1ra-643/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-643/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 noiembrie 2016, declarat de avocatul Boris Dariev și de inculpata

Arap Samanta xxxxx, născută la

xx xxxxxxxxx xxxx, originară și locuitoare a or. xxxxx,

str. xxxxxxxxx x, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.07.2014 – 22.04.2015,

instanța de apel: 26.05.2015 – 07.10.2015,

instanța de recurs: 09.02.2016 – 14.06.2016,

instanța de apel: 15.07.2016 – 10.11.2016,

instanța de recurs: 14.02.2017 – 15.03.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

aprilie 2014, aproximativ ora 18.00, aflându-se în or. xxxxxxxx, str. xxxxxxx x, la

domiciliul lui Chișcă E., cu scopul dobândirii ilegale a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune, sub pretextul vânzării a 6 inele, despre care susținea că sunt

confecționate din aur care, potrivit concluziei actului de expertiză nr. 11 din

05.05.2014, sunt confecționate din metal neprețios (cupru și staniu), a obținut de la

Chișcă E. suma de 200 euro și 4000 lei, cauzându-i părții vătămate o daună în

proporții considerabile, în sumă de 7600 lei.

1

În baza probelor administrate, instanța a concluzionat că inculpata urmează a

fi achitată, în conformitate cu prevederile art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală. Or, prin consolidarea declarațiilor părții vătămate și a celorlalte

probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești și-a găsit confirmare însuși faptul

comiterii infracțiunii, însă nu și vinovăția inculpatei pentru comiterea ei.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la amendă în

mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

de administrare și comercializare pe un termen de 3 ani.

Apelantul a invocat că vina inculpatei a fost dovedită pe deplin prin probe

concludente și utile, și anume: declarațiile părții vătămate Chișcă E., procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 10.04.2014, procesul-verbal de examinare a

obiectului din 24.04.2014, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 23.04.2014, procesul-verbal de confruntare din 22.05.2014, actul de

expertiză nr. 11 din 05.05.2014.

Astfel, acuzarea a prezentat probe verosimile care au elucidat clar

circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii comise.

octombrie 2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că acuzarea nu a administrat suficiente probe care

să dovedească că inculpata a săvârșit infracțiunea incriminată, or, stabilirea

vinovăției nu poate fi bazată doar pe declarațiile părții vătămate, probă ce nu poate

fi apreciată în coroborare cu alte probe.

Brigai, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a verificat probele administrate,

care atestă integral vinovăția inculpatei.

iunie 2016, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a motivat insuficient și contrar

probelor administrate respingerea apelului declarat. Fiind invocate probe concrete

care dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, aceasta pripit a concluzionat în privința nevinovăției

inculpatei.

Or, argumentele acuzării își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor

statuate în cauză, iar declarațiile părții vătămate au un caracter decisiv și suficient,

cu caracter probator.

noiembrie 2016, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre.

2

Arap Samanta a fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la

amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10.000 lei cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita activități legate de

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Instanța de apel a constatat că la 08 aprilie 2014, aproximativ ora 18.00,

inculpata Arap S., aflându-se în or. xxxxxx, str. xxxxxx x, intrând la domiciliul lui

Chișcă E., cu scopul dobândirii ilegale a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune,

sub pretextul vânzării a 6 inele, despre care susținea că sunt confecționate din aur

care, potrivit concluziei actului de expertiză nr. 11 din 05.05.2014, sunt

confecționate din metal neprețios (cupru și staniu), a obținut de la Chișcă E. suma

de 200 euro și 4000 lei, cauzându-i părții vătămate o daună în proporții

considerabile, în sumă de 7600 lei.

Instanța de apel a reținut că inculpata a pledat nevinovată.

Totodată, vinovăția inculpatei a fost dovedită prin probe admisibile,

administrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Astfel, partea vătămată Chișcă E. a declarat că inculpata i-a propus să-i

vândă 11 inele, care susținea că sunt din aur. I-a achitat 200 euro și 4000 lei iar

inculpata i-a transmis 6 inele și, sub pretextul, că merge să-i aducă niște prosoape

din mașină, ultima a plecat. A așteptat-o aproximativ 30 minute, apoi, verificând

inelele, a înțeles că a fost înșelată.

Prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

23.04.2014, a fost reflectată acțiunea procesuală în cadrul căreia, fiindu-i

prezentate părții vătămate spre recunoaștere 5 fotografii, aceasta a recunoscut

persoana din fotografia cu nr. 4 – Arap S.

În cadrul procesului-verbal de confruntare dintre Arap S. și Chișcă E. din

22.05.2014, partea vătămată a confirmat că Arap S. este persoana care s-a prezentat

la ea acasă la 08.04.2014 și i-a dat 6 inele din aur.

Potrivit concluziilor actului de expertiză nr. 11 din 05.05.2014, verighetele

ridicate de la Chișcă E. nu reprezintă obiecte care să conțină metal prețios.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 75 Cod penal.

ordinar, prin care solicită repunerea recursului în termen, casarea deciziei adoptate

și menținerea sentinței.

Recurenții au invocat că, decizia motivată fiind pronunțată la 01 decembrie

2016, nu a fost expediată inculpatei la domiciliu. La 27 decembrie 2016,

adresându-se la Curtea de Apel Chișinău, avocatul a fost informat că dosarul a fost

expediat la Judecătoria Hîncești. La 10.07.2014, de la Judecătoria Hîncești i s-a

comunicat că dosarul se află la Curtea de Apel Chișinău, unde s-a prezentat, din

nou, la 12 ianuarie 2017, insistând să-i fie eliberată decizia motivată, dată de la

care începe să curgă termenul de atac.

3

Instanța de apel și-a fondat concluziile, în exclusivitate, pe declarațiile părții

vătămate, ignorând probele administrate de apărare, care cercetate în instanța de

fond și verificate în instanța de apel demonstrează că în acțiunile inculpatei nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

În drept, recursul este fondat pe temeiurile art. 427 al.1 al. 8, 427 al. 1 pct. 6

CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 10 noiembrie 2016, în

prezența inculpatei și avocatului Boris Dariev, comunicând că decizia motivată va

fi pronunțată la 01 decembrie 2016, fapt realizat la această dată și consemnat în

respectivul proces-verbal, în lipsa inculpatei, dar în prezența avocatului Boris

Dariev, celor absenți fiindu-le expediată copia deciziei (vol. I f.d. 237, 249).

Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 01 decembrie

2016, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 02 ianuarie 2017.

Totodată, potrivit ștampilei de pe recursul ordinar, acesta a fost înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție pe 18 ianuarie 2017, adică peste termenul prevăzut de

lege (vol. II f.d. 4, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

4

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurenților de a repune în termen recursul declarat este

lipsită de orice suport legal.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar de pe rol este declarat peste termen, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Dariev și de

inculpata Arap Samanta xxxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5