1ra-549/2018 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-549/2018 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-549/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 28 noiembrie 2017, declarat de avocatul Liubomir Dudulica, în
numele inculpatei
Paladi Angela XXXX, născută la
XX XXXXX XXXX, originară și locuitoare a mun.
XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXX X, ap.
XX, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 19.01.2015 – 03.08.2016,
instanța de apel: 22.08.2016 – 28.11.2017,
instanța de recurs: 08.02.2018 – 14.03.2018.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 03 august 2016, Paladi Angela a
fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2)
lit. c), d) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Instanța de fond a relevat că inculpata Paladi A. se învinuiește că,
activând în funcția de vânzătoare la magazinul „MCS Tipa” SRL, amplasat în s.
XXXXX, r-nul XXXXX, fiind angajată în baza contractului individual de muncă
nr. 1 din 02.09.2014, în perioada 13-15 septembrie 2014 a însușit ilegal bunurile
încredințate în următoarele circumstanțe.
1
La 13 septembrie 2014, administratorul „MCS Tipa” SRL, Tipa S. a
transmis vânzătoarei Paladi A. suma de 9105 lei pe care urma să-i achite
furnizorilor conform facturilor fiscale, pentru bunurile livrate, însă Paladi A.,
având scopul însușirii bunurilor încredințate spre administrare, folosindu-se de
situația de serviciu, nu a achitat banii menționați, dar i-a însușit, folosindu-i în
scopuri personale, cauzându-i proprietarului o daună în proporții considerabile.
Acțiunile inculpatei au fost încadrate de către organul de urmărire penală în
baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică
însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea
vinovatului, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, folosindu-se de
situația de serviciu.
Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că nu a
primit suma de 9105 lei de la soții Tipa, suma dată fiind o datorie a fostului ei
concubin față de aceștia.
Totodată, învinuirea formulată inculpatei nu s-a confirmat, aceasta fiind
întemeiată doar pe declarațiile părții vătămate Tipa S., ale soțului ei Tipa O. și
martorului Druguș E., care au afirmat că au fost prezenți la transmiterea banilor
inculpatei.
Astfel, nu s-a demonstrat că Tipa S. a transmis careva sume de bani
inculpatei pentru ca aceasta să-i transmită furnizorilor, iar acești bani nu erau
acoperiți de gestionare în legătură cu funcția exercitată de inculpată în unitatea în
care activa.
Or, pentru elucidarea tuturor circumstanțelor și excluderea dubiilor referitor
la vinovăția sau nevinovăția inculpatei, urmau să fie audiați în calitate de martori
Ababii N. și Sprîncean O.
Prin urmare, fapta de delapidare a averii străine nu a avut loc.
Procurorul în Procuratura raionului Criuleni, Ruslan Cazacu, a declarat
apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpata să fie condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d), 90 Cod penal la 3
ani închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în domeniul comerțului pe un
termen de 3 ani, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de
3 ani și cu încasarea prejudiciului material în beneficiul „MCS Tipa” SRL în
mărime de 9105 lei, cât și a prejudiciului moral în mărime de 960 lei.
Apelantul a invocat că hotărârea instanței de fond este ilegală și contrară
legii, fiind bazată pe concluzii și motive declarative, nefiind examinate obiectiv și
multiaspectual circumstanțele cauzei.
3.1. A declarat apel și avocatul Mihail Canțîr, în numele părții vătămate Tipa
S., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata
să fie condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, iar acțiunea civilă
să fie admisă integral, cu încasarea prejudiciului material în beneficiul lui Tipa S.
în mărime de 9105 lei și a cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 lei.
Apelantul a indicat că vinovăția inculpatei este demonstrată pe deplin prin
declarațiile martorilor audiați în instanța de fond.
2
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28
noiembrie 2017, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă
hotărâre.
Paladi Angela a fost condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod
penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12.000 lei,
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și desfășura activități legate de
gestionarea mijloacelor materiale și financiare pe un termen de 2 ani.
De la Paladi A. s-a încasat în beneficiul SC „MCS Tipa” SRL prejudiciul
material în mărime de 9105 lei și cheltuielile judiciare în sumă de 2000 lei.
Instanța de apel a constatat că inculpata Paladi A., activând în funcția de
vânzătoare la magazinul „MCS Tipa” SRL, amplasat în s. XXXX, r-nul XXXX,
fiind angajată în baza contractului individual de muncă nr. 1 din 02.09.2014, în
perioada 13-15 septembrie 2014 a însușit ilegal bunurile încredințate în
următoarele circumstanțe.
La 13 septembrie 2014, administratorul „MCS Tipa” SRL, Tipa S. a
transmis vânzătoarei Paladi A. suma de 9105 lei pe care urma să-i achite
furnizorilor conform facturilor fiscale, pentru bunurile livrate, însă Paladi A.,
având scopul însușirii bunurilor încredințate spre administrare, folosindu-se de
situația de serviciu, nu a achitat banii nominalizați, dar i-a însușit, folosindu-i în
scopuri personale, cauzându-i proprietarului o daună în proporții considerabile.
Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că a lucrat
vânzătoare până la 15.09.2014. În aceeași zi a efectuat inventarierea și nu au fost
depistate careva neajunsuri, iar pe 16.09.2014 a plecat peste hotare. Nu a primit
suma de 9105 lei de la soții Tipa, acești bani constituind o datorie a fostului ei
concubin Ababii N. față de aceștia. Ababii N. era prieten cu Tipa O. și, cu acordul
acestuia, lua produse alimentare din magazin, apoi a împrumutat și 2000 lei.
Ulterior, Ababii N. a plecat peste hotare, iar soții Tipa au solicitat datoria lui în
mărime de 4500 lei de la ea. Deoarece ea a refuzat, i se rețineau bani din salariu
pentru achitarea pretinsei datorii, motiv din care s-a concediat.
Totodată, vinovăția inculpatei a fost dovedită, în afara oricăror dubii
rezonabile, prin probele administrate.
Astfel, partea vătămată Tipa S. a declarat că la 11.09.2014 a întocmit un act
de verificare, prin care s-a depistat o datorie în mărime de 9105 lei față de
furnizori. În perioada 11-13.09.2014 suma dată a fost transmisă inculpatei, care
urma s-o remită către furnizori. Ulterior, aceasta i-a spus că banii au fost transmiși
conform indicației. Peste câteva zile a aflat că inculpata a plecat peste hotare, iar
banii nu au fost achitați furnizorilor.
Martorul Tipa O. a relatat că la 11.09.2014, împreună cu soția sa, Tipa S., au
luat de acasă 9100 lei, au venit la magazin și i-au dat inculpatei pentru ca să-i
transmită furnizorilor, primind și indicații în scris cui urmează să achite datoriile.
Era prezent și Druguș E. Banii au fost numărați de ambele părți. Ulterior, furnizorii
le-au comunicat că nu au primit banii respectivi, iar inculpata le-a spus că ei nu au
careva probe în acesta sens.
Martorul Druguș E. a declarat că la 11.09.2014, orele 10.00-11.00, se afla în
magazin și a văzut cum Tipa S. i-a transmis inculpatei suma de 9000 lei. Banii au
3
fost numărați de ambele părți și inculpata i-a pus în sertarul mesei. Din discuția lor,
a înțeles că banii urmau să fie transmiși în schimbul mărfii. Se afla la o distanță
mică de părți și a auzit clar discuția dintre ei.
Martorul Muzîca I. a comunicat că la începutul lunii septembrie 2014,
„MCS Tipa” SRL acumulase o datorie față de „Varda” SRL în mărime de 6000-
8000 lei. La 09.09.2014 a venit la magazin, dar inculpata i-a spus că nu are nimic
de transmis. Peste o săptămână, a venit iar la magazin și Tipa S. i-a spus că
inculpata a luat banii și a plecat peste hotare.
Astfel, marfa a fost livrată „MCS Tipa” SRL conform facturilor fiscale de
către agenții economici „Varda” SRL, „Steaua Impex” SRL, „Cornelia Prim” SRL
și „Rosemol” SRL. Potrivit actelor de verificare a decontărilor reciproce la
11.09.2014 datoria între „MCS Tipa” SRL și „Rosemol” SRL constituia 435 lei,
către „Cornelia Prim” SRL – 3546 lei, către „Steaua Impex” SRL – 1097 lei, iar
către „Varda” SRL – 4026 lei. Prin urmare, suma datoriilor corespunde sumei de
9105 lei încredințată inculpatei de Tipa S. la 11.09.2014, pentru achitarea datoriilor
către furnizori, sumă care a fost delapidată de aceasta.
Or, inculpata a fost angajată la „MCS Tipa” SRL în funcție de vânzătoare,
conform contractului individual de muncă și, folosindu-se de situația de serviciu, a
însușit ilegal suma de 9105 lei, care constituie bunuri ale altei persoane,
încredințate ei în administrare.
Concluziile instanței de fond că facturile fiscale nu sunt autentificate și nu
demonstrează direct transmiterea banilor sunt neîntemeiate, fiind stabilit că aceste
facturi cumulează suma de 9105 lei, sustrasă de inculpată.
Instanța de fond incorect a respins declarațiile martorilor Tipa O. și Druguș
E., acestea fiind consecvente, martorii fiind preîntâmpinați de răspundere penală
pentru darea declarațiilor false, anume ei fiind prezenți la transmiterea banilor de
către Tipa S. inculpatei, și au susținut declarațiile date în instanța de fond.
Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 191 alin. (2) lit. c),
d) Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile, folosindu-se de situația de serviciu.
La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de apel a ținut cont de prevederile
art. 61, 75 Cod penal, de atitudinea acesteia în coraport cu fapta comisă, de
urmările prejudiciabile ale faptei, concluzionând că reeducarea și corijarea ei este
posibilă cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă, acordându-i șansa de a-și
corecta comportamentul în sensul respectării legii penale.
La 22 ianuarie 2018, avocatul Liubomir Dudulica a declarat recurs
ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de
fond.
Recurentul a invocat că instanța de apel a apreciat eronat circumstanțele de
fapt, dând o interpretarea juridică greșită normelor de drept.
Totodată, instanța de apel a omis să se expună asupra argumentelor apărării,
că nu s-a demonstrat că evenimentele descrise în rechizitoriu, în mare parte din
declarațiile reprezentantului părții vătămate, au avut loc în realitate or, aceste
declarații contravin materialelor anexate și declarațiilor martorilor.
4
În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de
procedură penală - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
instanță.
Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de
30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de
procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu
art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța
de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în
procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la
30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la
ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li
se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.
Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de
judecată, instanța de apel a pronunțat decizia motivată pe 19 decembrie 2017, fapt
consemnat în respectivul proces-verbal, în prezența avocatului Liubomir Dudulica,
fiindu-i înmânată copia de pe hotărârea motivată contra semnătură în recipisa
respectivă (vol. II, f.d. 94, 113).
Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 decembrie
2017, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la
sfârșitul zilei de 19 ianuarie 2018.
Totodată, recursul ordinar a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la
22 ianuarie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II f.d. 132, pct. 5. din
decizie).
Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de
recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.
Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede
repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula
termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.
(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea
unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest
termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are
un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din
dreptul de a exercita calea de atac.
5
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este declarat peste termen.
Astfel, odată ce recursul ordinar de pe rol este declarat peste termen, acesta
urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Liubomir Dudulica,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie
2017, în privința inculpatei Paladi Angela XXXXX, pe motiv că este declarat peste
termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
6