1reab-19/17 — art. 58-10 alin 2 CP RSFSR

Dosarul nr. 1reab - 19/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma și

Iurie Diaconu,

judecând, fără citarea părților, recursul în anulare prin care se solicită

casarea sentinței Tribunalului militar al garnizoanei Sevastopol din 06 februarie

1942 declarat de Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, în cauza penală în

,

privința lui

Meikler Leib Marcovici, născut în anul 1913,

originar or. Călărași, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs în anulare: 09.03. – 16.05.2017.

A C O N S T A T A T:

06 februarie 1942, Meikler Leib a fost condamnat în baza art. 58-10 alin. (2)

Cod penal al RSFSR, la pedeapsă capitală.

pentru faptul că, având atitudine ostilă față de puterea sovietică, a desfășurat

agitație antisovietică de ordin contrarevoluționar printre populația civilă din

or. Sevastopol, îndreptată spre discreditarea partidului și guvernului sovietic,

lăudând totodată ordinea și sistemul existent din România burgheză.

invocând temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea sentinței Tribunalului militar al garnizoanei Sevastopol din

06 februarie 1942, cu încetarea procesului penal și reabilitarea lui Meikler Leib,

din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la răspundere

penală.

În susținerea celor menționate în textul recursului în anulare, Procurorul

General Adjunct a invocat faptul, că în cadrul examinării cauzei în instanța de

judecată nu a fost dovedit caracterul contrarevoluționar al acțiunilor lui

Meikler Leib, deoarece afirmațiile lui nu conțineau chemări la lichidarea,

subminarea sau slăbirea puterii de stat ori la săvârșirea unor infracțiuni

1

contrarevoluționare, după cum prevede dispoziția art. 58-10 alin. (2) Cod penal

RSFSR.

Mai mult, procurorul a specificat, că sentința de condamnare în privința lui

Meikler Leib a fost pronunțată luându-se la bază doar declarațiile ultimului, nefiind

cercetate și alte mijloace de probă.

Instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul lui Meikler Leib la

apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul

dat era obligatorie.

Astfel, consideră recurentul că, condamnarea lui Meikler Leib constituie un

viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de

Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit art. 3 al Legii nominalizate,

sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate

în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada

dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în

baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare pentru „activitate

contrarevoluționară”.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, Meikler Leib a fost condamnat

la 06 februarie 1942, prin sentința Tribunalului militar al garnizoanei Sevastopol

pentru săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, în lipsa apărătorului, fără a-i

fi respectat dreptul la apărare.

Rezultă că, instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim

recunoscute și fundamentale a unui proces penal echitabil, conform cărora orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială,

care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate

împotriva sa, având dreptul să fie asistată de un apărător, nefiind obligată să

dovedească nevinovăția sa.

Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2)

lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța

vizată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de

condamnare a lui Meikler Leib în baza art. 58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR, cu

casarea acesteia și, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, încetează procesul penal, din motiv că există circumstanțe care

exclud tragerea persoanei la răspundere penală, cu reabilitarea condamnatului.

2

Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare de

pe rol devine pasibil admiterii, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate,

ca fiind afectată de un viciu fundamental și dispunerea încetării procesului penal,

din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere

penală.

alin. (1), art. 457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct,

Igor Serbinov, casează sentința Tribunalului militar al garnizoanei Sevastopol din

06 februarie 1942, cu încetarea procesului penal în privința lui Meikler Leib

Marcovici condamnat în baza art. 58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR.

Meikler Leib Marcovici este reabilitat în fața societății și reintegrat în

drepturi.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2017

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Iurie Diaconu

3