1ra-786/2017 — art.264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-786/2017 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-786/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
26 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui
Plamadeala Vasile Grigore, născut la
XXXXXX, originar și domiciliat XXXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 19.05.2016 – 28.11.2016;
Instanța de apel: 13.12.2016 – 26.01.2017;
Instanța de recurs: 20.03.2017 – 31.05.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2016,
pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută
de art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Plamadeala Vasile Grigore a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la
amendă în mărime de 200 unități convenționale - echivalentul a 6 000 lei în
beneficiul statului, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, la 14 iulie 2015,
aproximativ la ora 16.20, Plamadeala Vasile, conducea automobilul de model
„Dacia” cu nr. de înmatriculare XXXXXX, deplasându-se pe str. Petricani
mun. Chișinău spre str. Mihai Viteazul mun. Chișinău.
În apropierea sensului giratoriu din str. Petricani cu str. Mihai Viteazul
mun. Chișinău conducătorul auto Plamadeala Vasile nu a manifestat prudență
sporită la trafic, a ignorat cerințele pct.49 din Regulamentul Circulației Rutiere,
care prevede că „în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul
trebuie să lase liber un spațiu (distanță față de vehiculul precedent care, în caz de
1
frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea”, cât și
pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că „1) conducătorul
trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând
permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care ar permite să prevadă
situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile
încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar
obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau
chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, în consecință
tamponându-se în bara de protecție spate a automobilului de model „Opel” cu
nr. de înmatriculare C LR 628, condus de către Potapciuc Oleg.
În rezultatul accidentului rutier, conform raportului de expertiză medico-
legală nr.93 din 12.04.2016, conducătorului auto Potapciuc Oleg, i-a fost cauzată
vătămare corporală medie.
Acțiunile inculpatului Plamadeala Vasile Grigore au fost încadrate în baza
art. 264 alin. (1) Cod penal, cu indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate
a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a
cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea
acesteia, în partea ce ține de respingerea cererii procurorului privind încasarea
cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în
această parte cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare exprimate în
costul expertizelor medico-legale în sumă de 1431 lei.
În motivare apelantul a indicat că, instanța de judecată la adoptarea
sentinței nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat
au fost suportate cheltuieli în sumă de 1431 lei la realizarea expertizelor
medico-legale a părții vătămate, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în
beneficiul statului, conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală,
iar instanța, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de
procedură penală, nu a dispus acest fapt.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie
2017 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea
hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că judecarea
cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură
penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării
lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului
Plamadeala Vasile Grigore de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (1) Cod penal.
2
Concomitent, instanța de apel, verificând legalitatea pedepsei stabilite a
constatat că, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1) și art. 75
Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă.
Având în vedere că, critica apelantului a vizat doar partea ce ține de
încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel s-a referit doar la acest aspect,
reținând lipsa de temei pentru intervenirea în sentința instanței de fond în
această parte, considerând că alegațiile procurorului sunt neîntemeiate și în acest
sens a notificat prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit
căruia expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru
constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în
cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală).
Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere la
prevederile alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata
expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul
bugetului de stat.
Astfel, instanța de apel a indicat că în cazurile când expertiza a fost dispusă
de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la
solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor
fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, reținând că, în speța
dată, expertiza medico-legală a fost ordonată de către organul de urmărire penală
în vederea constatării gradului vătămărilor cauzate părții vătămate Potapciuc
Oleg în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Plamadeala Vasile, fiind
acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,
care sunt puse în sarcina părții acuzării.
În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,
reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.
Decizia este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care solicită
casarea totală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,
invocând prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală –
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, indică
aceleași motive ca și în instanța de apel (pct.3 din decizie), considerând că soluția
instanței de apel contravine normelor procesual penale în vigoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
3
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate
alegațiile acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a
hotărârii primei instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind
încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, deoarece la judecarea
apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie,
soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră
necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de
recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel,
și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea
pronunțată.
Totodată, Colegiul penal reține, că nici prevederile art. 229 Cod de
procedură penală, la care se referă procurorul în recurs, nu sunt aplicabile și în
acest sens se atrage atenția asupra faptului că, potrivit alin. (1) art. 229 Cod de
procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt
trecute în contul statului, iar alin. (2) al normei indicate supra, statuează că,
instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile
judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și
apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență
juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare
poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia
i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea
penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată
prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de
procuror se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
4
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui
Plamadeala Vasile Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 29 iunie 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
5