1ra-825/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-825/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-825/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Lefter Stela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Oloinic Iurie Xxxxx, născut la xxxxxxxxxxxx, originar și

domiciliat com. Xxxxxxx r-nul Xxxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

cuprinsă între anii 2007-2011, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

abuz de încredere, sub pretextul procurării unui lot de teren și construcția unei case

de locuit în s. Sîrcova r-nul Rezina, pe care urma să o înregistreze după minora

Rotari T., și întemeierii unei familii cu Rotari E., a solicitat și a primit de la ultima,

care se afla la lucru în Israel, prin transferuri bancare, pe numele său și a rudelor

apropiate, Oleinic I. și Oleinic P., bani în numerar în sumă de 23.072 dolari SUA,

echivalentul la 247.608 lei și 898 Euro, echivalentul a 15.000 lei, cât și prin

intermediul lui Arapan V., suma de 1.500 dolari SUA, echivalentul a 24.225 lei.

Neavând scopul de a-și realiza angajamentul asumat privind înregistrarea dreptului

de proprietate asupra imobilului pe numele minorei Rotari T., inculpatul a însușit

banii primiți, prin care a cauzat lui Rotari E. un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 302.388 lei.

1

Potrivit învinuirii, de către organul de urmărire penală, acțiunile lui Oloinic I., au

fost încadrate în baza de art. 190 alin. (5) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții

deosebit de mari.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Oloinic I.

să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsă 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea dreptului de a exercita anumite activități pe termen de 5 ani, cu

admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată.

În motivarea apelului a invocat, că vina inculpatului Oloinic I. a fost pe deplin

dovedită prin probele acumulate de către organul de urmărire penală și analizate de

către instanța de judecată.

3.2. Avocatul Scutelnic V. în numele părții vătămate, care a solicitat, casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Oloinic I. să fie recunoscut culpabil de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă

penală în conformitate cu această normă și admiterea acțiunii civile înaintată de către

partea vătămată Rotari E.

În motivarea apelului a invocat, că vina inculpatului se confirmă prin: extrasul de

pe pagina oficială al MoneyGram; informația nr. 1110/841 al BC ”Banca Socială”;

informația nr. 2707-b-14 al BC ”Victoriabanc”; procesul-verbal de confruntare din 30

ianuarie 2015; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24 iulie 2014; planul

cadastral în privința casei de locuit cu nr. cadastral 6743201004; schițele de proiect și

fotografiile casei; facturile transferurilor efectuate de către partea vătămată, probe ce

urmau a fi puse la baza sentinței de condamnare.

fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Oloinic I., a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

exercita activități legate de circulația mijloacelor bănești și a bunurilor materiale pe

termen de 4 ani.

S-a încasat de la Oloinic Iurie P. în beneficiul lui Rotari Elena prejudiciul material

cauzat prin infracțiune, echivalentul în lei a sumei de 26.072 dolari SUA și a 898

Euro, precum și 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

participanții la proces, verificând argumentele invocate în apeluri în baza probelor

administrate de prima instanță, cercetate suplimentar, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării, a conchis că apelurile declarate

urmează a fi admise cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri.

În opinia instanței de apel, cu toate că inculpatul, vina în comiterea infracțiunii

imputate nu a recunoscut-o, culpabilitatea acestuia este demonstrată prin declarațiile

2

părții vătămate Rotari E., a martorilor Urmanschi M., Arapan V., Oprea V., Vîrlan T.,

Rotari D., Scutelnic I., Cojocari T., Oloinic P., prin materialele cauzei, și anume:

copiile autentificate ale înscrisurilor privind transferurile valutare (f.d. 8-51, v. 1),

procesul verbal de cercetare la fața locului din 24 iulie 2014 (f.d. 110-111, v. 1);

certificat eliberat de către OCT Rezina în privința bunului imobil nr. 6743201004 (f.d.

114-121, v. 1); răspunsul BC ”Banca Socială” nr. 1110/841 din 31 octombrie 2014 (f.d.

189, v. 1); răspunsul BC ”Victoriabanc” nr. 2707-b-14 din 17 noiembrie 2014 (f.d. 192,

v. 1); procesul-verbal de confruntare din 30 ianuarie 2015 (f.d. 04-15, v. 2); răspunsul

BC ”Banca Socială” nr. 1810 8/1228/365 din 13 martie 2015 (f.d. 38-51, v. 2); răspunsul

BC ”Victoriabanc” nr. 0836-13-15 din 31 martie 2015 (f.d. 71-107, v. 2).

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a dat o nouă apreciere probelor

administrate în cauza penală, considerând ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că Oloinic I. în perioada cuprinsă între anii 2007-2011,

având scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, sub pretextul

procurării unui lot de teren și construcția unei case de locuit în s. Sîrcova r-nul

Rezina, pe care urma să o înregistreze după minora Rotari T., și întemeierii unei

familii cu Rotari E., a solicitat și a primit de la ultima, care se afla la lucru în Israel

prin transferuri bancare, pe numele său și a rudelor apropiate, Oleinic I. și Oleinic P.,

bani în numerar în sumă de 23.072 dolari SUA, echivalentul la 247.608 lei și 898 Euro,

echivalentul a 15.000 lei, cât și prin intermediul lui Arapan V. suma de 1.500 dolari

SUA, echivalentul a 24.225 lei. Neavând scopul de a-și realiza angajamentul asumat

privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele minorei

Rotari T., inculpatul a însușit banii primiți, prin care a cauzat lui Rotari E. un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 302.388 lei.

În asemenea condiții, instanța de apel a menționat, că prima instanță eronat l-a

achitat pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

deoarece aceste circumstanțe au fost combătute de totalitatea probelor prezentate de

către partea acuzării, de declarațiile părții vătămate care a declarat, că Oloinic I. i-a

propus să procure împreună o casă în care să locuiască după revenirea sa de peste

hotare și care urma să fie înregistrată pe numele fiicei lor comune Rotari T. Astfel,

partea vătămată fiind de acord și având încredere în inculpat i-a transmis ultimului

pentru aceasta suma de 500 dolari SUA, însă după procurarea casei, inculpatul i-a

comunicat că nu poate înscrie casa pe numele fiicei, deoarece nu este înscris în actul

de naștere a copilului în calitate de tată și că va înregistra casa pe numele mamei sale,

ulterior aceasta a transferat pe numele inculpatului, a fraților și a tatălui acestuia,

bani pentru construcția casei.

Instanța de apel a stabilit, că inculpatul încă la momentul intrării în stăpânire

asupra mijloacelor bănești, urmărea scopul de a sustrage și nu intenționa onorarea

angajamentului asumat – înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului pe

numele minorei, Rotari T.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, luând în considerație gravitatea infracțiunii comise, persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, ce atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, pedeapsa

3

având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 219 Cod de procedură penală

în coroborare cu prevederile art. 221 alin (1) și (2) Cod de procedură penală, din care

reiese, că acțiunea civilă în procesul penal se întemeiază în baza cererii scrise a părții

civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până

la terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se întemeiază față de bănuit,

învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la

răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului,

inculpatului. Potrivit art. 1398 Cod civil, cel care acționează față de altul ilicit, cu

vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de

lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile părții civile în partea

încasării prejudiciului material, sume de bani transmise inculpatului prin sistemul de

transferuri internaționale ”Money Gram” și alte sisteme de transferuri în perioada de

timp, 10 octombrie 2005-15 septembrie 2011, precum și comisionul, în sumă totală de

26.072 dolari SUA și 898 Euro – echivalentul acestora în lei.

Totodată, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 1422, 1423 Cod de

procedură civilă, a admis parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

moral, încasând din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate suma de 20.000

lei.

]n numele inculpatului, prin care solicită casarea hotărârii instanței de apel, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- nu a fost dată o apreciere obiectivă tuturor circumstanțelor și faptelor ce au fost

constatate de către prima instanță și cercetate suplimentar de către instanța de apel;

- toate probele pe care s-a bazat partea acuzării sunt presupuneri ce nu sunt

confirmate prin probe concrete, ce ar dovedi vinovăția inculpatului fiind în

contradicție cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel eronat a reținut suma prejudiciului cauzat de către inculpat,

deoarece conform tabelului de transferuri acesta a ridicat suma de 6.950 dolari SUA,

restul sumei nefiind probată prin probe pertinente și concludente, soluția fiind

bazată pe presupuneri;

- acțiunile inculpatului au fost greșit calificate, deoarece proporțiile pretinsei

pagubei sunt mult mai mici, în sumă de 4.950 dolari SUA.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 8),

12) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitând

de a-l respinge, deoarece recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Mai

mult, criticile formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

4

recurate, ca fiind ilegală sau reaprecierea probelor în modul propus de către autor nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul său, temeiurile de casare prevăzut la pct. 8), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită..

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră, că

motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecând apelurile declarate în speța

dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și cercetate suplimentar de instanța de apel, care s-a pronunțat

asupra motivelor invocate în apel.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că, concluziile

instanței de apel privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, au fost bazate pe cumulul de probe enunțat în punctul

de apel a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și

evidențiind aspectele concordante, ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel, Colegiul constată

că această instanță a apreciat în mod obiectiv atât declarațiile martorilor,

inculpatului, cât și alte probe cercetate, și verificate în cadrul ședinței de judecată.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor

probe în modul în care martorii și partea vătămată au relatat informațiile cunoscute

de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și

corectă a tuturor probelor.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că latura obiectivă a infracțiunii prevăzută

de art. 190 Cod penal se exprimă în fapta prejudiciabilă care are un caracter complex

5

alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea principală, care constă în

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă,

care constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2) urmările

prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv și care nu are un caracter

considerabil; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

În asemenea condiții, instanța de recurs remarcă, că inculpatul având scopul

însușirii bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, sub pretextul procurării

unui lot de teren și construcției unei case în s. Sîrcova r-nul Rezina, pe care urma să o

înregistreze pe numele minorei Rotari T., și întemeierii unei familii cu Rotari E., a

solicitat și a primit de la ultima, care se afla la muncă în Israel, prin transferuri

bancare, pe numele său și a rudelor apropiate, bani în sumă de 23.072 dolari SUA,

cât și prin intermediul unor terțe persoane suma de 1.500 dolar SUA și 1500 Euro,

neavând scopul de a-și asuma angajamentul – înregistrarea dreptului de proprietate

asupra imobilului pe numele minorei Rotari T., inculpatul a însușit banii primiți

cauzându-i lui Rotari E. un prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Astfel, din cele menționate, Colegiul penal constată intenția inculpatului, care prin

înșelăciune și abuz de încredere a obținut cu rea-credință pentru sine banii de la

partea vătămată, ce au fost transmiși de către aceasta, prin dezinformarea ultimei,

neavând scopul de a-și realiza angajamentul asumat. Mai mult, intenția inculpatului

inclusiv și scopul cupidant, se manifestă din startul derulării stării de fapt, deoarece

acesta primind de la partea vătămată bani în sumă de 500 dolari SUA, și procurând

lotul de teren pentru construcția casei de locuit, a înregistrat dreptul de proprietate

după mama sa, fapt pe care la adus la cunoștință părții vătămate doar în anul 2009,

după ce casa era construită și amenajată din banii și contribuția acesteia.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect a stabilit și suma prejudiciului

cauzat de către inculpat, deoarece din materialele dosarului reiese, că acesta a primit

bani atât personal cât și prin intermediul rudelor apropiate și a unor persoane terțe,

fapt confirmat de către martorul Oloinic P. (tatăl inculpatului), care a declarat că el a

primit transferuri bănești de la partea vătămată (f.d. 67-68 v. 3); martorul Urmanschi

M. (fiica pârții vătămate) care a declarat, că cunoștea despre faptul că Rotari E.

transfera bani inculpatului pentru construcția unei case în r-nul Rezina (f.d. 56 v. 3);

martorii Arapan V și Oprea V. care au declarat, că prin intermediul acestora partea

vătămată a transferat inculpatului sumele de bani 1.500 dolari SUA și 1.500 Euro (f.d.

52, 54 v. 3); istoria tranzacțiilor bancare MoneyGram din perioada anilor 2005-2015,

din care reiese că inculpatul a primit transferuri bănești, atât personal, cât și prin

intermediul persoanelor apropiate (f.d. 27-30 v. 3)

Mai mult, instanța de recurs ține să menționeze, că inculpatul a recunoscut faptul

relațiilor de concubinaj cu partea vătămată în statul Israel, în timpul cărora s-a născut

un copil comun, că a primit de la aceasta mai multe transferuri bănești, iar banii erau

destinați pentru cheltuieli comune, pentru copii. Astfel, potrivit materialelor cauzei

în perioada de timp 16 aprilie 2005 - 15 iulie 2011, Rotari E. a efectuat cel puțin 21

transferuri bancare personal tatălui acesteia Rotari D. și nemijlocit copiilor, totodată

expediind copiilor prin diferite persoane terțe sume de bani și numeroase colete cu

produse alimentare și haine.

6

Astfel, instanța de recurs stabilește, că instanța de apel analizând ansamblul de

probe prezentate, atât de partea apărării, cât și de către organul de urmărire penală

demonstrează cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată, că instanța de

apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivelor pe care se

întemeiază soluția.

De altfel, Colegiul reiterează, că indiscutabil, chestiunea cu privire la aprecierea

probelor dată de instanța de apel, care este invocată de recurent, ține de starea de

fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența instanțelor de fond.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului Oloinic I., nefiind identificată de instanța de recurs

vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,

Colegiul penal consideră, ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în

recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lefter Stela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Oloinic Iurie Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 31 mai 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7