1ra-167/17 — art. 191 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-167/17 — art. 191 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-167/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Constantin

Alerguș,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016, declarat

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

în cauza penală în privința lui

Vizir Militina Xxxxxx, născută la xx xxxxxx

xxxx, originară și domiciliată xx. Xxxxxxxx,

str. Xxxxxxx, xx ap. xx

și

Ișmulina Feodora Xxxxxx, născută la xx

xxxxxxx xxxx, originară s. Xxxxxxxxxxxx,

r-nul Xxxxxx, domiciliată xx. Xxxxxxxxx,

str. Xxxxxxx, xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.09.2014 - 30.06.2015;

Instanța de apel: 15.01.2016 - 19.02.2016;

Instanța de recurs: 29.11.2016 - 28.03.2017.

A C O N S T A T A T :

Militina Vizir și Feodora Ișmulina au fost achitate de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

au fost învinuite că, urmărind scopul însușirii ilicite a bunurilor altei persoane în

vederea îmbunătățirii situației materiale, după un plan bine chibzuit, în luna august

2012, activând în cadrul Asociației proprietarilor de locuințe privatizate nr. 53/93

amplasată pe adresa str. Vasile Lupu, 36, mun. Chișinău, pentru realizarea scopului

infracțional, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, folosind situația de serviciu deținută în asociația dată și

anume, deținând funcțiile de director și contabil al APLP nr. 53/93, sub pretextul

primirii remunerării pentru serviciile de marketing prestate SA „Apă-Canal” și

SA ,,Moldova-Gaz”, conform deciziei Consiliului de administrație APLP nr. 53/93

și în lipsa acordului minimului necesar de voturi din partea membrilor cârmuirii,

intenționat și ilegal au însușit din contul APLP suma de 10777,80 lei, sub forma

adaosului pe lângă salariul de bază, sumă care de fapt a constituit recompensa în

1

mărime de 2% din mărimea totală a datoriei, calculată de SA „Apă-Canal” și

SA „Moldova-Gaz” în beneficiul APLP nr. 53/93.

Astfel, Militina Vizir împreună cu Feodora Ișmulina, realizând acțiunile lor

infracționale, contrar prevederilor Regulamentului APLP nr. 53/93, care stabilește

că adunarea împuterniciților se consideră legală, în cazul în care la aceasta

participă 50%+1 membru, cu toate că în lista împuterniciților a APLP nr. 53/93

intră 14 persoane, au însușit ilegal suma de 10777,80 lei încredințată în

administrarea lor, în baza deciziei Consiliului de administrație din 26 iunie 2012 cu

participarea doar a 5 împuterniciți, care au hotărât alocarea celor 2% din suma

pentru serviciile de marketing în beneficiul cet. Militina Vizir și Feodora Ișmulina.

În rezultatul acțiunilor ilegale săvârșite de Militina Vizir și Feodora

Ișmulina, APLP nr. 53/93 i-au fost cauzate daune materiale în sumă totală de

10777,80 lei.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Militina Vizir și Feodora Ișmulina să fie recunoscute

vinovate și condamnate în baza art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare fiecare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții pe termen de 2 ani fiecare, iar conform

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat

pentru perioada probațiunii de 3 ani pentru fiecare.

În motivare a invocat că, prin probele prezentate de către acuzare și

examinate în prima instanță, a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii incriminate, însă instanța, apreciind unilateral și eronat

circumstanțele de fapt și de drept, a pronunțat ilegal o soluție de achitare.

A menționat procurorul că, deși prima instanță în sentință face referire la

faptul că la emiterea soluției a apreciat probele prezentate de acuzare în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în rezultat a ajuns la

concluzia că învinuirea adusă Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina este bazată pe

presupuneri, cumulul probatoriului este insuficient, contradictoriu și nu corespunde

sarcinii constatării circumstanțelor care au importanță pentru cauza penală.

În această ordine de idei, acuzarea a indicat că, constatările primei instanțe

sunt în contradicție cu depozițiile martorului Tatiana Abner, conținutul declarației

Comisiei de cenzori nr. 49 din 12 decembrie 2012, adresată Consiliului de

administrare a APLP 53/93 și directorului Militina Vizir.

Totodată, decizia din 26 iunie 2012, prin care s-a hotărât transmiterea

sumelor nominalizate în beneficiul Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina a fost

ilegală, având în vedere faptul că la ședința Consiliului de administrare au votat

6 persoane, inclusiv și directorul Militina Vizir, care fiind persoană cointeresată nu

s-a abținut, ce constituie 40% din numărul membrilor Consiliului de administrare

APLP 53/93, decizie care deși a fost adusă la cunoștință inculpaților, de către

aceștia nu a fost contestată, rămânând în vigoare.

Prin declarația Comisiei de cenzori nr. 49 din 12 decembrie 2012, adresată

Consiliului de administrare a APLP nr. 53/93 și directorului Militina Vizir, a fost

constatat că sumele alocate de către SA ,,Apa Canal” pentru lucrările de marketing

în mărime de 2% reprezintă venitul APLP 53/93, dar nu salariul lucrătorilor.

La fel, Regulamentul APLP nr. 53/93, prevede că deciziile se adoptă cu

2

votul a cel puțin 50%+l din membrii Consiliului, care la 26 iunie 2012 era formată

din 14 persoane, iar potrivit procesului-verbal nr. 4 din 26 iunie 2012 al ședinței

Consiliului de administrare al APLP 53/93, rezultă că numai prin votul a 5 membri

din 5 prezenți la adunare, s-a decis alocarea celor 2% pentru serviciile de

marketing efectuate de către Militina Vizir și Feodora Ișmulina, astfel decizia dată

fiind ilegală și anume adoptată în lipsa cvorumului necesar de membri.

Potrivit declarațiilor martorilor Victor Mihalachi, Andrei Setrin, Larisa

Spînu, Taisia Basiul, la ședința când s-a discutat remunerarea inculpaților, unde au

participat șase membri, inclusiv și Militina Vizir, alți membri nu au asistat din

diferite motive.

În așa mod, acuzarea a considerat că, deși inculpații atât la urmărirea penală,

cât și în instanță au pledat nevinovați, invocând că nu au admis careva încălcări și

banii ca adaos la salariu pentru lucrul de marketing prestat către SA ,,Apă-Canal”

și SA ,,Moldova-Gaz” i-au primit legal, totuși acestea sunt contradictorii, întrucât

în afară de probele administrate, vina acestora se constată tacit și din declarațiile

Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina, care au confirmat că contractul de marketing

încheiat cu societățile menționate a fost între două persoane juridice și nu cu ele

personal, iar așa numitul calul de 2% pentru lucrul de marketing nu se transfera pe

contul APLP nr. 53/93, dar era folosit la stingerea datoriilor debitoare acumulate

față de agenții economici dați.

Declarații, care dovedesc culpa Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina în

săvârșirea infracțiunii de delapidare a averii străine, manifestată prin intenție

directă de însușire ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, săvârșită cu folosirea situației de serviciu, de două persoane, acțiunile

cărora întrunesc totalmente componența de infracțiune prevăzută de art. 191

alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Cu referire la celelalte argumente reținute de către prima instanță în

motivarea soluției sale, acuzarea le-a considerat total nefondate, declarative,

neargumentate și lipsite de suport juridic, deoarece instanța și-a argumentat

hotărârea pe aprecieri subiective și eronate a circumstanțelor de fapt și de drept, a

interpretat eronat normele legale și nu a examinat obiectiv cauza penală.

Concomitent, recurentul a menționat că, sentința după formă și conținut este

contrară cerințelor art. 385 Cod de procedură penală, care expres prevăd

chestiunile pe care trebuie să le soluționeze instanța de judecată.

2016, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, cercetând probele, și

anume: declarațiile martorilor Tatiana Abner, Larisa Spînu, Andrei Setrin, Taisia

Baisul, Victor Mihalachi, Liubov Coroliova, Ana Comendant, Vladimir Mihaluța,

Alexandru Adascalița; procesul-verbal nr. 4 din 26 iunie 2012 al ședinței

Consiliului de administrare al APLP 53/93; declarația Comisiei de cenzori nr. 49

din 12 decembrie 2012, adresată Consiliului de administrare al APLP 53/93 și

directorului Militina Vizir, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al concludenței, pertinenței, coroborării lor și

veridicității acestora, a ajuns la concluzia că acestea nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, or din conținutul lor nu rezultă vinovăția Militinei Vizir și

Feodorei Ișmulina în săvârșirea infracțiunii de delapidare a averii străine.

3

Respingând apelul, instanța a indicat că, conform contractului individual de

muncă din 14 mai 2011, Militina Vizir a fost angajată în calitate de președinte al

APLP nr. 53/93 COOP. În calitate de contabil al APLP nr. 53/93 a activat Feodora

Ișmulina.

Conform procesului-verbal al ședinței nr. 4 din 26 iunie 2012 al APLP

nr. 53/93, la ordinea de zi, a fost pusă în discuție posibilitatea alocării a 2% de

plată pentru lucrările efectuate cu chitanțele pentru apă și gaz.

În urma discuțiilor, membrii cârmuirii ai APLP nr. 53/93, au decis că

suma de 2% din mărimea totală a datoriei calculate de SA „Apă-Canal” și

SA „Moldova-Gaz”, să fie împărțite între președintele și contabilul asociației

pentru lucrări de marketing, cu obligarea acestora de a verifica numărul

contoarelor din apartamentele blocurilor locative.

Procesul-verbal a fost semnat de Tatiana Basiul, Andrei Setrin, Larisa Spînu,

Alexandru Adascalița și Vladimir Mihaluța, fapt confirmat de către aceștia în

ședința de judecată a primei instanțe.

Prin ordinul președintelui APLP nr. 53/93, Militinei Vizir i-a fost alocat la

salariu 2% pentru lucrări de marketing conform facturilor de la SA „Apă-Canal” și

actelor SA „Moldova-Gaz” pentru anul 2011.

Potrivit procesului-verbal din 13 mai 2012 a adunării generale a APLP

nr. 53/93, s-au ales membrii cârmuirii APLP nr. 53/93 în număr de 15 membri și

anume: T. Basiul, I. Minina, Vl. Mihaluța, I. Coniuhov, L. Coroliova, G. Donțova,

P. Vizir, S. Caișinschii, B. Postolovscii, A. Setrin, L. Spînu, D. Domeniuc,

E. Bordei, N. Belova și E. Pollucciu.

Astfel, instanța de apel a considerat că, acuzația adusă Militinei Vizir și

Feodorei Ișmulina este nefondată și lipsită de suport probatoriu, dat fiind faptul că,

atât organul de urmărire penală, cât și acuzatorul de stat eronat au interpretat

Regulamentul APLP nr. 53/93, adică Statutul APLP nr. 53/93, care reglementează

expres că adunarea generală (adunarea împuterniciților) este constituită legal, dacă

la ea asistă cel puțin două treimi din numărul total de membri ai asociației

(împuterniciți).

Prin urmare, nu a fost elucidată de către acuzatorul de stat, atât în prima

instanță, cât și în instanța de apel, trimiterea la numărul de participare a membrilor

la adunarea generală de 50%+1, pe când norma legală în baza căruia funcționează

și este gestionată asociația APLP nr. 53/93, nu prevede acest număr de procentaj.

În continuare, cu referire la acuzarea adusă inculpaților, instanța de apel a

reținut faptul indicat în rechizitoriu de acuzatorul de stat și anume „...necătând la

faptul că în lista împuterniciților APLP nr. 53/93 intră 14 persoane, au însușit

ilegal suma de 10777,80 lei, încredințată în administrarea lor, în baza deciziei

Consiliului de administrație din 26 iunie 2012 cu participarea doar a 5

împuterniciți, care au hotărât alocarea celor 2% din suma pentru serviciile de

marketing în beneficiul Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina”, accentuând că

învinuirea nu este concretă, precum și faptul că din rechizitoriu nu este clar care

anume punct al Statutului APLP nr. 53/93 a fost încălcat de inculpați.

La fel, nu este clară învinuirea și din punct de vedere a faptului că potrivit

procesului-verbal al adunării generale a APLP nr. 53/93 din 13 mai 2011, au fost

aleși 15 membri ai adunării, iar procurorul face trimitere doar la 14 membri.

La caz, în continuare este de reiterat pct. 3.4 al Statutului Asociației

4

proprietarilor de locuințe privatizate nr. 53/93, potrivit căruia prin decizia adunării

generale a asociației pot fi create fonduri speciale (pentru amenajarea terenurilor,

întreținerea spațiilor verzi, pentru muncă cultural-educativă, pentru remunerarea și

premierea membrilor consiliului de administrație etc.).

Prin urmare, în baza Statutului APLP nr. 53/93, rezultă clar și evident că

adunarea generală este constituită legal, dacă la ea asistă cel puțin două treimi din

numărul total de membri ai asociației, iar deciziile adunării generale se adoptă cu

votul majorității simple a membrilor prezenți.

Astfel, instanța de apel a constatat că, procesul-verbal din 26 iunie 2012 la

care face referire procurorul, precum că este semnat doar de 5 împuterniciți, a fost

întocmit de Consiliul de administrație și nu la Adunarea generală a APLP

nr. 53/93.

Deși, Statutul APLP nr. 53/93 nu prevede expres cu câte voturi se consideră

ședința Consiliului de administrație deliberativă, conform procesului-verbal, la

ședința cârmuirii din 26 iunie 2012 au participat 5 membri care au votat pentru

alocația de 2% pentru lucrări de marketing președintelui Militina Vizir și

contabilului Feodora Ișmulina.

Referitor la argumentul apelantului că, Militina Vizir a participat și a votat la

ședința din 26 iunie 2012 asupra alocării a 2% pentru lucrări de marketing sie

însăși și respectiv contabilului, însă aceasta era obligată să se abțină de la vot,

instanța de apel a indicat că, acest fapt nu este probat, or, din procesul-verbal din

26 iunie 2012, se constată că acesta nu este semnat de Militina Vizir, ceea ce

denotă că ultima nu a votat asupra ordinei de zi.

Instanța de apel a notat că, procurorul menționând în rechizitoriu că la

26 iunie 2012 au participat 5 membri, nu a specificat concret care sunt acești

membri, or conform procesului-verbal respectiv, în afară de membrii Larisa Spînu,

Andrei Setrin, Taisia Basiul și Vladimir Mihaluța, acesta a fost semnat și de

Alexandru Adascalița, deși, în ședința de judecată a primei instanțe ultimul a

declarat că în anul 2012 era membru al cârmuirii, însă potrivit procesului-verbal

din 13 mai 2012 al adunării generale a APLP nr. 53/93, unde s-au ales membrii

cârmuirii APLP nr. 53/93 în număr de 15 membri, Alexandru Adascalița nu este

indicat.

La fel, instanța de apel a indicat că, din cererile anexate la cauză, depuse de

L. Coroliova, I. Coniuhov și D. Domeniuc, rezultă că ultimii cunosc ordinea de zi

care urma a fi examinată la 26 iunie 2012, fiind de acord cu alocația de 2% pentru

lucrări de marketing președintelui Militina Vizir și contabilului Feodora Ișmulina

(f.d.44, 46, 73, vol.II).

Astfel, instanța de apel a reținut că, la 26 iunie 2012, Consiliul de

administrație număra la acel moment 7 voturi, fiind prezenți de facto 4 membri și

anume Larisa Spînu, Andrei Setrin, Taisia Basiul și Vladimir Mihaluța, plus cele 3

cereri de la L. Coroliova, I. Coniuhov și D. Domeniuc, prin urmare la ședința

cârmuirii a fost cvorumul necesar pentru a vota ordinea de zi pusă la examinare, iar

acuzarea de stat nu a prezentat probe concludente, pertinente și utile ce ar confirma

că cvorumul necesar nu a avut loc, fără a specifica în acest sens numărul

obligatoriu de voturi la ședința Consiliului de Administrație pentru ca aceasta să fie

deliberativă.

Pe de altă parte, referitor la Consiliul de Administrație, la care acuzatorul de

5

stat face referire în rechizitoriu, deși conform Statutului APLP nr. 53/93, organul

de administrare al asociației este adunarea generală în competența căreia intră

alegerea consiliului de administrație, la materialele cauzei penale lipsesc mijloace

probatorii ce ar confirma numărul necesar, precum și persoanele concrete care fac

parte din consiliul de administrație.

Conform actului cu privire la îndeplinirea lucrărilor de marketing de către

APLP nr. 53/93 între „Apă-Canal” SA și APLP nr. 53/93 din 25 iulie 2011, fiind

întocmit în baza acordului adițional nr. 20-05/2062, s-a calculat recompensa de 2%

care constituie 8749,18 lei.

Potrivit actului cu privire la îndeplinirea lucrărilor de marketing de către

APLP nr. 53/93 între „Apă-Canal” SA și APLP nr. 53/93 din 08 februarie 2012,

fiind întocmit în baza acordului adițional nr. 20-05/2062, s-a calculat recompensa

de 2% care constituie 4524,91 lei.

Ambele acte au fost semnate de către beneficiari și executanți, fără a

interveni careva modificări sau obiecții cu privire la recompensa pentru efectuarea

lucrărilor de marketing în mărime de 2% și calculul acesteia.

La menținerea sentinței de achitare, instanța de apel a mai ținut cont de actul

nr. 5-651915 din 16 ianuarie 2013 întocmit de Inspectoratul Fiscal de Stat

mun. Chișinău, conform căruia în rezultatul controlului nu s-au stabilit încălcări cu

privire la alocația achitată de SA „Apă-Canal” și SA „Moldova-Gaz” pentru

lucrările de marketing, din care motiv, nu poate fi luată în considerație declarația

Comisiei de cenzori din 12 decembrie 2012, or, în împuternicirile Inspectoratului

fiscal intră atribuțiile privind verificarea gestionării mijloacelor bănești a

întreprinderilor.

Totodată, instanța de apel a remarcat și scrisoarea adresată de către

SA „Apă-Canal” către APLP nr. 53/93, conform căreia primul adresează asociației

modelul nou al acordului adițional privind achitarea recompensei în mărime de 2%

din sumele plătite pentru serviciile de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate

și al procesului-verbal cu privire la metoda calculării cotei-părți în rata de

îndeplinire a lucrărilor de marketing.

Astfel, conform acordului adițional, SA „Apă-Canal” achită APLP nr. 53/93,

2% din sumele plătite pentru serviciile de alimentare cu apă și evacuare a apelor

uzate și al procesului-verbal cu privire la metoda calculării cotei-părți în rata de

îndeplinire a lucrărilor de marketing,

Deși, conform acordului adițional, SA „Apă-Canal” achită nemijlocit

asociației cele 2%, la caz, instanța de apel a stabilit că, anume la adunările generale

se pune în discuție cui anume din persoane urmează să fie achitate cele 2% pentru

serviciile de marketing, or, este irațional ca SA „Apă-Canal” să încheie acordul

adițional nemijlocit cu persoana care se va ocupa de serviciile de marketing.

Pe de altă parte, instanța de apel referindu-se la materialele cauzei penale și

anume la probele prezentate de procuror în prima instanță și în instanța de apel, a

reținut că, atât procesul-verbal din 13 mai 2011, unde s-au ales membrii Adunării

generale, cât și procesul-verbal nr. 4 din 26 iunie 2012, unde s-a decis asupra

alocării a 2% pentru lucrări de marketing, precum și Statutul APLP nr. 53/93, toate

sunt înscrisuri, xerocopii, neconfirmate potrivit art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a considerat că, urmărirea penală a fost înfăptuită

6

superficial, cu încălcarea gravă a normelor materiale și procedurale, învinuirea

fiind abstractă, neconcretă și bazată pe presupuneri, or din învinuire nu este clar ce

acțiuni au întreprins inculpații pentru a însuși ilicit bunurile altei persoane, fiind

astfel încălcate prevederile imperative ale art. art. 281 alin. (2), 296 alin. (2) Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a reținut ca nefondată și lipsită de suport probatoriu

afirmația acuzatorului de stat precum că, în rezultatul acțiunilor ilegale ale

Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina, APLP nr. 53/93 i-au fost cauzate daune

materiale în suma totală de 10777,80 lei, fiindcă conform Regulamentului cu

privire la utilizarea mijloacelor financiare cu destinație specială din 10 mai 2010,

veniturile cu destinație specială acumulate se utilizează pentru acoperirea

cheltuielilor de gestionare a fondului locativ și se repartizează pentru achitarea

adaosului angajaților care sunt antrenați în lucrul cu populația în vederea achitării

plății pentru serviciile comunale, pentru remunerarea la îndeplinirea unor sarcini de

lucru sau activități în afara orelor de muncă.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare a invocat că, instanța de apel nu a făcut analiza tuturor probelor

prezentate de procuror în apelul său și nu s-a expus asupra motivelor invocate care

dovedesc cu certitudine vina inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Indică recurentul că, vinovăția inculpaților se confirmă prin declarațiile

martorului Tatiana Abner și conținutul declarației Comisiei de cenzori nr. 49 din

12 decembrie 2012, adresată Consiliului de administrare a APLP 53/93 și

directorului Militina Vizir, potrivit căruia a fost constatat că sumele alocate de

către SA ,,Apă-Canal” pentru lucrările de marketing în mărime de 2% reprezintă

venitul APLP nr. 53/93, dar nu salariul lucrătorilor.

Totodată, decizia din 26 iunie 2012, prin care s-a hotărât transmiterea

sumelor nominalizate în beneficiul Militinei Vizir și Feodorei Ișmulina a fost

ilegală, având în vedere faptul că la ședința Consiliului de administrare au votat 6

persoane, inclusiv și directorul Vizir Militina, care fiind persoana cointeresată nu

s-a abținut, ce constituie 40% din numărul membrilor Consiliului de administrare

al APLP 53/93, decizie care deși a fost adusă la cunoștință inculpaților, de către

aceștia nu a fost contestată, rămânând în vigoare.

Susține recurentul că, potrivit regulamentului APLP nr. 53/93, deciziile se

adoptă cu votul a cel puțin 50%+1 din membrii Consiliului, care la 26 iunie 2012

era formată din 14 persoane, iar potrivit procesului-verbal nr. 4 din 26 iunie 2012

al ședinței Consiliului de administrare al APLP 53/93, rezultă că numai prin votul a

5 cinci membri din 5 prezenți la adunare, s-a decis alocarea celor 2% pentru

serviciile de marketing efectuate de către Militina Vizir și Feodora Ișmulina, astfel

decizia dată fiind ilegală, și anume adoptată în lipsa cvorumului necesar de

membri.

Potrivit declarațiilor martorilor Victor Mihalachi, Andrei Setrin, Larisa

Spînu, Taisia Basiul, aceștia au menționat că au participat la ședința când s-a

discutat remunerarea inculpaților, unde au participat 6 membri, inclusiv și Militina

Vizir, alți membri nu au asistat din diferite motive.

Astfel, deși Militina Vizir și Feodora Ișmulina atât la urmărirea penală, cât și

7

în instanță au pledat nevinovate invocând că nu au admis careva încălcări și banii

ca adaos la salariu pentru lucrul de marketing prestat către SA ,,Apă-Canal” și

SA ,,Moldova-Gaz”, au fost achitați legal, acuzarea consideră că, declarațiile

inculpaților sunt contradictorii, întrucât Militina Vizir și Feodora Ișmulina, au

confirmat că contractul de marketing încheiat cu societățile menționate a fost

încheiat între două persoane juridice și nu cu ele personal, iar calculul de 2%

pentru lucrul de marketing nu se transfera pe contul APLP nr. 53/93, dar era folosit

la stingerea datoriilor debitoare acumulate față de agenții economici dați.

Menționează recurentul că, în cadrul urmăririi penale și cercetărilor

judecătorești s-a constatat că APLP nr. 53/93 a încheiat contract cu SA ,,Apă-

Canal” pentru furnizarea serviciilor de marketing, iar conform contractului,

valoarea serviciilor de marketing se calculează ca 2% din suma plătită de către

rezidenți ai organizației APLP nr. 53/93 pentru apa consumată.

În baza acestui contract, APLP nr. 53/93 eliberează factură adresată

SA ,,Apă-Canal”, iar sumele reflectate în datele APLP nr. 53/93, nu vin în contul

APLP dar sunt folosite pentru a compensa (în rambursare) din datoria totală a

Asociației înainte de SA ,,Apă-Canal”. Inclusiv diferența în totalul contoarelor de

apă și locuitorii blocului.

De la înființarea APLP nr. 53/93 și de la semnarea contractului cu

SA ,,Apă-Canal”, nici unul dintre șefii APLP nr. 53/93 nu a ridicat această sumă,

din motiv că nu avea bază legală.

În 2012, președintele APLP nr. 53/93, Militina Vizir și contabila Feodora

Ișmulina și-au transferat prime suplimentare salariului din sumele pentru serviciile

de marketing ale SA ,,Apă-Canal” și SA ,,Moldova-Gaz” în sumă de 10777,80 lei.

Indică recurentul că, acțiunile inculpatelor sunt ilegale deoarece acordul cu

SA ,,Apă-Canal” și SA ,,Moldova-Gaz” pentru a primi venit la o rată de 2%, s-a

încheiat cu Asociația și nu cu anumite persoane (Militina Vizir și contabilul

Feodora Ișmulina) și semnat în perioada în care aceste persoane nu activau în

cadrul APLP.

Acordul APLP nr. 53/93 cu SA ,,Apă-Canal” și SA ,,Moldova-Gaz”, pe

servicii de marketing reglementează relațiile dintre cele două persoane juridice, în

rezultatul căruia APLP 53/93 încasează venituri în sumă specificată în contract.

Suma de 8749,18 lei specificată în factura SA ,,Apă-Canal” nu a fost trimisă

în contul APLP, dar a mers la compensare (în rambursare) din datoria totală a

Asociației înainte de SA ,,Apă-Canal”.

În consecință, fondurile pentru salariu, calculat pe această sumă a fost plătită

de locuitori în numerar APLP 53/93 pentru întreținerea casei.

Toate fondurile bănești, cum ar fi suma de 2978,99 lei de la SA ,,Moldova-

Gaz” transferată pentru cheltuieli, în conformitate cu punctul 3.1 din Carta APLP

nr. 53/93 sunt sumele restituite APLP 53/93 și nu aparțin unei persoane concrete.

Suma de 8749,18 lei, reflectată în factura SA ,,Apă-Canal”, a fost calculată

pentru perioada iunie 2010 - iunie 2011, iar în această perioadă, nici contabilul

Feodora Ișmulina și nici președintele Militina Vizir nu au activat în cadrul APLP.

Susține recurentul că, decizia consiliului APLP 53/93 din 26 iunie 2012 a

fost luată de către 5 membri ai consiliului (4 membri și președintele APLP 53/93)

din cincisprezece.

În ordinul nr. 17 din 25 august 2012, la pct. 2 este indicat ,,Să fie adăugat la

8

salariu 2%, pentru marketing conform facturilor SA ,,Apă-Canal” și actelor

SA ,,Moldova-Gaz” pentru anul 2011”, semnat de către președintele Militina Vizir,

este întocmit analfabet, fără specificarea numelui/prenumelui, funcțiilor și sumelor

adăugate, precum și perioada de venit a asociației nu este adevărată.

Pe parcursul perioadei de activitate a inculpaților în anul 2011 (de la 14 mai

2011 până la 31 decembrie 2011), servicii de marketing SA ,,Apă-Canal” a fost

stabilit în sumă de 5778,65 lei, dar sa distribuit de două ori mai mult.

Mai mult, conform pct. 20 partea a 4-a, a determinării metodologiei,

aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă,

canalizare și epurare a apelor murdare (Anexa la decizia Consiliului de

Administrație al ANRF nr. 741 din 18 decembrie 2014), în structura cheltuielilor,

care stau la baza determinării tarifelor, sunt incluse și costurile de realizare (lit. g).

Cu trimitere la explicațiile pct. 38 din Metodologie, indică că, locuitorii din

APLP 53/93, fiind consumatorii finali de apă, achită dublu pentru cheltuielile de

livrare a facturilor și alte servicii incluse în „servicii de marketing”: prima dată

către SA ,,Apă-Canal” pentru apa consumată, a doua oară achită aceleași servicii

către administrația APLP nr. 53/93.

Subsidiar recurentul a invocat că, la examinarea cauzei în instanța de apel au

fost încălcate prevederile art. 413 alin. (6) Cod de procedură penală, deoarece

participanților la proces le-a fost încălcat dreptul la replică.

respingerea acestuia ca inadmisibil, menținând că, recursul a fost declarat peste

termenul prevăzut de lege

Totodată, motivele recursului sunt neîntemeiate, bazate pe ordonanța de

punere sub învinuire și rechizitoriu, fără a intra în esența cauzei, fără a fi studiate

minuțios declarațiile participanților la procesul penal.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au emis hotărâri argumentate,

întemeiate și legale.

motivele invocate, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de

declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din

motiv că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, pe când

9

în opinia procurorului ele demonstrează indubitabil vinovăția Feoderei Ișmulina și

Militinei Vizir de cele incriminate prin rechizitoriu.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal

lărgit conchide că eroarea semnalată nu este prezentă la caz și este invocată

neîntemeiat de titular, iar pentru a statua astfel s-a rezultat din raționamentele ce

urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, or aceasta fiind atributul exclusiv al acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea soluției de achitare adoptată în privința Feoderei Ișmulina și

Militinei Vizir.

Totodată, se impune precizarea că în cadrul procesului penal aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum de

activitate depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce urmează a fi dată în urma acestei

activități.

În pofida acestui fapt, instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere

a probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la

etapa judecării cauzei în recurs.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit specifică că instanța de apel

corect a ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat probele

administrate în cauză.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit

subsidiar verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelul declarat,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând

o soluție corectă de menținere a sentinței, potrivit căreia s-a dispus achitarea

Feoderei Ișmulina și Militinei Vizir, învinuite de săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele

procurorului privitor la faptul că din probele cercetate de instanțe se dovedește

indubitabil vinovăția Feoderei Ișmulina și Militinei Vizir de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, odată ce acestea nu susțin

10

învinuirea incriminată acestora prin rechizitoriu.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. art. 5-6 a Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 ,,Cu

privire la Procuratură”, de unde rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în

instanța de judecată, are un rol activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul

procesului penal, precum și cele expres prevăzute în Codul de procedură penală la

art. 53, din care deducem că elementele procesului de tip advers indică la faptul că

procurorul, în calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească

dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face

referire prin actul de sesizare, întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei,

aceasta din urmă revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat

cu art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau

agravează răspunderea.

În cauza deferită judecății instanța de recurs constată că procurorul nu a

îndeplinit exact aceste atribuții funcționale și nu a prezentat probe suficiente care

ar contribui la aflarea adevărului.

Or, partea acuzării nu a elucidat și nu a acumulat careva probe pentru a

exclude dubiile ce țin de acțiunile întreprinse de inculpați pentru a însuși bunurile

altei persoane, care este numărul necesar de membri pentru ca adunarea

împuterniciților să fie considerată legală, care sunt persoanele concrete care fac

parte din consiliul de administrație și care sunt cei 5 membri care au participat la

ședința din 26 iunie 2012.

Respectiv, instanța de apel corect a statuat că, atât organul de urmărire

penală, cât și acuzatorul de stat eronat au interpretat Regulamentul APLP nr. 53/93,

adică Statutul APLP nr. 53/93, care reglementează expres că adunarea generală

(adunarea împuterniciților) este constituită legal, dacă la ea asistă cel puțin două

treimi din numărul total de membri ai asociației (împuterniciți).

Astfel, instanța de apel a reținut că, la 26 iunie 2012, Consiliul de

administrație număra la acel moment 7 voturi, fiind prezenți de facto 4 membri și

anume Larisa Spînu, Andrei Setrin, Taisia Basiul și Vladimir Mihaluța, plus cele 3

cereri anexate la cauză, depuse de L. Coroliova, I. Coniuhov și D. Domeniuc, prin

care ultimii cunosc ordinea de zi care urma a fi examinată, fiind de acord cu

alocația de 2% pentru lucrări de marketing președintelui Militina Vizir și

contabilului Feodora Ișmulina, fiind astfel, format cvorumul necesar pentru a vota

ordinea de zi pusă la examinare.

În acest context, Colegiul lărgit consideră oportun de a consemna că, atât

prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o analiză minuțioasă a tuturor

probelor administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la concluzia corectă

11

că acestea nu dovedesc vinovăția inculpaților în cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Totodată, art. 6 din CțEDO impune în sarcina instanței, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CțEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârile CEDO, pct. 80-81 Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În legea procesuală penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între

regulile de bază ale procesului penal, în art. 8 statuându-se că persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu

îi va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces judiciar public, în cadrul

căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale și nu va fi constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează

în favoarea inculpatului.

Astfel, având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția

Feodorei Ișmulina și Militinei Vizir, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea

asupra vinovăției pe baza unor probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în

acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc

unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, se impune a se da eficiență

regulii potrivit căreia orice îndoială este apreciată în favoarea ultimilor.

Regula in dubio pro reo presupune că, chiar dacă în speță au fost

administrate probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și

simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala

este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și ca urmare inculpatul trebuie

achitat.

Concomitent, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a

conchis că învinuirea adusă Feodorei Ișmulina și Militinei Vizir nu este bazată pe

probe directe ce ar confirma vinovăția acestora.

Subsidiar, instanța de recurs consideră relevant de a face remarca despre

faptul că reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat de procuror, se

constată că acesta este unul pur formal, întrucât titularul face trimitere în cererea sa

preponderent la chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu constituie obiect de

cercetare și verificare la etapa judecării cauzei penale în procedura de recurs,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond, despre care fapt procurorul

cunoaște.

12

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit subliniază că

soluția instanțelor de fond privitor la achitarea Feodorei Ișmulina și Militinei Vizir

pe capătul de acuzare incriminat acestora în baza art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult, instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probatoriul

administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar criticele din

recursul declarat de partea acuzării, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care se

susține că, la examinarea cauzei în instanța de apel participanților la proces le-a

fost încălcat dreptul la replică, deoarece din procesul-verbal al ședinței de judecată

în instanța de apel din 19 februarie 2016, rezultă că după ce instanța a acordat

cuvânt participanților în dezbaterile judiciare, acestora le-a fost acordat dreptul la

replică potrivit art. 413 alin. (6) Cod de procedură penală (f.d.2-6, vol.III).

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel că

nu există careva temeiuri pentru admiterea recursului ordinar în sensul declarat de

procuror.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016, în

cauza penală în privința lui Vizir Militina Xxxxxx și Ișmulina Feodora Xxxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

13

14