1ra-1339/2016 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

1ra-1339/2016 — art. 165 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1339/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Constantin Alerguș,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 martie 2016, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și de avocatul Viorel Malanciuc, în numele

inculpatei

Gavrilovici Olesea Sergiu, născută la

30 octombrie 1982, originară și locuitoare a s.

Crocmaz, r-nul Ștefan-Vodă, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.09.2013 – 26.11.2015,

instanța de apel: 01.02.2016 – 29.03.2016,

instanța de recurs: 08.06.2016 – 27.07.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Gavrilovici Olesea a fost condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul turismului, angajării persoanelor în câmpul muncii peste

hotarele țării, precum și alte activități conexe pe un termen de 2 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, pentru femei, începând din data definitivării sentinței, cu

includerea în termenul pedepsei a timpului aflării în arest preventiv de la 09

decembrie 2012 până la 10 decembrie 2012 și de la 10 decembrie 2012 până la 08

ianuarie 2013.

Acțiunea civilă înaintată de Roscolotenco A., a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

1

Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă, inculpata Gavrilovici Olesea, acționând împreună și de

comun acord cu altă persoană, iar ultima la rândul său cu un cetățean cipriot turc,

care la acel moment se aflau în Cipru de Nord, urmărind scopul exploatării sexuale

comerciale a persoanei, prin înșelăciune, sub pretextul angajării la un lucru bine plătit

într-un cazino din Turcia, în calitate de dansatoare și la consumație cu un salariu

lunar în mărime de 500 dolari SUA și prin abuz de poziție de vulnerabilitate a

victimei, manifestată prin situația precară a acesteia din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, a recrutat-o pe Roscolotenco A., în scopul exploatării sexuale

comerciale a acesteia în Cipru de Nord.

În aceeași perioadă de timp, obținând prin înșelăciune acordul Aidei

Roscolotenco de a pleca la muncă în Turcia, continuând realizarea intenției de

transportare a victimei în țara de destinație, i-a solicitat transmiterea pașaportului

național, în vederea rezervării biletului avia.

În continuare, inculpata a transmis altei persoane, care la acel moment se afla în

Cipru de Nord, copia pașaportului pe numele Aidei Roscolotenco, în vederea

rezervării biletului avia pe numele victimei.

Ulterior, inculpata i-a înmânat lui Roscolotenco Aida pașaportul național, pe

care l-a primit anterior, și a informat-o că pe numele ei i-a fost rezervat bilet avia la

ruta Chișinău - Istanbul - Lamaka pentru 08 august 2011.

La 08 august 2011, inculpata, acționând în vederea transportării victimei în țara

de destinație, împreună și de comun acord cu o altă persoană, iar ultima la rândul ei

cu un cetățean cipriot turc, care la acel moment se aflau în Cipru de Nord, a însoțit-o

pe Roscolotenco A. la Aeroportul Internațional Chișinău și i-a dat instrucțiuni

referitor la compania aeriană de unde ultima urma să ridice biletul avia, continuând în

așa mod, împreună cu persoanele menționate, organizarea transportării victimei în

tara de destinație.

În aceeași zi, inculpata, continuând realizarea intenției sale infracționale, a

însoțit-o pe victima Roscolotenco A. până în Cipru de Nord, unde ultima a fost

întâlnită de către o persoană nestabilită de organul de urmărire penală, care acționând

împreună și de comun acord cu cetățeanul cipriot turc, întru realizarea scopului

infracțional comun, a transportat-o pe Roscolotenco A. la cabaretul „MIAMI”, situat

în regiunea s. Mia Milia.

În continuare, cetățeanul cipriot turc, preluând acțiunile infracționale, acționând

împreună și de comun acord cu o altă persoană, care se afla în acel moment în

cabaretul „MIAMI”, în vederea exploatării sexuale comerciale, a adăpostit-o pe

victima Roscolotenco A. în cabaretul menționat unde i-a sechestrat pașaportul

național și i-a solicitat întoarcerea unei datorii în mărime de 7000 dolari SUA, a cărei

mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil și pe care a motivat-o prin faptul, că suma

respectivă a achitat-o persoanelor care au organizat venirea ei în Cipru de Nord, iar o

parte din bani a fost suportată în legătură cu celelalte cheltuieli legate de

transportarea ei în țara de destinație.

2

Totodată, cetățeanul cipriot turc, acționând în vederea exploatării sexuale

comerciale a victimei Roscolotenco A., prin intermediul altei persoane, care de

asemenea se afla în cabaretul „MIAMI” și cu care acționa de comun acord, a

informat-o pe victimă despre faptul, că în continuare nu va lucra în calitate de

dansatoare, dar urmează să presteze servicii sexuale contra plată în vederea restituirii

datoriei în mărime de 7000 dolari SUA.

În așa mod, victima Roscolotenco A., aflându-se în cabaretul „MIAMI”, situat

în regiunea s. Mia Milia, Cipru de Nord, în condițiile menționate, care determinau

situația ei precară și ilegală, legată de șederea pe teritoriul țării de destinație fără acte

de identitate și fără surse de existență, prin aplicarea violenței fizice și psihice

nepericuloase pentru viață și sănătate, a fost supusă exploatării sexuale comerciale de

către cetățeanul cipriot turc, care acționa împreună și de comun acord cu o altă

persoană, iar ultima la rândul ei cu inculpata, prin impunerea victimei de a acorda

contrar voinței sale servicii sexuale contra plată diferitor bărbați timp de șase luni,

până la 08 februarie 2012.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat, că împreună cu

Roscolotenco A. au mers la oficiul poștal pentru a ridica banii, care le-au fost trimiși

pentru drum de către cunoscuta ei, iar peste o săptămână au plecat la Chișinău, unde

au procurat bilete fiecare, prezentând pașaportul, fără ca Roscolotenco A. să-i

transmită pașaportul său. Au zburat în Istanbul, iar de acolo în Cipru, unde au fost

întâlnite de către un bărbat.

Necătând că inculpata nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate, și anume prin: depozițiile părții vătămate Roscolotenco A., martorilor

Răilean R., Ceban N., Dorobeț T.; răspunsul de la Primăria s. Crocmaz, r-nul Ștefan

Vodă și ancheta socială din 23.02.2012, prin care s-a stabilit situația de

vulnerabilitate a părții vătămate Roscolotenco A.; informația privind traversarea

frontierei de stat de către Roscolotenco A., Vartic O., Danilov T., Ceban I., Răilean

L., Ceban N. în perioada 2011 -2011; răspunsul parvenit de la BNC Interpol cu nr.

33/4053 din 25.04.2012; răspunsul parvenit de la BNC Interpol cu nr. 33/4625 din

08.05.2012; răspunsul parvenit de la BNC Interpol cu nr. 33/3203 din 28.03.2012,

prin care se confirmă, că cabaretul „MIAMI” este situat în regiunea satului Mia

Milia, Republica Cipru, iar proprietarul acestui cabaret este cipriotul turc Ahmed

Bardak, iar potrivit informației ultimul se ocupă cu prostituția; procesul – verbal de

examinare din 23.07.2013, prin care a fost examinat pașaportul seria A 2764935, pe

numele părții vătămate Roscolotenco A., prin care se constată că ultima a avut permis

de ședere pe teritoriul Ciprului și s-a aflat în această țară pe perioada 08.08.2011 -

07.02.2012, la patronul Ahmed Bardak; procesul – verbal de examinare a obiectului

din 26.07.2013, prin care au fost examinate răspunsurile parvenite de la Băncile

Comerciale cu privire la transferurile bancare pe numele cet. Gavrilovici (Vartic) O.

prin care s-a stabilit, că până la plecarea Aidei Roscolotenco în Cipru, la 19.07.2011,

a primit din Cipru de Nord de la Mustața Arslander suma de 300 dolari SUA, iar la

27.07.2011, de la Tuncaz Han suma de 100 dolari SUA tot din Cipru.

3

În baza probelor administrate, evaluate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității lor, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

instanța a conchis că vinovăția inculpatei a fost dovedită integral și a încadrat

acțiunile ei în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca traficul de ființe umane,

adică recrutarea și transportarea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop

de exploatare sexuală comercială, săvârșită prin aplicarea violenței fizice și psihice

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, confiscare a documentelor, în

scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil,

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, de către două sau mai multe persoane.

Instanța a notat, că traficul de ființe umane reprezintă o infracțiune deosebit de

periculoasă, care duce în mod esențial la încălcarea drepturilor și libertăților

persoanei.

Declarațiile inculpatei, nu corespund adevărului și au scopul de evitare a

răspunderii penale pentru infracțiunea ce i se incriminează, astfel, acestea sunt

apreciate critic, la baza sentinței urmând a fi puse declarațiile părții vătămate și

martorii prezentați de către acuzare, având în vedere că ultimii nu au avut careva

motive să dea declarații mincinoase.

Temeiurile invocate de inculpată, cu referire la nevinovăția sa, se combat prin

materialele cauzei, nefiind stabilite careva erori procesuale, iar nerecunoașterea

vinovăției nu echivalează cu nevinovăția.

Totodată, urmează a exclude din învinuirea adusă inculpatei, semnul calificativ

„adăpostirea”, or, acesta nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată, acuzarea

neprezentând careva probe în acest sens.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 -77 Cod

penal, că inculpata a comis o infracțiune deosebit de gravă, că anterior nu a fost

judecată, că nu este căsătorită și este neangajată în câmpul muncii, că are 5 copii

minori la întreținere, dintre care unul este sugar, că circumstanțe atenuante sau

agravante nu s-au stabilit, concluzionând că reeducarea și corectarea ei este posibilă

doar prin izolare de societate.

Totodată, ținând cont de faptul, că Penitenciarul nr. 13 Chișinău nu dispune de

încăperi care ar permite deținerea femeilor cu copii sugari, precum și luând în

considerație interesul major al copiilor minori care rămân fără supraveghere, instanța

de fond a considerat rațional de a executa pedeapsa aplicată inculpatei, sub formă de

închisoare, din momentul definitivării sentinței.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat, că vinovăția inculpatei nu a fost demonstrată, acuzarea

neprezentând suficiente probe, pertinente și concludente în susținerea poziției sale,

urmând a fi dată o apreciere critică declarațiilor presupusei părți vătămate, inclusiv

ținând cont de personalitatea acesteia, din declarațiile martorilor, rezultând că este o

persoană conflictuală, iar plângerea a fost depusă anume în urma unei cerți cu

inculpata și nicidecum imediat după revenirea ultimei în R. Moldova.

4

2016, apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Gavrilovici Olesea a fost condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. d), 79 alin. (1)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita o anumită activitate în domeniul turismului și alte activități conexe pe

termen de 1 an.

Conform art. 96 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost

amânată, până la atingerea copilului – Gavrilovici V., a. n. 28.11.2014, a vârstei de 8

ani.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat, că starea de fapt și de drept constatată de instanța de

fond, coordonează cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței, care cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute la

articolul 394 alin. (l) și (2) Cod de procedură penală.

Este corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

inculpată și semnele componenței de infracțiune prevăzută la art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

Se constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți, în raport cu faptele

reținute în sarcina inculpatei, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 CEDO.

Totodată, la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală, instanța de

fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 79, 96 Cod penal, și

contrar prevederilor art. 394, alin. (2), pct. 2), 4) Cod de procedură penală, nu a

motivat aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege, nerezolvând

posibilitatea amânării executării pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de

8 ani, având în vedere, că inculpata este unicul întreținător a cinci copii minori.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpata a comis o

infracțiune deosebit de gravă, că anterior nu a fost judecată, că se caracterizează

pozitiv, că nu este căsătorită și este neangajată în câmpul muncii, că are 5 copii

minori la întreținere, dintre care unul este sugar, că circumstanțe agravante nu s-au

stabilit, că s-au constatat circumstanțe atenuante: săvârșirea infracțiunii ca urmare a

unui concurs de împrejurări grele de ordin familial, inculpata este mamă singură a

cinci copii minori care sunt în îngrijirea ei, că s-a stabilit circumstanța excepțională:

situația familială a inculpatei, care este extrem de grea, ceea ce micșorează esențial

gravitatea faptei comise și a consecințelor ei, concluzionând oportună și rezonabilă

aplicarea prevederilor articolului 79 alin. (l) și (3) Cod penal, adică aplicarea unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puțin două

treimi din minimul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Totodată, instanța de apel a notat că inculpata are cinci copii minori, cel mai mic

în vârstă de 2 ani fiind Gavrilovici V., a. n. 28.11.2014, în privința inculpatei au fost

aplicate prevederile art. 79 alin. (1) și (3) Cod penal, astfel inculpata se află sub

5

incidența art. 96 Cod penal, care reglementează amânarea executării pedepsei pentru

femei gravide și femei, care au copii în vârstă de până la 8 ani.

Interpretarea judiciară a prevederilor art. 96 Cod penal, în raport cu

circumstanțele cauzei și persoana inculpatei, care este pozitivă, determină temeiul

legal pentru aplicarea acestora.

Bolduratu, a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea acestei decizii și

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni. Stabilirea pedepsei menționate pentru fapta comisă de

inculpată nu duce la restabilirea echității sociale, deoarece ea nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii încriminate, deci corectarea ei precum și prevenirea de noi

infracțiuni este irațională fără aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Potrivit explicațiilor pct. 12 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 16 din 31.05.2004, cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului

individualizării pedepsei penale, stabilirea pedepsei sub limita minimă a sancțiunii,

cu aplicarea art. 79 Cod penal, se admite numai luând în considerație personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

în timpul și după săvârșirea infracțiunii. În acest caz, instanța de judecată este

obligată să indice în hotărâre care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate

excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept

temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal.

Instanța de apel a ignorat aceste prevederi ale Codului penal și la stabilirea

pedepsei a enumerat doar circumstanțele atenuante, și fără a aduce careva argumente,

se limitează doar la faptul că, „circumstanța atenuantă – întreținerea a trei copii

minori este recunoscută de completul de judecată ca excepțională și care-i permite

aplicarea art. 79 Cod penal”, fără a ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, fără a argumenta dacă aplicarea unei

pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală va asigura atingerea scopului

pedepsei. În acest sens, instanța de apel era obligată să se expună sub aspectele

indicate mau sus și urma să verifice legalitatea și oportunitatea aplicării art. 79 Cod

penal, pentru a constata, că pedeapsa a fost stabilită în conformitate cu prevederile

art. 75-76 Cod penal. Fapta săvârșită de inculpată este prevăzută de art. 165 alin. (2)

Cod penal, urmând a fi sancționată cu închisoare de la 7 la 15 ani, fiind considerată

conform prevederilor art. 16 Cod penal, o infracțiune deosebit de gravă.

Astfel, în cazul condamnării persoanei adulte cu aplicarea art. 79 alin. (3) Cod

penal, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

legea penală, dar constituind cel puțin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de

prezentul cod.

6

Pedeapsa stabilită de instanța de apel nu va atinge scopul pedepsei penale,

deoarece careva temei pentru aplicarea prevederilor art.79, 96 Cod penal, pe cauza

dată lipsesc.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

5.1. La 14 iulie 2016, a declarat apel și avocatul Viorel Malanciuc, solicitând

repunerea în termen a recursului, casarea hotărârilor, și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat, că instanța de fond, dar și instanța de apel nu au examinat

cauza obiectiv și sub toate aspectele.

Instanța de apel, eronat a admis doar parțial cererea de apel prin neaprecierea la

justa valoare a argumentelor apărării.

Instanța de apel nu a descris și nu s-a expus în decizia contestată asupra nici

unei probe invocate de către apărare.

Încălcările normelor procedurale specificate, comise de instanțele de fond și de

apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 38, 390, 400 – 405, 408 –

4191 CPP RM.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul menționat și cu referire la recursul declarat de procuror (pct. 5. din

decizie), se reține că, împrejurările relevate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, atestă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată inculpatei, just și argumentat ținând cont de

prevederile art. 61, 75, 79, 96 alin. (1) Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

7

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă. Femeilor condamnate care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția

celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei, instanța de

judecată le poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei

de 8 ani.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat de procuror, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul procurorului au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

pricinei care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Pe lângă aceasta, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură penală,

inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă declarații sau

să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va

suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi

folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod

de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să mărturisească împotriva sau să-și

recunoască vinovăția și nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel

de declarații.

8

Deci, argumentul recurentului că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să

ia în considerare faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina nu are suport juridic (pct.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de procuror, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatei i s-au

aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar al

acuzatorului este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul declarat de procuror este vădit neîntemeiat, el

urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418

alin. (1), 338 alin. (2) - (4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel

pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-

verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile.

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază,

în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 martie 2016, în prezența

inculpatei și apărătorului acesteia, comunicându-le că decizia motivată va fi

pronunțată la 29 aprilie 2016, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul

proces-verbal (vol. III, f.d. 160-162), inculpatei și avocatului acesteia fiindu-le expediată

o copie de pe decizia motivată, la aceeași dată, deoarece nu au fost prezenți ( vol. III

f.d. 185).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 29 aprilie 2016, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 30 mai 2016.

Totodată, conform ștampilei cancelariei Curții Supreme de Justiție, avocatul a

depus și înregistrat recursul ordinar abia la 14 iulie 2016, adică peste termenul

prevăzut de lege (vol. III f.d. 199 - 205, pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în

termen a recursului, cum solicită și recurentul, nici o altă procedură legală de a

9

calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, prescrie expres că, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului este depus peste termen, el

urmează a fi declarat inadmisibil (pct. 5.1. din decizie).

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, în privința inculpatei Gavrilovici

Olesea Sergiu, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Viorel Malanciuc,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, în

privința inculpatei Gavrilovici Olesea Sergiu, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

10