1ra-981/2017 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 16 aprilie 2015, Leșan Ion a fost condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 250 unități convenționale, ce constituie 5000 lei.

Instanța de fond a constatat că în una din zilele lunii august 2013, inculpatul Leșan I., intenționat, având scopul de a confecționa un document oficial fals, de importanță deosebită, care ar acorda dreptul de a conduce mijloace de transport, și anume permis de conducere pe numele lui Codreanu A., a primit de la Codreanu V. prin intermediul lui Gherghelinic T. și Gumeni I. suma de 400 dolari SUA și 300 euro, după care a confecționat permisul de conducere nr. 135410870 din 17.07.2013, pe numele lui Codreanu A., cu categoriile „A”, „B”, „C”, „D”, „BE”, „CE” și „DE”, cunoscând cu certitudine că documentul respectiv este unul fals. 1 După aceasta, cunoscând cu certitudine că permisul de conducere nr. 135410870 din 17.07.2013, pe numele lui Codreanu A., cu categoriile „A”, „B”, „C”, „D”, „BE”, „CE” și „DE”, este unul fals, l-a transmis lui Codreanu V. prin intermediul lui Gumeni I. și Gherghelinic T. La 23.08.2013, Codreanu A., conducând automobilul „Porsche Cayenne”, n.î. xxxxxxxx fiind stopat de către colaboratorii de poliție și fiindu-i solicitate actele la control pentru verificare, a prezentat permisul de conducere cu nr. 135410870 din 17.07.2013 cu categoriile „A”, „B”, „C”, „D”, „BE”, „CE” și „DE”, care potrivit raportului de expertiză nr. 6196 din 12.09.2013 este falsificat, astfel folosindu-l. Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în vara anului 2013, activând în calitate de inspector superior al secției înmatriculare, Gumeni I. l-a rugat să restabilească permisul de conducere al unui cunoscut de-al său, pe nume Codreanu A. L-a rugat pe colegul său Șevcenco N., să verifice baza de date. S-a constatat, însă, că această persoana nici nu a dispus vreodată de permis de conducere. Atunci a restituit actele care aparțineau unei persoanei cu numele Codreanu A., lui Gumeni I. Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele administrate. Astfel, martorul Gherghelinic T. a comunicat că în luna octombrie 2013, la frizeria în care activează a venit Codreanu V. și a întrebat-o dacă nu cunoaște pe cineva care poate să-i facă un permis temporar feciorului său Codreanu A. Ea l-a telefonat pe cunoscutul său, Gumeni I. Ulterior, Gumeni I. i-a spus că se rezolvă, dar trebuie 400 dolari pentru poliția rutieră și 300 euro pentru MRĂO. Codreanu V. i-a adus 800 dolari, pe care i-a transmis lui Gumeni I. Peste câteva zile, Gumeni I. i-a adus permisul de conducere și i-a explicat că semnătura a luat-o din buletinul de identitate al persoanei respective, și că permisul de conducere este original. Ea a transmis permisul lui Codreanu V. Peste aproximativ 7 zile, s-a constatat că permisul de conducere este fals, iar ea a fost chemată la Poliția rutieră. Mai târziu, a vizitat-o Gumeni I. care i-a interzis să vorbească despre acest caz. Martorul Mîra L. a indicat că în timp ce se afla la sora sa Gherghelinic T. la frizerie, a intrat Gumeni I. Ei au vorbit despre un permis de conducere. El a întrebat-o pe Gherghelinic T. dacă persona i-a adus banii, iar aceasta a scos din geantă și i-a transmis lui Gumeni I. 400 dolari și 300 euro. Ultimul i-a spus că va rezolva totul. Sora i-a povestit că Gumeni I. urma să facă un permis de conducere unei persoane de origine romă. Peste 2-3 săptămâni Gumeni I. i-a adus permisul de conducere lui Gherghelinic T. Aceasta a telefonat și în scurt timp a venit Codreanu V. și a luat permisul de conducere. Ulterior, Gherghelinic T. i-a spus că are probleme la poliție, din motiv că permisul de conducere adus de Gumeni I. era fals. Martorul Gumeni I. a declarat că în luna august 2013, Gherghelinic T. l-a rugat să-i ajute să perfecteze permisul de conducere pentru un cunoscut de-al ei. A mers la SEET Soroca, unde a vorbit cu Leșan I. Acesta i-a promis să-l ajute, spunându-i ce documente sunt necesare. Ulterior, Gherghelinic T. i-a prezentat actele solicitate, pe care el le-a transmis inculpatului, împreună cu 400 dolari și 300 2 euro. În aproximativ 7 zile, inculpatul l-a informat că permisul de conducere este gata. Apoi, permisul confecționat pentru o persoană de etnie romă, pe nume Codrean A., l-a transmis lui Gherghelinic T., iar el nu a avut careva venit din această afacere. Martorul Șevcenco N., inspector superior al Secției de Înmatriculare Transport și Calificarea Conducătorilor Auto din or. Soroca, a indicat că inculpatul i-a prezentat o cerere de restabilire a permisului de conducere și setul de acte necesare din partea unei persoane de etnie romă, pe nume Codreanu A. Verificând informația prin sistemul ACCES, a constatat că această persoană nu deține permis de conducere și i-a întors actele prezentate inculpatului. Nu cunoaște ce a făcut inculpatul cu aceste acte ulterior. Conform raportului de expertiză nr. 6196 din 12.09.2013, permisul de conducere nr. 135410870 eliberat la 17.07.2013 pe numele lui Codreanu A., a.n. xx.xx.xxxx, nu corespunde standardului stabilit și nu este confecționat la instituția specializată de stat „REGISTRU”. Permisul de conducere este confecționat cu folosirea tehnicii de multiplicare (imprimantei) de tip jet de cerneală color. Astfel, inculpatul, prin înțelegere prealabilă cu Gumeni I. și Codreanu V., intenționat au falsificat permisul de conducere cu nr. 135410870 din 17.07.2013 cu categoriile „А”, „В”, „C”, „D”, „BE”, „CE” și „DE”, pe numele lui Codreanu A., pe care ultimul l-a folosit până la 23.08.2013 când a fost depistat de organele de drept, și acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, ca confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșite de mai multe persoane, referitor la un document de importanță deosebită. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că acesta a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

Avocatul Silviu Burlacu a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a invocat că nu au fost prezentate probe care ar confirma vinovăția inculpatului, iar calificarea juridică a acțiunilor acestuia nu este corectă. Or, declarațiile martorului Gumeni I. sunt irelevante, acesta fiind o persoană cointeresată în condamnarea inculpatului prin faptul recunoașterii vinovăției sale în alt proces penal, examinat în condițiile prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, calificarea acțiunilor inculpatului, ca confecționarea documentelor oficiale false, nu este corectă, din declarațiile martorului Gumeni I. rezultând că inculpatul a deținut și vândut permisul de conducere fals, nu și că l-a confecționat. Totodată, fiind intentată cauza penală în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, sub învinuire au fost puși Codreanu A., Codreanu V., Gumeni I. și Leșan I., fără a fi stabilit de către organul de urmărire penală rolul fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii. 3 Cauzele penale în privința lui Codreanu A., Codreanu V. și Gumeni I. au fost examinate, la cererea acestora, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul fiind pus în situația de a-și demonstra nevinovăția de unul singur. Instanța a respins mai multe cereri de numire a expertizei tehnico-științifice suplimentare, de audiere a înregistrării audio a declarațiilor lui Gumeni I., efectuate de inculpat, și de audiere a martorului Coțaga G. Mai mult, martorul Gherghelinic T. nu a declarat nimic despre faptul confecționării, deținerii sau vânzării permisului de conducere de către inculpat. 3.1. Avocata Lilia Prodan, la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat. Apelanta a indicat că declarațiile martorilor audiați nu demonstrează vinovăția inculpatului. La baza sentinței, instanța a pus declarațiile martorului Gumeni I., fiind inadmisibil ca acesta să fie interogat în calitate de martor or, potrivit art. 63 alin. (7) Cod de procedură penală, interogarea în calitate de martor a persoanei față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune se interzice, în acest sens fiind prezentate probe incontestabile. Conform plângerii inculpatului din 28.12.2015, adresată Procuraturii Generale, la moment se efectuează un control suplimentar privind declarațiile lui Gumeni I., și el are calitatea de victimă. 3.2. A declarat apel și avocatul Radu Dumneanu, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a invocat că martorul Gumeni I., având inițial calitatea de învinuit în aceeași cauză penală, nu a declarat despre participarea inculpatului la comiterea infracțiunii, iar fiindu-i promis de către reprezentanții organelor de drept un tratament favorabil, a indicat că la fabricarea documentului oficial a participat și inculpatul. În același timp, având la bază statutul de subiect special de persoană publică, angajat al unei autorități care avea dreptul să elibereze permise de conducere, inculpatului i se putea incrimina, în cazul administrării probelor confirmative, doar săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal. Astfel, instanța de apel urmează să stabilească corect circumstanțele de fapt și să califice corect acțiunile inculpatului, obligație care potrivit art. 113 alin. (2), 116 alin. (2) Cod penal, 409 alin. (2) Cod de procedură penală trebuie să fie executată la toate fazele procesului penal din oficiu, fără a fi necesară invocarea acestora de către părțile în proces.

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2017, toate apelurile au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a statuat că instanța de fond, verificând complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității și coroborării lor, corect a concluzionat referitor la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate. 4 Afirmațiile apărării că inculpatul nu a confecționat permisul de conducere pe numele lui Codreanu A., că declarațiile martorului Gumeni I. sunt irelevante, acesta fiind o persoană cointeresată direct în condamnarea inculpatului prin faptul recunoașterii vinei sale în alt proces penal, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, sunt nefondate, fiind combătute prin probele administrate. Or, instanța de fond corect și întemeiat a statuat că împrejurările relatate de Gumeni I. și-au găsit confirmare și prin declarațiile martorilor Gherghelinic T., Cecanșciuc E. și Mîra L., nefiind stabilite circumstanțe care ar genera dubii cu privire la veridicitatea declarațiilor acestora, martorii vizați detaliat descriind împrejurările comiterii infracțiunii imputate inculpatului, fiind audiați într-un proces public, sub jurământ, iar declarațiile acestora nu pot fi puse la îndoială. Astfel, martorul Gumeni I. a declarat că Gherghelinic T. l-a rugat să o ajute să perfecteze permisul de conducere pentru un cunoscut de-al ei. De la inculpat a aflat că persoana cointeresată nu a dispus anterior de permis de conducere, însă problema se rezolvă dacă e nevoie. A transmis inculpatului actele necesare, 400 dolari și 300 euro, primite anterior de la Gherghelinic T. Peste 5-7 zile a primit de la inculpat permisul confecționat pe numele Codrean A. și l-a transmis lui Gherghelinic T. Declarațiile martorului Gumeni I. au fost confirmate de către martorul Gherghelinic T., care a indicat că Codreanu V. a întrebat-o dacă nu cunoaște pe cineva care poate să facă un permis temporar pentru feciorul său Codreanu A. Ea a discutat cu Gumeni I., care i-a cerut 400 dolari și 300 euro pentru acest serviciu. Ulterior, Gumeni I. i-a adus permisul de conducere și pașaportul lui Codreanu A., spunând că semnătura au luat-o din buletinul de identitate al persoanei respective, iar permisul de conducere este original. Mai târziu, acesta a rugat-o să nu povestească nimănui despre cazul cu permisul de conducere. Depozițiile martorului Gherghelinic T. au fost confirmate de către martorii Mîra L. și Cecanșciuc E., care erau prezente în frizerie în momentul când Gumeni I. și Gherghelinic T. au discutat referitor la perfectarea permisului de conducere. Totodată, potrivit declarațiilor martorului Șevcenco N., colegul său de serviciu, Leșan I., i-a prezentat o cerere de restabilire a permisului de conducere și setul de documente pe o persoană de etnie romă, cu numele Codreanu A. Verificând informația în sistemul ACCES, i-a comunicat inculpatului că această persoană nu deține permis de conducere și i-a întors setul de documente. Ce a făcut acesta ulterior cu actele nu cunoaște. Potrivit raportului de expertiză nr. 6196 din 12.09.2013, permisul de conducere nr. 135410870, eliberat la data de 17.07.2013, pe numele lui Codreanu A., xx.xx.xxxx a.n., nu corespunde standardului stabilit și nu este confecționat la instituția specializată de stat „REGISTRU”. Prin cererea din 09.04.2014, Usatîi V. a solicitat Procurorului raionului Soroca de a lua în considerație că feciorul său, Usatîi M., niciodată nu s-a ocupat cu falsificarea actelor. Totodată, în luna februarie 2014, Leșan I. a venit la el acasă și l-a rugat să dea declarații în favoarea feciorului său, Leșan I., că fiul său Usatîi 5 M. se ocupa cu falsificarea permiselor de conducere și la concret, că în luna august 2013 a falsificat permisul unei persoane de etnie romă. Or, inculpatului i-a fost incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșite de mai multe persoane, referitor la un document de importanță deosebită. Prevederile art. 332 Cod penal, statuează că răspunderea penală survine pentru acțiuni de înscriere de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes material sau din alte interese personale. Însă, inculpatul nu a comis acțiuni de înscriere, dar acțiuni de confecționare a permisului de conducere pe numele lui Codreanu A., deci acțiunile acestuia au fost corect încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca confecționarea permisului de conducere, document care acordă anumite drepturi și care are calitatea de document de o importanță deosebită, afirmațiile apărării în acest sens fiind lipsite de temei. Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea sau recalificarea faptei săvârșite, din moment ce probele administrate confirmă cu certitudine săvârșirea infracțiunii incriminate. Mai mult, prin sentința Judecătoriei Soroca din 12.06.2014, s-a dispus încetarea procesului penal de învinuire a lui Gumeni I. în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pentru aceleași fapte, cu liberare de răspundere penală în conformitate cu art. 55 Cod penal, cu atragerea la răspundere contravențională și aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale, ce constituie 1000 lei., Gumeni I. recunoscând că i-a transmis inculpatului bani pentru organizarea confecționării permisului de conducere fals. Prin sentința Judecătoriei Soroca din 24.06.2014, Codreanu V. și Codreanu A. au fost condamnați în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei, pe același capăt de învinuire. În același timp, potrivit procesului-verbal din 05.03.2014, de informare a învinuitului Leșan I. și a apărătorului Silviu Burlacu despre terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor pe cauza penală dată, după luarea de cunoștință de materialele urmăririi penale, avocatul a solicitat scoaterea de sub urmărire penală a lui Leșan I. și dispunerea efectuării unei expertize tehnico-științifice suplimentare, dar nu au invocat careva obiecții și nici încălcarea prevederilor procedurale. Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Soroca din 14.03.2014, s-a dispus respingerea acestor demersuri. Totodată, la materialele cauzei lipsesc careva demersuri ale avocatului Silviu Burlacu sau ale inculpatului cu privire la dispunerea efectuării unei expertize tehnico-științifice suplimentare, înaintate nemijlocit în instanța de fond. Mai mult, fiind admis în instanța de apel, demersul apărării privind audierea fișierului cu înregistrarea discuțiilor din 17.10.2013 între inculpat și Gumeni I., 6 proba dată fiind apreciată în coraport cu restul probelor administrate, s-a statuat că nu a fost combătută situația de fapt și de drept de constatare a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Solicitarea apărării de casare a sentinței cu achitarea inculpatului este neîntemeiată și nemotivată, acțiunile acestuia fiind corect încadrate, nefiind constatate temeiuri de achitare în situația când probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc cert vinovăția inculpatului. Nerecunoașterea vinei reprezintă o metodă de apărare a inculpatului, și nu poate fi echivalată cu achitarea acestuia, fiind demonstrată complet vina lui, temeiuri de achitare a inculpatului nefiind stabilite. Or, instanța de fond și-a fondat soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal pe totalitatea probelor cercetate, care dovedesc vina inculpatului, cum ar fi declarațiile martorilor, confirmate prin rapoartele de expertiză efectuate și probele scrise, apreciate corect de instanța de fond, această soluție urmând a fi menținută și de instanța de apel. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de faptul că acesta a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează pozitiv și are la întreținere un copil minor.

Avocatul Radu Dumneanu a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală și, în raport cu motivele invocate în recurs. Recurentul a invocat că probele administrate au fost apreciate vădit neîntemeiat, fiind interpretate eronat declarațiile martorului Gherghelinic T., care infirmă implicarea inculpatului la săvârșirea faptei de confecționare a documentului oficial fals. Astfel, aceste declarații, precum și înregistrarea audio a discuției dintre Gumeni I. și inculpat, confirmă că ultimul nu are nicio atribuție la falsificarea permisului de conducere. Deși instanța de apel a admis examinarea înregistrării audio în care Gumeni I. indică că a fost impus să dea declarații neautentice împotriva inculpatului, nu a indicat motivul pentru care a respins proba dată, prin ce se denotă existența unui viciu fundamental care a afectat procedura precedentă sub formă de apreciere arbitrară a probelor de instanțele de fond și de apel, fiind admisă încălcarea dreptului la un recurs efectiv. Instanțele de fond și de apel au indicat că, prin probe suficiente, administrate în cadrul cercetării judecătorești, pertinente, utile și concludente, s-ar fi constatat că inculpatul, activând în calitate de inspector al SÎT și CCA Soroca și respectiv, fiind, potrivit art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, ar fi primit de la Codreanu V., prin intermediul lui Gherghelinic T. și Gumeni I., suma de 800 dolari pentru a confecționa, și respectiv, ar fi confecționat permisul de conducere nr. 135410870 din 17.07.2013, eliberat pe numele lui Codreanu A. 7 Totodată, având statut de subiect special de persoană publică, angajat al unei autorități care avea dreptul să elibereze permise de conducere, inculpatului i se putea incrimina, în cazul administrării probelor confirmative, doar comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal. Or, atât acuzarea, cât și instanțele de fond și de apel, au admis o eroare gravă de fapt la constatarea circumstanțelor în care s-a produs presupusa faptă infracțională, care a determinat calificarea eronată a acesteia, despre care se presupune că ar fi fost comisă de către inculpat. Mai mult, art. 361 alin. (2) Cod penal prevede o pedeapsă cu închisoare până la 5 ani, iar sancțiunea art. 332 alin. (1) Cod penal poate fi de maxim 2 ani, calificarea arbitrară a acțiunilor inculpatului în baza unei norme care prevede o pedeapsă mai severă fiind inadmisibilă. Instanța de apel, interpretând eronat și extensiv defavorabil normele penale, în rezultatul aprecierii arbitrare a probelor, a admis constatarea eronată a vinovăției inculpatului și calificarea greșită a acțiunilor acestuia în baza unei norme ce nu putea fi aplicată, având la bază statutul acestuia de persoană publică. Astfel, instanțele de fond și de apel au admis erori grave, care nu au permis constatarea corectă a circumstanțelor de fapt a cauzei și au afectat soluțiile emise, ca rezultat al aprecierii arbitrare a probelor, nemotivarea cauzei prin neluarea în considerare a probelor apărării și încadrării greșite a faptei incriminate inculpatului. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite ( pct. 5. 8 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Gumeni I., Gherghelinic T., Cecanșciuc E., Mîra L. și Șevcenco N., din care rezultă direct și cert că inculpatul a comis infracțiunea incriminată, raportul de expertiză nr. 6196 din 12.09.2013, potrivit căruia permisul de conducere nr. 135410870 eliberat la 17.07.2013 pe numele lui Codreanu A., nu corespunde standardului stabilit și nu este confecționat la instituția specializată de stat „REGISTRU”, permisul de conducere este confecționat cu folosirea tehnicii de multiplicare (imprimantei) de tip jet de cerneală color, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care au respins dovezile și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate demonstrând cu concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, ca confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșite de mai multe persoane, referitor la un document de importanță deosebită. Concluziile instanțelor coroborează cu prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, că se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Or, potrivit rechizitoriului, inculpatului nu i-a fost încriminată acțiunea prevăzută la art. 332 alin. (1) Cod penal, de înscriere de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente, acestuia fiind incriminată confecționarea documentului oficial fals. Astfel, argumentul recurentului privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 332 alin. (1) Cod penal este neîntemeiat, deoarece i-ar depăși limitele învinuirii formulate. Este nefondat și motivul enunțat în recursul ordinar că, din înregistrarea audio prezentată de apărare rezultă că Gumeni I. a dat declarații mincinoase, or această afirmație contravine prevederilor art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într- un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. O asemenea hotărâre judecătorească pe caz lipsește. 9 La stabilirea pedepsei, instanțele just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale ( pct. 2., 4. din decizie). Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. 10 Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanțele nu au admis erori grave de fapt, de natură să le afecteze soluția, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Radu Dumneanu, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 16 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2017, în privința inculpatului Leșan Ion Xxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iunie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 11