1ra-734/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-734/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-734/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 25

august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

decembrie 2016, declarat de inculpatul

Panuș Sorin xxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. xxxxxxxx, r-nul

xxxxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.03.2013 – 25.08.2014,

instanța de apel: 06.10.2014 – 30.04.2015,

instanța de recurs: 21.07.2015 – 24.11.2015,

instanța de apel: 18.01.2016 – 20.12.2016,

instanța de recurs: 03.03.2017 – 05.04.2017,

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de

800 unități convenționale, ce constituie 16.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Troian Ion și Cheptene Marcel, dar

în privința lor hotărârile judecătorești nu se contestă.

1

inculpatul Panuș Sorin, aflându-se la trecerea de nivel cu calea ferată, km 1586,

platforma stației Pănășești, împreună cu Troian Ion, Cheptene Marcel, fiind în stare

de ebrietate, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, s-a urcat pe semaforul

feroviar, deteriorând o parte componentă a acestuia.

După aceasta, Panuș S., Cheptene M. și Troian I., cu o deosebită obrăznicie,

au aruncat cu pietre în semafoarele de pe ambele părți ale căii ferate, ca urmare,

deteriorându-se lentilele și semnalizarea sonoră a acestora, astfel, creând un

obstacol pentru desfășurarea normală a activității transportului feroviar.

Instanța a reținut că inculpatul Panuș S. nu a recunoscut vina și a declarat că

a transmis telefonul său mobil lui Troian I. pentru a-l fotografia și a încercat să

urce pe o piatră de lângă semaforul feroviar pentru a se rezema de ultimul. Însă,

când a pus mâna pe semafor, partea de sus a acestuia s-a desprins și i-a căzut peste

picior. Ulterior, au luat semaforul și l-au pus în mașină pentru a-l duce în sat, să-l

pună la un loc vizibil pentru ca a doua zi să-l vadă oamenii și să-l ia.

Inculpatul Cheptene M. a recunoscut parțial vina și a declarat că au

consumat băuturi alcoolice, după care Panuș S. s-a urcat pe semaforul feroviar din

partea traseului Chișinău-Ungheni. Partea de sus a semaforului s-a deteriorat și el a

căzut. Apoi, Panuș S. și Troian O. au început să arunce cu pietre în lentilele

semaforului feroviar, deteriorând astfel semafoarele feroviare de pe ambele părți

ale nivelului de trecere peste calea ferată. El personal nu a aruncat cu pietre în

semafor și s-a adresat la ceilalți doi să înceteze.

Inculpatul Troian I. nu a recunoscut vina și a declarat că Panuș S. i-a

transmis telefonul mobil pentru a se fotografia și a încercat să urce pe semaforul

feroviar, moment în care partea de sus a acestuia s-a desprins și a căzut jos peste

picior. Ulterior, Panuș S. și Cheptene M. au luat semaforul și l-au pus în mașină

pentru a-l duce în sat să-l repare. Pe drum și-au dat seama că nu au unde să-l repare

și au hotărât să-l pună la un loc vizibil pentru ca a doua zi să-l vadă oamenii și să-l

ia.

Totodată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este

dovedită pe deplin prin probele administrate.

Astfel, reprezentantul părții vătămate Borș Veaceslav a declarat că activează

în calitate de șef adjunct al Secției de semnalizare și telecomunicații stația Chișinău

a ÎS CFM. La 17.09.2012, persoane nestabilite, au deteriorat la trecere de nivel cu

cale ferată km 1585, platforma stației Pănășești, intervalul de cale ferată Strășeni

Bucovăț, 3 complecte de lentile de culoare roșie și albă la un semafor feroviar, la al

doilea semafor au fost deteriorate, prin smulgerea din locul fixării, setul de semnal

luminiscent precum și cablurile semnalizării sonore, astfel semafoarele devenind

nefuncționale.

Martorul Babajanov Dumitru a declarat că cei trei au consumat băuturi

alcoolice. După o perioadă de timp, s-au întors și au pus în mașină o bucată de

semafor, care din cuvintele lor a căzut când inculpatul Panuș S. dorea să se

2

fotografieze, și pe care l-au plasat apoi la intrarea în s. Tătărești, ca să-l vadă cei

care aveau să dorească să-l repare.

La faza de urmărire penală, martorul Babajanov Dumitru a depus alte

declarații, potrivit cărora, după ce au consumat bere la trecerea de cale ferată, stând

cu Țîrdea V. în automobil, a văzut cum inculpatul s-a urcat pe semaforul feroviar

din partea traseului Chișinău-Ungheni. O parte a semaforului, cea de sus, s-a

deteriorat și el a căzut. Tot atunci, inculpatul, împreună cu Cheptene M. și Troian

O. au început să arunce cu pietre în lentilele semaforului feroviar, deteriorând

astfel semafoarele feroviare de pe ambele părți ale nivelului de trecere peste cale

ferată. El cu Țîrdea V. n-au participat la deteriorarea semafoarelor feroviare, stând

în mașină. După aceasta, inculpații au venit spre automobil, aducând și partea

componentă al semaforului deteriorat, punându-l în automobil. Toți s-au deplasat

până la indicatorul rutier la intrare în s. Tătărești, unde Panuș S. și Cheptene M. au

plasat semaforul deteriorat pe semnul rutier.

Declarațiile martorului Babajanov D. date în instanță sunt neveridice,

deoarece vin în contradicție cu circumstanțele constatate în ședința de judecată, dar

și sunt diferite de declarațiile date la urmărirea penală unde a indicat că anume

inculpații au aruncat cu pietre în semafoare și că el a văzut acest lucru.

În favoarea acuzării urmează a fi apreciate și declarațiile lui Cheptene M.,

care în instanță a relatat că anume Panuș S. și cu Troian I. au aruncat cu pietre în

semafoare, pe când el nu a aruncat, deși la faza de urmărire penală, tot el a

recunoscut că a aruncat cu pietre alături de ceilalți doi.

Astfel, urmează a fi respinse poziția și afirmațiile inculpatului, precum că nu

a săvârșit niciun act de huliganism, deoarece se combat întru totul prin probele

administrate.

Vina inculpatului este dovedită și prin conținutul procesului-verbal din

17.09.2012 de cercetarea locului comiterii infracțiunii, conținutul procesului-verbal

din 12.10.2012 prin care a fost examinată partea componentă a semaforului, care a

fost ruptă de inculpați.

Prin huliganism însoțit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea

insistentă și demonstrativă a regulilor morale, manifestată, inclusiv, prin o purtare

nerușinată în prezența altor persoane.

Obrăznicia deosebită reprezintă acțiunile de încălcare grosolană a ordinii

publice însoțite, inclusiv, de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc prin obrăznicie

deosebită, săvârșite de mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat

pozitiv, anterior nu au fost judecat, concluzionând că corectarea lui este posibilă

fără izolare de societate, prin aplicarea pedepsei cu amendă.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

3

inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b), 90 Cod penal la 5 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani.

Apelantul a invocat că nu s-au stabilit circumstanțe atenuante în privința

inculpatului, iar drept circumstanță agravantă fiind săvârșirea infracțiunii în stare

de ebrietate.

Totodată, inculpatul a negat totalmente comiterea faptelor incriminate și nici

nu au reparat prejudiciul cauzat, ce dovedește atitudinea lui neglijentă față de cele

comise.

Inculpatul anterior nu a fost judecat, nu este angajat în câmpul muncii, se

caracterizează pozitiv.

Instanța de judecată a pronunțat o sentință contrară legii, de aceea urmează a

fi casată, deoarece pedeapsa este mult prea blândă, care nu va duce la reeducarea

inculpatului.

3.1. A declarat apel și avocatul Vasile Tarsîna, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din lipsa

componenței infracțiunii.

Apelantul a indicat că, inculpatul a decis să se fotografieze cu telefonul lui

mobil pe semaforul instalat la trecerea de nivelul de cale ferată ce duce spre s.

Tătărești, r-nul Strășeni. Dar, încercând să se urce pe acest semafor, șortul metalic

al farului de sus al semaforului s-a rupt din cauza uzurii.

Pentru ca să nu fie sustras farul semaforului, inculpatul, Cheptene M. și

Troian I. l-au pus în automobilul lui Cheptene I. și l-au dus la intrarea în s.

Tătărești, unde a fost găsit de lucrătorii căii ferate, cu lentilele și plasa de protecție

integre.

La materialele cauzei sunt anexate procesele-verbale de cercetare la fața

locului din 17.09.2012 cu două planșete foto, care se pretind că sunt efectuate în

momentul examinării locului infracțiunii. Însă, în procesul-verbal nu este

menționat faptul că acțiunea de cercetare la fața locului s-a efectuat cu aplicarea

tehnicii de fotografiere sau filmare.

În toate cazurile nu sunt indicate cu ce aparat s-a efectuat fotografierea, deci

prin prisma legislației procesual-penale planșetele foto și procesele-verbale de

cercetare nu pot fi admise ca probe, urmând a fi declarate nule.

Instanța de judecată eronat a motivat concluzia privind vinovăția

inculpatului, prin prisma declarațiilor martorului acuzării Boșcanean A., care la

urmărirea penală a declarat că țeava pe care se ține semaforul este groasă, se ținea

în „bolturi”, iar deteriorarea se putea efectua sub influența unei forțe puternice și

de durată, și nu se putea rupe la o simplă atingere.

Aceste declarații nu au fost confirmate în cadrul cercetării judecătorești, de

reprezentantul ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, Borș V., care a declarat că

semafoarele sunt instalate demult, din perioada URSS, fiind produse în Ukraina și

Rusia, ele au o uzură mare, dar nu cunoaște procentul acestei uzuri.

Martorul Babajanov D. nu a susținut declarațiile de la mărirea penală și a

menționat că a spus adevărul în instanța de judecată.

4

Instanța eronat a considerat declarațiile lui Cheptene M. ca probă ce

confirmă vinovăția inculpatului, precum că și ceilalți au aruncat cu pietre în

semafor.

Însăși intenția inculpatului de a se fotografia pe fonul unui semafor, nu

prezintă o intenție huliganică, el nu a încălcat liniștea publică și nu a exprimat lipsă

de respect față de societate.

Fapta de care este acuzat inculpatul a avut loc la trecerea de nivel cu calea

ferată, unde nu erau terțe persoane.

Mai mult, el nu a comis careva acțiuni în grup, nu a aruncat cu pietre în

farurile semafoarelor feroviare și nu le-a deteriorat.

Acțiunile inculpatului de a deteriora semafoarele din intenții huliganice cu

deosebită obrăznicie și cinism nu au fost dovedite.

Instanței de judecată nu i-au fost prezentate probele materiale cu care se

pretinde că a fost comisă infracțiunea (pietre, rămășițe de cioburi de sticlă).

În conformitate cu pct. 2 a Hotărârii Plenului CSJ nr. 4 din 9.06.2006 „Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, infracțiunea de

huliganism, prevăzută la art. 287 CP, reprezintă acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate,

manifestate prin oricare din următoarele aspecte: a) acțiuni însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor; b) acțiuni însoțite de amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor; c) acțiuni însoțite de opunerea de rezistență

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice; d)

acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită.

Acuzarea a calificat ca huliganism acțiunile inculpatului pe semnele

cinismului și a obrăzniciei deosebite.

Conform pct. 14 a aceleiași hotărâri, instanțele de judecată vor ține seama că

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită

lipsă de respect față de societate nu pot să formeze de sine stătător componența

infracțiunii de huliganism. Aceste acțiuni principale trebuie să fie însoțite

obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate în dispoziția alin. (1) art.

287 CP: aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită.

Dacă acțiunile ce tulbură ordinea publică și liniștea cetățenilor (de exemplu:

expresiile injurioase în locurile publice, acostarea jignitoare a cetățenilor și alte

acțiuni semănătoare) nu sunt însoțite de acțiunile adiacente, specificate mai sus,

atunci calificarea trebuie făcută potrivit art. 164 „Huliganismul nu prea grav” din

Cod contravențional.

Potrivit pct. 3 a Hotărârii Plenului CSJ nr. 4 din 19.06.2006, prin huliganism

însoțit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă și demonstrativă

a regulilor morale, manifestată prin disprețuire și batjocură față de bolnavi, de

persoanele în etate, aflate în stare de neputință, prin purtare nerușinată în prezența

altor persoane, trezind indignarea acestora, etc.

5

Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii

publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și degradare a

bunurilor proprietarului.

Acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, spre public, spre reacția

publicului, implicând jignirea demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii

publice. Acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri

nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.

Nici în cazul dat nu au fost prezentate dovezi de jignire a demnității publice

și încălcare a ordinii publice, ori la fața locului nu erau careva persoane, locuințe,

transport.

Instanța de fond greșit a încadrat acțiunile inculpatului conform componenței

de infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Chiar admițând că inculpatul a deteriorat din imprudență suportul pe care era

instalat semaforul căii ferate, acțiunile acestuia urmau a fi calificate conform art.

198 alin. (2) Cod contravențional, pe semnele - deteriorarea intenționată a liniei de

cale ferată, a perdelelor forestiere de protecție, a paravanelor, a grilajelor de

protecție contra zăpezii și a altor obiective, a construcțiilor de deservire a căilor

ferate, a instalațiilor de semnalizare și de telecomunicații, și nicidecum ca

huliganism.

Nu a fost probată participarea inculpatului la deteriorarea lentilelor

semaforului, ori de către partea vătămată nu au fost prezentate probe pertinente

privind schimbarea acestor lentile, prejudiciul adus ÎS ,,Calea ferată din Moldova”

fiind declarativ și se reduce la un calcul al lucrărilor efectuate, fără confirmarea

eliberării de la depozitul întreprinderii a pieselor noi în locul pieselor pretinse a fi

deteriorate de inculpat.

2015, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Apelul avocatului V. Tarsîna a fost admis, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Panuș Sorin pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, a fost încetat din motiv că fapta comisă constituie o contravenție

administrativă.

Panuș Sorin a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de

art. 198 alin. (2) Cod contravențional.

În baza art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat, în

legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

Instanța de apel a reținut că în rezultatul acțiunilor intenționate inculpatul nu

a avut intenția și nu au aplicat acte de violență față de alte persoane, nu a

manifestat cinism deosebit sau obrăznicie deosebită, ori la fața locului nu erau alte

persoane față de care sau în prezența cărora puteau fi comise astfel de acțiuni,

respectiv lipsesc semnele componenței infracțiunii prevăzute la art. 287 Cod penal

- huliganismul.

Instanța a concluzionat că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate de

la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la art. 198 alin. (2) Cod Contravențional -

6

încălcarea regulilor de securitate în transportul feroviar, deteriorarea intenționată a

liniei de cale ferată, a perdelelor forestiere de protecție, a paravanelor, a grilajelor

de protecție contra zăpezii și a altor obiective, a construcțiilor de deservire a căilor

ferate, a instalațiilor de semnalizare și de telecomunicații.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de fond corect a constatat vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Totodată, instanța de apel nu a apreciat just probele administrate.

24 noiembrie 2015, recursul a fost admis, casată decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a indicat că potrivit art. 131 lit. c), e) Cod penal, fapta se

consideră a fi săvârșită în public atunci când e comisă într-un loc inaccesibil

publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs

față de două sau mai multe persoane și prin orice mijloace recurgând la care

făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Astfel, sunt pripite concluziile instanței de apel privind neatentarea

inculpaților la ordinea publică prin acțiunile sale, odată ce infracțiunile de

huliganism întotdeauna presupun ipostaze cu implicații publice, prezența sau

absența cărora nu a fost evaluată la justa valoare de instanța de apel.

Prin rechizitoriu, în sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia au cauzat ÎS

„Calea Ferată din Moldova” un prejudiciu material în sumă de 23.985 lei,

prejudiciu, ce a fost reținut și de instanța de apel. Prin încheierea Judecătoriei

Strășeni din 19 aprilie 2013, s-a dispus efectuarea expertizei privind evaluarea

prejudiciului material real cauzat ÎS „Calea Ferată din Moldova”, încheiere, care

nu a fost executată, din motivul lipsei de specialiști în domeniul dat.

Prin urmare, instanța de apel rejudecând cauza urma să aprecieze valoarea

prejudiciului real cauzat prin acțiunile inculpaților, a fost acesta invocat justificat

sau nu, ținând cont și de faptul că în prezenta cauză a fost înaintată acțiune civilă și

că Cheptene M. a achitat parțial prejudiciul cauzat în sumă de 9335,55 lei.

2016, ambele apeluri au fost a fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că vina în săvârșirea infracțiunii imputate este

demonstrată pe deplin prin probe administrate, verificate în instanța de apel, și

anume: declarațiile lui Cheptene M., Panuș S., Troian I., reprezentantului părții

vătămate Borș V. și martorului Babajanov D.; procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 17.09.2012; procesul-verbal din 12.10.2012, prin care a fost examinată

partea componentă a semaforului care a fost ruptă de inculpați.

Astfel, este pe deplin dovedită vina inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - huliganism, adică acțiuni

7

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe persoane.

Faptul nerecunoașterii vinei în comiterea infracțiunii imputate nu absolve

inculpatul de răspundere penală. Mai mult, ceilalți participanți nu neagă faptul că

Panuș S. a urcat pe semafor deteriorându-l, iar martorul Boșcanean A. a declarat că

țeava pe care se ținea semaforul este groasă, se ținea în bolduri, iar deteriorarea atât

de gravă putea fi realizată doar sub influența unei forțe fizice puternice și de

durată.

Analizând totalitatea probelor acumulate, precum și circumstanțele în care a

avut loc comiterea infracțiunii, este de evidențiat faptul că inculpatul prin acțiunile

lui intenționate a atentat la regulile sociale și morale de conviețuire, care au fost

încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către aceștia prin necuviință,

neobrăzare, atentând asupra patrimoniului, precum și sau asupra ordini de drept.

Este de menționat că inculpatul a negat totalmente comiterea faptelor

incriminate și nici nu au restituit prejudiciul părții vătămate, circumstanțe care o

dată în plus dovedesc atitudinea acestuia față de cele comise.

De asemenea, prima instanță a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpatului,

ținând cont de circumstanțele cauzei.

Instanța de fond just a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de ÎS

„Calea ferată din Moldova” privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat

prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă,

deoarece careva probe certe, admisibile și pertinente privind prejudiciul efectiv

suportat de partea vătămată nu au fost prezentate în instanță, iar administrarea

probelor va duce la tergiversarea examinării cauzei penale.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

achitat.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a apreciat probele administrate,

din punct de vedere al coroborării lor, concluzia fiind întemeiată pe probele

instanței de fond, fără a fi invocate motivele pentru care a respins probele apărării.

Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului referitor la concluzia

eronată a primei instanțe că vinovăția inculpaților este dovedită prin declarațiile lui

Boșcanean A. și Borș V., acestea fiind contradictorii cu declarațiile date de către ei

la urmărire penală.

Probele acuzării nu dovedesc comiterea infracțiunii imputate, iar alte probe

pertinente și concludente nu au fost prezentate de către procuror.

Nu au fost prezentate probe directe și pertinente pentru condamnarea lui în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

8

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar de

pe rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 7. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

inculpaților, reprezentantului părții vătămate Borș V., martorului Babajanov D.,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17.09.2012, procesul-verbal din

12.10.2012 prin care a fost examinată partea componentă a semaforului care a fost

ruptă de inculpați, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele

administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (pct. 2., 3., 7., 8. din

decizie).

Totodată, soluția instanței de apel este conformă deciziei Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 noiembrie 2015 (pct. 6. din decizie), or, art.

436 alin. (2) Cod de procedură penală prevede expres că pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii.

De asemenea, ea coroborează cu prevederile art. 131 lit. a), b), 1347 Cod

penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvârșită în public

se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel

loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar

putea ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în

momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Prin loc de

utilizare publică se înțeleg părțile terenului, ale străzii, ori ale unui alt loc care sunt

accesibile sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional. Ordine

publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de

9

conviețuire în societate, de inviolabilitate a integrității patrimoniului. Încălcare

grosolană a ordinii publice se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce

atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un

mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare. Prin huliganism însoțit de un cinism deosebit se are în vedere

încălcarea insistentă și demonstrativă a regulilor morale, manifestată prin purtare

nerușinată în prezența altor persoane. Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile

de încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de distrugere și degradare a

bunurilor proprietarului (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei și probele

administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel

este lipsită de orice suport legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2., 3., 7. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

10

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Panuș Sorin

xxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 25 august 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 mai 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

11