1ra-603/2017 — Art.187 alin.5 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 17 iunie 2016, Prodanov Andrii a fost condamnat în baza art. 187 alin.(5) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul lui BC „xxx” SA prejudiciul material în mărime de xxx lei, iar în beneficiul CA „xxx” SA prejudiciul material de xxx lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Prodanov Andrii făcând parte dintr-un grup criminal organizat, în noaptea spre 21 octombrie 2015, în jurul orelor 0310, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, cauza penală în privința cărora a fost disjungată într-o procedură separată, purtând pe cap cagule, au pătruns în incinta Casei de Cultură din or. xxx, str. xxx, unde, prin surprindere l-au atacat pe paznicul xxx, imobilizându-l cu lanțuri de unică folosință din 1 material sintetic, aplicându-i o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 782 din 22.10.2015 leziuni corporale ușoare. Apoi, cu instrumente speciale au deteriorat bancomatul ce aparține BC „xxx” SA, sustragând în mod deschis mijloace bănești în sumă de xxx lei, astfel cauzându-i „xxx” SA un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală de xxx lei.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul Prodanov A. și avocatul acestuia Lupacescu Veaceslav, care au solicitat: - inculpatul, care invocând nevinovăția sa, solicită achitarea de sub învinuirea adusă, indicând că nu au fost prezentate probe care ar demonstra vinovăția în fapta imputată. Astfel, la baza sentinței de condamnare au fost puse doar declarațiile paznicului Casei de Cultură, însă nu a avut loc confruntarea cu el. La fel, a menționat că recunoașterea vinovăției în cadrul urmăririi penale nu poate să fie luată în considerație, deoarece a depus declarații fiind maltratat de colaboratorii de poliție, iar careva măsuri referitor la plângerea sa nu au fost luate. - avocatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, menționând că motivele apelului vor fi expuse ulterior.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punct de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Prodanov A. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(5) Cod penal. Totodată, instanța a conchis că declarațiile inculpatului potrivit căruia acesta nu își recunoaște vinovăția, nu corespund adevărului și constituie un mijloc de apărare și evitare a pedepsei pentru infracțiunea comisă, or, declarațiile acestuia sunt combătute prin celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și cercetate în ședința instanței de fond și apel. Cât privește argumentele apelantului că inculpatul în cadrul audierii sale în calitate de bănuit a depus declarații prin aplicarea violenței, fiind supus presiunii psihice, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, menționând în acest sens următoarele. 2 Prin ordonanța procurorului r-lui Edineț, A. Șevciuc din 20 ianuarie 2016, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal, în legătură cu declarațiile inculpatului Prodanov A. precum că a fost supus unor presiuni psihice în momentul audierii lui în calitate de bănuit, fiind maltratat și impus să recunoască vina. Astfel, prin ordonanța nominalizată, s-a confirmat că în privința lui Prodanov A. nu a fost aplicată violența fizică sau psihică, fapt care este dovedit prin declarațiile sale, precum și materialele anexate, unde la audierea sa în calitate de bănuit și învinuit, prezentarea materialelor de urmărire penală, acesta nu a făcut careva declarații și nu a înaintat demersuri privind maltratarea sa de către colaboratorii poliției IP Edineț. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, nu s-a stabilit faptul aplicării violenței fizice sau psihice în privința lui Prodanov A., sau, în perioada de la audierea acestuia în calitate de bănuit (21.10.2015, f.d.72, 85 vol.I) și până la audierea în cadrul ședinței de judecată în calitate de inculpat (28.01.2014), ultimul nu a întreprins nici o măsură în vederea stabilirii situației de maltratare a sa, atât timp cât legislația procesual-penală prevede posibilitatea înaintării de către bănuit/învinuit a plângerilor, în speță, în legătură cu constatarea faptului că, acesta a fost maltratat de colaboratorii de poliție al IP Edineț. Mai mult ca atât, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 785 din 21.10.2015, vătămările corporale depistate la Prodanov A. și anume plăgi la cap și față, echimoze în regiunea lombară pe dreapta și gamba stângă, au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur, contondent, posibil ca rezultat al accidentului produs, fiind calificate ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată (f.d.139, vol.I). La fel, instanța a conchis că zilele în care Prodanov A. a depus declarații în calitate de bănuit și învinuit, recunoscând participarea sa la jaf, nu corespund datelor în care el a fost plasat în izolatorul preventiv al IP Edineț, ceea ce denotă că afirmațiile apărării referitor la maltratarea inculpatului este declarativă. Cât privește lipsa în speță a unor rapoarte de expertiză biologică, inclusiv și asupra corpurilor delicte, care ar demonstra legătura lor cu inculpatul, instanța a conchis că acest argument nu poate fi reținut, or aceste concluzii nu pot fi exacte, care fiind apreciate în raport cu alte probe administrate, confirmă că inculpatul a fost reținut în apropierea locului unde 3 a încercat de a fi ascunse unele din obiectele infracțiunii, în automobilul său fiind depistate o parte din aceste obiecte, precum și Prodanov A. fiind recunoscut de paznicul Casei de Cultură, mai mult ca atât inculpatul a depus depoziții de recunoaștere a vinovăției, ceea ce confirmă complicitatea lui asupra faptei comise.

Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul Lupacescu V. în numele inculpatului, care, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel nu a apreciat și nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate în apel referitor la faptul că a fost emisă o sentință de condamnare ilegală, fiind apreciate incorect probele prezentate de partea apărării, nerespectând prevederile art. 101 CPP. Astfel, la baza sentinței ca probă directă, greșit s-a pus declarațiile martorului Omeleanciuc V., depuse în cadrul ședinței de judecată, care se contrazic cu cele depuse anterior la etapa urmăriri penale și cu circumstanțele de fapt. Totodată, nu s-a dat aprecierea corespunzătoare nici corpurilor delicte, acestea fiind enumerate doar, fără a aprecia importanța pentru caz fiecare obiect recunoscut ca probă, ce circumstanță dovedesc obiectele date, precum și care este legătura cauzală a lor cu cazul din speță, la ce au servit aceste obiecte în timpul comiterii infracțiunii și cine le-a folosit. La fel, instanța ilegal și nemotivat l-a recunoscut vinovat pe Prodanov A. în baza declarațiilor acestuia depuse la etapa urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit, unde a recunoscut vinovăția, necătând la faptul că declarațiile date au fost depuse sub influența colaboratorilor de poliție. În cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că renunță la declarațiile anterioare, deoarece la etapa urmăririi penale a fost impus să mărturisească împotriva sa, de nenumărate ori a fost influențat psihic și fizic din partea organelor de poliție. Organul de urmărire penală a încălcat normele de drept și drepturile lui Prodanov A., deoarece inculpatul fiind cetățean al altui stat și anume al Ucrainei a fost reținut, arestat și supus acțiunilor de urmărire penală, fără a fi înștiințată ambasada Ucrainei în R. Moldova. Astfel, Prodanov A. a fost lezat de dreptul de a fi asistat de suport juridic al statului său. 4 Consideră că recunoașterea de către inculpat a vinovăției poate fi pusă la baza sentinței de condamnare numai dacă ea este confirmată în cumul cu alte probe administrate și apreciate de către instanță. Însă, din cele relatate instanțele judecătorești au apreciat declarațiile anterioare a lui Prodanov A. ca unele veridice, necătând la faptul că acestea se contrazic cu lalte probe. Astfel la baza unei sentințe nu pot servi în calitate de probe declarațiile de recunoaștere a vinovăției depuse la urmărirea penală, de care ulterior inculpatul a renunțat. Instanța de apel nu a luat în considerație că instanța de fond a încălcat principiile de bază a procesului penal stipulat în norma art. 19 Cod de procedură penală – accesul liber la justiție. La fel, a menționat că instanța de fond nemotivat a ignorat cererea apărării ca și argumentele privind omiterea termenului urmăririi penale de către organul de urmărire penală, indicând că nu poate acest temei de a constitui temei de achitare a inculpatului. Concluziile date contravin prevederilor art. 230 alin.(2) CPP. În speță, termenul de urmărire penală a fost omis de organul de urmărire penală la data de 19.11.2015, prin urmare acțiunile de urmărire efectuate ulterior, duce la nulitatea acestor acte, ca fiind efectuate peste termen. Luând în considerație cele relatate, contrar art. 389 CPP, instanțele judecătorești au emis o hotărâre de condamnare în baza unor presupuneri, dar nu în baza probelor pertinente, concludente și veridice, confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de avocatul Lupacescu V. în numele inculpatului, solicitând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul solicită casarea hotărârilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Astfel, recurentul nefiind de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele date nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP. Prin urmare, instanțele inferioare, au verificat, s-au pronunțat și apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, just au constatat 5 circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârilor contestate art. 427 alin. (1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii ori faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul conchide că, motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective. Din conținutul recursului rezultă că avocatul în numele lui Prodanov A. invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a vinovăției inculpatului în comiterea jafului. Prin urmare instanța de recurs consideră că, instanța de apel just a constatat ca fiind dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea jafului, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață, săvârșit de un grup criminal organizat și cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, și acțiunile acestuia fiind corect încadrate în baza art. 187 alin. (5) Cod penal, fapt demonstrat prin probele cercetate, corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al 6 pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor. Necătând la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de fond și apel au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin: - declarațiile martorului xxx, care a declarat că, din anul 2009, activează în calitate de paznic la Casa de Cultură din or. xxx. În ziua în care s-a produs incidentul el se afla la serviciu în locul colegului său pe nume „Valeriu” care l-a rugat să- l înlocuiască. Astfel, intrând în schimb, la 20.10.2015, ora 1700, a verificat dacă geamurile și ușile sunt încuiate. La momentul preluării schimbului nu a observat nimic suspect, totul era în regulă. Localul Casei de Cultură are două intrări, din față și din spate. După miezul nopții, aproximativ la ora 0300, a auzit un zgomot de la ușa din spate, după care a observat o persoană mascată, care apropiindu-se i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, de la ce a pierdut cunoștința. Revenindu-și a constatat, că este imobilizat, mâinile și picioarele fiindu-i legate cu fire din masă plastică, iar alături de el fiind o persoană mascată, afirmă că era inculpatul Prodanov A. Astfel, chiar dacă avea fața acoperită cu mască medicinală, l-a recunoscut după voce, deoarece discutau între ei și anume inculpatul l-a întrebat în limba rusă dacă are copii și nepoți, avertizându-l, că nu-l va maltrata, dacă va sta cuminte, administrându-i și o pastilă, în momentul în care i se făcuse rău. A înțeles că în local se mai aflau alte persoane, de gen masculin, însă nu îi poate caracteriza deoarece nu îi văzuse, însă îi auzea cum comunicau. În local intrase cel puțin trei persoane, unul se afla permanent lângă el, iar ceilalți se aflau în preajma bancomatului de unde se auzeau lovituri, scârțâituri, sunete de ferestrău mecanic, înțelegând, că-l deteriorează în vederea sustragerii mijloacelor bănești, acțiuni ce au durat până la orele 04 00. Ulterior, unul dintre atacatori, posibil și inculpatul i-a dezlegat mâinile, părăsind cu toții încăperea; - reprezentanții părții civile BC „xxx” SA, CA „xxx” SA, precum și probele materiale - procesul- verbal de autosesizare din 21.10.2015, potrivit căreia OUP al SUP al IP Edineț s-a autosesizat pe marginea informației înregistrate la Dispeceratul IP Edineț, parvenită de la polițistul SPS Platon N. referitor la atacul comis de către persoane necunoscute ce purtau cagule pe cap asupra paznicului Casei de Cultură din or. xxx, cu aplicarea în privința lui xxxx a violenței nepericuloase și deteriorarea bancomatului ce-i aparține BC “xxx” SA, de unde au fost sustrase mijloace bănești aproximativ de xxx lei; - procesul-verbal de cercetare la 7 fața locului din 21.10.2015 cu planșa fotografică, fiind supus cercetării localul Casei de Cultură or. xxx, unde s-a constatat deteriorarea bancomatului amplasat în incinta Casei de Cultură; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.10.2015 cu fototabel, fiind cercetat porțiunea de drum pe traseul M-14 din direcția s. Chetroșica Nouă, r-nul Edineț. Pe partea dreaptă a traseului la o distanță de 10,5 m. de la acostament, au fost depistate parțial îngropate 3 lăzi goale (caserole) în care se aflau bancnotele sustrase din bancomatul deteriorat, precum pe o distanță de aproximativ 50 m se observă urme de accident rutier, unde s-a depistat trei lațuri din plastic nefolosite, o cagulă de culoare neagră confecționată din căciulă, o cutie din masă plastică asemănătoare cu caseta pentru bancnotele plasate în bancomat, o pereche de mănuși de culoare neagră pentru lucru, o mănușă de culoare gri, o unealtă din metal și firele de plastic de unică folosință; - informația telefonică din 21.10.2015, ora 0435, înregistrată la Dispeceratul IP Edineț de la o persoană necunoscută precum că pe traseul Cupcini-Brătușeni s-a produs un accident rutier; - copia schiței accidentului rutier produs pe traseul M-14 la intersecția cu s. Gașpar, r-nul Edineț, întocmit cu participarea șoferilor automobilelor implicate în accident Lesnic M. și Prodanov A.; - procesul-verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier, unde au fost cercetate automobilele implicate în accident, automobilul de model xxx, de culoare sură cu n/î transnistrene xxx, din salonul căruia au fost ridicate mai multe bunuri, printre care două măști medicinale, o sticlă de culoare verde tăiată sus cu inscripția “Ессентукий 17” în care se află 14 obiecte din metal ascuțite la vârfuri „Arici”. În portbagajul automobilului au fost depistate mai multe bunuri, inclusiv o stație radio de culoare neagră de firma “Kendwood”, 11 lațuri de masă plastic nefolosite, o pereche de mănuși pentru construcție, o cheie pentru roti, un cric, doua ciocane, un telefon de model “Samsung” de culoare neagră cu ecranul deteriorate în care se află două cartel SIM a companiei “Kyivstar” și “Orange”; - procesul-verbal de reconstituire a faptei la locul comiterii infracțiunii din 21.10.2015 cu fototabelul, cu participarea lui Prodanov A., unde ultimul benevol a descris acțiunile infracționale întreprinse împreună cu alte persoane, și anume cum au jefuit bancomatul amplasat în incinta Casei de Cultură din or. xxx; - informația din Sistemul Informațional “WEB Acces”, potrivit căreia Prodanov A. împreună cu o altă persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, au ieșit din R. Moldova la data de 04.08.2015 prin punctul de trecere a frontierei Otaci- 8 Moghiliov-Podolsk și tot prin același punct de trecere a frontierei au intrat la 20.08.2015; - ordonanță și proces-verbal de ridicare din 21.10.2015, unde din s.Mihalășeni, r-nul Ocnița, din automobilul de model “xxx”, cu n/î franceze, care aparține lui xxx au fost ridicate mai multe bunuri materiale; - proces-verbal de examinare a obiectului și ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte; - raport de expertiză medico-legală nr. 782 din 22.10.2015, potrivit căruia lui xxx i- a fost cauzat vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată; - raport de expertiză medico-legală nr. 785 din 21.10.2015, în urma examinării lui Prodanov A. s-au stabilit vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată, leziunile corporale depistate au fost cauzate în accidentul rutier cauzat la 21.10.2015, orele 0400; - proces-verbal de percheziție din 23.10.2015; - ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 26.10.2015, precum și alte probe. Astfel, instanța de apel a făcut o analiză completă tuturor probelor administrate, stabilind corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și încadrarea juridică a faptei. Colegiul penal consideră că instanțele judecătorești corect au apreciat critic declarațiile inculpatului Prodanov A. depuse în cadrul ședinței instanței de fond și în instanța de apel care nu și-a recunoscut vina, deoarece Prodanov A. fiind audiat în calitate de bănuit la etapa urmăririi penale a recunoscut bănuiala adusă, relatând evenimentele petrecute, mai mult că el personal a indicat că, „la locul accidentului rutier salvarea și poliția au ajuns concomitent. Colaboratorii de poliție au cerut actele de la automobil, ulterior, el a plecat cu salvarea la SR Edineț, unde i s-a acordat ajutorul medical necesar, după care a plecat. Leziunile corporale le-a primit în urma accidentului rutier. La poliție nu a fost maltratat și nu are pretenții față de colaboratorii de poliție, procesul-verbal din cuvintele lui este scris corect, fiindu-i citit în glas, pentru ce și semnează” (f.d.72-74, Vol.I). Ulterior, Prodanov A. a depus declarații analogice în timpul reconstituirii faptei din 21.10.2015, declarații ce au fost înregistrate video, care au fost susținute și la audierea acestuia în calitate de învinuit, în prezența avocatului (f.d.75-81, 152, vol.I). Prin urmare, anume aceste declarații depuse de inculpat coraborează cu celelalte probe, inclusiv și cu declarațiile martorului xxxx care confirmă că Prodanov A. a participat la comiterea jafului. 9 Referitor la argumentele avocatului precum că instanțele judecătorești la baza condamnării lui Prodanov A. au pus declarațiile ultimului în calitate de bănuit și învinuit care a fost supus presiunii psihice, astfel declarațiile fiind date în rezultatul aplicării violenței, necătând la faptul că Prodanov A. a renunțat la declarațiile anterioare, instanța ține să menționeze că, instanțele de fond corect au reținut ca veridice declarațiile acestuia la acea etapă, deoarece a fost efectuat un control deplin și suplimentar a circumstanțelor indicate de către inculpat, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, iar prin ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din 20.01.2016 au fost verificate declarațiile lui Prodanov Andrii, privind maltratarea sa de către colaboratorii de poliție din cadrul IP Edineț, astfel dispunându-se neînceperea urmăririi penale, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu clasarea procesului penal (f.d.135-136, vol.III). Mai mult, ordonanța nominalizată nu a fost contestată de către partea apărării. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate, nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în comiterea infracțiunii nominalizate, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs, drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale. La fel, neîntemeiate sunt și motivele recurentului, precum că instanțele judecătorești au pus ca probă directă la baza soluției de condamnare declarațiile martorului xxx care sunt contradictorii cu cele depuse anterior la etapa urmăririi penale, astfel urma a fi pusă la îndoială veridicitatea declarațiilor martorului, deoarece la adoptarea hotărârilor de condamnare, instanțele de judecată nu s-au axat doar pe declarațiile martorului enumerat mai sus, ci pe cumulul de probe pertinente și concludente administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Dimpotrivă, veridicitatea declarațiilor martorului dat sunt confirmate prin celelalte probe administrate, astfel încât contradictorialitatea invocată de recurent nu denotă caracterul ilegal al hotărârilor contestate. 10 În acest sens, instanța reține inclusiv declarațiile inculpatului depuse la urmărirea penală în calitate de bănuit care a relatat că, el i-a aplicat o lovitură paznicului cu mâna în regiunea gâtului, spunându-i să stea liniștit. A stat permanent lângă el, iar când paznicul s-a simțit rău, el i-a administrat o pastilă … Înainte de a părăsi clădirea Casei de Cultură, el i-a dezlegat mâinele paznicului, fapt confirmat prin declarațiile martorului xxx, or aceste circumstanțe puteau fi cunoscute doar persoanelor care s-au aflat la locul faptei. Lipsit de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanțele de fond nu au dat aprecierea corespunzătoare corpurilor delicte care au fost menționate și puse la baza sentinței de condamnare, menționând că au fost enumerate mai multe obiecte fără a indica importanța acestora pe caz, care este legătura cauzală a lor cu speța, cine le-a folosit și care din aceste obiecte le-a folosit inculpatul la comiterea infracțiunii, deoarece după cum rezultă din materialele cauzei, imediat după comiterea jafului, inculpatul Prodanov A. a fost implicat în accident rutier. Astfel, lucrurile ridicate, fixate în procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.10.2015, întocmit nemijlocit cu participarea lui Prodanov A., ulterior recunoscute în calitate de corpuri delicte în prezenta cauză penală, confirmă cu certitudine faptul că aceste lucruri au fost depistate în automobilele inculpatului și a lui Lesnic M., prin urmare ele dovedesc faptul pregătirii minuțioase a lui Prodanov A. și a altor persoane în privința cărora cauza penală a fost disjungată, la comiterea infracțiunii de jaf, precum și dobândirea, înzestrarea prealabilă cu echipamente, unelte, instrumente special necesare la comiterea infracțiunii, inclusiv și utilizarea mijloacelor tehnice – stațiile radio folosite între persoanele care au participat la infracțiune. De asemenea, instanța consideră ca neîntemeiat argumentul avocatului precum că instanța de fond a ignorat cererea apărării și motivele referitor la omiterea termenului de urmărire penală de către organul de urmărire penală și anume că termenul a fost omis la 19.11.2015, astfel toate acțiunile efectuate ulterior duc la nulitatea acestora, fiind efectuate peste termen. La acest capitol, Colegiul penal constată că, prin ordonanța OSUP a SUP al IP Edineț, D. Cocier, din 21 octombrie 2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în baza art. 187 alin.(5) Cod penal. La aceiași dată, prin ordonanța procurorului în procuratura r-lui Edineț N. Podgurschi, s-a dispus fixarea 11 termenului urmăririi penale pe cauza penală nr. 201514140547 până la data de 20.11.2015. Astfel, la data respectivă, ofițerul superior al SUP a IP Edineț, D. Cocier, a întocmit un demers cu propunerea de prelungire a termenului de urmărire penală pe cauza penală nominalizată, în legătură cu examinarea circumstanțelor cauzei, care, prin ordonanța procurorului din 20.11.2015, a fost prelungit termenul până la 21.12.2015. Mai mult, toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate în termenii stabiliți, iar actele procedurale au fost întocmite legal. Prin urmare, cele nominalizate de avocat sunt declarative și inadmisibile, deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor cauzei. La fel, în recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărârii judecătorești și pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece instanțele judecătorești nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către Prodanov A. decât cea în baza căruia acesta a fost pus sub învinuire. Afirmația recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de către instanță la modul cuvenit. Mai mult că, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc. Potrivit temeiului invocat în recurs de către avocatul inculpatului că organul de urmărire penală a încălcat normele de drept prin reținerea, arestarea și supunerea lui Prodanov A. acțiunilor de urmărire penală, deoarece acesta fiind cetățean ucrainean, fără a se comunica acest fapt 12 Ambasadei Ucrainei în Republica Moldova, astfel fiindu-i lezat dreptul de a beneficia de sprijinul juridic al statului său. Totodată, recurentul susține că prin hotărârile instanțelor judecătorești au fost încălcate principiile de bază ale procesului penal prevăzute de art. 19 din Codul de procedură penală - accesul liber la justiție, precum și de art. 24 din Codul de procedură penală - contradictorialitatea procesului penal. În acest sens, Colegiul penal menționează următoarele. Potrivit dispoziției art. 19 alin. (1) și (3) CPP, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea. Norma art. 24 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală prevede că instanța judecătorească nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4) al aceleiași norme prevede că părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin. (2) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei, instanța de judecată îi creează părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei. În acest context Colegiul notează că, potrivit art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul și inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în privința administrării probelor, a participării la cercetarea acestora și a formulării cererilor și demersurilor. 13 Astfel, instanța de recurs reține că nu există o obligație legală a organului de urmărire penală de a le comunica autorităților diplomatice aplicarea unei măsuri preventive în privința unui cetățean străin. Mai mult, atât prevederile juridice naționale, cât și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului prevăd obligația statului de a a-i permite unui acuzat să fie asistat de un apărător ales de el, iar dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării acestuia, de a fi asistat gratuit din oficiu, atunci când interesele justiției o cer. Sub acest aspect, dreptul la un apărător nu le impune autorităților statului obligația notificării misiunii diplomatice cu privire la situația juridică a unui acuzat. Colegiul penal subliniază că se poate vorbi despre existența unei încălcări a procesului penal doar după ce se evaluează caracterul echitabil al procedurilor în ansamblu. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează, că respectarea cerințelor unui proces echitabil trebuie examinată cu referire la evoluția procedurilor ca întreg și nu în baza unui considerent izolat cu privire la un aspect sau la un incident particular (Simeonovi v. Bulgaria [MC], 12 mai 2017, parag. 113). Din analiza situației recurentului, Colegiul penal nu poate conchide că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil pentru că nu a fost anunțată misiunea diplomatică a țării sale, de vreme ce a fost asistat de un apărător ales care putea, în caz de necesitate, să informeze această misiune diplomatică. Sub acest aspect, instanța constată că, în instanța de apel nu au fost încălcate prevederile art. 6 CEDO și anume, instanța în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cauza penală în privința lui Prodanov A. a fost judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, fiind adoptată o hotărâre legală și întemeiată. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 14 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lupacescu Veaceslav în numele inculpatului Prodanov Andrii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Prodanov Andrii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Nadejda Toma 15