1re-72/17 — Art. 469 pct. 15 CPP

La 09 noiembrie 2016, condamnatul Zugrav Leonid, a înaintat cerere prin care a solicitat aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016. 1.1. În motivarea cererii condamnatul a indicat că, prin sentința Judecătoriei Cantemir din 11 august 2016, a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 220 ore, concomitent fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani și prin urmare, infracțiunea comisă a avut loc la 25 decembrie 2015 și că situația dată cade sub incidența Legii cu privire la amnistie.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 17 ianuarie 2017, s-a admis cererea și Zugrav Leonid a fost absolvit de pedeapsa penală stabilită prin sentința Judecătoriei Cantemir din 11 august 2016.

La 30 ianuarie 2017, șeful Biroului de probațiune Cantemir a declarat recurs împotriva încheierii, prin care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii cu privire la respingerea cererii condamnatului privind aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 aprilie 2017 (greșit 2016) a fost admis recursul declarat, casată încheierea instanței de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a respins cererea condamnatului Zugrav Leonid privind aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016. 4.1. Colegiul lecturând prevederile art. 3 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, care au și fost aplicate de către instanța de fond, a constatat că Legea poate fi aplicată persoanei în 1 următoarele circumstanțe: „se absolvă de pedeapsă neprivativă de libertate, stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare”, Concomitent, art. 3 se aplică în coroborare cu prevederile art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, din conținutul cărora este relevant cazului că „prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2–9, 11 și 12” și prin urmare, instanța la adoptarea încheierii nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 și de faptul că persoana nu poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, astfel probele nu au fost apreciate de instanța de prim nivel din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității. Din probele cercetate se constată că, la momentul publicării Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, Zugrav Leonid nu deținea calitatea de condamnat. Aplicarea prevederilor art. art. 1, 3 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, este condiționată de calitatea procesuală a persoanei, fiind indicat că poate fi absolvită de pedeapsă neprivativă de libertate, stabilită prin hotărârea judecătorească de condamnare doar persoana condamnată. Deși condamnatul Zugrav Leonid a fost recunoscut vinovat prin sentința din 11 august 2016, calitatea de condamnat el a primit-o doar la 08 noiembrie 2016, după ce a epuizat căile ordinare de atac. În astfel de circumstanțe, Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță a dispus absolvirea de pedeapsă neprivativă de libertate a condamnatului fără studierea deplină și obiectivă a datelor referitoare la persoana acestuia.

Hotărârea menționată, în temeiul art. 466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Recurs în anulare a declarat avocatul Tatiana Tambei în numele condamnatului, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută încheierea instanței de fond.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise 2 doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art. 456 alin. (l) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul când recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, situație ce persistă în cauza dată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Tatiana Tampei în numele condamnatului Zugrav Leonid, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 aprilie 2017, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 28 iunie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 3