut și faptul, că partea vătămată a depus

plângere la Procuratura Botanica, mun. Chișinău, pe acțiunile colaboratorilor de

poliție care au instrumentat cazul de unde rezultă, că XXXXXXX a acuzat

colaboratorii de poliție că a fost impusă să depună denunțul pe faptul traficării sale de

către Pascalova Olesea.

De asemenea, deși partea vătămată XXXXXXX, nu cunoaște limba de stat,

aceasta a menționat, că a fost audiată în lipsa interpretului, or, partea vătămată în

prima instanță a indicat, că la momentul audierii ofițerul de urmărire penală a

parafrazat cuvintele sale și aceasta nu a înțeles exact sensul lor, însă din

considerentele menționate supra a fost nevoită să le semneze.

Veridicitatea acestor declarații se deduce și din faptul, că în cadrul confruntării

de la urmărirea penală care a fost petrecută cu participarea avocatului, partea

vătămată a fost asigurată cu interpret, fapt solicitat de partea vătămată și asigurat de

6

instanță și în ședințele de judecată, totodată, fiind audiată în prima instanță și în

instanța de apel partea vătămată a fost asigurată cu interpret.

Alegațiile procurorului expuse în cererea de apel precum că, cunoașterea limbii

de stat de către partea vătămată se demonstrează prin informația eliberată de

directorul liceului teoretic XXXXXXX, conform căreia XXXXXXX a studiat limba

de stat și a susținut examenul la acest obiect pe nota șapte, în opinia instanței de apel

nu pot reflecta cunoștințele reale ale părții vătămate, care a declarat că, nu posedă

suficient de bine limba de stat, or, această afirmație a fost combătută în cadrul

audierii părții vătămate în instanță și confirmării nivelului scăzut de cunoaștere a

limbii de stat.

Totodată, instanța de apel a conchis, că deși partea vătămată a studiat la liceu

limba română, aceasta de fapt nu o posedă la nivelul care să-i permită să facă uz de

limbajul și stilul de exprimare în care a fost întocmit procesul-verbal de audiere.

Mai mult, prin asigurarea în cadrul confruntării a părții vătămate cu interpret și

organul de urmărire penală a recunoscut necunoașterea limbii de stat de către

XXXXXXX.

Instanța de apel a reținut, că denunțul semnat de partea vătămată a fost întocmit

în limba de stat, fără participarea interpretului.

Făcând referire la prevederile art. art. 94 alin. (1) pct. 3), 251 Cod de procedură

penală, instanța de apel a conchis asupra nulității absolute a procesului-verbal de

audiere a părții vătămate din 29 mai 2014 cât și a procesului-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 29 mai 2016,

considerându-le probe inadmisibile care nu pot sta la baza unei sentințe de

condamnare.

Totodată, instanța de apel a respins și declarațiile părții vătămate XXXXXXX,

date în instanța de apel precum că în prima instanță ar fi fost impusă de inculpată să

depună declarații false, or, aceasta a depus declarații sub răspundere penală conform

art. 312 Cod penal, mai mult, partea vătămată XXXXXXX, pe parcursul întregului

proces penal și-a schimbat declarațiile de mai multe ori, astfel, la aprecierea

afirmațiilor acesteia, instanța de apel a luat în considerație și faptul, că

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii, potrivit căruia XXXXXXX a solicitat tragerea la răspunderea penală a

persoanelor care au traficat-o în luna mai 2011 în Turcia a fost semnat la 29 mai

2014, adică peste 3 ani după presupusa săvârșire de către inculpata, Pascalova Olesea,

a infracțiunii imputate, dată la care aceasta se afla sub control judiciar, executarea

sentinței în privința acesteia fiind amânată până la împlinirea copilului minor a

vârstei de 8 ani.

Instanța de apel a enunțat, că prima instanță, în mod just a menționat, că la

depunerea denunțului, XXXXXXX nu a indicat numele inculpatei Pascalova Olesea,

ca persoana care a traficat-o, deși o cunoștea pe ultima foarte bine, de multă vreme și

urma să indice concret cine a traficat-o, fapt care probează ca fiind corectă versiunea

expusă de aceasta în prima instanță.

După această denotație, instanța de apel a reținut, că în calitate de mijloc de

probă în prezenta cauză penală figurează și informația privind transferurile bănești pe

7

care inculpata le-a primit în perioada imediat următoare plecării părții vătămate în

Turcia.

Referitor la aceste mijloace de probă, instanța de apel a specificat, că acestea

probează faptul că, inculpata Pascalova Olesea, a primit diferite sume de bani, din

diferite țări, inclusiv și din Turcia și inclusiv și de la persoana pe nume Murat, care se

indică că a traficat-o pe XXXXXXX în comun cu Pascalova Olesea.

Afirmația, că sumele de bani transferate de persoana Murat la 11, 20, 23 mai

2011 și 13, 17 iunie 2011 lui Pascalova Olesea ca fiind remunerația pentru traficarea

lui XXXXXXX este doar o presupunere, care nu are suport probant.

Inculpata a declarat, că aceasta periodic pleacă peste hotare și are relații de

prietenie cu persoane de etnie turcă, care o ajută financiar, afirmație pe care instanța o

consideră credibilă și care se confirmă prin descifrarea transferurilor bancare anexate

la materialele dosarului și care indică la periodicitatea transferurilor de bani pe

numele inculpatei a diferitor persoane, inclusiv și a lui Murat, care cu mult înainte de

evenimentele petrecute în prezenta cauză, a transferat bani pe numele lui Pascalova

Olesea și anume la 04 ianuarie 2011 și 24, 25 februarie 2011, în sumă totală de 500

dolari SUA (f.d.88, vol. I).

Mai mult, din extrasele bancare rezultă, că și părții vătămate XXXXXXX, i-au

fost efectuate transferuri bănești din Turcia (f.d. 88, 92, vol. I).

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate afirmațiile apelantului, referitor

la faptul, că vinovăția inculpatei Pascalova Olesea, în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal se deduce și din faptul, că ultima i-a

dat bani lui XXXXXXX pentru perfectarea pașaportului și a însoțit-o la secția

pașapoarte și la aeroport, or, chiar din declarațiile ambelor se constată relația lor de

prietenie, ceea ce presupune ajutor reciproc.

Aceste acțiuni ale inculpatei instanța de apel le-a calificat ca acțiuni de susținere

morală și materială a unei persoane apropiate și care nu constituie acțiuni cu conotație

penală, or, acest fapt rezultă și din procesul-verbal de confruntare dintre partea

vătămată, XXXXXXX și bănuita Pascalova Olesea, în care prima a afirmat că a

apelat la ajutorul financiar al inculpatei deoarece de mic copil o cunoștea și părinții ei

de asemenea apelau la ajutorul lui Pascalova Olesea, mai mult, instanța de apel a

respins și argumentul procurorului precum că partea vătămată cunoștea unde se afla

secția de pașapoarte deoarece după cum a afirmat în cadrul confruntării partea

vătămată, primul buletin l-a perfectat în mun. Chișinău.

În plus, instanța de apel a notat, că nevinovăția inculpatei se deduce și din

sentința Judecătoriei XXXXXXX din 07 august 2012 prin care XXXXXXX a fost

condamnată în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, de unde rezultă, că partea

vătămată imediat după revenirea în țară în luna iunie 2011, aproximativ peste două

săptămâni a plecat din nou în Turcia fără implicarea inculpatei, la aceeași persoană pe

nume Murat, la care organul de urmărire penală consideră că a fost traficată de

Pascalova Olesea, unde a plecat încă cu două persoane, pe care le-a îndemnat să

practice prostituția, fapt pentru care a și fost condamnată.

Acest fapt a fost recunoscut de către însăși partea vătămată pe parcursul

examinării cauzei penale și este confirmat și prin informația parvenită de la Poliția de

Frontieră prin care se confirmă că la 21 mai 2011, XXXXXXX a traversat frontiera

8

de stat a R. Moldova direcția ieșire prin PTF Chișinău-Aeroport, itinerarul

Chișinău-Antalya și la 20 iunie 2011 XXXXXXX a traversat frontiera de stat a

R. Moldova direcția intrare prin PTF Chișinău-Aeroport, itinerarul Antalya-Chișinău

ulterior la 02 iulie 2011 partea vătămată din nou traversează frontiera în aceeași

direcție, la aceeași persoană pe nume Murat fără implicarea inculpatei.

Totodată, instanța de apel a acceptat versiunea invocată de Pascalova Olesea,

referitor la faptul că prezenta cauză penală a fost intentată pentru a putea fi extorcate

anumite sume bănești de la aceasta, fapt confirmat și prin sentința Judecătoriei

XXXXXXX din 22 august 2014 pronunțată în privința avocatului XXXXXXX în

baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, pentru faptul, că de mai multe ori, acesta ca

urmare a susținerii că are influență asupra procurorului responsabil pe cauza penală

intentată în privința inculpatei în baza art. 165 Cod penal a pretins de la Pascalova

Olesea anumite sume de bani, mai mult, avocatul XXXXXXX, în ședința de judecată

pe marginea cauzei penale intentate în privința sa și-a recunoscut integral vina

(f.d. 202-204, vol. I).

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea

acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În susținerea cerințelor, procurorul a specificat motive similare celor din

cererea de apel, invocând suplimentar, că instanțele de fond nu au analizat în cumul

toate probele prezentate de către acuzare, dându-le apreciere greșită,

necorespunzătoare stării de fapt stabilite de către organul de urmărire penală, bazată

pe declarațiile inculpatei și cele inițial expuse de partea vătămată, care la judecarea

cauzei în instanța de apel, a indicat că a fost amenințată de inculpată, de aceea a

depus depoziții în favoarea acesteia.

Partea vătămată a indicat, că cunoaște bine și vorbește limba de stat și de

interpret nu a avut nevoie, fiindu-i acordat interpret în unele cazuri, nu s-a refuzat,

respectiv în opinia acuzării, instanța de apel neîntemeiat a respins declarațiile părții

vătămate din cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, or, denunțul a fost

întocmit de către partea vătămată în limba de stat, fără participarea interpretului, mai

mult, după cum a concretizat și partea vătămată aceasta vorbește bine limba de stat și

citește, deoarece a studiat bine această disciplină în școală.

În opinia procurorului, instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea

inculpatei, care în cadrul urmăririi penale precum și cercetării judecătorești a dat

declarații contradictorii.

Procurorul opinează, că probele administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate în cadrul instanțelor de judecată, demonstrează incontestabil vinovăția lui

Pascalova Olesea în săvârșirea infracțiunii incriminate și anume: declarațiile cu

divergențe esențiale ale inculpatei Pascalova Olesea; părții vătămate XXXXXXX;

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 29 mai 2014.

Caracterul contradictoriu al declarațiilor inculpatei a fost configurat în recursul

procurorului sub aspectul, că din cumulul de probe administrate în cauză se constată,

că partea vătămată a fost adăpostită de către inculpată, care a mers cu XXXXXXX la

secția de pașapoarte și a însoțit-o pe aceasta la aeroport, acțiuni care în viziunea

9

procurorului au avut drept scop ca partea vătămată să ajungă la locul destinației,

pentru a fi exploatată sexual.

Reieșind din probatoriul administrat legal în speță, procurorul a criticat

depozițiile inculpatei la segmentul: împrumutului de bani părții vătămate; organizării

plecării în Turcia a ultimei; cunoașterea de către partea vătămată a contactelor

proxeneților din Turcia.

De asemenea, acuzarea a menționat, că vinovăția inculpatei se confirmă și prin

informația ridicată de la băncile comerciale naționale, prin care se atestă transferurile

bancare efectuate în perioada când a fost săvârșită infracțiunea.

La fel, procurorul a supus criticii declarațiile inculpatei care a menționat, că a

fost împreună cu partea vătămată la secția de pașapoarte deoarece ultima nu cunoștea

unde se află secția respectivă, fapt combătut prin extrasul din Registrul de stat al

populației, din care rezultă că partea vătămată încă din anul 2009 știa unde se află

secția citată supra, dat fiind perfectarea de către aceasta a pașaportului cetățeanului

R. Moldova.

Astfel, în viziunea acuzării, declarațiile inculpatei conțin divergențe, care nu au

fost înlăturate, urmând a fi apreciate critic de către instanțele de fond.

Totodată, instanța de apel în viziunea acuzării, greșit a ajuns la concluzia că

nevinovăția inculpatei se deduce și din sentința Judecătoriei XXXXXXX din 07

august 2012 prin care XXXXXXX a fost condamnată în baza art. 220 alin. (2) lit. c)

Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost cu exactitate respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Instanța de apel a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea

10

procedurii de recurs ordinar.

În cazul în care instanța nu a fost de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia de achitare, aceasta urma să dezvăluie concluzia

respectivă, expunându-și punctul său de vedere asupra probelor nominalizate.

Dat fiind că acest fapt nu s-a realizat în prima instanță, sarcina dată revenea

instanței de apel la examinarea apelului procurorului, însă asupra tuturor probelor

prezentate de acuzare, nu s-a expus nici instanța de apel.

Colegiul remarcă, că în baza art. 314 Cod de procedură penală, instanța de

judecată este obligată, ca la constatarea unei fapte infracționale precum și a

circumstanțelor săvârșirii ori nesăvîrșirii acesteia, să tragă concluzii în strictă

dependență de probatoriul, sau mai bine zis, de totalitatea probelor prezentate de părți

și administrate de instanța de judecată cu respectarea prevederilor normelor de

procedură penală, cu asigurarea exercitării de către părți a drepturilor de care dispun

în cadrul procesului penal.

În acest context, Colegiul subliniază prevederile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, conform cărora, toate probele administrate în cauză trebuie să fie

verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior analizate în coroborarea

lor din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

informației ce o conțin.

În cauza lui Pascalova Olesea, a fost pronunțată soluția de achitare, motivată în

sensul că fapta imputată acesteia, prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu

întrunește elementele infracțiunii.

Însă, instanța de apel, respingând probele prezentate de partea acuzării în

susținerea învinuirii nu a combătut prin careva argumentare juridică întemeiată

alegațiile procurorului, reținând generic, că prima instanță a constatat în mod

justificat faptul, că procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice care ar demonstra vinovăția inculpatei, Pascalova Olesea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal și a pronunțat corect o

sentință de achitare, or, procurorul a invocat ca probe decisive declarațiile inculpatei

Pascalova Olesea (f.d. 111, 236-238, 240, 243-244 vol. I, 91, vol. II) și a părții

vătămate XXXXXXX din cadrul instanței de apel (f.d. 89-90, vol. II), probe care în

opinia procurorului confirmă vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror în recursul

declarat își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub

aspectul că judecând apelul declarat, instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentelor invocate de procuror și nu le-a analizat în ansamblu, coroborându-le cu

probe administrate în cauză.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de apel a

examinat pur formal apelul declarat de procuror, nu s-a clarificat care circumstanțe

sunt relevante pentru prezenta cauză, adoptând o soluție neargumentată la modul

cuvenit, având un caracter generic, în legătură cu ce o astfel de decizie nu poate fi

menținută.

11

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

adoptând soluția de respingere a apelului declarat de procuror, s-a limitat la o

motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat pe cauză.

Colegiul penal lărgit, menționează că, dreptul la un proces echitabil, în lumina

Convenției Europene, se bazează pe respectarea cu strictețe a principiilor

fundamentale ale procesului judiciar: „egalitatea armelor”,„contradictorialitatea”

(mai ales în administrarea probelor), „motivarea deciziilor”, care semnifică tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanțelor de judecată,

fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți în

proces, așa încât, părțile să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de vedere într-o

așa manieră, încât să nu fie puse într-o situație net dezavantajată una față de alta

(a se vedea: CEDO, decizia din 22.02.1996, în cauza Bulut contra Austriei, § 47;

decizia din 18 februarie 1997, în cauza Niderost-Huber contra Elveției, § 23; decizia

din 07 iunie 2001, în cauza Kress contra Franței, §72).

Având în vedere cele menționate, instanța de apel, în sensul art. 414 alin. (3)

Cod de procedură penală, era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă nu a respectat aceste prevederi legale și nu s-a pronunțat

argumentat asupra motivelor indicate în apelul procurorului, reprodus la pct. 3. din

prezenta decizie.

În mod evident, se relevă că partea acuzării substanțial a argumentat motivele

de respingere a tuturor versiunilor invocate de inculpată, însă asupra acestor

argumente nu se regăsește un răspuns corespunzător în textul deciziei adoptate de

instanța de apel.

Potrivit art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței

de achitare trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei constatate de

instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar

pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Aceste împrejurări determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra

necesității admiterii recursului ordinar declarat de procuror, cu casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt

complet de judecători, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Erorile menționate mai sus, sunt erori de drept procedural și se încadrează în

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de

motivare a soluției instanței de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, mai mult, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra motivelor invocate de procuror în apel.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate mai sus, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel,

adoptând o hotărâre legală și întemeiată în strictă conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

12

Se menționează că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura

în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Bradu Valentina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Pascalova Olesea XXXXXXX și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 06 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

13