1ra-795/2017 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-795/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Zelencu Ilie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 03 august 2016, în cauza penală privindu-l pe

Zelencu Ilie xxx, născut la xx, originar și

domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2016 – 11.04.2016;

Instanța de apel: 23.05.2016 – 03.08.2016;

Instanța de recurs: 23.03.2017 – 17.05.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Zelencu I. a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i-se o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru minori.

Cerința părții acuzării cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate în

legătură cu efectuarea expertizei medico-legale din contul inculpatului, a fost respinsă, ca

fiind neîntemeiată.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Zelencu I. în beneficiul succesorului

părții civile Avtuhov N. suma de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

13.10.2015 în jurul orelor 1630, în urma conflictului apărut cu Bagrii V., întrucât cel din

1

urmă l-a prins pe inculpat în momentul ce a sustras un borcan de trei litri cu vin din beciul

gospodăriei, drept urmare intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, după care l-a

scos din ogradă în drum și în acel moment în mod repetat i-a mai aplicat o lovitură cu

pumnul în față, în rezultatul căreia Bagrii V. a căzut jos, iar ulterior l-a călcat cu piciorul pe

cutia toracică, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 256 D din

25.11.2015 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în formă de traumă închisă a

toracelui cu fracturarea sternului, fracturi indirecte a costelor 2-9 pe linia între parastemală

stângă și medioclaviculară stângă, 2-7 pe linia parastemală dreaptă, hemoragii în mușchii

intercostali, complicată cu penumonie postraumatică, excoriații și echimoze pe față,

regiunea anterioară a toracelui și membre, fiind cauzate cu corpuri contodente. Vătămări ce

au fost cauzate cu aproximativ 2-3 zile înaintea decesului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi: vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

viață și care a provocat decesul victimei.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că prima instanță nu a dat eficiență

prevederilor art. 75-76 Cod penal, și i-a stabilit o pedeapsă prea aspră în raport cu

circumstanțele reținute la caz.

Inculpatul a menționat că, la caz au fost stabilite suficiente circumstanțe atenuante,

precum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, lipsa antecedentelor penale și

comiterea infracțiunii în perioada minoratului, însă prima instanță nu le-a dat apreciere.

Astfel, inculpatul a concluzionat că prima instanță fără a ține cont de circumstanțele

cauzei i-a stabilit o pedeapsă prea aspră.

declarat de către inculpat a fost respins, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

că prezenta cauză penală a fost examinată în prima instanță potrivit regulilor prevăzute

pentru judecarea cauzelor în procedură simplificată, stipulate la art. 364/1 Cod de

procedură penală.

Respectiv, instanța de apel a constatat că inculpatul Zelencu I. atât la faza urmăririi

penale cât și în cadrul dezbaterilor din prima instanță și cea de apel, a recunoscut integral

învinuirea formulată în rechizitoriu, precum și probele administrate ce confirmă învinuirea

adusă, fapt ce a și influențat examinarea cauzei în procedură simplificată, și cercetarea

nemijlocită a bazei probante administrate în cauză, ce demonstrează comiterea de către

inculpat a faptelor imputate. Starea de fapt a fost redată detaliat în conținutul sentinței de

2

condamnare, care denotă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea vătămării

intenționate grave a integrității corporale, periculoasă pentru viață, ce a provocat decesul

victimei în împrejurările de fapt a cauzei, stabilite prin învinuirea formulată în rechizitoriu,

ceea ce determină inutilitatea expunerii lor repetate.

Astfel, instanța de apel a remarcat că prima instanță la stabilirea pedepsei penale a

dat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal și în special celor de la art. 70

Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod procedură penală, care determină scopul pedepsei

penale, criteriile generale de individualizare a ei, precum și comiterea infracțiunii în

perioada minoratului și dreptul garantat a vinovatului de a beneficia de reducerea pedepsei

penale în cazul acceptării examinării cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, care îi asigură reducerea cu o 1/3 a termenului pedepsei cu închisoarea prevăzută la

sancțiunea articolului incriminat.

Prin urmare, instanța de apel a punctat că, ținând cont de faptul, că potrivit art. 16

alin. (5) Cod procedură penală infracțiunea comisă de inculpat (art. 151 alin. (4) Cod penal)

se califică ca fiind una deosebit de gravă, pentru care legiuitorul a prevăzut doar pedeapsa

închisorii pe un termen de la opt la cincisprezece ani. Respectiv, prima instanță la

calcularea pedepsei penale, corect a pus în aplicare dispozițiile art. 70 Cod penal și art.

364/1 alin. (8) Cod procedură penală, stabilindu-i inculpatului prin reducerea cuantumului,

pedeapsa închisorii de cinci ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.

Totodată, instanța de apel a considerat juste aprecierile primei instanțe referitor la

faptul că, pentru respectiva categorie de infracțiuni, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea

aplicării dispozițiilor art. 90 Cod penal, ceea ce face imposibilă admiterea solicitării privind

dispunerea executării condiționate a termenului stabilit al pedepsei penale.

În concluzie, instanța de apel a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei a

ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, și anume de: vârsta minoratului, căința

sinceră, recunoașterea vinovăției, acceptarea examinării cauzei în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale.

Pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, a fost

considerată de către instanța de apel, ca fiind una echitabilă și proporțională, motiv pentru

care instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge cerințele formulate de apelant, or

careva temei legal de a atenua pedeapsa penală, precum s-a solicitat în cererea de apel,

aceasta nu a stabilit.

recurs ordinar, prin care solicită casarea hotărârilor instanțelor de fond și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului, inculpatul a indicat că în cauza dată sunt prezente

circumstanțe atenuante, cum ar fi: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, lipsa

antecedentelor penale și comiterea infracțiunii în perioada minoratului, însă prima instanță

nu le-a luat în considerație la individualizarea pedepsei stabilite acestuia.

3

Așadar, recurentul fără a indica vreun temei de casare a deciziei contestate din lista

temeiurilor prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită pronunțarea

unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde.

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece a fost declarat peste

termen.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele

considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei integrale.

Reieșind din conținutul materialelor dosarului, se constată că decizia integrală a

instanței de apel a fost pronunțată la 24 august 2016 în prezența inculpatului, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 143) și tot în aceeași zi inculpatul a primit

copia deciziei contra semnătură, ceea ce se confirmă prin recipisa anexată la cauza penală

(f.d. 148).

Așadar, Colegiul penal remarcă că inculpatul primind decizia integrală în ziua

pronunțării a avut posibilitate reală de a declara recurs ordinar, în termenul stabilit de lege.

În atare împrejurări, Colegiul penal constată că, în speța dată, termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțate integral la 24 august 2016, expiră

la 26 septembrie 2016, aceasta fiind considerată ultima zi de declararea a recursului

ordinar.

Prin urmare, Colegiul penal menționează faptul că, termenul de 30 zile de contestare

cu recurs a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost

respectat de către inculpatul Zelencu I., deoarece acesta a declarat recursul ordinar la 07

martie 2017 (f.d. 167), adică cu mult timp peste termenul de 30 de zile, prevăzut de

legislația procesual penală pentru a declara recurs ordinar.

În contextul dat, instanța de recurs consideră necesar de reținut că, termenul de recurs

este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca

tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat de către inculpatul

Zelencu I. este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

4

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Zelencu Ilie xxx,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 august 2016, în propria

cauză penală, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 iunie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

5