1ra-437/2017 — Art. 190 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 26 februarie 2016, Vdovicenco Valerii a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii (cauza penală nr. 1-230/2013(2012150064)). Vdovicenco Valerii și Vdovicenco Tatiana au fost achitați de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii (cauza penală nr.1- 229/2013(2012150651)). Acțiunile civile înaintate de Coev A., Nucă V., Buiucli R. și SRL „DitaEstFarm” au fost lăsate fără soluționare. 1

De către organul de urmărire penală, Vdovicenco Valerii și Vdovicenco Tatiana au fost învinuiți de faptul că, împreună și prin înțelegere prealabilă la data de 25 spre 26 mai 2011, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere au însușit de la compania Mixtă „DitaEstFarm” SRL bani în sumă de 117600 Euro, echivalentul a 1849764 lei, sub pretextul vânzării în termenul și condițiile stipulate în antecontractul de vânzare-cumparare din 24 mai 2011, încheiat între ,,DitaEstFarm” SRL și SRL „Val-Ghimbir” reprezentată de catre fondatorii săi Vdovicenco V. și Vdovicenco T. a cotelor părți din capitalul social al SRL „Val-Ghimbir” prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în termenul limită de 4 luni, cu condiția că, bunul imobil situat în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 26, ap. 34, să fie în patrimoniul întreprinderii liber de orice viciu juridic, însă în termenul limită n-au încheiat contractul respectiv de vînzare-cumparare și la 19 septembrie 2011 au decis să vândă lui Nguyen Si Trung Kybunul, imobilul nominalizat, la prețul de 170 000 Euro, primind în calitate de arvună suma de 43 223 Euro, obligându-se să încheie contractul de vânzar- cumparare în formă autentificata pâna la 31 octombrie 2011. Vdovicenco Valerii a mai fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentând informații false despre faptul că ar avea dreptul să acumuleze bani pentru investirea în SRL „Val-Ghimbir”, abuzând de încrederea părților vătămate, sub pretextul investirii banilor în SRL „Val-Ghimbir”, știind cu certitudine că nu-i va restitui și nu va investi mijloacele bănești în întreprinderea nominalizată a însușit de la Mihnev Vasile, Chiosa Alexandra, Buiucli Roman, Coev Ivan, Nuca Vasile, Coeva Alexandra bani în următoarele circumstanțe: -în perioada 28 februarie2009-16 februarie 2011 a primit de la Mihnev Vasile suma de 25 990 Euro, echivalentul a 421038 lei, cauzându-i un prejudiciu material considerabil; - la 04 august 2009 a primit de la Chiosa A. suma de 10000 Euro, echivalentul a 160200 lei, cauzându-i un prejudiciu material considerabil; - în perioada 30 ianuarie 2010-14 august 2010, a primit de la Buiucli R. suma de 13 662,31 Euro, echivalentul a 219 963,19 lei, cauzându-i un prejudiciu material considerabil; - în perioada 01 octombrie 2010-09 iunie 2011 a primit de la Coev I., suma de 12075, 75 dolari, echivalentul a 138566,01 lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil; - la 2 septembrie 2010, a primit de la Nuca V. suma de 8000 Euro, echivalentul 2 a 127738, 4 lei, prin ce i-a cauzat un prejudiciu material considerabil; - în perioada 05 februarie 2011-03 iulie 2011, a primit de la Coeva A. suma de 8315,95 Euro, echivalentul a 140153,69 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Împotriva sentinței au declarat apel: - acuzatorul de stat, care a solicitat, repunerea în termen a apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri cu condamnarea lui Vdovicenco V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani și a lui Vdovicenco T. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani. În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de fond eronat a apreciat probele prezentate de partea acuzări, probe, care cu certitudine confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate, acestea nefiind apreciate de instanță la justa lor valoare, și neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare. - partea vătămată Chiosea A., care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților conform învinuirii înaintate; - părțile vătămate Coeva A., Nucă V. și avocatul Negoiță V. în numele pătimitului Buiucli R., prin care s-a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea sentiței cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Vdovicenco V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis și admiterea integrală a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate; - reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iu., care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare. Încasarea în mod solidar din contul lui Vdovicenco V. și Vdovicenco T. în beneficiul SRL „Dita EstFarm”, prejudiciul material în sumă de 10 000 dolari SUA, argumentând că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, iar prima instanță neîntemeiat a ignorat probele prezentate de acuzare în susținerea învinuirii înaintate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2016, au fost respinse cererile procurorului, părților vătămate Coeva A., Nucă V. și avocatul Negoiță V. în numele părții vătămate Buiucli R.de repunere a apelului în termen. 3 Apelurile declarate de acuzatorul de stat, părțile vătămate Mihnev V., Chiosa A., Coeva A., Nucă V., avocatul Negoiță V. în numele lui Buiuclî R. și de reprezentantul SRL „Dita EstFarm”, au fost respinse ca fiind depuse peste termen.

În argumentarea soluției adoptate s-a menționat că potrivit materialelor cauzei sentința contestată a fost pronunțată integral la 26.02.2016 în prezența participanților la proces, iar cererile de apel au fost depuse de apelanți la 17, 18, 30 martie 2016 și respectiv 11 aprilie 2016, adică cu omiterea termenului de apel prevăzut la art. 402 Cod de procedură penală. Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat pentru repunerea în termen a apelului precum că la 26.02.2016 a fost pronunțat doar dispozitivul sentinței, iar sentința redactată urma a fi pronunțată la 29.02.2016, ulterior fiind amânată pronunțarea pentru 02.03.2016, or din înregistrarea audio a ședinței de judecată rezultă că sentința a fost pronunțată integral anume la 26.02.2016. Prin urmare, Colegiul judiciar a conchis că termenul de atac al sentinței contestate a expirat la 12.03.2016, iar apelanții au depus apelurile cu încălcarea acestuia, fără a justifica imposibilitatea acționării în termenii stabiliți.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare reprezentantul „Dita EstFarm” SRL, Chirtoacă Iurie, partea vătămată Chiosa Alexandru, avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile, Buiucli Roman, partea vătămată Mihnev Vasilii și avocatul acestuia Mîțăblîndă Victor, care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată. În argumentarea recursurilor declarate recurenții au menționat că concluzia instanței de apel referitor la respingerea ca tardive a apelurilor declarate în speță este pripită și neîntemeiată argumentând următoarele: - reprezentantul „Dita EstFarm” SRL, nu a fost prezent în ședința de judecată la data pronunțării sentinței integrale, iar copia sentinței a fost expediată în adresa „Dita EstFarm” SRL la data de 24.03.2016. Ulterior la 07.04.2016„Dita EstFarm” SRL prin intermediul poștei a expediat apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 26.02.2016; - partea vătămată Chiosa Alexandru nu a fost prezent la ședința din 26.02.2016, iar instanța încâlcind prevederile art. 336 alin. (5) CPP nu l-a înștiințat despre faptul că procesul verbal al ședinței a fost redactat și semnat, prin urmare nu i-a fost asigurată posibilitatea de a lua cunoștință cu acesta și de a primi copii; - avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile, Buiucli Roman a indicat că, în apelul declarat apelanții au solicitat 4 repunerea în termen al apelului pe motiv că au luat cunoștință de sentința motivată abia la data de 25 martie 2016, atunci când instanța le-a expediat-o prin intermediul oficiului poștal, în acest sens fiind anexate la cerere copiile scrisorilor de însoțire și copia plicurilor. Tot aici s-a menționat că în ședința instanței de fond din 26.02.2016 la pronunțarea sentinței părțile vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile, Buiucli Roman nu au fost prezente. Prin urmare consideră că termenul de apel urma a fi calculat din data de 25.03.2016 dată, când părțile vătămate au făcut cunoștință cu sentința redactată integral; - partea vătămată Mihnev Vasilii și avocatul acestuia Mîțăblîndă Victor, nu au fost prezenți la ședința din 26.02.2016, iar instanța încâlcind prevederile art. 336 alin. (5) CPP nu i-a înștiințat despre faptul că procesul verbal al ședinței a fost redactat și semnat, prin urmare nu le-a fost asigurată posibilitatea de a lua cunoștință cu acesta și de a primi copii.

Asupra recursurilor declarate au depus referință inculpații Vdovicenco V. și Vdovicenco T., care au solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, argumentând că recurenții nu au utilizat calea de atac apelul în termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, astfel, consideră soluția adoptată de instanța de apel ca fiind legală și întemeiată. 7.1 În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință asupra recursurilor declarate a depus și acuzatorul de stat care, a solicitat admiterea acestora, argumentând că instanța de apel judecând cauza nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de apelanți referitor la faptul că sentința nu a fost pronunțată integral la 26.02.2016, dar mai târziu, și nu a verificat în acest sens înregistrarea audio a ședinței instanței de fond din data respectivă, pe când în decizie a făcut trimitere la această probă.

Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Lecturând recursurile declarate Colegiul reține, că recurenții critică decizia contestată, indicând că concluzia instanței referitor la respingerea ca tardive a apelurilor declarate în speță este pripită și neîntemeiată, deoarece la pronunțarea sentinței părțile vătămate Coeva A., Nucă V., Buiucli R., Mihnev V. și 5 reprezentantul SRL „Dita EstFarm”, nu au fost prezenți, iar cu sentința motivată au făcut cunoștință mai târziu când le-a fost expediată prin intermediul oficiului poștal. Potrivit regulii generale prescrise la art. 402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel. În aceste împrejurări, când de la pronunțarea sentinței și până la depunerea apelului au expirat mai mult de 15 zile, instanța de apel la examinarea apelului, este obligată să verifice dacă depunerea apelului se încadrează în termenul prevăzut în art. 402 Cod de procedură penală, iar dacă va constata că termenul a fost omis din motive întemeiate, va proceda în conformitate cu prevederile art. 403 Cod de procedură penală. Potrivit deciziei atacate, instanța de apel a decis că apelanții au depus apelurile cu depășirea termenului prevăzut de art.402 Cod de procedură penală, termen, care în opinia instanței, a expirat la 12 martie 2016, deoarece sentința a fost pronunțată integral la 26 februarie 2016. Colegiul consideră această concluzie pripită și neîntemeiată, or instanța de apel, examinând cauza, nu s-a pronunțat asupra argumentelor apelanților referitor la faptul că dânșii nu au participat la ședința instanței de fond unde a fost pronunțată sentința, iar copia de pe sentința motivată au primit-o ulterior prin intermediul poștei. Astfel, în cazul în care instanța de apel a fost sesizată de către participanții la proces cu solicitarea de repunere în termen a apelului, această chestiune urma să fie pusă în dezbateri pentru a verifica argumentele în acest sens. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată instanța de apel nu a verificat aceste momente. Ea s-a limitat doar la o singură întrebare adresată avocatului V. Negoiță și anume: dacă clienții săi au fost prezenți la data de 26 februarie 2016, când a fost pronunțată sentința integral. Răspunsul avocatului a fost afirmativ, însă potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată la data nominalizată (26.02.2016) părțile vătămate Coeva Al-ra, Nucă V. și Buiucli R. interesele cărora au fost reprezentate de avocatul V. Negoiță în ședința de judecată nu au fost prezenți (f.d.26, vol. VI). În continuare Colegiul reține că, instanța, judecând apelurile, nu a pus în discuție următoarele chestiuni: 1) cine din participanții la proces a fost prezent la data pronunțării sentinței; 2) sentința a fost pronunțată integral sau doar dispozitivul acesteia, or în dependență de aceste circumstanțe începe curgerea 6 termenului de depunere a apelului. Din conținutul înregistrărilor audio a ședinței de judecată rezultă, că sentința a fost pronunțată integral și s-a dat citire dispozitivului sentinței integrale, totodată Colegiul reține că potrivit CD-ului nu este clar cine din părți a fost prezent în sală la pronunțarea acesteia. La fel, instanța de recurs mai menționează, că părțile vătămate indică că la 26 februarie 2016 s-a dat citire doar dispozitivului sentinței, pe când inculpații și avocatul acestora afirmă contrariul, și atunci nu este clar de ce sentința motivată nu a fost înmânată participanților la proces prezenți în sală, așa cum prevăd cerințele art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală, din care rezultă că după pronunțarea hotărârii motivate participanților prezenți la ședința de judecată li se înmânează copia de pe hotărârea motivată. Prin urmare, Colegiul atestă, că aceste momente nu au fost puse în discuție și verificate în ședința instanței de apel. În acest context, Colegiul mai reține că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mai multor motive invocate în apeluri, or părțile vătămate Coeva Al-dra, Nucă V. și avocatul Negoiță V. în numele părții vătămate Buiucli R. au argumentat referitor la motivul repunerii în termen a apelului, precum că ei nu au fost prezenți la pronunțarea sentinței (fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședinței din 26.02.2016 (f.d.26, vol. VI)), și nu au fost informați despre adoptarea sentinței în conformitate cu prevederile art. art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală potrivit cărora participanților neprezenți la pronunțarea sentinței copia de pe hotărârea motivată li se expediază în termen de 3 zile, de aceea potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală apelurile urmau să fie repuse în termen. Așa dar, este inexplicabil faptul de ce, dacă sentința a fost pronunțată integral nici unuia dintre participanții la proces, care au fost prezenți în ședință, nu a primit tot atunci copia sentinței motivate așa cum prevede legea, aceasta fiindu-le înmânată procurorului la 02 martie 2016, inculpaților și avocatului acestora Dumitran I. la 10 martie 2016 (f.d.47,8, vol. VI), iar părților vătămate le-a fost expediată după expirarea termenului de depunere a apelului, fapt confirmat prin scrisorile de însoțire din 22 martie 2016 (f.d.49-55, vol. VI). În acest context Colegiul lărgit reține, că instanța de apel nu a verificat momentul începerii curgerii termenului pentru declararea apelului pentru fiecare apelant separat, or potrivit doctrinei penale și practicii judiciare termenul de apel este de 15 zile, însă curgerea acestuia începe din momente diferite, în dependență de momentul pronunțării hotărârii motivate, și/sau momentul în care participantul 7 la proces care a lipsit de la pronunțarea sentinței, a luat cunoștință cu hotărârea motivată. Prin urmare, se constată că, instanța de apel nu a pus în discuție aceste circumstanțe, nu a verificat îndeplinirea cerințelor art. 336 alin. (5), 338 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și respectarea de către părți a prevederilor art.402 Cod de procedură penală, coroborat cu alin.(1) art.404 Cod de procedură penală, ținând cont de data la care au fost depuse apelurile reprezentantului SRL „Dita EstFarm”, părțior vătămate Chiosa A., Mihnev V., Coeva A., Nucă V. și avocatul Negoiță V. în numele părții vătămate Buiucli R. Generalizând cele menționate mai sus Colegiul conchide că, decizia instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării soluției, fiind lăsate fără apreciere și motivare circumstanțe esențiale ale cauzei, care țin de procedura și termenul de declarare a apelurilor, prin urmare, temeiurile invocate de recurenți, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume: instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează hotărârea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel. În procesul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să verifice momentul din care începe să curgă termenul de apel pentru fiecare apelant în dependență de momentul în care partea a luat cunoștință cu hotărârea motivată și, dacă constată că acestea au fost depuse în termen să judece fondul apelurilor, sau după caz, să le respingă ca depuse peste termen. Astfel, instanța de apel urmează să țină cont de argumentele expuse în prezenta decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iurie, partea vătămată Chiosa Alexandru, partea vătămată Mihnev Vasilii și avocatul acestuia Mîțăblîndă Victor, avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile și Buiucli Roman, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2016, 8 în partea respingerii apelurilor declarate de părțile vătămate Mihnev Vasilii, Chiosa Alexandru, avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile, Buiucli Roman și cel depus de reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iurie, în cauza penală în privința lui Vdovicenco Valerii și Vdovicenco Tatiana și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 29 iunie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Nadejda Toma Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 9 Dosarul nr.1ra-437/2017 CURTEASUPREMĂDEJUSTIȚIE OPINIESEPARATĂ formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza penală privindu-i pe Vdovicenco Valerii XXXXXX și Vdovicenco Tatiana XXXXXXXX 30 mai 2017 mun. Chișinău Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra- 437/2017 din 30 mai 2017 au fost admise recursurile ordinare declarate de reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iurie, partea vătămată Chiosa Alexandru, partea vătămată Mihnev Vasilii și avocatul acestuia Mîțăblîndă Victor, avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile și Buiucli Roman, și s-a casat parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2016, în partea respingerii apelurilor declarate de părțile vătămate Mihnev Vasilii, Chiosa Alexandru, avocatul Negoiță Valeriu în numele părților vătămate Coeva Alexandra, Nucă Vasile, Buiucli Roman și cel depus de reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iurie, în cauza penală în privința lui Vdovicenco Valerii și Vdovicenco Tatiana cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Îmi exprim dezacordul cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de judecată a instanței de recurs și pledez pentru susținerea soluției luate pe marginea acestei cauze de către instanța de apel, iar în vederea acestei statuări expun următoarele raționamentele. Din actele cauzei se constată că prin sentința Judecătoriei Cahul din 26 februarie 2016, Vdovicenco Valerii a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii (cauza penală nr. 1-230/2013(2012150064)). Vdovicenco Valerii și Vdovicenco Tatiana au fost achitați de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii (cauza penală nr.1- 10 229/2013(2012150651)). Acțiunile civile înaintate de Coev A., Nucă V., Buiucli R. și SRL „DitaEstFarm” au fost lăsate fără soluționare. Tot din actele cauzei se conchide că sentința a fost pronunțată integral la data de 26 februarie 2016 în prezența părților. Ulterior, sentința a fost contestată cu apeluri de către părțile vătămate Coeva A., Nucă V. și avocatul Negoiță V. în numele pătimitului Buiucli R., prin care s-a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Vdovicenco V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis și admiterea integrală a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate și de reprezentantul SRL „Dita EstFarm” Chirtoacă Iu., care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare. Încasarea în mod solidar din contul lui Vdovicenco V. și Vdovicenco T. în beneficiul SRL „Dita EstFarm”, prejudiciul material în sumă de 10 000 dolari SUA, argumentând că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, iar prima instanță neîntemeiat a ignorat probele prezentate de acuzare în susținerea învinuirii înaintate. Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2016, au fost respinse cererile procurorului, părților vătămate Coeva A., Nucă V. și avocatului Negoiță V. în numele părții vătămate Buiucli R. de repunere a apelului în termen, iar apelurile declarate de acuzatorul de stat, părțile vătămate Mihnev V., Chiosa A., Coeva A., Nucă V., avocatul Negoiță V. în numele lui Buiuclî R. și de reprezentantul SRL „Dita EstFarm”, au fost respinse ca fiind depuse peste termen. În acest context, țin să evidențiez că, pentru justa soluționare a acestei cauze este imperios de a stabili momentul de cînd începe a curge termenul de atac al sentinței. Pentru calcularea corectă a termenului dat trebuie să se țină cont de începutul și expirarea curgerii acestuia, după cum se reglementează de legea procesual-penală. Or, calcularea corectă a curgerii termenului procedural influențează direct momentul expirării lui. Or, pe această linie de considerente, urmează să relev că, termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și avînd un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. În aceiași ordine de idei, fac mențiune și la dispoziția art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, care prevede că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune 11 pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală se specifică că la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Din atare considerente consider că instanța de apel corect a dispus respingerea apelurilor nominalizate supra, ca fiind tardive, în acest sens fiind just statuat că părțile au fost prezente la pronunțarea integrală a sentinței, respectiv termenul de atac pentru ele a început a curge din ziua următoare, adică din 27 februarie 2016 și a expirat la 14 martie 2016. În baza celor expuse, mă pronunț pentru soluția prevăzută de art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, conform căreia recursurile ordinare declarate urmau să fie respinse, ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii contestate. Pe cale de consecință, conducîndu-mă de prevederile art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta opinie separată, pe care o anexez la dosar. Judecător Ghenadie NICOLAEV 12