ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 16.06.2017

1ra-534/2017 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP, art.201-1 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

16.06.2017

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 201-1 alin. 2 lit. a CP, art.201-1 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-534/2017 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP, art.201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-534/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

MORARU Petru

DIACONU Iurie

judecînd, recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, în cauza penală privind-l pe

SIMAC Serghei Aurel, născut la XXX,

originar din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.04.2015 – 27.05.2016;

Instanța de apel: 17.06.2016 – 24.11.2016;

Instanța de recurs: 31.01.2017– 16.05.2017.

C O N S T A T Ă:

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 mai 2016 Simac S. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani

închisoare și în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, lui

Simac S. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt a constatat că, Simac S., în

perioada lunilor septembrie - decembrie 2014, urmărind scopul aplicării violenței fizice și

psihice față de socrii săi, Florea I. și Florea F., cu care conlocuia pe adresa XXX și cu

care, conform art. 133 lit. a) din Codul penal, erau membri de familie, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, aflându-se pe adresa nominalizată, neluând în considerație

vârsta înaintată a socrilor, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopul

său, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unor conflicte inițiate de dînsul, având

un comportament agresiv, a comis față de socrii săi: Florea I. și Florea F. violența fizică

și psihică exprimată prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului și amenințări cu moartea, cauzându-le astfel părților vătămate dureri fizice și

suferințe psihice.

Tot el, la data de 20.07.2015, aproximativ la orele 12.40, aflându-se la domiciliul

soacrei sale Florea I., situat în XXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timpul

conflictului cu ultima, având scopul aplicării violenței fizice față de aceasta, intenționat a

agresat-o, apucând-o forțat de mâna dreaptă, în rezultatul cărui fapt i-a cauzat vătămări

corporale, suferințe fizice și psihice, care potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr.1879/D din 11.08.2015, se califică ca vătămare corporală ușoară.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal violența în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, acțiune comisă

asupra a doi membri ai familiei și art. 2011 alin. (1) Cod penal violența în familie, adică

acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale sau a sănătății.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa, pe

ambele capete de acuzare, din motiv că sentința a fost bazată pe presupuneri și pe

declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în

absența lor, iar toate dubiile în aprobarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, a

fost admis apelul, din alte motive decît cele invocate, s-a casat sentința, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Simac S. a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 2011 alin. (2)

lit. a) Cod penal (în redacția Legii nr.167 din 09.07.2010) pe epizodul din decembrie

2014 în privința lui Florea I. și Florea F., din motiv că fapta nu este prevăzută de legea

penală, totodată Simac S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.

(1) Cod penal la 1 an închisoare, cu aplicare art. 90 Cod penal și suspendarea executării

pedepsei condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel, cercetând suplimentar probele

administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, a concluzionat că Simac S. urmează a fi achitat pe capătul de învinuire

incriminat acestuia în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal (în redacția Legii nr.167 din

09.07.2010), din motiv că fapta lui nu este prevăzută de legea penală, pe de altă parte,

acesta a rămas condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, potrivit modificărilor aduse la art.

2011 alin. (1) și (2) lit. a) Cod penal - acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată

fizic sau verbal, care a provocat suferință fizică, suferință psihică, ori prejudiciu material

sau moral, nu mai sunt semne calificative a componenței de infracțiune prin prisma

prevederilor articolului dat, în redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din

16.09.2016, astfel sub acest aspect fapta a fost decriminalizată, iar persoana nu poate fi

supusă răspunderii penale.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că concluziile privind vinovăția

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii menționate supra, au fost bazate pe declarațiile

părților vătămate Florea F. și Florea I., a martorilor: Vîrlan T., Simac T., Cătărău N., a

inculpatului, precum și materialele cauzei, inclusiv:

- plângerea depusă de către Vîrlan T. la 23 decembrie 2014 în interesele părinților

săi Florea F. și Florea I. (f.d.7);

- răspunsul conducerii Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău

nr.21195 din 15.09.2014 (f.d.20);

- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni a lui Florea F. din 18

martie 2015 (f.d.21);

- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni a lui Florea I. din 18

martie 2015 (f.d.24);

- proces-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni la cererea lui Vîrlan

T. din 30 martie 2015 (f.d.27).

Instanța de apel a menționat că în baza acestor probe prima instanță a adoptat

sentința de condamnare în privința lui Simac S. în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod

penal, în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010, însă prin Legea nr. 196 din 28.07.2016

art. 2011 alin. (1) și alin. (2) Cod penal au un alt cuprins și în acțiunile inculpatului nu se

mențin semnele calificative a componenței de infracțiune nominalizate.

În consecință, ținând cont de modificările din lege, instanța de apel a ajuns la

concluzia că fapta incriminată lui Simac S. în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal nu

este prevăzută de legea penală, din aceste considerente ultimul urmează a fi achitat.

Totodată, în ce privește condamnarea inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) Cod

penal, corect prima instanță a reținut că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin,

reieșind din declarațiile părții vătămate Florea I., a martorilor Ermicioi V., Florea F.,

precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 1879/D din 11.08.2015, în privința lui

Florea I.

În continuare, s-a enunțat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, s-a ținut cont de

faptul că infracțiunea comisă este din categoria celor ușoare, de persoana inculpatului,

care se caracterizează pozitiv, nu a recunoscut vina, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, iar pedeapsa sub formă de închisoare cu executare este prea aspră și

nu sunt motive pentru a-l izola de societate. Reieșind din aceste considerente, precum și

avînd în vedere lipsa circumstanțelor agravante în prezenta cauză, instanța de apel a ajuns

la concluzia că, este echitabilă și rațională aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale incriminate, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul, invocînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului declarat au fost formulate următoarele argumente:

- instanța de apel neîntemeiat a adoptat o hotărâre de achitare în privința

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 10 Cod penal și art. 390 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, adică pe

motiv de reabilitare;

- prin Legea nr. 196 din 28.07.2016 a fost introdus un element obligatoriu la art.

2011 Cod penal și anume că violența trebuie să fie soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale, iar pentru ca faptele să fie calificate conform art. 78, 78/1 Cod

contravențional, acțiunile violente trebuie să cauzeze cel puțin vătămări neînsemnate a

integrității corporale, prin urmare legea dată a avut ca scop intensificarea activității și

ridicarea eficienței în combaterea violenței domestice;

- fapta de violență în familie, după modificările din Codul penal nu a fost

decriminalizată, după cum opinează instanța de apel, în continuare fiind pasibile de

pedeapsă faptele prejudiciabile (violența) comise de către membrii de familie;

- este injustă soluția instanței de apel privind achitarea inculpatului pe motiv că

faptele au fost comise de acesta pînă la intrarea în vigoare a modificărilor din Codul

penal;

- instanța apel urma să adopte o decizie de încetare a procesului penal, în

conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) și art. 332 alin. (1) Cod de procedură

penală, raportate la art. 275 alin. (1) pct. 9) și art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală,

deoarece este prezent un caz de nereabilitare a persoanei, or caracterul infracțional al

faptei se stabilește, conform art. 8 Cod penal, de legea în vigoare la momentul comiterii

acesteia.

Judecînd recursul ordinar declarat de procuror, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială

a sentinței și deciziei instanței de apel și dispunerea încetării procesului penal pe capătul

de acuzare incriminat lui Simac S. în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că

există circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea ultimului la răspunderea

penală.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit prevederilor expuse în art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, casînd parțial atît sentința, cît și decizia instanței de

apel, cu dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se constată că, la caz, este

incident temeiul prevăzut de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În speță, din conținutul recursului deferit judecății se constată că titularul acestuia

critică decizia instanței de apel în partea dispunerii achitării lui Simac S. în baza art. 2011

alin. (2) lit. a) Cod penal, pledînd pentru încetarea procesului penal pe acest capăt de

acuzare, din motiv că infracțiunea de violență în familie, după modificările din Codul

penal nu a fost decriminalizată.

Verificînd alegațiile recurentului, raportate la circumstanțele cauzei, se constată că

acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise, deoarece instanța de apel eronat a dispus

achitarea persoanei, bazîndu-se pe dispoziția art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură

penală, din motiv că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

În acest context, Colegiul ține să remarce că, art. 390 Cod de procedură penală

stipulează exhaustiv temeiurile în baza cărora instanța adoptă sentința de achitare, în

particular fiind vorba despre cazurile cînd: 1) nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii; 2) fapta nu a fost săvîrșită de inculpat; 3) fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii; 4) fapta nu este prevăzută de legea penală; 5) există una din

cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Sentința de achitare implicit duce la reabilitarea persoanei și în acest caz ultima are

dreptul la despăgubiri materiale, morale, precum și să fie restabilită în drepturile de

muncă, de pensionare, locative și alte drepturi în condițiile legii.

Soluția de achitare bazată pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală

poate fi adoptată de instanțe doar cînd, în speță, se dovedește că fapta incriminată

inculpatului nu este reglementată de legea penală și nu constituie infracțiune.

Însă, în acest dosar Colegiul constată că, nu poate fi menținută soluția de achitare,

aceasta nefiind incidentă cauzei, ci instanța de apel urma să dispună încetarea procesului

penal, din motiv că au survenit circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală a

inculpatului.

Aceste circumstanțe au rezultat din modificările efectuate în Codul penal prin Legea

nr. 196 din 28.07.2016, intrată în vigoare la 16.09.2016. Respectiv, conform noilor

reglementări dispoziția art. 2011 alin. (1) Cod penal a fost modificată și prevede că, se

consideră infracțiune de violență în familie acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal

asupra victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență

primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale

sau a sănătății.

Adică, latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie se exprimă prin cele trei

modalități normative alternative, evidențiate supra.

În continuare, alin. (2) al aceluiași articol prevede că: faptele prevăzute la alin.(1)

lit. a) săvîrșite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei sunt pasibile de

pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu

închisoare de la 1 la 6 ani.

Potrivit rechizitoriului, lui Simac S. i s-a incriminat faptul că, în perioada lunilor

septembrie - decembrie 2014, urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice față de

socrii săi, Florea I. și Florea F., cu care conlocuia pe adresa mun. Chișinău, or. Durlești,

str. Rediul Mic 10 și cu care, conform art. 133 lit. a) din Codul penal, erau membri de

familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, aflându-se pe adresa nominalizată,

neluând în considerație vârsta înaintată a socrilor, acționând cu intenție directă îndreptată

spre atingerea scopul său, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unor conflicte

inițiate de dînsul, având un comportament agresiv, a comis față de Florea I. și Florea F.

violența fizică și psihică exprimată prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului și amenințări cu moartea, cauzându-le astfel părților vătămate

dureri fizice și suferințe psihice.

Reieșind din baza factologică expusă supra, în drept, faptele inculpatului au fost

încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal violența în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, acțiune comisă

asupra a doi membri ai familiei.

Așadar, din învinuirea înaintată și reieșind din statuările instanțelor de fond se

evidențiază că, drept urmări prejudiciabile cauzate părților vătămate prin acțiunile

inculpatului, au fost reținute durerile fizice și suferințe psihice.

Prin urmare, acțiunile inculpatului raportate la prevederile legale, nu au atins gradul

de vătămare prevăzut de norma de incriminare (vătămare ușoară), după noile modificări

ale art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În consecință, acțiunile lui Simac S. manifestate prin provocarea suferințelor psihice

și durerilor fizice părților vătămate nu se întrevăd în dispoziția art. 2011 Cod penal, în

redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016, însă aceasta nu presupune ca fiind un temei de

achitare a inculpatului pe motiv că fapta lui nu este prevăzută de legea penală, așa

precum a motivat instanța de apel, or, fapta acestuia a fost săvârșită în momentul în care

erau în vigoare prevederile art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, din redacția Legii nr. 167

din 09.07.2010, iar potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

Totodată, urmează a se avea în vedere și prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal,

potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Față de cele ce preced, Colegiul consemnează că, în virtutea principiului

retroactivității legii penale noi, fapta inculpatului Simac S. a încetat să mai constituie o

infracțiune deja după pronunțarea sentinței de condamnare, generând o circumstanță care

exclude tragerea lui ulterioară la răspunderea penală, inclusiv sub aspectul verificării

legalității și temeiniciei sentinței atacate, adică judecării fondului apelului conform art.

414 alin. (1) Cod de procedură penală.

În corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există

alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă o sentință de

încetare a procesului penal.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, judecând

cauza, neîntemeiat a statuat asupra soluției de achitare în privința lui Simac S. pe capătul

de acuzare imputat acestuia în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar eroarea admisă

de către instanța de apel urmează a fi corectată de instanța de recurs, prin admiterea

recursului declarat și dispunerea încetării procesului penal, urmînd ca celelalte dispoziții

ale deciziei instanței de apel să fie menținute.

În temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6), 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, casează parțial sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

27 mai 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2016, în cauza penală privindu-l pe Simac Serghei Aurel și dispune, în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, încetarea procesului penal în baza art. 2011 alin.

(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

tragerea la răspundere penală.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei instanței de apel se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iunie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

MORARU Petru

DIACONU Iurie

Dosarul nr. 1ra-534/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV

(Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza penală în privința lui Simac

Serghei)

16 mai 2017 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2017 a

fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, s-a casat parțial sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

27 mai 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2016, în cauza penală privindu-l pe Simac Serghei Aurel și s-a dispus, în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, încetarea procesului penal în baza art. 2011 alin.

(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

tragerea la răspundere penală. În rest, celelalte dispoziții ale deciziei instanței de apel au

fost menținute.

Cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de judecată nu sunt de

acord și în contextul ce urmează voi expune raționamentele care au stat la baza formulării

acestei opinii separate.

Într-un prim aspect, reiterez că potrivit sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 27 mai 2016 Simac S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la

1 an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, lui

Simac S. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit învinuiri înaintate și constatărilor instanțelor de fond, inculpatul Simac S.,

în perioada lunilor septembrie - decembrie 2014, urmărind scopul aplicării violenței

fizice și psihice față de socrii săi, Florea I. și Florea F., cu care conlocuia pe adresa XXX

și cu care, conform art. 133 lit. a) din Codul penal, erau membri de familie, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în

mod conștient survenirea acestora, aflându-se pe adresa nominalizată, neluând în

considerație vârsta înaintată a socrilor, acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopul său, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unor conflicte inițiate

de dînsul, având un comportament agresiv, a comis față de socrii săi: Florea I. și Florea

F. violența fizică și psihică exprimată prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului și amenințări cu moartea, cauzându-le astfel părților

vătămate dureri fizice și suferințe psihice.