1ra-529/2017 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-529/2017 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-529/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Efimov Serghei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie

2016, în cauza penală în privința lui

Efimov Serghei

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 12.08.2015 - 12.03.2016;

instanța de apel: 19.04.2016 - 07.10.2016;

instanța de recurs: 30.01.2017 - 23.05.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Efimov S. a fost condamnat în

baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 4 ani și 8 luni, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă, fiind dispus

încasarea în mod solidar de la Vîrlan S. și Efimov S., în beneficiul Belea Iu. a

sumei de 58 320 lei, cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 2 000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral, în rest capătul de cerere privind încasarea prejudiciului

moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul Vîrlan S. în privința

căruia hotărârile judecătorești nu se contestă.

timp cuprinsă între 15 - 23.06.2015, ziua și ora exactă nu a fost posibil de stabilit,

Vîrlan S. împreună cu Efimov S., în urma unei înțelegeri prealabile, acționând în

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în gospodăria lui Belea Iu.

1

situată pe str. M. Gorkii, 17, or. Orhei, de unde pe ascuns, prin pătrundere în

garajul gospodăriei, au sustras mai multe bunuri: un burghiu electric de model

”Hamer” DS 14 DL; un burghiu cu acumulator de model ”Hamer” DB 10 DL; un

ciocan pneumatic de model ”Hamer” DH 40 MR; un burghiu electric de model

”Hamer” SDS PLUS; un burghiu electric 26 450; un ciocan pneumatic de model

”Hamer” DH 24 PB3; o mașină de șlefuit unghiulară ”WX 25230”; o mașină de

șlefuit unghiulară ”W11125 QUICK”; un disc ”decor 230”; un ferăstrău pentru

traforaj ”STEB 135”; un aparat de spălat cu presiune înaltă ”HCL-1850”; un

aparat de sudat ”BX 1-250 C”; un ciocan pneumatic ”H45MR”; un burghiu

electric ”SBE850 Impuls”; un burghiu electric ”BE 561”; o mașină de șlefuit ”SXE

450”; un ferăstrău circular ”KGS 301”; un ecartament marcare ”BR 3318”; o

coroană 751063; două dălți; discuri carbosan în volum de 50 bucăți; pile în volum

de 50 bucăți, un disc pentru lemn; un disc almaz; un set de coroane; un injector; o

țiglă; un pistol pentru vopsit; un aparat de șlefuit; două flexe electrice de model

”Bosh”; două flexe electrice de model ”Bosh”; un ciocan pneumatic cu încărcător

de model ”Bosh”; un motoferăstrău de culoare orange de model ”Sthil”,

cauzându-i astfel părții vătămate, Belea Iu. un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 119 911 lei.

inculpatului Efimov S., care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate.

În motivarea apelului declarat avocatul a menționat că, inculpatul a

recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise, este de acord să achite părții

vătămate prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu a fost anterior condamnat, are

un loc stabil de trai, are o stare precară de sănătate fiind diagnosticat cu ”hepatită

virală C”, astfel fiind necesar un tratament și control riguros care este imposibil

în condițiile penitenciarului, partea vătămată nu are pretenții față de acesta.

07 octombrie 2016, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea

fără modificări a sentinței.

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, astfel pedeapsa aplicată inculpatului este în

limitele prevăzute de lege.

Astfel, prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă,

relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului,

categoria infracțiunii săvârșite care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică

ca gravă, influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului și, în așa

mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin

aplicarea închisorii.

2

Instanța de apel a menționat că, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu există, deoarece în cauză nu s-au constatat

circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică aplicarea prevederilor art.

79 sau 90 Cod penal.

În acest context instanța de apel a menționat că, inculpatul se

caracterizează negativ (f.d. 54, vol.I), anterior săvârșind infracțiuni similare,

procesele respective fiind încetate în legătură cu împăcarea părților. (f.d. 56, 84,

vol. I).

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu cade sub incidența

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței RM, existând restricția prevăzută la art. 10, alin. (1), lit. k) -

inculpații nu au reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Se evidențiază, că în ședința de judecată în apel la cererea avocatului

Bargan G., au fost anexate la dosarul cauzei recipisele, care probează faptul că

inculpații nu și-au respectat angajamentul de a recupera prejudiciul cauzat prin

infracțiune părții vătămate Belea Iu.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor din articolul 409, alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că, nu există temeiuri de

a interveni în sentință.

L. în numele inculpatului Efimov S., care, invocând temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

non-privativă de liberate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în

temeiul art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apelul apărării și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând:

- la urmărirea penală și în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond

și apel, inculpatul a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (5) Cod penal, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală;

- inculpatul are un loc stabil de trai în or. Orhei, str. Vasile Mahu, 22, în

ședințele de judecată a menționat că îi pare rău de cele săvârșite, se căiește sincer

și regretă mult cele întâmplate;

- inculpatul anterior nu a fost condamnat și antecedente penale nu are, iar

procesele penale pornite anterior în privința sa au încetat în temeiul art. 109 Cod

penal;

3

- inculpatul este de acord și dorește să repare prejudiciul material și moral

cauzat părții vătămate, doar că la moment fiind în arest nu are posibilitate

financiară;

- în instanța de fond inculpații au recuperat parțial prejudiciul material

părții vătămate, achitându-i suma de 4 500 lei;

- va fi rațională suspendarea executării pedepsei și din motivul reparării

prejudiciului cât mai rapid posibil, având posibilitatea să arate comportamentul

exemplar și având posibilitatea de a se angaja în câmpul muncii pentru a lucra

cinstit, acesta va repara nemijlocit și prejudiciul cauzat părții vătămate, lucru ce

în penitenciar este imposibil de realizat;

- inculpatul este grav bolnav, în cazul dat, pedeapsa sub formă

de închisoare ar putea agrava și starea de sănătate a condamnatului, care și așa

este una precară și anume în urma unor investigații medicale, analize, s-a stabilit

că inculpatul a fost diagnosticat cu ”hepatită virală C”, astfel, fiind necesară

monitorizarea bolnavului, cu efectuarea unui control periodic, a fost

prescris tratament, regim alimentar corect, mod sănătos de viață, reinternarea

acestuia, iar toate acestea sunt indicate în trimiterea-extras eliberată de medic;

- condițiile de penitenciar nicidecum nu corespund recomandațiilor

medicului, astfel acesta ar putea duce la agravarea situației de sănătate a

condamnatului sau chiar și la moartea acestuia;

- reieșind din partea motivatorie a hotărârilor judecătorești adoptate, reiese

că la stabilirea pedepsei, instanța de fond și apel nu au luat în considerație

gradul infracțiunii comise, împrejurările în care a fost consumată infracțiunea,

personalitatea inculpatului, dar și lipsa circumstanțelor agravante și constatarea

circumstanțelor atenuante;

- scopul corectării și reeducării se va atinge și fără izolarea inculpatului de

societate, fiind posibil de a stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani și 8 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art. 90 Cod penal, pe un termen de probă, luând în considerație că

anterior nu a fost judecat;

- instanțele inferioare soluționând chestiunea privind aplicarea pedepsei

inculpatului, nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 90 Cod

penal, recunoscându-l pe Efimov S. vinovat în săvârșirea infracțiunii, nu a dat o

apreciere obiectivă tuturor probelor acumulate la dosar și anume, nu au fost date

o apreciere obiectivă declarațiilor inculpatului, care a declarat că recunoaște vina

integral, se căiește sincer de cele săvârșite;

- pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată, în speță fiind

întrunite condițiile prevăzute de lege, care permit aplicarea în privința acestuia a

unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

4

neîntemeiat, invocând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și

mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7,

61, 75, 76, 77 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșire unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi

admis, însă din alte motive decât cele indicate de recurent.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu

se agravează situația condamnatului.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Așadar, analizând textul recursului declarat, Colegiul reține, că recurentul

îl întemeiază prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate și stabilirii inculpatului unei pedepse non-privative de

liberate conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit conținutului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel

în partea stabilirii pedepsei, invocând că, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa

fără a se ține cont de prezența în speță a circumstanțelor atenuante (inculpatul este

grav bolnav, și-a recunoscut integral vina, s-a căit sincer, anterior nu a fost condamnat și

este dispus să repare prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune).

Argumentul recurentului, precum că instanțele inferioare incorect au

individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

5

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în dispoziția art. 90

Cod penal sunt prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, și anume se prevede că instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului și considerând necesar poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

La fel, este important de a menționa că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins de inculpat fără executarea efectivă

a acesteia.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele

de judecată inferioare au ținut cont pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei

prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării

acestuia și corect au conchis că inculpatul a comis o infracțiune gravă din intenție,

prin urmare corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse cu închisoare.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 186 alin. (5) Cod penal, în baza căruia

a fost condamnat Efimov S., prevede pedeapsa cu închisoare de la 7 la 12 ani.

Însă, în cauză deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Efimov S. a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă care se încadrează în noile

limite stabilite prin reducerea cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiunea normei imputate.

După care, legalitatea sentinței a fost verificată de către instanța de apel,

care a menținut condamnarea în privința inculpatului în baza art. 186 alin. (5)

6

Cod penal, statuând că, prima instanță corect a apreciat circumstanțele de fapt și

de drept ale cauzei și just a individualizat pedeapsa stabilită în privința acestuia.

Or, criticele apelantului în partea ce ține de solicitarea casării sentinței în latura

pedepsei, au fost respinse, ca nefondate.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din

categoria celor grave, de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina (cauza fiind

examinată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală),

precum și de persoana inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul declarat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, ajungând astfel la concluzia corectă enunțată în

pct. 4. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea ca nefondat a apelului declarat, ceea ce se încadrează în prevederile

art. 417 - 418 Cod de procedură penală, iar temei pentru casarea acesteia lipsesc.

Colegiul penal menționează că argumentele recurentului, precum că la

stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel, nu a ținut cont de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum că acesta a recunoscut vina,

nu pot fi reținute, deoarece recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă,

mai mult că această circumstanță este un drept al inculpatului, care deja a fost

luat în considerație de către instanța de fond la aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Or, conform practicii judiciare, recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

De asemenea, starea de sănătate a inculpatului, nu poate constitui o

circumstanță care ar condiționa aplicarea în privința acestuia a pedepsei non-

privative de libertate.

Enumerarea unor boli, care n-au constituit cel puțin temei pentru acordarea

inculpatului a unui grad de invaliditate, nu poate fi considerată o circumstanță

excepțională, iar concluziile că în condiții de penitenciar aceste afecțiuni nu pot fi

tratate sau tratamentul ar fi dificil, în general, nu au careva suport probant.

7

Mai mult decât atât, circumstanțele enumerate de către recurent în

susținerea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, de asemenea nu pot servi

drept temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece au

fost luate în considerație de către instanțele de fond la stabilirea pedepsei, care a

fost stabilită inculpatului în limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 186 alin.

(5) Cod penal.

Or, modificarea pedepselor și al regimului de executare ar constitui o

reacție disproporțională în aplicarea legii sau o încurajare al compartimentului

infracțional de acest gen.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul solicitat de către recurent.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate

de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor

consemnate în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a

expus argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și

argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară

(cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

7.1. Tot aici, dar în alt context, Colegiul penal lărgit ținând cont de

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța

de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă, a

agrava situația condamnatului, statuează asupra următoarelor:

Din conținutul hotărârii contestate rezultă că Efimov S. a fost condamnat

pentru săvârșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în proporții

deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal (red. 2009).

Valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune,

care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină ținându-se seama de

mărimea unității convenționale de amendă stabilită de legislație la momentul

săvârșirii infracțiunii.

Conform art. 64 alin. (2) Cod penal (red. 2009) valoarea unității

convenționale de amendă la momentul comiterii furtului de la Belea Iu. (15 - 23

iunie 2015) constituia 20 lei. Potrivit art. 126 Cod penal (red. 2009) proporții

deosebit de mari se consideră valoarea bunurilor materiale sustrase, care la

momentul săvârșirii infracțiunii depășea 5 000 unități convenționale.

Potrivit sentinței valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate Belea Iu.

constituia suma de 119 911 lei, adică 5 995,55 unități convenționale. Astfel, la data

condamnării lui Efimov S. (12.03.2016), încadrarea juridică a acțiunilor dânsului

pe epizoadele din 15 - 23 iunie 2015, era corectă, deoarece valoarea bunurilor

sustrase depășea 5 000 unități convenționale.

8

Ulterior, prin Legea nr. 207 privind modificarea și completarea unor acte

legislative din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, valoarea unității

convenționale a fost majorată de la 20 la 50 lei, iar proporții deosebit de mari în

conformitate cu modificările operate la art. 126 alin. (1) Cod penal se consideră

valoarea bunurilor sustrase care depășește 40 salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, care,

potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra persoanelor

care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa.

Astfel, se impune soluția de reîncadrare a acțiunilor lui Efimov S. din

prevederile art. 186 alin. (5) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (4) Cod penal, ca

sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu pătrunderea în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții mari, or, la momentul săvârșirii sustragerii

bunurilor de la Belea Iu. (15 - 23 iunie 2015) potrivit Hotărârii Guvernului Nr.

974 din 04.12.2014 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2015, a fost stabilit în mărime 4 500 lei. Prin

urmare, prejudiciul cauzat părților vătămate și anume 119 911 lei, potrivit

modificărilor operate la art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie 26,65 salarii medii

lunare prognozate de Guvern pentru anul 2015, ceea ce nu mai formează

proporții deosebit de mari.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul lărgit conchide, că

prevederile art. 10 Cod penal se răsfrâng asupra situației inculpatului și, din

acest motiv, instanța de recurs consideră necesar de a casa parțial hotărârile

contestate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu recalificarea

faptelor săvârșite de Efimov S. la 15 - 23 iunie 2015, cu stabilirea pedepsei în

limita prevăzută de sancțiunea articolului respectiv.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Efimov Serghei, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2016 și sentința Judecătoriei Orhei din

12 martie 2016, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre

după cum urmează.

Acțiunile lui Efimov Serghei Serghei se reîncadrează din prevederile art.

186 alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 186 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

9

Termenul executării pedepsei lui Efimov Serghei urmează a fi calculat din

data de 23 mai 2017, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei

executate de la 06 iulie 2015 până la 23 mai 2017, inclusiv.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

10