1ra-240/2017 — art. 309-1 alin. 3 lit. c, e CP

1ra-240/2017 — art. 309-1 alin. 3 lit. c, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-240/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31

octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Bazatin Vitalie

Cebotari Vitalie

Guzun Grigore

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 03.07.2014 - 08.06.2016;

instanța de apel: 28.06.2016 - 31.10.2016;

instanța de recurs: 12.12.2016 - 04.04.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Cebotari V. și Guzun Gr. au fost condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), e)

Cod penal, la câte 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un

termen de 5 ani fiecare.

Prin aceeași sentință, Bazatin V. învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c), e) Cod penal, a fost achitat, pe motiv că în

acțiunile acestuia nu s-a constatat existența faptului infracțiunii.

activând în funcția de inspector al poliției criminale a CPs Buiucani a CGP mun.

Chișinău, conform ordinului de numire în funcție nr. 26EF din 06.06.2008, emis

de MAI al RM, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia prin numire și

stipularea legii i-au fost acordate permanent drepturi și obligații în vederea

prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor contrar obligațiilor și

1

interdicțiilor impuse de funcția deținută, a încălcat grav cerințele art. 3 a CoEDO

adoptată la Roma la 04.11.1950, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, art. 1, alin. 2,

pct. 2), 4), art. 12: pct. 1), art. 14, art. 15 a Legii nr. 416-XlI din 18.12.1990 cu

privire la poliție pct.16 lit. a), b) din Codul de etică și deontologie al polițistului

aprobat prin HG art. 481 din 10.05.2006 și atribuțiile funcționale stipulate în fișa

postului funcției deținute conform cărora, în activitatea sa poliția mizează pe

respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității,

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, depășirea de către colaboratorii

poliției a atribuțiilor lor în ceea ce privește aplicarea forței atrage după sine

răspunderea prevăzută de lege, iar fiecare colaborator al poliției pe întreg

teritoriul RM, indiferent de funcția pe care o deține, de locul în care se află în

timpul sau în afara orelor de program, este dator să procedeze în conformitate cu

atribuțiile stabilite prin această lege, cu scopul de a obține de la Curoglu Ig.

informații și mărturisiri cu privire la maltratarea și extorcarea banilor de la cet.

Verdeș Al-dru, de a-l pedepsi pentru fapta ilicită, de comiterea căreia îl bănuia,

de a-l intimida și de a face presiune asupra acestuia, i-a provocat, în mod

intenționat, dureri și suferințe puternice fizice și psihice lui Curoglu Ig., acțiuni

de tortură, în următoarele circumstanțe:

La 28.03.2010, în jurul orei de după amiază, Cebotari V. fiind în înțelegere

prealabilă și de comun acord cu inspectorul Secției poliție criminală a CPs

Buiucani, mun. Chișinău, Guzun Gr. a organizat aducerea lui Curoglu Ig. în

incinta CPs Buiucani (după cum se numea la acel moment) mun. Chișinău în

vederea chestionării lui pe marginea cazului de șantaj și extorcare a sumei de 500

euro de la Verdeș Al-dru, care ar fi avut loc la 27.03.2010 în sect. Centru al mun.

Chișinău. Fiind luat în biroul de serviciu al lui Cebotari V. din incinta CPs

Buiucani, amplasat în mun. Chișinău str. Calea Ieșilor, 12, Cebotari V. dându-și

seama că prin acțiunile sale provoacă unei persoane dureri și suferințe puternice

fizice și dorind aceasta, cu scopul de a obține de la Curoglu Ig. informații,

mărturisiri și respectiv de a-l pedepsi pentru actul pe care l-ar fi comis,

bănuindu-l de acțiuni ilicite în privința lui Verdeș Al-dru i-a aplicat acestuia un

șir de lovituri cu palmele peste față, după care l-a pus pe Curoglu Ig. cu fața la

perete, cu picioarele desfăcute și i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în

zona interioară a membrelor inferioare, provocându-i în mod intenționat dureri

și suferințe puternice, fizice și psihice. În continuarea acțiunilor sale ilegale

Cebotari V. văzând că Curoglu Ig. refuză să semneze o declarație din numele

său, urmărind scopul înjosirii și înfrângerii rezistenței fizice și psihice a acestuia,

a scos dintr-un cuier confecționat din metal ce se afla în birou țeava acestuia și i-a

aplicat ultimului un șir de lovituri în regiunea pieptului, după care având

intenția cauzării unei dureri și suferințe fizice, în scopul umilirii persoanei și

creării acestuia unui sentiment de inferioritate, l-a așezat pe Curoglu Ig. pe

2

scaun, obligându-l să întindă mâinile pe masă, lovindu-l de câteva ori cu dosul

unei rigle confecționate din metal peste degetele mâinilor.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 690/D din 25.03.2013, la

Curoglu Ig. s-au constatat vătămări corporale neînsemnate. Totodată, potrivit

raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.228a-2014 s-a stabilit că

în rezultatul acțiunilor de tortură, Curoglu Ig. a suportat traumă psihologică de

intensitate ușoară, tabloul clinic psihologic fiind în concordanță cu alegațiile lui

Curoglu Ig. despre tortură.

Guzun Gr. activând în funcția de inspector al poliției criminale al Secției de

poliție orășelul Durlești a CPs Buiucani a CGP mun. Chișinău, conform ordinului

de numire în funcție nr. 282EE din 23.06.2009 emis de MAI al RM, fiind persoană

cu funcție de răspundere, căreia prin numire și stipularea legii i-au fost acordate

permanent drepturi și obligații în vederea prevenirii, curmării și descoperirii

infracțiunilor contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a

încălcat grav cerințele art. 3 a CoEDO adoptată la Roma la 04.11.1950, art. 24 alin.

(2) din Constituția RM, art. 1, alin. 2, pct. 2), 4), art. 12, pct. 1), art. 14, art. 15 a

Legii nr. 416-XlI din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție pct.16 lit. a), b) din

Codul de etică și deontologie al polițistului aprobat prin HG art. 481 din

10.05.2006 și atribuțiile funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute

conform cărora în activitatea sa poliția mizează pe respectarea personalității

cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și

intereselor lor legitime, depășirea de către colaboratorii poliției a atribuțiilor lor

în ceea ce privește aplicarea forței atrage după sine răspunderea prevăzută de

lege, iar fiecare colaborator al poliției pe întreg teritoriul RM, indiferent de

funcția pe care o deține, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de

program, este dator să procedeze în conformitate cu atribuțiile stabilite prin

această lege, cu scopul de a obține de la Curoglu Ig. informații și mărturisiri cu

privire la maltratarea și extorcarea banilor de la cet. Verdeș Al-dru, de a-l

pedepsi pentru fapta ilicită, de comiterea căreia îl bănuia, de a-l intimida și de a

face presiune asupra acestuia, i-a provocat, în mod intenționat, dureri și suferințe

puternice fizice și psihice lui Curoglu Ig., acțiuni de tortură, în următoarele

circumstanțe:

La 28.03.2010, aproximativ după orele amiezii, Guzun Gr., fiind în

înțelegere prealabilă și de comun acord cu inspectorul Secției poliție criminal a

CPs Buiucani mun. Chișinău, Cebotari V. a organizat aducerea lui Curoglu Ig. în

incinta CPs Buiucani (după cum se numea la acel moment) mun. Chișinău în

vederea chestionării lui pe marginea cazului de șantaj și extorcare a sumei de 500

euro de la Verdeș Al-dru, care ar fi avut loc la 27.03.2010 în sect. Centru al mun.

Chișinău. Fiind luat în biroul de serviciu al lui Cebotari V. din incinta CPs

Buiucani, amplasat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor, 12, Cebotari V. dându-și

seama că prin acțiunile sale provoacă unei persoane dureri și suferințe puternice

3

fizice și dorind aceasta, cu scopul de a obține de la Curoglu Ig. informații,

mărturisiri și respectiv de a-l pedepsi pentru actul pe care l-ar fi comis,

bănuindu-l de acțiuni ilicite în privința lui Verdeș Al-dru i-a aplicat acestuia un

șir de lovituri cu picioarele în zona interioară a membrelor inferioare, în timp ce

Curoglu Ig. stătea cu fața la perete și picioarele desfăcute. Conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 690/D din 25.03.2013, la Curoglu Ig. s-au constatat

vătămări corporale neînsemnate. Totodată, potrivit raportului de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr.228a-2014, s-a stabilit că în rezultatul acțiunilor

de tortură, Curoglu Ig. a suportat o traumă psihologică de intensitate ușoară,

tabloul clinic psihologic fiind în concordanță cu alegațiile lui Curoglu Ig. despre

tortură.

De către organul de urmărire penală, inculpatul Bazatin V. a fost învinuit

de faptul că efectuând stagierea la CPs Buiucani a CGP mun. Chișinău, pentru

funcția de inspector al poliției criminale acționând cu titlul oficial fiind cunoscut

cu Cebotari V. și Guzun Gr. și știind că ultimii activează în calitate de inspectori

ai Secției politie criminală a CPs Buiucani conștientizând că Cebotari V. și Guzun

Gr. sunt persoane cu funcție de răspundere, punând la cale săvârșirea împreună

cu ultimii a unor acțiuni de tortură, le-a acordat sprijin și chiar a contribuit activ

la executarea actelor criminale, acționând împreună și de comun acord.

Astfel, Bazatin V. împreună cu Cebotari V. și Guzun Gr. au încălcat grav

cerințele art. 3 a CoEDO adoptată la Roma la 04.11.1950, art. 24 alin. (2) din

Constituția RM, cu scopul de a obține de la Curoglu Ig. informații și mărturisiri

cu privire la maltratarea și extorcarea banilor de la cet. Verdeș Al-dru, de a-l

pedepsi pentru fapta ilicită, de comiterea căreia îl bănuia, de a-l intimida și de a

face presiune asupra acestuia, i-a provocat, în mod intenționat, dureri și suferințe

puternice fizice și psihice lui Curoglu Ig., acțiuni de tortură, în următoarele

circumstanțe:

La 28.03.2010, aproximativ după orele amiezii, Bazatin V., fiind în

înțelegere prealabilă și de comun acord cu inspectorii Secției poliție criminală a

CPs Buiucani, mun. Chișinău, Guzun Gr. și Cebotari V. a organizat aducerea lui

Curoglu Ig. în incinta CPs Buiucani (după cum se numea la acel moment) mun.

Chișinău în vederea chestionării lui pe marginea cazului de șantaj și extorcare a

sumei de 500 euro de la Verdeș Al-dru, care ar fi avut loc la 27.03.2010 în sect.

Centru al mun. Chișinău. Fiind luat în biroul de serviciu al lui Cebotari V. din

incinta CPs Buiucani, amplasat în mun. Chișinău str. Calea Ieșilor, 12, Cebotari

Vitalie dându-și seama că prin acțiunile sale provoacă unei persoane dureri și

suferințe puternice fizice și dorind aceasta, cu scopul de a obține de la Curoglu

Ig. informații, mărturisiri și respectiv de a-l pedepsi pentru actul pe care l-ar fi

comis, bănuindu-l de acțiuni ilicite în privința lui Verdeș Al-dru i-a aplicat

acestuia un șir de lovituri cu palmele peste față, după care l-a pus pe Curoglu Ig.

cu fața la perete, cu picioarele desfăcute și i-a aplicat mai multe lovituri cu

4

picioarele în zona interioară a membrelor inferioare, provocându-i în mod

intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice. În continuarea

acțiunilor sale ilegale Bazatin V. văzând că Curoglu Ig. refuză să semneze o

declarație din numele său, urmărind scopul înjosirii și înfrângerii rezistenței

fizice și psihice a acestuia, a scos dintr-un cuier confecționat din metal ce se afla

în birou țeava acestuia și i-a aplicat ultimului un șir de lovituri în regiunea

pieptului, după care având intenția cauzării unei dureri și suferințe fizice, în

scopul umilirii persoanei și creării acestuia unui sentiment de inferioritate, l-a

așezat pe Curoglu Ig. pe scaun, obligându-l să întindă mâinile pe masă, lovindu-l

de câteva ori cu dosul unei rigle confecționate din metal peste degetele mâinilor.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 690/D din 25.03.2013, la

Curoglu Ig. s-au constatat vătămări corporale neînsemnate. Totodată, potrivit

raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.228a-2014 s-a stabilit că

în rezultatul acțiunilor de tortură, Curoglu Ig. a suportat o traumă psihologică de

intensitate ușoară, tabloul clinic psihologic fiind în concordanță cu alegațiile lui

Curoglu Ig. despre tortură.

Cebotari V. și Guzun Gr. și avocatul acestora, Gherțescu I., care au solicitat:

acuzatorul de stat, casarea acesteia în partea achitării lui Bazatin V., cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a acestuia în

baza art. 42 alin.(5), 3091 alin. (3), lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în organele de drept pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului declarat, acuzarea a invocat că, concluzia de achitare

a lui Bazatin V. este neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța de judecată a

apreciat incorect probele administrate la faza urmăririi penale, cât și cele

examinate în cadrul cercetării judecătorești.

În aceste condiții nu a fost luat în considerație și s-a neglijat faptul că însuși

partea vătămată Curoglu Ig., la momentul recunoașterii și audierii sale în calitate

de parte vătămată în cadrul urmăririi penale, a dat declarații prin care l-a numit

pe Bazatin V. ca persoana care a aplicat violența asupra sa și l-a luat forțat în CPs

Buiucani, mun. Chișinău. Este de menționat asupra faptului că anume partea

vătămată l-a descris detailat pe Bazatin V. și a adăugat că îl cunoaște datorită

faptului că au învățat în același liceu - circumstanță care a fost verificată de către

procuror și care s-a adeverit, potrivit certificatului prezentat de partea acuzării în

instanța de judecată.

Este de menționat că tot partea vătămată Curoglu Ig. a recunoscut în

fotografia lui Bazatin V. persoana care la 28.03.2010 l-a forțat să meargă la CPs

Buiucani, probă utilă și admisibilă care la fel a fost ignorată de instanța de

judecată, necătând la faptul că aceasta a fost consemnată în procesul-verbal

respectiv, fără a lua în considerație faptul că în cadrul cercetării judecătorești

5

partea vătămată a dat deja alte depoziții, și-a schimbat declarațiile și practic nu

mai avea pretenții față de inculpați.

De altfel, așa cum rezultă din pct. 56 al sentinței, instanța a pus la baza

pronunțării prezentei sentințe declarațiile părții vătămate făcute în cadrul

urmăririi penale, iar pe cele făcute în cadrul cercetării judecătorești le-a apreciat

critic.

Concomitent, de către instanța de judecată au fost ignorate și faptul că de

către acuzare au fost prezentate probe ce dovedesc participarea lui Bazatin V. la

reținerea lui Curoglu Ig. din stradă, astfel, ultimul fiind anterior chestionat în

cadrul materialului R-1 nr. 42 pr/2010 din 19.04.2010 a depus lămuriri asupra

circumstanțelor la care a participat, iar în baza la aceste declarații anterior

pornirii urmăririi penale au fost adoptate de mai multe ori ordonanțe de refuz în

pornirea urmăririi penale. Or, explicația în original scrisă de Bazatin V. a fost

anexată la materialele cauzei penale și urma a fi luată în considerație de instanța

de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată s-a călăuzit de faptul

că Bazatin V. la momentul comiterii infracțiunii nu era oficial angajat în organele

afacerilor interne și că nu este subiect al infracțiunii care i se incriminează, or,

nici acest argument nu poate fi reținut odată ce acuzarea a reținut în acțiunile

numitului participarea în calitate de complice la comiterea infracțiunii date.

De altfel, așa cum rezultă din pct. 2 și respectiv pct. 8 al sentinței

contestate, însăși instanța de judecată a constatat că Bazatin V. a acționat de

comun acord si fiind în înțelegere prealabilă în condiții de complicitate cu

inculpații Cebotari V. și Guzun Gr. Constată astfel acuzarea că sentința

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Mai mult, concomitent, pe acest segment, constată că motivarea soluției

contravine dispozitivului hotărârii, ori instanța constată pe de o parte că Bazatin

V. a acționat în complicitate cu Cebotari V. si Guzun Gr. (pct. 2.8. din sentință),

iar pe de altă parte îl achită pe numitul din motiv că nu s-a constatat existența

faptului infracțiunii.

Nu pot fi acceptate ca motivate argumentele instanței de judecată expuse

la pct. 75 - 76 din sentință privind temeiul pus la baza achitării inculpatului

Bazatin V., ori, pe de o parte, instanța de judecată insistă că acuzarea de stat nu a

demonstrat existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate

acestuia, insinuând asupra lipsei în acțiunile inculpatului Bazatin V. a

elementelor infracțiunii, iar pe de altă parte insistă și pronunță o sentință de

achitare, întrucât nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii.

Atunci când instanța de judecată totuși constată că Bazatin V. nu este

subiect al răspunderii pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 3091 Cod penal,

însă a constatat în acțiunile inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr. complicitatea

oferită de către acesta, instanța urma să-l recunoască vinovat de săvârșirea faptei

6

prevăzute de art. 42 alin.(5), 3091 alin.(3) lit. c), e) Cod penal, ori, în acest caz, nici

nu se necesita ca Bazatin V. să întrunească toate condițiile pentru a se constitui

cu titlu de subiect al răspunderii penale pentru fapta prevăzută la art. 3091 Cod

penal, fiind suficientă doar constatarea cu privire la complicitatea lui.

Tot aici, constată că instanța de judecată a depășit limitele judecării cauzei

penale, ori, aceasta a apreciat acțiunile lui Bazatin V. prin prisma săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 3091 Cod penal, pe când procurorul i-a incriminat

numitului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(5) și 3091 alin.(3) lit. c),

e) Cod penal.

inculpații Cebotari V. și Guzun Gr., casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În motivarea apelului declarat inculpații au invocat că, în acțiunile lor nu

au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, iar faptei săvârșite instanța i-a

dat o încadrare juridică greșită.

Prima instanță contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de procedură

penală, mai întâi a scris în sentință parțial din declarațiile părții vătămate și

martorilor acuzării audiați și care sunt anexate la procesul-verbal al ședințelor de

judecată și nu a încercat să intre în esența acestor declarații și nu a făcut o analiză

a acestora ci doar le-a transcris.

Adițional, inculpații au menționat că, din analiza declarațiilor părții

vătămate și ale martorilor se observă că există mari divergențe care nu au fost

înlăturate de către instanța de fond.

Prin urmare, instanța de fond nu a făcut o analiză a probelor și

argumentelor prezentate ci doar le-a enumerat pe cele ale acuzării, sentința

nefiind motivată cu probe, fiindu-le încălcat astfel dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 § 1 CoEDO.

avocatul Gherțescu I. în numele inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr.,

casarea acesteia și pronunțarea unei sentințe de achitare.

Partea apărării a considerat că, sentința atacată este una prematură, ilegală

și abuzivă, iar instanța a examinat unilateral prezenta cauză, cu ignorarea

principiului prezumției nevinovăției, contradictorialității și a accesului liber la

justiție, la fel consideră că instanța a dat dovadă de parțialitate fiind pe aceeași

poziție cu pretinsa parte vătămată și acuzarea.

Sentința se bazează în exclusivitate pe declarațiile martorului Curoglo Gh.

- tatăl lui Curoglo Ig., care este persoană cointeresată, care nu dispune de careva

informații relevante pe caz. Or, însăși pretinsa parte vătămată se încurcă în

declarații, fapt ce urma a fi interpretat în favoarea inculpaților. Astfel consideră

că a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției.

7

Prima instanță urma să ia în considerație și să aprecieze ca probă

declarațiile martorului Verdeș Al-dru care nu a indicat asupra careva acte de

tortură.

În sentință, instanța s-a axat mai mult pe analiza acțiunilor lui Bazatin V.

întru demonstrarea nevinovăției, iar ce ține de vinovăția lui Cebotari V. a admis

niște probe indirecte, declarații contradictorii ale martorilor acuzării și părții

vătămate.

Astfel, în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond, divergențele

între depozițiile martorilor și a părții vătămate nu au fost înlăturate.

Din sentință nu este clar ce probe anume stau la baza sentinței de

condamnare, or, aceste probe nu există și nu îi sunt imputabile lui Cebotari V.,

or, ultimul urmează a fi achitat pe motiv că fapta imputată acestuia nu constituie

infracțiune, cu aplicarea art. 390 Cod de procedură penală.

În sentință instanța indică expres asupra unei pretinse probe și anume

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2014, prin

care partea vătămată a recunoscut fotografia lui Guzun Gr. persoana care la

28.03.2010 l-a luat din stradă împreună cu alte două persoane și l-au adus la CPs

Buiucani, mun. Chișinău. El era cel mai liniștit dintre colaboratori de poliție, în

incinta comisariatului nu l-ar fi maltratat.

În speță, urmărirea penală a fost pornită în baza plângerii lui Curoglo Ig.,

însă argumentele din plângerea acestuia, instanța de judecată nici nu le i-a în

considerație, cu toate că careva acțiuni ce pot fi calificate conform art. 3091 Cod

penal, din aceste declarații și nici din conținutul actului de sesizare nu pot fi

reținute.

octombrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, admise apelurile

declarate de inculpații Cebotari V., Guzun Gr. și avocatului Gherțescu I. în

numele acestora, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei lui Guzun

Gr. și Cebotari V., cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia, Guzun Gr. și

Cebotari V. au fost condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), e) Cod penal, la

câte 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de 5

ani pentru fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei numite pe

un termen de probațiune de 3 ani fiecare.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința inculpatului Bazatin

V. și de condamnare în privința inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr., în baza art.

3091 alin. (3) lit. c), e) Cod penal.

8

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr. care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat. Mai mult, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul

Bazatin V. urmează a fi achitat pe motiv că în acțiunile acestuia nu s-a constatat

existența faptului infracțiunii.

Întru confirmarea vinovăției inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr., instanța

de apel a reținut următoarele probe, administrate și cercetate de către instanța de

fond și verificate în instanța de apel: - declarațiile părții vătămate Curoglo Ig. (f.d. 55,

vol. III); martorilor: Vavric P. (f.d.46-48, vol. III); Curoglo Gh. (f.d. 56 -57, vol. III);

Barbăroșie Al-dru (f.d. 63 – 64, vol. III); Crivașeeva D.(f.d. 69, vol. III); Roșca A. (f.d.

71, vol. I); Curoglo Vl. (f.d. 72, vol.III); Ceban Vl. (f.d. 78, vol. III); Buga M. (f.d. 86,

vol. III); Verdeș Al-dru (f.d. 108 – 110, vol. III); Raportul de constatare medico-legală

nr.1252 din 29.03.2013; Raportul de expertiză medico -legală nr.690/D din 25.03.2013

(f.d. 121-123, vol. II); Raportul de expertiză medico-legală nr.l366/D din 26.06.2014 (f.d.

199- 200, vol.II); Raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 228 a din 25.03.2014 (f.d.

166 – 170, vol.II); Procesul-verbal de ridicare din 29.10.2013 (f.d. 139, vol.II); Procesul-

verbal de ridicare din 29.01.2014; (Vol.II.f.d.35); Procesul-verbal de examinare din

30.10.2013 (f.d. 140-144, vol.II); Procesul-verbal de examinare din 27.06.2014 (f.d. 201,

vol.II); Informația parvenită din adresa IP Buiucani, mun. Chișinău cu nr. 18795 din

04.11.2013 (f.d. 179-183, vol. II); Informația parvenită din adresa IP Buiucani, mun.

Chișinău cu nr. 18797 din 04.11.2013 (f.d. 159-168, vol. II); Copiile materialului R-l al

CPs Centru mun. Chișinău nr. 1042 2010 (f.d. 18-37, vol.II); Procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2014 (f.d. 13-14, vol.II); Procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2014 (f.d. 17-18, vol. II);

Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2014 (f.d. 19-20,

vol.II); Procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii

din 05.03.2014 (f.d. 94-160, vol. II); Plângerea scrisă de Curoglu Gh. din 01.04.2010

(f.d. 28-29, 49-50, vol. II).

Instanța de apel a constatat ca fiind demonstrat cu certitudine că, acțiunile

inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr. au fost îndreptate anume în scopul

înfrângerii rezistenței părții vătămate Curoglu Ig., pentru a-l impune pe acesta

să-și recunoască vina, având scopul de a impune prin asemenea procedee

descoperirea unei presupuse infracțiuni.

De asemenea, instanța de apel a reținut că instanța de fond a argumentat

deplin poziția adoptată, atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a

circumstanțelor cauzei, cât și din punct de vedere al prevederilor legale.

Mai mult, instanța de apel a constatat cu certitudine că declarațiile

inculpaților Cebotari V. și Guzun Gr. precum că nu au aplicat careva lovituri față

de partea vătămată Curoglu Ig., sunt totalmente neîntemeiate și contradictorii

9

stării de fapt a lucrurilor constatate pe parcursul cercetării judecătorești, astfel că

reieșind din declarațiile părții vătămate Curoglu Ig., infracțiunea de tortură a fost

demonstrată pe deplin.

În acest context, instanța de apel a menționat că deși partea vătămată

Curoglu Ig. în ședința de judecată și-a schimbat integral depozițiile sale, acestea

urmează a fi apreciate critic, de vreme ce fiind întrebat dacă confirmă declarațiile

date în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul audierii sale de către judecătorul

de instrucție, acesta a răspuns afirmativ, confirmând veridicitate acestor

declarații, astfel că instanța de fond întemeiat a considerat drept constatate

influențate declarațiile părții vătămate Curoglu Ig., date pe parcursul cercetării

judecătorești, precum că dânsul nu îi recunoaște pe inculpații Cebotari V. și

Guzun Gr.

La acest capitol, instanța de apel a relevat că, potrivit declarațiilor părții

vătămate Curoglu Ig. din 13.06.2014, date în fața judecătorului de instrucție, se

constată integral ca fiind confirmate învinuirile și starea de fapt a lucrurilor

constatat inițial la depunerea plângerii și anume, acesta a deplâns acțiunile de

tortură comise asupra sa de către inculpați, cu atât mai mult că potrivit

proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei din 28.01.2014, rezultă clar că

pătimitul i-a recunoscut pe inculpați, ca fiind persoanele care au aplicat asupra

sa forța fizică, impunându-l să recunoască anumite fapte pe care nu le-a comis.

Mai mult, argumentul invocat de către inculpații Cebotari V. și Guzun Gr.

în apelul comun declarat și anume că acuzarea nu a administrat probe

concludente și utile în ceea ce privește acțiunile de tortură, bazându-se pe

declarațiile părții vătămate, nu a putut fi reținut de instanța de apel, reținând în

acest sens prevederile art. 24 Cod de procedură penală, prin care se atestă că

părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța

de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile

au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de

alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la

solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor

necesare.

În aceeași ordine de idei de către instanța de apel nu au putut fi reținute

alegațiile invocate de apelanții Cebotari V. și Guzun Gr. cu privire la faptul că

prima instanță doar a transcris declarațiile părții vătămate și a martorilor,

precum și probele materiale nu au fost examinate de către instanță, or, instanța

de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a

cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a

prevederilor legale, recunoscându-i culpabili pe inculpați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin.(3) lit. c), e) Cod penal.

10

Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a examinat cauza

minuțios, multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor

administrate, justificat a concluzionat că, în acțiunile lui Bazatin V. nu s-a

constatat existența faptului infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 3091 alin.

(3) lit. c), e) Cod penal.

Prin urmare, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat precum

că la adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele administrate

în cadrul urmăririi penale, nu au putut fi reținute de către instanța de apel, din

considerentul că probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului sau ar

combate poziția acestuia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de

judecată corect a reținut că nu există careva probe ce ar confirma că Bazatin V. ar

fi aplicat tortura față de partea vătămată Curoglo Ig., nu a prezentat probe care

să demonstreze intenția directă sau indirectă a lui Bazatin V. de a obține de la

Curoglo Ig. informații sau mărturisiri.

Deși organul de urmărire penală a incriminat lui Bazatin V. faptul că în

data de 28.03.2010, dânsul ar fi efectuat stagierea la IP (Comisariatul) de Poliție

Buiucani, mun. Chișinău, acest fapt nu a fost demonstrat prin careva probe

verosimile și concludente, ori în cazul de față, în calitate de stagiar al organului

de urmărire penală, este persoana care efectuează o practică în vederea

acumulării experienței pentru a fi numit într-o careva funcție a organului de

urmărire penală, pentru desfășurarea activității în organele de drept, astfel că

pentru efectuarea practicii, sau stagierii, urma a fi întocmite careva acte, după

caz o confirmare scrisă în acest sens, privind primirea actelor lui Bazatin V.

pentru efectuarea termenului de probă.

Deci, instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a reținut că

organul de urmărire penală nu a demonstrat existența tuturor elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate în acțiunile lui Bazatin V., pronunțând

astfel o sentință de achitare conform prevederilor art. 390 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală și anume că sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților Cebotari V. și

Guzun Gr. pe art. 3091 alin. (3), lit. c), e) Cod penal, instanța de apel ținând pe

deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, de lipsa circumstanțe

agravante, de faptul că infracțiunea comisă se califică ca fiind una gravă, de

personalitatea inculpaților și vârsta lor, care se caracterizează pozitiv, neavând

antecedente penale, iar Cebotari V. are un copil minor la întreținerea sa, a

conchis că față de inculpați echitabil urmează a fi aplicată sancțiunea penală, sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de demnitate

publică pe un termen de 5 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

11

pe un termen de probațiune de 3 ani, or, pedeapsa aplicată de către instanța de

fond este una prea aspră.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat procurorul invocă următoarele

argumente:

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de

procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță;

- în apelul declarat s-a invocat că la constatarea faptei infracționale comise

de către inculpații Guzun Gr. și Cebotari V. instanța de fond a reținut că ”(...)

faptele au fost comise în înțelegere prealabilă și de comun acord cu stagiarul

pentru funcția de inspector operativ al poliției criminale a Comisariatului de poliție

Buiucani, mun. Chișinău, Bazatin Viatalie (…)”, care de fapt a fost achitat;

- la examinarea apelului procurorului instanța de apel era obligată să

corecteze eroarea dată prin casarea sentinței în această parte în situația în care

ajungea la concluzia că inculpatul Bazatin V. nu a participat la comiterea

infracțiunii;

- la adoptarea sentinței de achitare și menținerea ei de către instanța de

apel nu s-a acordat deplină eficiență declarațiilor părții vătămată Curoglu Ig.,

care la momentul recunoașterii și audierii sale în calitate de parte vătămată în

cadrul urmăririi penale, a dat declarații prin care l-a numit pe Bazatin V. ca fiind

persoana care a aplicat violența asupra sa și l-a luat forțat în CPs Buiucani, mun.

Chișinău;

- anume partea vătămată l-a descris detailat pe Bazatin V. și a adăugat că îl

cunoaște datorită faptului că au învățat în același liceu - circumstanță care a fost

verificată de către procuror și care s-a adeverit, potrivit certificatului prezentat de

partea acuzării în instanța de judecată;

- partea vătămată Curoglu Ig. a recunoscut în fotografia lui Bazatin V.

persoana care la 28.03.2010 l-a forțat să meargă la CPs, probă utilă și admisibilă

care la fel a fost ignorată de instanțele de judecată, necătând la faptul că aceasta a

fost consemnată în procesul-verbal respectiv, fără a lua în considerație faptul că

în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a dat deja alte depoziții, și-a

schimbat declarațiile și practic nu mai avea pretenții față de inculpați;

- de către instanțele de judecată au fost ignorat și faptul că, de către

acuzare au fost prezentate probe ce dovedesc participarea lui Bazatin V. la

reținerea lui Curoglu Ig. din stradă, astfel, ultimul fiind anterior chestionat în

cadrul materialului R-1 nr. 42 pr/2010 din 19.04.2010 a depus lămuriri asupra

12

circumstanțelor la care a participat, iar în baza la aceste declarații anterior

pornirii urmăririi penale au fost adoptate de mai multe ori hotărâri de refuz în

pornirea urmăririi penale, or, explicația în original scrisă de Bazatin V. a fost

anexată la materialele cauzei penale și urma a fi luată în considerație de instanța

de judecată;

- chiar dacă s-a invocat că inculpatul Bazantin V. nu a fost prezent la

momentul comiterii infracțiunii în motivarea soluției adoptate, instanța de

judecată a mai invocat că acesta nu este subiect al infracțiunii care i se

incriminează;

- instanțele inferioare urmau să țină cont că inculpatul Bazantin V. a fost

pus sub învinuire în calitate de complice la comiterea infracțiunii date.

- instanța de apel nu s-a expus nici la criticile procurorului referitor la

motivul achitării inculpatului Bazatin V., care conform sentinței inculpatul a fost

achitat din motivul că ”în acțiunile acestuia nu s-a constatat existenta faptului

infracțiunii”;

- conform prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, (la

care de fapt a făcut referire instanța la adoptarea sentinței) motivul este - că nu s-

a constat existența faptei infracțiunii, care reieșind din motivele invocate la

adoptarea sentinței de achitare este inaplicabil, deoarece instanța de fapt a

constat existența faptei infracțiunii dar a reținut că nu a fost comisă de inculpat,

motiv care este prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

- instanța suplimentar a reținut ca temei și faptul că, inculpatul nu este

subiect al infracțiunii, motiv ce s-ar încadra în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

- instanțele de judecată nu s-au clarificat care este motivul achitării

inculpatului însă în cazul dat nicidecum nu poate fi cel prevăzut la art. 390 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală;

- cele expuse relevă asupra faptului, că instanța de apel nu a îndeplinit

cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală, n-a

soluționat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- la adoptarea soluției de suspendare a executării pedepsei închisorii,

instanța de apel a reținut gravitatea infracțiunii comise de inculpați, însă a

considerat necesar de a acorda o șansă acestora;

- la adoptarea soluției vizate nu s-a ținut cont de raționamentul de aplicare

a prevederilor art. 90 Cod penal, care are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

13

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportamentul adecvat în

cursul procesului;

6.1. Asupra recursului declarat au prezentat referințe inculpații Bazatin V.,

Guzun Gr. și Cebotari V. care, s-au expus pentru respingerea acestuia ca

inadmisibil cu menținerea în vigoare a hotărârii contestate.

invocate, ținând cont de opiniile expuse în referințe, Colegiul penal consideră că,

recursul ordinar urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs. Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Potrivit recursului declarat de către procuror, Colegiul penal reține că se

invocă temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul remarcă că procurorul în recursul său, nu contestă încadrarea

juridică a acțiunilor inculpaților, criticând doar netemeinicia deciziei instanței de

apel în partea menținerii sentinței de achitare în privința lui Bazatin V., ”pe motiv

că în acțiunile acestuia nu s-a constatat existența faptului infracțiunii”, precum și

pedeapsa stabilită lui Guzun Gr. și Cebotari V., în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), e)

Cod penal, considerând că la adoptarea soluției vizate nu s-a ținut cont de

raționamentele de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

7.1. Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

ce au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

14

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat

și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante;

dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea

a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă

normele de drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

fapta constatată ca fiind săvârșită de inculpat.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, din care s-a reținut și considerentul că motivarea unei hotărâri

judecătorești este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale.

15

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația

de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul constată că, instanța de apel la adoptarea soluției de

menținere a sentinței în partea achitării lui Bazatin V., pripit a reținut

prevederile stipulate în art. 390 Cod de procedură penală.

Pornind de la actul de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, Colegiul

penal menționează că Bazatin V. a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de

tortură, prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. c), e) Cod penal (în redacția Legii din

30.06.2005) și anume pentru faptul că: ”(...) efectuând stagierea la CPs Buiucani a

CGP mun. Chișinău, pentru funcția de inspector al poliției criminale acționând cu titlul

oficial fiind cunoscut cu Cebotari V. și Guzun Gr. și știind că ultimii activează în calitate

de inspectori ai Secției poliție criminală a CPs Buiucani, conștientizând că Cebotari V. și

Guzun Gr. sunt persoane cu funcție de răspundere, punând la cale săvârșirea împreună

cu ultimii a unor acțiuni de tortură, le-a acordat sprijin și chiar a contribuit activ la

executarea actelor criminale, acționând împreună și de comun acord”.

Potrivit sentinței, inculpatul Bazatin V. a fost achitat din motiv că

”(…) organul de urmărire penală, nu a demonstrat existența tuturor elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate în acțiunile acestuia. Astfel, conform art. 390

alin. (1), pct. 1) CPP RM, sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii(..), instanța de judecată conchide clar că Bazatin Vitalie Vasile nu are

calitatea de subiect al infracțiunii de tortură, considerent din care, acesta urmează a fi

achitat.”

Adițional prima instanță a menționat că, ”(...) deși organul de urmărire penală

a incriminat lui Bazatin Vitalie Vasile faptul că în data de 28.03.2010, dânsul ar fi

efectuat stagierea la Inspectoratul (Comisariatul) de Poliție Buiucani, mun. Chișinău,

acest fapt nu a fost demonstrat prin careva probe verosimile și concludente. ”

Soluția primei instanțe în privința lui Bazatin V. a fost menținută și de

către instanța de apel, care a constatat că, ”(…) instanța de fond a examinat cauza

minuțios, multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate,

justificat a atras concluzia că în acțiunile lui Bazatin Vitalie Vasile nu s-a constatat

existența faptului infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(5), art. 3091 alin.(3), lit. c) și e)

Cod Penal.”

Analizând în continuare constatarea faptei infracționale comise de către

inculpații Guzun Gr. și Cebotari V., Colegiul lărgit conchide că, instanța de fond

16

a reținut în pct. 2. din sentință că, ”(...) faptele au fost comise în înțelegere prealabilă și

de comun acord cu stagiarul pentru funcția de inspector operativ al poliției criminale a

Comisariatului de poliție Buiucani, mun. Chișinău, Bazatin V. (…)”, care de fapt a fost

achitat.

Potrivit argumentelor instanței de judecată expuse în pct. 75 și 76 din

sentință, privind temeiul pus la baza achitării inculpatului Bazatin V., instanța

menționează că acuzarea de stat nu a demonstrat existenta tuturor elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate acestuia, insinuând asupra lipsei în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii, iar în final pronunțând o sentință de

achitare, întrucât nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii (art. 390 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală).

Adițional, potrivit pct. 79. din sentință, prima instanță a constatat că,

organul de urmărire penală, nu a administrat careva probe ce ar demonstra în

general faptul că Bazatin V., ar avea calitatea de subiect al infracțiunii de tortură.

În cazul dat, Colegiul penal reține că, art. 390 alin. (1) Cod de procedură

penală nu prevede un astfel de motiv deoarece pct. 1) alin. (1) art. 390 Cod de

procedură penală (la care de fapt a făcut referire prima instanță) motivul este - că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, care reieșind din motivele invocate la

adoptarea sentinței de achitare este inaplicabil, deoarece instanța de fapt a

constatat existența faptei infracțiunii dar a reținut că nu a fost comisă de inculpat,

motiv care este prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală -

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Totodată, instanța suplimentar a mai reținut ca temei și faptul că

inculpatul nu este subiect a infracțiunii, motiv ce s-ar încadra conform

prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală - fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal conchide că, atunci când instanța de judecată totuși a

constatat că Bazatin V. nu este subiect al răspunderii pentru săvârșirea faptei

prevăzute la art. 3091 Cod penal, însă a constatat în acțiunile inculpaților

Cebotari V. și Guzun Gr. complicitatea oferită de către acesta, instanța urma să-l

recunoască vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 42 alin. (5), 3091 alin. (3)

lit. c), e) Cod penal, ori, în acest caz, nici nu se necesita ca inculpatul Bazatin V. să

întrunească toate condițiile pentru a se constitui cu titlu de subiect al răspunderii

penale pentru fapta prevăzută la art. 3091 Cod penal, fiind suficientă doar

constatarea cu privire la complicitatea lui, or, atât instanța de fond cât și de apel

urma să țină cont că Bazatin V. a fost pus sub învinuire în calitate de complice la

comiterea infracțiunii de tortură.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează că, în cazul în care, instanța

de apel a considerat că inculpatul Bazantin V. nu a participat la comiterea

infracțiunii incriminate urma să desființeze sentința în partea respectivă și, în

conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, să

17

adopte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, fiind

obligată să respecte dispozițiile legale ale art. 385 și 394 Cod de procedură

penală.

7.2. Revenind la conținut recursului declarat, Colegiul penal reține că, la

capitolul stabilirii pedepsei inculpaților Guzun Gr. și Cebotari V., instanța de

apel a menționat că a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, aceasta fiind una

gravă, de motivul acesteia, de personalitățile celor vinovați, care nu au antecedente

penale nestinse, de vârsta acestora, caracteristica pozitivă a făptuitorilor, de faptul că

Cebotari V. are la întreținere un copil minor, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite,

astfel considerând că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă cu

aplicarea pedepsei închisorii minime prevăzută de sancțiunea art. 3091 alin. (3)

lit. c), e) Cod penal (în redacția Legii din 30.06.2005) și anume pe un termen de 5

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul MAI pe un termen de 5

ani.

În continuare, instanța de apel reținând aceleași circumstanțe ce au stat la

baza aplicării pedepsei minime cu închisoare prevăzută de sancțiunea art. 3091

alin. (3) lit. c), e) Cod penal, a considerat că scopul pedepsei penale va fi atins

prin numirea unei pedepse neprivative de libertate conform art. 90 Cod penal.

Prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal stipulează că, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

Din sensul normei penale sus indicate, Colegiul relevă că, deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, cu

excepțiile prevăzute de această normă penală, ea obligă instanța să-și motiveze

hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis

acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

În prezenta cauză, cu toate că instanța de apel a indicat motivele hotărârii

de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în opinia Colegiului penal aceste

concluzii sunt pripite, deoarece aceleași circumstanțe și împrejurări au fost

reținute și la aplicarea termenului pedepsei minime cu închisoare prevăzută de

norma imputată, ceea ce indică că acelorași situații de drept le-au fost acordate o

dublă valență juridică, fapt inacceptabil de teoria penală și practica judiciară.

Mai mult ca atât, potrivit practicii relevante, instanțele de judecată trebuie

să acorde o atenție sporită în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor declarate

vinovate în săvârșirea infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant,

18

trafic de ființe umane, violență în familie, fapt ce în opinia Colegiului nu a fost

realizat în cauza dată în deplină măsură de către instanța de apel, iar concluziile

acestei instanțe, în partea individualizării pedepsei, nu au fost suficient de clare

și motivate conform prevederilor legale.

7.3. În asemenea condiții, instanța de recurs conchide că, decizia instanței

de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru

rejudecare în alt complet de judecată, pentru adoptarea unei soluții corecte.

Învederând lacunele descrise mai sus, Colegiul lărgit constată că erorile

procesuale admise de către instanța de apel sunt incidente prevederilor art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual-penale la pronunțarea

hotărârii judecătorești.

7.4. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel declarate; să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să

le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate; să constate corect fapta criminală, în

cazul în care se va ajunge la concluzia că inculpatul Bazatin V. a săvârșit-o; să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date;

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și corectitudinea încadrării

juridice a acțiunilor lui Bazatin V.; să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, inclusiv cele sub aspectul individualizării pedepsei în privința

ultimului, în cazul constatării vinovăției acestuia; iar în privința inculpaților

Guzun Gr. și Cebotari V., să efectueze operațiunea de individualizare a pedepsei

în conformitate cu rigorile legale, să se pronunțe motivat și întemeiat asupra

posibilității aplicării față de aceștia a instituției de condamnare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și în dependență de situația constatată să

adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 -

419 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al

19

Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Bazatin Vitalie, Cebotari Vitalie și Guzun Grigore și dispune rejudecarea

cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 04 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

20